cv uri amuzante

Salut,

Scriu ca anonim, mi-e greu sa ma inscriu, dar spun ca ma numesc Adi Popescu.

Nu doresc sa stirnesc polemici, insa citind mesajul despre congres, am inceput sa imi pun unele intrebari. Initial mi-am zis ca e o idee foarte buna aceasta manisfestare si vreau sa ramin cu acest gind. Poate ca mai multe precizari din partea organizatorilor ar fi binevenite si ar clarifica unele dintre intrebarile pe care mi le pun.

In primul rind, nici din anunt, nici de pe situl internet centreurope.org nu se intelege cine ar fi organizatorii manifestarii: sa fie Celidea Consultance SRL, cu adresa e-mail gratuita pe yahoo.com? Daca intr-adevar acestia sunt, n-ar strica o mica prezentare, mai ales pentru faptul ca taxa de participare nu costa doar 2 lei, ci 60 de euro (iar daca nu platesti dinainte, dai 80)! Mi s-ar parea normal sa stim cui dam banii. Cam mult pentru o intilnire "tovaraseasca" in urma carora niste companii franceze ar trebui sa plece cu o imagine mai buna despre români, si mai ales cu niste CV-uri in buzunar. Iar daca CV-urile astea se termina si cu niste angajari, nu-i asa ca e dubios sa dai bani ca sa fii angajat?
Apoi inteleg ca cei care sint studenti la Grandes Ecoles beneficiaza de intrare gratuita. Si cei care sint la "petites écoles"? Nu miroase putin a discriminare?
Pe sit-ul centreurope.org sint trecute ca participanti niste nume sonore. Surpriza, in dreptul lor e trecuta si mentiunea "à confirmer". Nu cumva sintem ademeniti cu participari notabile ca sa venim, sa platim si dupa aceea sa plecam cum am venit?

Puteti intra pe http://www.rollenspiele-dionysos.de/ si gasiti acolo CV urile unor optzecisti importanti. Si inca trimiteri...
La care sa adaugati si alte adrese,prin Google>
-la Cassian Maria Spiridon, revista Convorbiri literare unde este redactor sef, dar si revista Poezia
- la Gellu Dorian, revista Hyperion, unde, la fel, este redactor sef
- la George Vulturescu, revista Poesis pe care o conduce
- la Adrian Alui Gheorghe, revista Antiteze pe care o conduce
- la Liviu Ioan Stoiciu revista Viata romaneasca unde este red. sef . adj
- la Florin Iaru, revista Tiuk!, care ii gazduieste datele personale si alte trimiteri
- la Ion Stratan, din nefericire, doar discretia care il caractearizeaza(desi este unul dintre cei mai mari optzecisti...)
- asisderea la Traian T. Cosovei, care este insa mai "public"
- Christian Schenk este un bun poet dar si un sponsor
- Liviu Georgescu poate fi accesat din Google, el are site/ul cel mai bogat, este insa un om realizat in medicina in NY, este si pictor, vinde prin net arta,are alt statut material, dar este in acelasi timp si un mare poet, un artist al timpurilor noastre...

Mai sint si alte nume, desigur.
Dar in acelasi timp mai avem doua categorii in tara:
- unii nu au acceptat inca si nu s/au aliniat la epoca internetului. Oarecum au fobie de asa ceva. E omenesc, trebuie inteles. In fond, de acum incolo va trebui sa acceptam (si) ideea ca marea cultura are doua galerii> una virtuala, alta nu.
- altii sint pur si simplu foarte saraci, si va invit sa tratati acest aspect cu toata seriozitatea, caci in Romania acest fenomen mai ales pe artisti i/a lovit, or in aceste conditii nu le mai arde lor de calculator si internet, caci nu au nici macar hrana necesara si traiesc in umilinte cumplite mai ales azi. Asa a murit anul trecut marea poeta optzecista Mariana Marin, care a lasat doar o opera tiparita, foarte importanta, dar care nu este pe net. Mai sint suficiente cazuri , pentru a nu asimila chestiunea cu o exceptie...

