comentarii

cuvintul sa impreunat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Asa departe, departe de topic! - de kradu la: 29/10/2004 03:41:06
(la: Alegerile in USA)
Washingtonul o capitala si ea, unde usile cladirilor sunt mai inale, unde aceleasi cladiri nu depasesc inaltimea de patru sau cinci etaje, adunata asa, impreuna, armonios cu istoria de 200 si ceva de ani intr-un univers unic, cu respect si multa frumusete in jurul faimoasei CASE ALBE!
Dar frumusetea acestor locuri e nu numai in arhitectura ori in umbara stejarilor a ciresilor japonezi sau zimbetul pasnic al trecatorului,
ci in puterea, simplitatea, si libertatea acestor locuri!
Pentru ca aici e intradevar un loc miraculos unde simti puterea, SIMTI LIBERTATEA, simti cum aceste spatii te fac sa fii mindru si curat, entuziastic si patriotic! Locul acesta "miraculos" nu poate niciodata umili pe nimeni, pentru ca este al nostru al tuturor locuitorilor planetei TERRA!
Vorbesc de locurile astea si gindesc ca NOROCOSUL ce va ocupa Casa Alba pentru urmatorii patru ani va simti si el acelasi lucru! Pentru ca aici nu sunt ziduri rosii si pieti rosii, pentru ca aici nu sunt ziduri cenusii si arcuri de triumf, pentru ca nimic nu e trufas si despotic pentru ca totul e deschis si liber!

....................
Politica e chestiunea care aduna aici la Washington reprezentanti si senatori! Balansul putrii intre executiv (presedinte),
judiciar (tribunalul suprem) si legislativ (senatul si camera reprezentantilor) e perfect!! Oricine ar fii presedinte, are puteri limitate si este raspunzator direct pentru actiunile lui!
Constitutia e subiectul preferat al juristilor si politicienilor si o discuta de 200 si ceva de ani, dar zilnic unde te aflii pe strada, la birou in magazin auzi cuvintul constitutie! Referirile la constitutie se fac des si precis! Curind aflii ca democratia trbuie aparata douazecisipatru de ore pe zii, asa ca .......incet te dumiresti ca Americanul e de fapt un revolutionar inascut luptind 24 de ore pe zii pentru democratie!
Ca oriunde (pentru ca se pare asta e in firea oamenilor) puterea e un miracol pentru care trebuie sa luptii! Binenteles politic! Asa ca mirajul puterii e nu numai al lui Putin si al lui Iliescu dar si alui Bush!
Bush vrea inca patru ani! Cu accentul texan si maniere de guvernator
de Texas nu poate sa placa protipendadei din capitala!
Pe de alta parte senatorurul Kerry e foarte plictisitor si m-a adormit odata tocmai cind vroiam sa-l ascult!
In opinia mea lupta asta electorla e:
Cei ce vor vota pentru Kerry o vor face pentru ca-l urasc pe Bush!
Cei ce vor vota pentru Bush o vor face pentru ca Kerry e plictisitor si de fapt nu spune niciodata nimic!
S-auzim numai de bine!
"K".











religia in scoli ? desigur dar nu cu forta - de (anonim) la: 29/10/2004 16:26:05
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Religia in scoli este un lucru de bun augur. Dar sunt anumite lucruri importante care trebuiesc luate in considerare.
In primul rand in Romania sunt mai multe culte. Ar trebui inventate scoli cu profil ortodox, catolic, evreiesc, protestant etc in care intr-adevar religia sa fie obligatorie.
Cei care nu doresc sa aiba Religia ca obiect de studiu se pot inscrie la scoli publice. Deci, cu alte cuvinte, trebuie inventata si genul acela de scoala publica unde nu se preda nici un fel de religie, si unde romani de diferite culte ( sau atei) pot invata impreuna.

In felul acesta omul este liber sa aleaga, elementul de "obligativitate" este eliminat si respectul pentru diversitatea cultelor este in prim plan.
ptr. Ivy, Grettel si toti interesati.... - de samadhi la: 10/11/2004 12:08:33
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Citate din cartea :Cuvintele unui om fara cuvinte de Osho:
„Exista numai un singur pacat: Inconstienta.Si pentru fiecare moment vei fi pedepsit.Nu exista o alta pedeapsa.Fiecare moment inconstient poarta cu el insusi pedeapsa, si fiecare moment constient poarta cu el insusi rasplata.Amandoua sunt legate impreuna, nu le poti desparti.“
„Nu dauna nimanui, si nu da voie nimanui sa-ti dauneze.Numai atunci putem creea o lume omeneasca.“
„Energia sexuala, care se misca-n jos, serveste biologiei.Si energia sexuala, care se misca-n sus, serveste spiritualitatii.Dar asta e una si aceiasi energie.“
„Nu ar trebui sa existe probleme. Insa noi producem probleme cu o mana sic u cealalta mana incercam sa le rezolvam – si amandoua sunt mainile noastre!“
„Viata este o curgere, o miscare, un continuum.In asta nu e nimic gresit.Savureaza momentul, el vine si trece.Bea din el, atata cat poti, caci el este fugitiv – de aceea nu-ti pierde timpul cu gandirea. Nu te gandi cat este el de fugitiv.Nu-ti fa de aceea griji, ce se intampla maine, daca totul va mai fi sau nu, si nu te gandi la ziua de ieri. Preseaza tot sucul afara, atata cat momentul mai este, bea-l pana la sfarsit. Pe cine mai intereseaza atunci daca el trece sau ramane ?Atat cat ramane, il bem.Daca el trece, la fel bine! Atunci noi bem un alt moment.“
#28222 (raspuns la: #28202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reincarnare - de Little Eagle la: 23/11/2004 19:03:09
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Hi de ho,Boys&Girls,
Cred ca a venit iar vremea sa ne gindim putin la viata sufletului.Banuiesc ca Samadhi nu si-a ales la intimplare acest pseudonume indian(India)si ca practica si yoga poate si ca a citit si destule mai ales legate de Budhism si Hinduism,acolo unde reincarnarea exista in gindire.La fel ea exista de mai mult de 5000 ani la indienii americani.
De altfel si in Sufism ea exista si odata a existat si in primele scrieri biblice dar pe sest eliminata din motive egoiste religioase catolice dar si protestante sau ortodoxe.Daca lumea acestor credinte din urma ar fi constienta de existenta reala a reincarnarii,biserica n-ar putea controla sufletele si speria credinciosii cu iadul si Diavolul.Azi e cam tirziu sa mai caute omul raspunsuri(..crede si nu cerceta)cind deja este complet anihilat (brainwashed)de religia papagalica in care "crede" ca ..crede...Dar si acesti oameni sint produsul unor vieti trecute traite si trepata vor ajunge si ei la un drum anume si vor scapa de haturile bisericesti in drumul spre adevar.

Samadhi,stiu f. bine ca diferenta de opinii mereu creaza pareri opuse si din ele se nasc conflicte.Cei religiosi vor da din gura iar cu numere de citate biblice ca si cum daca le stii pe dinafara te face un mare credincios!
Un adevarat credincios poate fi cel mai mare ateu posibil,important e sa traiesti o viata de fapte bune,ginduri bune si vorbe bune,cum a insumat f. simplu totul in aceste cuvinte unul din primii avatari ai lumii,Zoroastru.
Si atit e peste de ajuns sa fii un real credincios fara biserica.

Revenind la subiect,sint de acord cu Mya.In acest sens odata ajuns in forma umana,sufletul nu se mai reintoarce niciodata prin reincarnari la etapele primordiale evolutiei lui incepind cu firul de praf.Deci continua ascensiunea catre perfectiune si drumul spre avatarhood.Adica si cred ca stii,este devenirea constienta a eului drept cine este si a fost de la bun inceput:Dumnezeu insusi.
Desigur ca exista la un moment dat pt. unii masters ce se pot ridica oricind la nivelul etapei 4(4th plane of godhood existence)unele tentatii la care sint supusi.
Sunt f. mari si atunci ai acces la niste puteri colosal de f. mari,daca nu stii sa le folosesti si cazi pe un drum rau....te reintorci imediat la stadiul de suflet in forma de piatra.F. putini insa.Iisus obisnuia sa atinga usor acest nivel prin care producea acele miracole descrise in biblie.Ele sunt reale pt. astfel de perfect masters,Iisus insa a avut alta misiune,el fiind chiar Dumnezeu in carne si oase.E o discutie de viitor fiind lunga de explicat aici.

Dar noi ca oameni ,suflete simple inca,vom merge inainte prin numeroase vieti viitoare si vom fi toate aspectele dualiste din creatie,pt. ca doar asa se ajunge la
reala cunoastere de sine prin experienta proprie ce provine din reincarnari succesive.
De la momentul in care sufletul imbraca prima forma de om(ultima in evolutia lui)
exista 840.000 lahi ...deci acest numar de reincarnari.E un drum f. lung dar vietile trec repede si ce ai invatat in asta de ex. duci mai departe in urmatoarea si prin ea continui sa te cizelezi tot mai mult pina cind egoul se rupe de dualisme si vede ca totul e o iluzie traita cu ochii deschisi(Maya).