Totusi, banii...Sint esentiali. Iar Uniunea Scriitorilor abia de vreun an a mai inceput sa miste cite ceva, dar dati/va seama ca au fost acolo mari lupte, care poate ca nu se vor termna niciodata, caci se dau pe un teren al lipsurilor materiale jignitoare, bunaoara recent au fost lupte pentru indemnizatii de merit pentru poetii si prozatorii, pictorii si muzicienii foarte buni dar si pensionari (care mor de foame la propriu)...Accesati site/ul Ministerului Culturii si veti vedea lista, care contine nume coplesitoare ale culturii noastre, ce vor primi lunar cite sase milioane de lei pentru a/si imbunatati traiul mizer oferit pina acu doar de pensiile mici...

Bun. Dar cei mai tineri, adesea, cistiga firimituri din muna de presa(prost platita in tara) ori lucrind pe salarii de mizerie pe la edituri, biblioteci, revsite literare (care se vind slab de tot in tara)...
De aceea va spuneam, este o lume saraca, plina de privatiuni. Poate ca acum, deja, UE va imbunatati aceasta situatie, fenomen care deja a inceput pentru tineri si pentru mediile universitare si de gimnaziu(se vor dota peste tot gratuit cu calculatoare si vor fi racordati ala internet gratuuit) Vor urma, probabil, si scriitorii cindva.
Duneavoastra, se vede, aveti o alta perspectiva asupra lucrurilor, data de detasarea in spatiu si conditie materiala ceva mai sigura.
Dupa ce nivelul de saracie al artistului din Romania va fi imbunatatit, altul ii va fi moralul, interesul pentru imagine si promovare. Iar asociatiile profesionale abia acum incep sa miste, sa se organizeze dupa modele si criterii corecte, adecvate lumii noastre si necesitatilor ei specifice.

Exemplul nr. 1:
Tip la 30 de ani, inginer chimist, pleaca la Master in Germania cu bursa (pe bune!) si continua si doctoratul acolo. Termina cu brio desi era cam bata la inceput cu germana da' stia ceva engleza si a invatat de-a rupt limba noua pe parcurs. In tot timpul asta (vreo 6 ani cu totul) tipul revine mereu in tara lui (in vacante, concedii) ca sa-si caute ceva de lucru (nu are chef sa stea in Germania, se simte singur-dor de prieteni, parinti, caine...ma rog si altele). Trimite CV-uri in nestire in Romania da'...surpriza, nu-i raspunde nimeni. Domne' CHIAR NIMENI, zau asa...se intreaba el?!

Se intoarce in Germania si dupa primele trei CV-uri trimise il cheama la interviu o firma farmaceutica (tare de tot, cu actiuni la bursa americana), il plac, il iau si uite asa tipul nostru (romanul patriot) lucreaza deja de doi ani in Germania (leafa frumoasa...bani la ciorap).

Tipul vrea in Romania (in strafundul sufletului lui) da' Romania nu il vrea pe el. Ce sa faca, sa moara de foame in Romania sau sa ramana in Germania? A decis sa ramana, deocamdata...cel putin.

P.S. Doctoratul in chimie facut in Germania e considerat cel mai tare din lume (sau ma rog...printre cele mai tari). A fost greu...foarte greu. Acum tipul are 36 de ani.
.....................................................................
Exemplul nr. doi:
Tip la 22 de ani, biolog, destept foc (putin ciudat, genul bun in cercetare/ oarecum asocial), tocmai isi termina studiile (Bucuresti) cand vine un profesor american in vizita la facultate si da de el, il place si-l ia la bursa in State. Pustiul = tare, familie buna, are si doua certificate de traducator in franceza si engleza (studiate in "particoler". E tapan!