Asa ca depinde de lectiile vietilor.Daca te nasti femeie in asta,nu inseamna ca in cea trecuta ai fost musai femeie ci ai fost barbat si invers,dualismul trebuie perceput la perfectie pt. a intelege totul.La fel te poti naste bogat in urmatoarea ai sa fii sarac sa vezi cum e ca experienta si invers.Ceea ce decide ce vei fi sint impresiunile mentale cu care sufletul pleaca dintr-o viata la alta=moartea este doar o trecere de la o viata la alta,nu e sfirsitul!Ea insasi este o iluzie in lumea iluziilor in care traim si le luam drept"realitate" deoarece sunt f. puternice si nu deosebim inca diferenta,dar am o parabola simpla ce poate aduce intelesul situatiei:

Cind dormi si visezi sufletul traieste anumite impresii numite vise.Sint atit de "reale"incit in acest stadiu sufletul nu le considera iluzii.Dar cind te trezesti din somn iti aduci aminte de vise si iti dai seama ca ...nu-s reala ci o creatie a mintii influentata de aspecte de viata ori uneori chiar din vieti trecute.Le consideri iluzii.Dar viata efectiva pe care o traiesti treaz este o iluzie insasi imaginata si vista de suflet.
In momentul cind ajungi la Dumnezeire,te trezesti din visul trait si realizezi ca a fost o..iluzie in final!Acolo trebuie sa ajungem si vom ajunge,desigur nu cu gramada la un los pt. ca nu asa este drumul,sa fie pt, toti deodata si aici intervine biserica!Drumul il face fiecare singur si tot singur are experientele reincarnarilor potrivite lui/ei.Iisus ar fi de ex. drumul spre El,dar asta nu inseamna ca va ...lua sau ajuta cu El numai pe cei care cred in anume doctrina religioasa,restul...sint suflete pierdute.Nimeni nu are dreptul sa-ti arate drumul ce stie el teoretic cind nu are nici o experienta ca atare!
Pt. unele suflete e bine sa cunoasca intr-o viata anume ce este religia si sa fie vreun credincios ca atare,este numita asta cunoastere prin teorie,ce cindva va duce la curiozitatea de a cunoaste prin experienta reala nascuta din intuitia de a-ti pune intrebari de genul:cine sint,de unde vin,unde ma duc?
A-ti pune aceste intrebari denota deja ca esti la inceputul realului drum de autocautarea de sine si redevenire spirituala totala.Stiu ca unii refuza vehement sa creada in asa ceva si e un sacrilegiu daca gindesti ca mine de ex. ca drumul meu este de a deveni Dumnezeu insusi cindva.
Asta pt. ca ei pun o bariera intre ei si Dumnezeu,in loc sa-L vada ca exista peste tot in jur si in ORICE si oricine,din pacate chiar si in cei rai dar cindva se vor schimba in alta viata anume.

Impresiile cu care mintea se transporta de la un corp la altul se numesc sanskaras ori samskaras.Ego-ul este prins in acest paienjenis de impresii din care nu poate scape imediat.Multe le duce deci cu el mai departe.idea finala fiind cit si obiectul reincarnarilor de a scapa total de acest sansakaras.Adica trebuie sa fii in balanta totala:nimic pe nici un taler!

Nu uita ca poti fi un mare credincios si chiar sfint dar tot in iluzie traiesti si esti dependent de ea incit faptul de a avea lanturi de aur la picioare si miini nu te face diferit de altul care e rau si are lanturi de fier,in final tot incatusat vei fi ca si el.Trebuie sa nu ai nici un fel de lanturi.Aici sta drumul si trezire intelepciunii sufletului.

Altfel,legat de reincarnare sint f. multe,de ex. moartea trupului.In functie de cite sanskaras ai adus in bagaj cu tine de la ultima viata se scrie si drumul duratei sufletului in noua viata.
Uneori si sa dau un ex. se intimpla sa iei un avion si sa se petreaca o nenorocire in care mor majoritatea,dar sa zicem 2-3 scapa cu viata si se considera /
...norocosi,de fapt nu e noroc ci ei ca suflete NU trebuiau sa fie acolo de aceea nu au murit.Cind exista catastrofe in care multi mor deodata=toti au avut in comun aceleasi sanskaras ce i-a adunat impreuna la un moment dat si NU este o coincidenta.

De obicei "mori" atunci cind ti-ai terminat sanskaras vietii prezente si uneori ea poate fi f. rapida sau f. lunga,pot muri copilasi de citeva luni sau citiva ani la fel precum pot muri oameni la 100 ani.
Oricum exista enorm de multe lucruri de scris pe tema asta incit in spatiul nostru de aici este cam imposibil.
Am sa dau alt ex.:crezi ca oare cindva intr-o viata trecuta n-ai fost un criminal?
Uneori exista procesul de plata al sanskarelor,nu-s pacate ci greseli umane.Sa zicem ca azi esti O.J.Simpson si ai scapat nepedepsit.In viata urmatoare vei plati cumva fiind omorit.
ori uneori in viata apare o persoana ce te ajuta la nevoi si nu vrea nimic in schimb.Intr-o viata trecuta tu i-ai facut un bine si abia in asta a putut sa te rasplateasca.Uneori deci poti reveni ca femeie alteori barbat si uneori de diverse nationalitati si rase.La fiecare sens exista un contrasens.Uneori poti reveni cu ambele trasaturi umane de femeie si barbat si viata prezenta vei fi homosexual sau lesbiana.Sa tinem minte ca NU alegi ce vrei sa fii in viata ci te nasti in dualismul ei trebuie sa treci prin orice experiente dualiste.

Alteori vei fi crestin incuiat si habotnic in viata urmatoare sufletul tau va trebui sa cunoasca si opusul si va fi intr-un corp de musulman sau cine stie ce alta credinta.
Doar as inveti sa nu faci deosebiri pt. ca in final toti sintem acelsi suflet si daca am gindi asa cu totii am trai in pace si iubire,am intelege creatia in realul sens al ei caci ea este in noi si noi in ea.Venim pe un drum tare lung din trecut unii am uitat ca odata am fost un copac sau o pasare sau vreun animal al padurii sau junglei.
Natura din jur nu este un decor de carton al unei scene de teatru de care sa ne batem joc si sa o consideram ca nu are suflet.
Cind stii cine esti vei sti rostul tau in creatie,este o intelepciune la care nu toti ajung,de aceea unii(f. putini)au mai putin de parcurs din drum in contrast cu altii
ce-s abia la inceput.
Numesc creatia mama mea si pe copii ei drept fratii si surorile mele cu frunze,cu aripi, 4 picioare,coada de peste si 2 picioare.Sintem un suflet unic dar mai avem o gramada de invatat si alte vieti de trait.Stii cum e? Moartea este doar o cortina ce se lasa incheind primul act apoi se ridica si urmeaza al doilea,decorul ramine la fel ori se schimba si el.Hehey multe acte sint in viitor.....

LOVE&PEACE,
Ozzy

"Take only memories.Leave nothing but footprints"
Chief Seattle






















































































La intrebarea ta am incercat - de nebunica la: 26/11/2004 15:17:45
(la: Ce vor femeile?)
La intrebarea ta am incercat sa-mi raspund acum ceva vreme:

nu vreau decat sa iubesc si sa fiu iubita
vreau sa ofer si sa primesc
vreau oameni frumosi langa mine
vreau caldura, siguranta
vreau sa ma cuibaresc in bratele lui la sfarsitul unei zile plina de nimicuri si sa-i simt caldura
vreau sa facem numai dragoste
vreau sa-mi deschid sufletul si sa-l las sa intre pentru totdeauna
vreau sa-l visez ziua
vreau sa ma viseze noaptea
vreau sa stam pe canapea si sa ne uitam la un film bun, cu doua cesti cu ciocolata calda, fierbinte...
vreau ca atunci cand ma vede sa i se lumineze fata
vreau ca atunci cand ma priveste sa ma oglindesc in ochii lui cu toata fiinta mea
vreau ca atunci cand suntem impreuna sa rada cu ochii
vreau sa nu plece niciodata de langa mine

nu vreau minciuna
nu vreau ura
nu vreau indiferenta
nu vreau lucruri complicate
nu vreau jocuri periculoase
nu vreau cuvinte fara acoperire
nu vreau sa fug
nu vreau sa ma sperii
nu vreau nimic din ce m-ar putea rani...poate o face fara sa stie...

si la intrebarea care te macina...nu pot sa-ti dau decat un singur raspuns:
priveste-o ...si daca te invaluie caldura...nu trebuie decat sa-i intanzi mana si sa-i zambesti... :-)


So cruel...(U2)

We crossed the line
Who pushed who over
It doesn't matter to you
It matters to me

We're cut adrift
We're still floating
I'm only hanging on
To watch you go down
My love

I disappeared in you
You disappeared from me
I gave you everything you ever wanted
It wasn't what you wanted

The men who love you, you hate the most
They pass through you like a ghost
They look for you but your spirit is in the air
Baby, you're nowhere

Oh... love... you say in love there are no rules
Oh... love... sweetheart...
You're so cruel

Desparation is a tender trap
It gets you every time
You put your lips to her lips
To stop the lie

Her skin is pale like God's only dove
Screams like an angel for your love
Then she makes you watch her from above
And you need her like a drug

Oh... love... you say in love there are no rules
Oh... love... sweetheart...
You're so cruel

She wears my love like a see-through dress
Her lips say one thing
Her movements something else
Oh love... like a screaming flower
Love... dying every hour... love

You don't know if it's fear or desire
Danger the drug that takes you higher
Head in heaven, fingers in the mire

Her heart is racing, you can't keep up
The night is bleeding like a cut
Between the horses of love and lust
We are trampled underfoot

Oh... love... you say in love there are no rules
Oh... love... sweetheart...
You're so cruel

Oh... love... to stay with you I'd be a fool
Sweetheart... you're so cruel

Cine cunoaste cuvintele...??? - de Coralie la: 01/12/2004 15:46:10
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
eu le-am uitat (cuvintele), le cunoaste cineva?