Pleaca la Master in Sua, continua cu doctoratul, il termina cu brio da' nu vrea in America. Nu-i place, e singur, nu se adapteaza nicicum. E genul mai cult, in tara se ducea la teatre, expozitii, muzee, etc. In Sua nu poate ca nu are bani destui si se duce mereu singur ... la pescuit, la un vecin in varsta, american...(vecin care e impresionat de cunostiintele pustiului) sau la un centru francofon unde se intretine in franceza, fara ihibitii.

Pustiul vrea in Romania - MUSAI DOMNE' CA NU-MI PLACE AICI! - Vine in tara in concedii/vacante (lucreaza ca asistent universitar in Sua ca sa mai scoata un ban) da' e din ce in ce mai dezamagit cand isi da seama ca nu si-ar gasi nimic de lucru in tara, nici macar ca asistent universitar...El vrea cercetare, nu vrea "bani, tigari valuta"...
Se intoarce in Sua si ramane acolo cu un contract de munca in facultate(termen limitat dar cu perspective). Ce sa faca? Vrea sa faca cercetare (visul lui)iar in Romania nu se poate. Ramane in Sua ca sa-si faca meseria (banii il lasa rece). E deja acolo de vreo 7 anisori (numarati de la inceputul plecarii).

P.S. Acum tipul are 29 de ani.

Concluzia? Va las pe voi sa o trageti!

Buna initiativa. Ca cineva care m-am chinuit cu CV-urile imi dau seama cat de mult usureaza formatul acesta viata candidatilor dar si a angajatorilor.

In State, la obtinerea unui post de rezident se fac acum CV in format electronic trimis pe internet cu mai multe rubrici decat cele mentionate in cel european: cercetare, publicatii, voluntariat. Este foarte flexibil.

Cred ca un american ar considera rubricile nationalitate si data nasterii ca posibil generatoare de discriminare pe motive etnice ori varsta.

CV european are un format atragator dar nu pare prea flexibil.

tocmai de asta se face propaganda cu "equal opportunity employer", nu conteaza cum arati ci cum iti faci treaba.

pai daca le-as spune colegilor de-aici ca in romania ca sa angajeze "asistent administrativ" (o denumire mai "elevata" pentru secretara) dadeau anunt in care cereau studii superioare si maxim 35 de ani, ar zice ca inventez fiindca e discriminare pura. in plus, cv-urile primite de la persoane masculine erau aruncate direct la cos, o alta forma de discriminare. aici insa daca ai aplica pe post de secretara avand studii superioare ai fi eliminata din start pe criteriul "prea calificat" iar logica mi se pare buna si anume o persoana mult prea calificata pentru un anume post se va plictisi repede si-si va cauta de lucru in alta parte.

si ca veni vorba de "criterii de angajare" in care poza nu numai ca e ceruta dar probabil si privita ca neavenita daca insoteste resume-ul, ar mai fi de adaugat criteriile de "concediere" fiind foarte cunoscut (in special valabil pentru companiile mari) ca numarul total de angajati sa aiba un anume procent femei, un alt procent persoane de culoare, procent de "minoritati" (ex: latino) etc. de care se tine cont la "restructurare" cand e vorba sa dea oamenii afara.

si putem continua, dar am pornit de la "poza" si am deviat destul deja.

camyb1981

Stiu ca e absolut jalnic ce ma framinta in fiecare zi, problema e ca dureaza de ceva timp... am dat vina pe adolescenta, pe parinti, pe hormoni, pe colegi, pe profesori, relativ recent am ajuns sa dau vina exclusiv pe mine, ceea ce mi se pare mai realist, dar mai greu de suportat. Stiu ca vina nu poate fi exclusiv a mea, atita timp cit traiesc printre oameni, dar port vina modului de perceptie a ceea ce mi se intimpla si la un moment dat mi-am dorit chiar sa fiu... proasta, ca sa nu ma mai afecteze absolut orice eveniment, oricit de mic, la care particip cu sau fara voia mea. Iar cu ziarul, m-ai cam prins ca il port in geanta de citeva zile, trimit CV-uri si chiar ma programez la interviuri la care in final nu ajung... Sa-mi dea cineava, va rog frumos, un bobirnac peste creier sa ies din amorteala asta, vreau sa-mi spuna cineva ca se poate, nu ca ...se poate si mai rau. Si tu pari sa suferi de o forma a aceleeasi "boli", si chiar nu pari impacat cu ea, ci doar un pic mai degajat, asta sa fie etapa urmatoare?