"Mos Craciun cu plete albe..."
Nu numai ca au fost cuvintele - de Dantimis la: 04/12/2004 22:44:34
(la: Declaratia - soc a lui Adrian Nastase (fisier audio))
Nu numai ca au fost cuvintele lui dar a si recunoscut ca a zis-o. Cica in spirit de gluma... Se pare ca si meseria de prim-ministru si-a facut-o tot in spirit de gluma! Oare cat de glumet va fi atunci cand va fi presedinte?

Poporul care voteaza un astfel de individ se numeste, din pacate, poporul roman, iar daca vrei sa-i castigi votul e suficient sa-i da-i o masa la restaurant si ceva de baut in ziua de votare si apoi poti sa-l plimbi cu autobuzul pe la toate sectiile de votare din tara si va vota ca imbecilul, fara a-si da seama ca-si da cu piciorul si la urmatorii 4 ani din viata pentru o masa la restaurant, care, culmea, este platita din bani publici, adica tot din banii lui... Ce-ar mai fi de zis?

Dan

Politica si popor - de LUCIUS la: 09/12/2004 11:24:14
(la: Politica si popor)
Interesant punct de vedere. Am fost de doua ori prin Ungaria. Prima oara mergeam in grup pe strada sau in satele lor, pentru ca eram sub influenta educatiei pe care am primit-o acasa despre unguri. Nu eram singurul care gandeam in acest fel si de abia asteptam sa plec din Ungaria mai departe, in Germania unde trebuia sa ajungem. Mi-a fost teama pentru ca eram roman iar ei descendentii celor care facusera atat rau in alte timpuri, in satele Transilvane. E adevarat nu auzisem de unguri care sa fii consumat, la micul dejun, coaste afumate, in aspic, de roman la tava, dar legendele, intocmai ca in povestile copilariei, garnisite cu draci, muma padurii si alte tampenii, imi lasau loc de presupuneri grotesti. In alta ordine de idei si eu le-am cunoscut vreo doua fete si nu erau tocmai rele.
Nici nu au sarit pe mine, sa ma consume, ma rog...
De unde am presupus ca principiul dupa care ma ghidam e de-a dreptul aiurea si trebuie revizuit. Apoi cand au facut confuzie crezand ca sunt italian mi-a mai venit inima la loc. Aceeasi confuzie am vazut la majoritatea celor cu care m-am intalnit si atunci am presupus ca daca ar fi considerat ca, din principiu, a fi roman este sinonimul unui carnat pe care trebuie sa-l perpelesti la foc mic, atunci trebuiau sa fie, cu totii, familiarizati, cu limba acelui inamic public. Asa ca i-am corectat : SUNT ROMAN. Am inchis ochii si am asteptat razboiul atomic de exterminare. A fost fireste, o mica pauza din partea interlocutorilor mei. Apoi m-au intrebat cu aerul cel mai firesc din lume: DACA SUNT ROMAN, ATUNCI DE CE VORBESC IN ITALIANA CU AMICII MEI ? Erau oameni simpli, intr-o mica bodega de la tara, asa cum sunt ai nostri in satucele noastre din Ardeal. Le-am explicat, cu ajutorul unui translator in germana, ca limba noastra e latina, la fel ca si italiana. De aici si confuzia. Si atunci mi-am dat seama ca nu voi fi taiat, in halci usor de carat, nici nu voi fi transat, dat cu sare si piper ,eventual perpelit ca un curtosh colac. M-au servit din palinca lor, ne-au invitat la ei acasa iar eu m-am dus cu trei sticle de Stefanesti si un coniac Drobeta, ca sa sting palinca si carnaciorii afumati. Si ne-am facut cu totii praf, iar spre dimineata, maghiari si romani sforaiau unii langa ceilalti, fiecare pe unde au apucat sa cada. Pentru toti , ciugulmanii care agita politica nationalismului erau redusi la nimic. ZERO. Eram impreuna, uitasem istoria, dar n-am uitat ca suntem oameni si ca ne putem respecta reciproc.
Ne-am revazut peste un timp. Si ne-am strans in brate ca si cum am fi rude. Apoi ne-au vorbit cateva cuvinte in romana, invatate special ca sa ne simtim cat mai bine la ei. Dupa ce am plecat i-am invitat si noi in Romania cu promisiunea ca nu vor fi gatiti la masa de pranz, desi aratau destul de impanati. Au ras la randul lor spunandu-ne ca suntem primii romani pe care ii rateaza.
Am ramas prieteni...
Mda..De ce oare nu ma mir? - de cyreshyk13 la: 11/01/2005 16:55:50
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Doamne,de cate ori am trecut prin asta..De f multe ori..Ghici cand am patit-o ultima oara..chiar ieri..Eu am..sau mai bine zis aveam,2 prieteni..Am plans vreo doua ore..M-a durut f mult..Poate prea mult.Nu a fost mare lucru,poate eu am exagerat,dar kiar m-a lovit unde ma doare mai tare,stiind k eu imi doresc f mult sa ii vad pe ceilalti fericiti..Prietena mea mi-a "dat peste nas" cu banii,de parca eu nu as avea suflet si nu ar sti k pt mine banii nu au fost si nu vor fi niciodata importanti.Aveam un plan,impreuna,pe care ea a preferat sa il duca la indeplinire singura,desi stia k imi doresc tare mult sa particip..Aceast plan il includea si pe celalalt prieten al meu..Asa k