cam slabuta prezenta la discutia asta! si cam neechilibrate taberele adica copii au intotdeauna dreptate.

copii mei sunt inca mici, dar stiu de la colegi ca programele(mai ales 5-8) sunt absolut infernale si se merge pe cantitate si nu pe calitate.

Dumnezeu stie cine face manualele, si cine ii numeste pe cei care fac manualele (probabil ca se autonumesc, ca si cei din diferitele comisii ale edu.ro), dar mie mi se pare ca oricum nu are nimeni nici o viziune de ansamblu si ca nici un psiholog sau medic nu si/a dat cu parerea (ma refer la clasele mici, pt. ca de pe la 14 ani in sus ai capacitatea si incepi sa ai si discernamintul cit si ce inveti). Se vrea ca un copil sa stie la o materie cam tot ce stie ala care a scris manualul(desi el insusi nu stie decit manualul lui... si ala aiurea... ca doar omul nu poate sa stie tot din domeniul lui: ca sa nu mai vorbim ca la nivel academic, referitor la un subiect pot exista mai multe teorii si ca fiecare e liber sa creada si sa sustina doar una dintre ele.
un exemplu concret si probabil ca mai exista si altele : in manualele de chimie de liceu era scris(daca au corectat e bine) pina prin 96 (pina atunci am mai dat eu meditatii) ca potentialul electrochimic poate fi ori cu plus ori cu minus, ca daca e reducere e asa, daca de oxidare e altfel.... desi din 1952 exista o conventie internationala prin care se stabilise ca etalon semnul potentialului de reducere. Adica cine a scris manualul dezbatea o problema transata in urma cu 40 de ani!

in concluzie invatamintul primar inseamna exagerat de mult, asa ca sa nu ne mai miram de scaderea interesului pentru scoala: daca va dau sa cititi o carte in care la fiecare al treilea cuvint trebuie sa umblati la dex, renuntati sa mai cititi cartea, nu?

si uite asa am ajuns in situatia in care iti vine student in anul I, un mielusel care n/are nici o baza/ notiuni fundamentale si care nici macar nu/si aminteste cind sau daca s/a facut in scoala asa ceva, si care nu e vinovat pentru nestiinta lui si uite asa anul I se transforma in an de recapitulare clasele 5-12.
probabil ca cei care folosesc ca instrument cuvintul, nu vor fi de acord cu mine, dar exista si domenii unde trebuie sa mai sti si altceva decit sa vorbesti.

din fericire pt invatamintul universitar nu/ti impune nimeni cit si ce sa predai. eu cred ca rolul unui profesor e sa/ti formeze o baza de cunostinte si apoi sa deschida mintile, sa te faca sa gindesti singur , sa vrei sa afli mai multe. Poti fi un profesor bun si fara sa ai o caruta de diplome si premii( apropos de cv/urile pe care trebuie noi sa le avem si cit de relative sunt ele) si fara sa sti pedagogie(sincer.. a/ti vazut voi vreo noutate la profi in ultimii 30-40 de ani? eu nu) , doar cu experienta si intuitia. Chiar trebuie sa/ti placa ceea ce faci si sa lasi deoparte orgoliile personale, pentru ca nu intereseaza pe nimeni ce destept esti (daca chiar esti, se vede)- cunosc o gramada de destepti, care stau atit de prost cu comunicarea.. drept pentru care sunt niste profesori execrabili, desi ei in domeniu sunt f. buni. Si cred ca mai trebuie, ca sa fi un profesor bun , sa te cobori din sferele inalte si sa reusesti sa fi pt. un timp o interfata intre muritori si divinitate.
Cursuri de comunicare si de bun simt ar trebui facute, nu pedagogie!