dintr-un foc,am pierdut 2 prieteni..Si azi,la liceu,am vazut-o..Mi-am amintit de tot ce a facut pt mine si nu am putut sa ii zic k m-a deranjat gestul ei..Mi-am inghitit cuvintele.Am tacut..S-a asezat langa mine in banca si nu am zis nimik.Nu am zis nimic toata ziua.Am tacut.Asa fac mereu,sau poate nu mereu.Am prostul obicei sa tac atunci cand ar trebui sa vorbesc,si sa vorbesc cand poate linistea este de preferat..De aia am hotarat k pt binele meu sa nu ma mai apropii de nimeni,pt k de prea multe ori m-am inselat in privinta oamenilor.Sau poate k nu m-am inselat,ci am preferat sa le vad doar partile frumoase.Eu nu te sfatuiesc sa taci,ci sa vorbesti cu el,avand in vedere k sunteti prieteni buni,ii poti zice k te-a deranjat si vei afla adevaratele motive pt care nu te-a ajutat.Desi eu tac in cazuri din astea,tocmai pt k nu vreau sa fiu mintita,sa oblig omul sa ma minta,sa fac 2 persoane sa se simta prost:el pt k ma minte,si eu pt k ma las mintita..Dar iti zic un singur lucru:vorbeste cu el k altfel il pierzi.Arata-i k dak el are probleme,tu nu fugi,ci le infrunti alaturi de el.Asa va afla ce om pretios are langa el..Poate nu stie..Mult bafta!! Life is a dream...Damn it,I wanna wake up!
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
echilibrul generozitate/egoism - de nasi la: 21/01/2005 00:57:54
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
interesant articolul pe care l-a gasit grettel. si chiar foarte bun.
dar ca sa vorbesc putin de ce s-a scris mai inainte... cam prea mult se pune accentul pe "generozitatea" in relatia de cuplu. aceasta abilitate de "a da". sincer, mi se pare absurd! nu pt c-ar fi ceva rau cu generozitatea si a da. nu. dar este de-a dreptul monstruos atunci cind se pune accentul pe capacitatea de a da in defavoarea capacitatii de a primi, si implicit de a cere.
este normal sa dai tot ce ai mai bun intr-o relatie. si generozitatea va ramine mereu o trasatura nobila
dar atunci cind numai dai si nu ceri... normal, hormonii si dezechilibrul chimic din organism pe baza de endorfina - ca la orice inceput de relatie - justifica asta in prima faza a relatiei - dar cind starea se perpetueaza, deja devine o chestie patologica.
omul este definit de nevoi primare. a avea nevoi inseamna "a cere" pt a le putea satisface. cind nu mai ceri si doar dai, iti negi calitatea fundamentala (primara) de om.
de exemplu, sforaie partenerul (sau partenera, he!he!)? sa-i fie de bine. poate sa se si cutremure patul sub voi, daca tu ai un somn profund sau ai reusit sa te obisnuiesti si nu-ti mai strica somnul, foarte bine. (cu atit mai bine daca sforaiti amindoi)
si chiar merita efortul, inainte de toate, sa vezi daca te poti obisnui sau nu (dovedesti acea generozitate, dai intelegere si rabdare). dar daca trec citeva luni de zile, un an-2 si somnul tau tot e intrerupt... cind nu te poti odihni calumea, consecintele sunt: iti este afectat nivelul de energie , puterea de concentrare etc. cit de "neconditionat" mai putem oferi acea intelegere in astfel de cazuri? nu mai este absolut deloc neconditionat zic eu. in cazul acesta, actul generozitatii (de a da) devine conditionat de cel de a ne nega una din nevoile primare (in acest caz somnul) si facind asta ne negam calitatea primara de om, ne punem in postura de sub-om. (asta in cazul in care nu suferim de complexe mesianice si nu ne inchipuim ca actul de a ne nega nevoile primare ne face Supra-om)
bineinteles aceasta situatie trebuie remediata. iti trimiti partenera (sau partenerul) sa se opereze. aici trebuie tu sa ceri si celalalt sa dea. dar daca din motive medicale sau altele nu se poate? camere separate atunci. trebuie incercat orice, chiar daca suna ridicol. dar cit de ridicol este atunci sa "fim impreuna" atunci cind dormim, no matter what? doar dormim si nimic altceva. tot ceea ce experimentam, simtim in compania celeilalte persoane are loc in stare de trezie, de constienta - si nu in somn, in starea de inconstienta.
iar daca asta e un motiv de dizolvare a relatiei, atunci relatia nu era chiar asa de solida to begin with si a pornit probabil de la false premises - cu totul alta discutie.
dar somul este doar una din nevoile primare ale omului - indiferent daca suntem barbati sau femei.
daca incepem a fi generosi, a da in relatie incalcind una sau mai multe dintre aceste nevoi primare ale noastre sau fara a cere satisfacerea lor... sa am pardon dar problema nu zic ca s-a pus gresit, ci doar de pe undeva de la mijlocul ei.