Am ajuns sa dau pe spate de incintare cind mai vad pe cineva sub 25 care mai gindeste. Traiesc cu speranta ca cei buni vor reusi sa strabata stufarisul gimnaziului si ca vor avea profesori la liceu si mai departe,care sa/i ajute sa le creasca aripile si sa/le indrume zborul.

poate,intr-adevar...
oricum cel mai bun mod de a te prezenta e
cum scrii si ce scrii,crede-ma ca-i mai
important decat 10 CV-uri...sau poate gresesc?

mi-a placut ideea prezentata mai jos, referitoare la felul in care te prezinti la un interviu de slujba.

de fapt, chiar eu m-am aflat intr-o situatie similara.

mai de mult, aveam nevoie disperata de o slujba, orice slujba. Asa ca am inceput o campanie intensiva de cautare...ca sa gasesti o slujba, in america, e ca si cum ai avea deja o slujba.

te trezesti dimineata devreme, o iei la pas, depui cv uri in mii d elocuri, te programeaza pt zeci de interviuri etc...

am tinut-o asa vre-o 3 saptamani.Toata lumea ma refuza pt ca nu aveam licenta pt statul respectiv....ma rog...intr-o zi, cred ca am condus de la 7 dimineata pana pe la 8 seara...toata lumea spunea: oh, recomandarile tale sunt excelente, cred ai fi o persoana potrivita pentru noi..dar...si aici diferea: fie c a nu angajeaza momentan, fie ca asta fie ca basta...

foarte rar in viata m-am simtit atat de nashpa, ca dupa ziua aceea de refuzuri . Unul dupa altul...ma rog...la un moment dat am zis ca imi bag picioarele, ma duc acasa si gata...mai aveam programat un interviu, pentru un loc mult mai tare decat cele anterioare. Asa ca m-am gandit: pai daca astia m-au refuzat, e clar ca nici astia nu o sa ma accepte, ca doar sunt mult mai buni.

si-am facut cale intoarsa spre casa...dupa vreo 20 minute de condus
m-am intors, am mers la interviu, am ajuns in ultimul minut...am stat vre-o 2 ore de vorba cu diferiti indivizi, am dat un test cu vre-o 350 de intrebari, ca si cum asta ar fi fost primul meu interviu...proaspetime si optimism...si am plecat acasa clar convinsa ca am dat-o in bara inca odata si ca mi-am consumat energia de geaba.. A doua zi m-au sunat sa imi spuna ca pot incepe munca intr-o saptamana. Ca sa vezi...cand nici nu mai spera omul, se intampla tot felul de minuni...

de bine!

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

mersi mult, scuze, abia acum re-intrai, ca m-am dus si eu la o casa ca lumea... nu in cyber cafe..

nu este data limita, abia acum am vorbit
eu trebuie sa analyzez CV-urile,
kuwaitzeii mei, asa imi strica mie zilele de vacanta...
ma gasesc pana la urma pe celular...

este vorba de o uzina de fabricatie de produse pt coafori si saloane de beauté pt domnitze.
vor incepe cu 2 geluri coafante, 4 sampoane, un gel pt razaj
iar côté esteticiene cu un sapun crema dezicrustant, înainte de masca,

vor fi paralel si ambalaje pt vânzare la grand public

uzina 900 sqm pe sol, in free zone Kuwait city,
cu un alt local de stocare de produse terminate out of free zone, in centru k city.

eu supra vizez creatia, implantarea, cumpararea masinilor, etc, etc
pun formulele la punct, si formez personalul
dosar practic cheie in mâna

sunt 2 asociati, unul financiar, altul comercial distributor

ei au contactat deja astazi agentii de recrutare filipine si indiene,
eu am dat cu parerea si despre : de ce nu un român?
cauta printre astia, ca salarii mai mici decat localnicii de nationalitate kuwaitzi.
s-ar putea sa start in oct, noiembrie
principalul: masinile exista, eu le vand o parte din ale mele, ca eu am oprit activitatea uzinii mele... am vandut... si iau pensia ca industrias..
din 15 sau 30 septembrie... si continui doar ca CONSULTANT la export...

de preferinta la vara vesnica si la mare... si la arabutzi, ca doar stiu mai bine limba araba ca româna..:))

dar conditia de baza, inafara de diploma este sa stie perfect engleza
scris, vorbit si citit, curenta si tehnica...

remerciements anticipés, OM!

dar doar partial.. ca trimit CV-uri :)

_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.

"unde este responsabilitatea personala de a merge la scoala, de a incerca sa-ti depasesti conditia sociala?"

tocmai aici e buba, ca la diplome egale cv-urile celor din ghetouri sunt aruncate direct la cos, doar la vederea codului postal din adresa. cand ti se baga sistematic bete in roate doar pentru ca ai culoarea pielii mai inchisa, sa uca ai un nume cu rezonante magrebine, poti sa ai tu si mama diplomelor, ca tot nu reusesti sa iti depasesti conditia sociala.

"de nu se revolta Daniel, de exemplu?"

pentru ca eu sunt alb la piele, blond la par (ma rog, blond inchis), am un nume de familie usor de pronuntat de francezi si un prenume universal cunoscut, iar singurul detaliu care ma diferentiza de ceilalti este modul in care vorbesc franceza

"as desfiinta ajutoarele sociale pentru cei ce sunt in stare sa munceasca"

chestiunea nu e de ajutoare sociale ci de rasism

nu se poate sa ii arunci in ghetouri si apoi sa le pretinzi sa fie integrati in societate

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

Fratele meu, care in '90 a emigrat 'nicaieri'. A ajuns intr-un orasel din Olanda, unde a 'locuit' vreo doi ani intr-un lagar pentru emigranti. A strans ceva banuti (muncind cu carca in port) si s-a intors in tara, unde si-a inchiriat o garsoniera. S-a apucat de trimis CV-uri si in final a primit un job amarat la o companie multinationala (ceva de genul Floor Manager la MacDonalds). Insa pentru ca era baiat destept, a avansat. Azi o treapta, maine alta... In timpul acesta, si-a sprijinit si familia. Si nu i-a fost usor..
Azi este un om implinit aproximativ din toate punctele de vedere.

... codurile de bare puse pana si pe cele mai neinsemnate produse.
Reclamele violente, obsesia pentru vile, masini, telefoane mobile, etc.
Circul politic de pretutindeni cu politicieni care se acuza intr-una reciproc, doar-doar or mai creste-n sondaje.
Revistele porno puse la vedere la chiosc, reviste de paparazzi, ziare gen "Libertatea", emisiuni TV care coboara stacheta ca sa faca audienta, stiri cu o mie de corespondenti, reporteri agresivi, divertisment de doi lei (Cronica carcotasilor, emisiuni cu Dan Negru, etc.), rasuri inregistrate pe banda sau la comanda.
Increderea oarba in ce spun cercetatorii si-n ce se difuzeaza pe Discovery.
Obsesia pentru burse in strainatate, pentru mastere, pentru diplome si CV-uri, competitia economica fara scop, sa urmezi doua facultati deodata. Sa stai cu mobilul agatat de gat, dependenta de el.
Am zis ca scriu numai cateva si s-au facut prea multe, deci ma opresc aci...

Iubesc femeia , dar numai fizic restul cred ca s-a topit odata cu maturizarea mea .
pentru a nu avea idei care nu corespund societatii, de care nu avem nevoie.
Parca ai fi reprezentata unei firme angajatoare si analizezi cv urile prezentate fi mai ingaduitoare pls :)