cind e vorba de o "alegere", pai in primul si-n primul rind trebuie sa ne cunoastem pe noi insine extrem de bine. este vorba de acel self-awareness. sa iti cunosti nevoile primare, apoi si cele secundare (care de multe ori tin mai mult de social decit de biologic), sa stii ce-ti place si ce nu, ce vrei si ce nu, etc, etc. intr-un cuvint, sa te cunosti pe tine insuti. abia atunci se pune problema sa alegi. persoanele cu dubii, care nu se cunosc foarte bine sau au probleme de self-esteem (din nou chestia cu nevoile umane) putin probabil sa faca o alegere care sa le fie benefica. foarte greu si cu mult efort vor reusi sa aleaga partener/a de cuplu persoana potrivita.
interesant jocul de cuvinte, - de florin-liviu la: 12/02/2005 15:55:48
(la: Oac oac oac)
interesant jocul de cuvinte, ludic, cop[ilaresc, urmat de mimetismul hermetic de dupa. suna bine
vinovatie?!normalitate sau nu... - de sunny la: 16/02/2005 15:10:29
(la: Viata gay romaneasca)
va salut! interesanta tema, chiar ma gandeam ca inca nu am intalnit o asemenea tema de discutie pe un site romanesc.
nu am citit tot ce s-a scris aici, numai ultimele comentarii, dar deja as avea ceva de spus...
ma surprinde neplacut radicalitatea cuvintelor, usurinta de a condamna ("impusca", comentariu vulgar etc) si convingerea ca persoanele gay ar fi neaparat vinovate, problema ramanand in a stabili cine e responsabil de vinovatia lor sau care sunt cele mai elocvente norme incalcate de cei care "pacatuiesc":bisericesti? divine? morale? legile naturii?etc
in primul rand, frica de "contaminare" a copiilor la simpla vedere a unei parade gay este hilara:)
daca e sa fie ca acei copii sa aiba tendinte bisexuale sau homosexuale, se va intampla chiar daca ar fi izolati intr-o biserica:)
pot vorbi in numele experientelor mele.
acum cativa ani eram ferm convinsa ca homosexualii sunt bolnavi, imi provocau mila si ii socoteam niste "rebuturi" umane. apoi un foarte apropiat preiten imi spune ca este homosexual...m-a socat, mi-a parut rau pentru el, m-am distantat...apoi am vazut ca el tot acelasi ramane, cum era si inainte de "destainuirea cea mare".
apoi, intr-un concediu, am fost timp de o luna numai intre persoane gay. femei si barbati. asa am vazut ca arata normal, ca au relatii normale, cupluri care se comporta ca un cuplu hetero, cu aceleasi probleme si crize, am vazut ca orientarea lor sexuala - intr-o societate mai avansata ca cea din romania...-nu are absolut nici o importanta, atat pentru ei, cat si pentru cei din jur.
apoi am cunoscut o femeie tanara care mi-a vorbit de dragostea pentru om, indiferent de sex. bineinteles nu putut sa o inteleg. ea m-a convis ca frumusetea unei persoane nu depinde de sexualitatea ei, ca iubirea e cea care conteaza.
apoi m-am aflat in situatia de ma ma indragosti de o femeie, de a admira tot ce face, felul ei de a fi si mi-am dorit sa fie mereu langa mine.
suntem de un an impreuna si imi doresc sa fim si pe viitor mult timp impreuna. prietenii mei apropiati stiu despre alegerea mea; unii mi-au zis ca "este penibil sa te indragostesti de o femeie", altul mi-a zis ca imi distrug viata, iar cel mai apropiat mi-a zis ca se mira si el de usurinta cu care a trecut cu vederea faptul ca partenerul meu actual este o femeie si nu un barbat iar acum nu poate decat sa se bucure ca am o relatie fericita.
ar trebui sa ma simt vinovata de iubirea mea? deranjeaza pe cineva asta? pana acum, nimeni nu mi-a spus ca s-ar fi simtit deranjat de relatia mea. bineinteles, nu traiesc in romania...
paradele gay sunt o exagerare, dar si un prilej de distractie unde orice exagerare isi are farmecul ei:)
eu nu duc o viata tipica gay, nu frecventez localuri specifice, nu merg la astfel de parazi, am numai prieteni "normali", iar eu in ochii lor sunt la fel de "normala". si asa cum traiesc eu traiesc foarte multi oameni.
imi dau seama perfect ca societatea romana nu este deloc pregatita pentru un astfel de mod de acceptare, dupa cum nu este pregatita pentru multe alte moduri de acceptare...
cum mi s-a intamplat sa iubesc un barbat, de atatea ori, acum mi se intampla sa iubesc o femeie - prima oara in viata mea de aproape 30 de ani, si ma simt bine asa.
cum a zis primarul berlinului "sunt gay, si este bine asa":)
va salut
Fara cuvinte - de fefe la: 16/02/2005 19:20:26
(la: Poezie. Una din cele de sertar... SAMUEL C.)
Sint pur si simplu fara cuvinte. Foarte rar intilnesc poezii care au
ecoul acela blind si plin de esenta. Daca mai ai si alte poezii
mi-ar face deosebita placere sa le citesc.
d'accord, camelio! - de maan la: 13/03/2005 09:45:52
(la: Dragoste prin Internet)
numa' ca: multi oameni nu stiu sa diferentieze 'iubirea' de 'dorinta de iubire'.
vrem asa de mult sa iubim incat nu mai conteaza nici daca sentimentul e reciproc si nici macar daca obiectul iubirii noastre exista-n timp real.

eu stiu pe cineva care, desi e mereu umilit (fizic si verbal) de celalat, continua sa-i telefoneze, sa-l caute, sa-i aduca daruri, imaginandu-si o 'legatura' care n-a existat niciodata.
are poze pe noptiera cu ei doi, surprinsi din greseala, impreuna, la o nunta: nu cred ca exista ceva mai de pret ca fotografia aia!
nu exista cuvinte care s-o determine sa renunte la vis.
celalalt e mai mult decat terorizat si-a facut aproape orice s-o lamureasca.
s-a ajuns chiar la politie ...
#39290 (raspuns la: #38892) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"mosi libidinosi sunt impreuna cu copile nevinovate si pure..." - de DESTIN la: 28/03/2005 01:38:40
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Tudor-Cristian,

Te consideri barbat, oare este suficient sa-ti creasca numai barba?

Aminteam intr-un comentariu anterior:

"Viata este frumoasa la orice varsta ,numai sa stii s-o traiesti!

Cunoastem acest indemn.

Afirmatia ta ce am postat-o ca titlu este complet deplasata,numai sa ma opresc la aceasta caracterizare.

Insa pana la gentleman mai este cale lunga.


Starea de iubire in fiinta umana este realizata ca fiind cea mai puternica si pura emotie existenta la nivelul psihic si cerebral, iar particularitatea in sine a emotiei, este rezonanta si intensitatea care se produce in contact si raport cu o alta fiinta umana.

""mosi libidinosi sunt impreuna cu copile nevinovate si pure..."

Oare o simpla privire aruncata, dezvaluie adevarata relatie dintre cei doi?

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#40984 (raspuns la: #40964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"mosi libidinosi sunt impreuna cu copile nevinovate si pure..." - de Dr Evil la: 30/03/2005 09:29:11
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Destin si Tudor Cristian...

Tudor Cristian zice:
""mosi libidinosi sunt impreuna cu copile nevinovate si pure..."

Destine zice:
***Oare o simpla privire aruncata, dezvaluie adevarata relatie dintre cei doi? **

Dr Evil zice:
Fratilor, o copila care accepta compania amoroasa a unui batrin libidinos nu este nici nevinovata si nici pura!
Un batrin care se incurca cu o copila... este intradevar libidinos.
O sa spune-ti ca "economia de piata" consta in cerere si oferta...
Well, in acelasi timp trebuie sa existe si un pic de decenta!

Poate sint eu prea conservator... dar nu cred ca as putea accepta sa o vad pe fiica mea (daca as avea una...) cu unul de aceeasi virsta cu mine sau mai batrin.
Am vazut multe cazuri de batrini libidinosi cumparind favorurile unor "copile inocente/profesioniste"... si de fiecare data mi s-a intors stomacul pe dos!

Dar este numai parerea mea si oricine are dreptul la o parere...

Dr Evil
#41189 (raspuns la: #40984) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"mosi libidinosi sunt impreun - de Horia D la: 31/03/2005 02:19:35
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
"mosi libidinosi sunt impreuna cu copile nevinovate si pure..."

he he he... si acum sa va spun parerea mea... Copilele acelea numai nevinovate si pure nu sunt.... vorba aceia, interesul poarta fesul:))
in majoritatea cazurilor, ele profita de pe urma mosuletilor nevinovati si puri:)) (din punctul meu de vedere, senilitatea e comparabila cu puritatea:)) )
#41324 (raspuns la: #41319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: