comentarii

daca ai fi stiut pluti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Interesant, nu am stiut asta - de lmm la: 16/10/2003 01:13:07
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Interesant, nu am stiut asta despre greci, stii si cum le numea pe fiecare , ca sa dau un nume la ce am si ce imi lipseste in viata ?...:))
#1436 (raspuns la: #1432) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ar fi interesant de stiut in - de Daniel Racovitan la: 06/02/2004 03:29:19
(la: Irlanda are nevoie de 100.000 de imigranti)
Ar fi interesant de stiut in ce conditii vrea sa ii primeasca pe imigranti, si cat de stabila va fi situatia lor. Vor primi direct drept de rezidenta permanenta, sau dupa 5 ani ii da pe usa afara (cum fac nemtii cu green cardul)?

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Imparatul e gol!"
Ar fi interesant de stiut dac - de Daniel Racovitan la: 13/02/2004 07:02:56
(la: Carti romanesti in regiunea pariziana)
Ar fi interesant de stiut daca exista asa ceva. Pana acum n-am auzit sa fie.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
Sa punem Spania la coltz; e o rusine!!!!! - de Dinu Lazar la: 03/03/2004 10:23:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Tocmai ce m-am intors de la vernisajul expozitiei "150 de ani de fotografie in Spania", care mi s-a parut un adevarat dezastru.

In primul rind titlul e gresit; din astia 150 de ani trebuie retrasi anii de dictatura franchista si ai razboiului civil; pentru ca atunci fotografia a fost ba de stinga, ba de dreapta, aservita unor cauze politice si nu artistice, extrapolind si aplicind cele citite in lucrarea de licenta de care am mai vorbit mai jos si care mai este la Fotomagazin inca.

Astfel, curatorii expozitiei, si organizatorii, ar trebui sa faca o excursie cu autocarul la Alba Iulia cu proxima ocazie si sa mai vada cum e cu fotografia adevarata; au facut cu aceasta expozitie o mare gafa culturala; nu au stiut ca ceea ce au pus pe pereti nu e fotografie, ci o insailare de opere goale pe perete; adevarata fotografie nu trebuie sa aiba detalii in alb, in negru, nu trebuie sa aiba compozitie si nici sa spuna ceva, doamne fereste, ci sa fie o opera de arta in sensul operelor celor care au influentzat pe domnul fost student la istorie de care vorbeam - acum licentiat si adevarat profesionist.

Doamna Juana Zlotescu Simatu, directorul Institutului Cervantes, se vede ca nu a citit Fotomagazinul si nici lucrarea cu fotografia ESTica facuta de vizionarii de pe aici; astfel domnia sa spune ca:
"... in epoca franchista se observa si in fotografie o exaltare patriotica, nostalgica fata de trecutul imperial al Spaniei..."
...dupa epoca fotografiilor oficialiste se va trece, in ritm trepidant, la fotografii inspirate din ultimele curente fotografice..."

Dar nu neaga nici operele nici fotografii din perioada franchista.

Propun, pentru ca tot nu sunt bani in invatamint, multiplicarea anumitor opere de licenta care au luat 10 si trimiterea lor contra cost la oamenii de cultura interesati, sa vada si ei cum se trateaza profesional aspectul fotografiei pe timpul unei alte dictaturi si al sinistrei sale sotii.

Acum, despre expozitie, pe bune, ce sa spun; primul meu soc a fost sa vad atit de multe poze bune reunite; si foarte bune, ca fotografie, si senzational marite, de o calitate incredibila; si bineinteles ca am murit pe loc de invidie, pentru ca daca Romania ar vrea sa faca o expozitie similara, 150 de ani de fotografie in Romania, nu ar putea; nimeni nu are negativele, nu sunt nici pozitivele, nu stim nici macar care sunt fotografii care ar putea sta pe simeze; de mai mare risul.

Da..., noroc ca avem codri verzi de brad ( taiati de zor si exportati) si cimpuri de matase (nelucrate...)

La expozitie a venit si un mic grup de retardati estetic, veniti cu pluta din strafundurile aafeului; a fost domnul inginer Dinescu Dan (www.fotografu.ro/dandinescu), domnul arhitect Andrei Pandele, domnul editor Florin Andreescu, domnul speolog Cristi Lascu; nu pot sa spun ca acestia sunt fotografi, ca sa nu dau apa la moara altor tineri cu miinile asudate la comanda vreunui buldozer si mai ales sfatuitorilor acestora.

Expozitia mi s-a parut un succes si merita vizitata de oricine e interesat sa vada o imagine exceptionala si o analiza obiectiva si bine facuta a unui timp si mai ales a unui spatiu cultural de maxim interes.

"ceea ce ne arata fotografiile nu este impietrirea trecutului ci, dimpotriva, vibratia tuturor timpurilor prezente in succesiunea lor, nealterate de meandrele memoriei.
Doar fotografia ne poate arata in mod nemijlocit ca cei care au populat trecutul nu sunt altii decit semenii nostri" - spunea Antonio Munoz Molina.

De vazut neaparat, pina pe 4 aprilie 2004, la Galeria Etaj 3/4 de la TNB
#11227 (raspuns la: #11068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Desdemona - de Little Eagle la: 12/05/2004 15:43:10
(la: Respectul)
Draga mea Desdemona,
Se pare ca in ultima vreme ne scriem de multe ori.
E f. bine.Nu stiu de ce sint exact...10 porunci,de fapt indienii nu le numesc ca atare,ele au fost scrise in jurul anului 1000 e.n.Ei le numesc invataturi de conduita.Nu au avut nimic in comun cu Moise,stii ca ei abia dupa ce au fost pusi in rezervatii de catre....Wasitchu(omul alb-fata palida)au fost siliti ,fortati
este realul termen,sa ...devina crestini si abia atunci au fost siliti sa invete biblia(pe la 1900).
Ei cunosteau legile Creatiei(au numit-o "the Buffallo Cow Woman,tot ea le-a adus si pipa pacii)inainte de orice religie crestina!
Aceste 10 legi dupa care s-au ghidat in viata lor nomada(erau free people!)
mi se par mult mai realiste si puternice decit poruncile lui Moise(care suna mereu a pedeapsa).

Chiar aseara am vorbit la telefon cu un vechi prieten indian,artist plastic f. bun si picteaza in stilul nativ indian,destul de rar,mi-a spus ca are acum o femeie proprietara de galerie in NY ce vrea sa-i faca o expozitie si chiar sa-i cumpere ea personal citeva tablouri,sint f. fericit pt. el!
El este din tribul Chipawah(navajo-hopi)100%pure blood!!!Cel mai bun amic al meu si al sotiei mele.Ne vedem de citeva ori la 2 luni,toti avem de lucru si vizitele s-au mai rarit dar sintem cei mai buni prieteni.Prin el am cunoscut multi indieni100% pure blood(f.f.rar azi)din diverse triburi,cherokee,iroquois,mohawks,si cei mai f.f.f rari ce exista azi...comanchees si lakota(sioux este denumirea data lor de Wasitchu).

Sint oameni si rasa aparte,am trait o vreme printre ei in Arizona cind am vizitat pe Vernon Bigman(prietenul meu)acolo in rezervatia lui,inainte de a se muta in NY,asta a fost cu 16 ani in urma.
Ceea ce pot spune despre ei este ca Nu intilnesti in lume astfel de oameni atit de spirituali,corecti si sinceri cu oricine,pina la naivitate!!!
Iti vorbesc direct ce au pe suflet(de aceea au fost exterminati!),pt. ei a minti este un mare pacat!
Si...chiar daca multi locuiesc in trailers si nu au mult in casa,iti vor da tie totul din frigider si ei nu se ating de nimc!Vor sa fii tu fericit de ospitalitatea lor,si daca le dai bani,ii jignesti!
Le faci cadouri,este okay.Cei batrini sint o comoara!!!De la prima vedere te cunosc si stiu cine esti si daca esti sincer cu ei.
Au o mare intelepciune si vorbesc in parabole si invataturi pe care nu le vei uita niciodata!

Cumpar tigari de la iroquois prin posta(trib in nordul statului NY)pt. ca ei nu platesc taxe la guvern pe tigari,un singur lucru ce le-a mai ramas din tratatele cu Wasitchu!!!Ori casinouri,in rest sint si azi persecutati!!!!
Cumpar cite 3 cartons deodata si platesc pe toate,inclusiv posta 90$,adica 3$ de pachet,pe piata aici costa 5.78$ pachetul!!
le cumpar de la Rhonda(o femeie iroquois f. cumsecade,o iubesc mult)care e din tribul Black Pow(Iroquois).
De fapt m-a invitat sa merg cu Marilyn pe 21,22,23 mai la un mare targ si Sundance festival ce vor avea upstate NY,vin multe triburi si vor fi imbracati in costumele lor nationale cu penaj etc.
Rhonda face mocasini cusuti cu mina ei si margele si va vinde la targ.
De cite ori vorbesc cu ea ma apuca plinsul,mesreu sufar cind vad acest oameni minunati cum inca sufera si au suferit....

Toata lumea vorbeste despre suferinta evreilor si Holocaust,cei 6 milioane omoriti in genocid si alte popoare....NIMENI nu vorbeste de indienii americani!!!!!!De suferintele prin care au trecut....Hitler a fost un criminal,Stalin a omorit in jur de 20 milioane de rusi,poporul lui,dar citi dintre voi stiti ca in America au fost omoriti sistematic...30 MILIOANE de indieni?????
Ori poate ei nu sint ...oameni...si nu merita atentia!!!!

Indienii niciodata Nu au pornit lupte impotriva omului alb ce le-a invadat tara!
Au luptat doar sa-si protejeze familiile,ca au luat scalpuri nu consider nimc rau in asta!
Wasitchu a meritat din plin si a platit pt. ingratitudinea,violenta si ura lui fata de indieni!Ai vazut"Dances with wolves"?Acea scena in care tribul lakota vine in ajutorul lui Costner luat prizonier de armata,sa-l salveze?
Iti spun sincer ca mereu(posed filmul dvd)URLU de fericire cind vad pe boii de albi omoriti de indieni.Este o scena fantastica si puternica,ma face sa pling dar si sa fiu multumit si fericit ca acei tarani prosti de soldati sint omoriti!!!

Pt. ca stiu suferinta prin care au trecut indienii.Poate intr-o viata trecuta am fost indian? cine stie?
Stii de ce wasitchu a omorit peste 2 milioane de buffalos,pe la 1880?
Sa nu aiba ce minca indienii!Si chiar la acea vreme erau recompense pt. cei care omoara cei mai multi,2$de cap de animal!!!
Azi daca exista citeva mii.
Indianul omora pt. a trai si minca tot tribul impreuna,Nimic nu era nefolosit dintr-un buffalo,din mate faceau corzi la arcuri,pielea o tabaceau si faceau haine pt. iarna si tipi(corturi)ori pictau scene de lupte sau vinatoare,animalul era folosit in intregime si de cite ori plecau la vinatoare aveau un ceremonial prin care isi cereau iertare ca trebuie sa omoare animalul si il venerau pt. ca le dadea tot ce aveau nevoie sa traiasca.
Il ...RESPECTAU!!!dupa ce-l omorau se inchinau lui si le parea sincer rau ca au trebuit sa-l omoare.

Cum crezi ca s-au simtit in in ei cind pe pamintul lor au vazut zeci si sute si sute de buffalos omoriti ...degeaba!!!!??????O timpenie ce doar wasitchu e in stare sa faca pt. ca NU are respect fata de natura deloc!!!

Black Hills sint proprietatea indienilor,exista un tratat semnat in acest sens
intre guvern si indieni,La vremea respectiva....nu stia guvernul ce-i aia..uranium!!!De multi ani ancoace guvernul ofera 100 milioane de $ indienilor sa vinda acea zona in pustiu cu faimoase dealuri....pt a pune mina pe uranium!!!
Consiluil tribal al tuturor indienilor din America refuza categoric pt. ca este un teritoriu sacru lor si nu vor sa-l vinda nici pt. 100 miliarde de miliarde!!!

Sa revin putin la trecut,stii tu Desdemona si oricine citeste astea,ca dupa ce indienii au fost infrinti si sistematic masacrati,au fost pusi in rezervatii si acestea au fost anume create de guvern,in locuri sterpe si aride in care nu poti sa cresti niumic nici macar o leguma?????
Au fost mereu impinsi catre tinuturi unde un alb nu si-ar fi facut o casa!Au incercat sa lupte pt. pamintul lor dar au fost nimiciti.Sia asa s-au nascut orase si America a devenit ceea ce este.

Stii ca in rezervatii in mod expres guvernul le dadea paturi infectate cu microbi?Indienii sint f. sensibili la boli(e-n singele lor)si un simplu varsat de vint ii omorau pe capete?La fel le dadeau mincare stricata si conserve alterate,piine mucegaita si apa poluata de microbi.....
Indienii sint o rasa anume,au o alta dentitie de ex.,dintii lor sint mici in lungime si nu suporta nici alcoholul...guvernul le-a dat apa de foc...
Vernon de ex.dupa 2 beri este deja dus cu pluta!
..........................................................................................................................
Am sa-ti spun acum si de altfel celor ce in treacat citesc mesajul meu,cum am capatat numele de"Little eagle who cries"

Cu multi ani in urma am fost cu Vernon la familia lui si tribul lui in Arizona,nu eram casatorit.Am cunoscut deci pe tatal lui,bunic si bunica,2 surori(recent a aflat ca are un frate vitreg...tatal a tinut ascunsa o relatie veche)dar si multi alti indieni din rezervatie.F. de treaba.
Intr-o seara Vern mi-a spus ca trebuie sa am vision quest,este un ceremonial
in care tu singur vei fi participantul,si a doua zi the elder,de fapt bunicul lui imi va spune totul despre mine dupa ce-i povestesc ceea ce am vazut!

Pt. asta mergi cu elder-ul(inteleptul rezervatiei)care avea 101 ani(a murit cu ani in urma)in pustiu sa nu fie nici o urma de persoana in jur pe multe mile si iti sapi o groapa destul de adinca.Ti se da un loin cloth,adica doar o bucata de piele de caprioara cu snur din piele ce o pui in jurul genitalelor,in rest esti gol complet si deci nu ai chiloti pe tine.
Esti pictat pe fata in alb si negru dar orizontal,jumate de la nari la git in negru,in sus alb.Pe bratul sting esti pictat in negru si dreptul in alb,pe piept
cu culoare rosie 3 linii orizontale si una neagratransversa,taind pe cele 3.
Totul se face cu o pana de vultur si vopselele sint din plante,flori si diverse rasini.
Bunicul apoi face un foc si spune niste vorbe in limba hopi,e un descintec.
Astea se fac pe inserat.Am uitat sa spun ca nu maninci nimic cu 24 ore inainte si nu bei decit apa.Nu fumezi la fel.
Stinge focul cu o apa sfintita de el in numele Marelui Spirit si scuipa de 3 ori pe el si mai zice alte cuvinte,apoi iti da pana cu care te-a vopsit s-o tii in miini si sa nu o lasi din miini,tu vei sta in groapa turceste cu pana in miini pe genunchi.
Inainte de a intra in groapa iti va da peyotee sa fumezi din o pipa anume,e un drog halucinogen puternic.
Vei sta in groapa toata noaptea pina la rasaritul soarelui si singur...trebuie sa-ti gasesti drumul inapoi...

Desdemona,sint destui rattle snakes acolo si coyotes si pantere albe si scorpioni....nu am stiut nimic din cauza drogului,cert e ca nici o creatura a pamintului sau cerului nu m-a atacat,...descintecul.....
Am zacut intr-o stare de meditatie practic cerul era negru si plin de stele,clar,se alege cind e a 2 a zi dupa Full moon.
dar am avut vise cu ochii deschisi atit de reale ca nu-ti imaginezi,fantasme si spirite mi se parea ca stelele cad pe pamint....spre dimineata,am vazut un vulturas zburind deasupra cerului si tipind si mi-au dat deodata lacrimile si am plins in hohote pt. tot trecutul meu,aveam pana de vultur in miini si o stringeam de parca era o fringhie de ajutor sa ma salveze de la inec.

Am iesit din groapa si habar nu aveam unde sint!!!
Vulturasul era pe cer si tipa,era unica vietate ce am vazut si plingeam de nu-mi puteam opri lacrimile,daca ma crezi,in acest moment mi-au dat lacrimile din nou!Culmea a fost ca automat fara sa-mi dau seama am inceput sa urmaresc vulturasul si dupa vreo citeva mile de mers in desert am vazut rezervatia!!!
Apoi el a disparut parca,nu stiu cum si nu-mi dau seama,adica acum ma uit la pamint si dupa o sec. pe cer si i-al de unde nu-i!!!!

Bunicul m-a luat de mina si bunica mi-a facut baie intr-un lighean mare,m-a spalat fiind complet gol in fata ei.
Apoi m-am imbracat(ea imi spalase hainele purtate)si bunicul m-a atins pe obraz si spus ca a stiut ca vulturasul ma va aduce inapoi,a stiut ca am plins si in fata lui iar mi-au dat lacrimile in prostie,nu ma opream,si atunci mi-a zis ca sunt botezat in spiritul navajo-hopi si am devenit unul cu ei si natia indiana,ca am revenit...acasa....si ca numele meu este "Little eagle who cries".

Acuma iti dai seama de ce vreau sa-mi scriu memoriile in amanuntime?
Oare citi pot avea in lume astfel de experiente?
Si cred in spiritualitatea indienilor americani,cunosc lucruri ce noi nu le stim inca,la fel leacuri pt. boli naturale.
Sint si indieni rai si mai vagabonzi,deh,oare exista un cos cu mere in care unul sa nu fie stricat?ma refer la cei ce am cunoscut si cunosc,si ma inchin lor.
..........................................................................................................................
Dar ma deranjeaza uneori cind observ cum evreii mereu se pling si vor sa mentina trecutul lor de suferinta ca si cum doar ei au suferit in lume...Nu am nimic impotriva lor,ii iubesc,am avut citeva gagici evreice la viata mea cea...rea
dar mai deschise la minte.Sint de acord ca au suferit destul,dar indienii nu se pling si cum am scris n-au fost doar 6 milioane exterminati ci...30 milioane!!!!

I love you all,
Love&peace,
Ozzy
........................................................................................................................
"Ati luat totul de la noi si ne-ati dat nimic in schimb dar cel mai rau este ca nici macar nu ne-ati multumit.
Noi indienii am trait o viata buna si fericita pina cind voi ati venit aici si ne-ati facut vaiat de mizerie si nefericire.Cine v-a dat dreptul sa faceti asta?Ne-ati omorit femeile,batrinii si copii,ati omorit multe triburi.Ne-ati furat pamintul si tara.Marele Spirit ne-a dat acest pamint si nu-l veti avea niciodata."

Great Chief Geronimo(Apache nation leader)
..........................................................................................................................




































































































































































































































#15309 (raspuns la: #15275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alex, am stiut eu ca unitate - de SB_one la: 16/07/2004 19:38:35
(la: despre barbati ... fara suparare :))
Alex,
am stiut eu ca unitatea germana trece peste orice;))

La intrebarea [ce-i aduce acest statut de "barbat ideal"?] cred ca raspunsul posibil ar fi: multzamirea Femeii Ideale care...nu exista...si asta cu desavirsire.


...Belle, mama, ai cuvintul! ...si nu mai da vina pe neuronii lipsa si sculatul de dimineatza; totu-i relativ: la noi e seara.



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#17969 (raspuns la: #17944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle, am stiut ca se poate - de SB_one la: 07/09/2004 21:01:58
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
Belle,
am stiut ca se poate conta pe tine!

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#21251 (raspuns la: #21249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
It's 10 o'clock.Do you know w - de Little Eagle la: 08/11/2004 21:07:10
(la: Copii romani in SUA)
It's 10 o'clock.Do you know where your children are?....
Apoi iti spun eu: ori la discoteca si dau iama in ecstasy,in bautura pe sest cumparata de cineva peste 21 ani,la agatat gagici si dus acasa la o partida de sex si iar droguri si iar bautura.
Nu poti sa-i opresti,adrenalina si hormonii nu asculta de nimeni,e varsta descoperirilor si a emularii celor mari,eventual o gasca,poate un viol ce va duce la pirnaie,altii la crima....
Ca sint cu baieti rai sau buni,de mahala sau de high class,toti se invirtesc in jurul acelorlasi descoperiri:sex,drugs and alcohol.

Sa interzici unui tinar sa nu faca cutare sau cutare lucru,nu e o solutie,intr-o zi va rabufni si va fi poate mai nasol pt. el/ea dar si pt parinti.Psihologic e stiut ca tocmai ceea ce iti e interzis de lege sau parinti,fiind un tabu social,exact inversul va face orice tanar,in cel mai mare %.

Unde este o linie de plutire? poate nu este,poate in final fiecare si-o face singur,ori poate se ineaca...tu esti aici faci cum crezi ca-ti dicteaza constiinta,la fel face si altul in alte forme,nu poti opri fluxul vietii chiar daca este pe un drum gresit.
Dar in definitiv cine zice ca e gresit?Societatea?Politica interna?Legile?Presedintele Bush?Apoi el le cam stie f.bine pe cele droguri si alcohol.

Totul depinde de tine si atata tot.
Nimeni nu te obliga sa ai sex la 14 ani,sa bei sau sa iei drugs!!Ai un ex. chiar in persoana mea!!
Stiu f. bine ce-nseamna sa fii drug addicted,sex and alcohol addicted.
A fost parte din viata mea,dar asta nu ma face vreun ambasador al tinerimii sa-i spun ca este rau sau bine sa le faci pe toate.

Face fiacare cum vrea si cum crede,este soarta lui/ei in definitiv si de ascultat pe mine...in nici un caz!Fiecare are zidul lui propriu de care se da cu capul la un moment dat,pe al meu l-am si spart deja demult,dar asta e viata si asa cum ti-o faci asa o traiesti si nu te uita in urma,enjoy the rest of your life 'cause it's very short!

LOVE&PEACE,
Ozzy














e bine de stiut ca nu esti se - de Horia D la: 06/03/2005 01:19:06
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
e bine de stiut ca nu esti sensibila:))
cred ca va trebui sa dispar 10-15 minute, am realizat ca nu am nici un mixer pentru drinks in seara asta.... asa ca tre sa dau o fuga la grocery store.. (eu beau whisky-ul sau scotch-ul cu apa, asa ca n-am nevoie de sodas)
#38365 (raspuns la: #38364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder, (pen)ultima strigare! - de Sandra Mae la: 18/05/2005 06:15:51
(la: Sandra Mae iubeste! Si tace...)
Asta denota ca esti pe cat de cerebral pe atata de inimos! Apoi, cum ar putea sa te lase inima, la o varsta atata de frageda ca a ta?
Unu la Zero zici? Putea sa fie si meci egal cata vreme imi dadea castig intr-un fel de cauza… daca-i 1 la 1 pentru mine, tot e ceva. Oricum ar fi, discutia cu Intruder, este un castig. Pentru mine care stiam, o data, pentru cei care realizeaza asta de-abia acum de doua ori. Vezi tu, am stiut ca la plaja va iesi pana la urma o leapsa pe cinste, de aia am si venit asa un pic mai dezbracata si fara sa vreau am intaratat spiritele pe-aici. Trebuie sa recunosti si tu, dar mai ales cei in cauza, ca daca vi cu tzolul festiv la scaldatoare, pleci cu el cam sifonat. Stii ce gasesc ciudat la apa asta? Ca desi suntem dincoace de geamandura, unora le ajunge pana la nas, iar altora pana la cur numai. Si, sa-mi fie cu iertare, da’ atatia rahati plutesc in ea…
Ai dreptate despre deja-vu. Singura ta greseala este ca il cauti in alta viata… E pe aici pe aproape, foarte, iata un indiciu si daca te-ai prins inceteaza sa-mi faci curte, ca nu-i nici un folos pentru nici unul dintre noi ;) Deci daca te-ai prins, nu trebuie sa ma parasesti si sa-mi strici jocul, ci doar sa nu te indragostesti mai tare ca altfel iti strici reputatia de om straight!
Da, la faza cu pestii m-am tot gandit si eu. Riscul de a-i cumpara gata castrati de la Pescarie este egal cu acela de a-i momi stricand astfel impresia de fair-play.
Referitor la continutul cenusiu care incepe de sub ale mele radacini decolorate… ce sa zic? Eu intotdeauna l-am perceput a fi neted – nu-i un prezervativ care sa ofere mai multa placere daca-i striat. Daca mai motzaie din cand in cand ca acum, si totusi gaseste cuvinte ca sa-ti raspunda, asta e un atu in plus, de ce sa nu recunoastem? In ce priveste pe pisicutze, ai face bine sa le intrebi pe doamne (unele dintre ele chiar onorabile) de ce nu dorm niciodata bine. Pana sa te lamureasca dumnealor, am s-o fac eu: fiindca niciodata nu dorm inainte sa se culce, si findca, de ce sa n-o spunem, nu se mai satura niciodata ! (de pisicute vorbim, da?) Despre nestiinta… nu stiu altele cum sunt, dar eu cand ma gandesc la Oz… pardon, am inceput sa umblu Creanga… voiam sa zic ca lumina exista, trebuie numai sa sti s-o cauti. Eu personal ma voi simti intotdeauna obligata sa raspund unei sinceritati cu o alta. Asa ca you first… Sa nu mi-o zici p-aia cu intai doamnele ca nu tine: in Cafeneaua asta poate ai observat ca-i ca la bodega – adica intra intai baietzii.
Chiar nu observi, Intruder? Faptul ca eu nu am stabilit reguli a impiedicat pe cineva sa le incalce? Unele, la fel de vechi ca prima meserie, de exemplu, bunul simt, n-a fost decat o fudulie in calea unora. Crezi ca daca Moise nu inventa poruncile, oamenii ramaneau fara pacat? Dar imi place al dracu’ de tare sa-i descopar asa excitati, aruncandu-mi cu spume in ureche. Nu ca as fi masochista, dar la jegul pe care-l port ce naiba sa ma mai spele? (Si apropos, daca vrei sa dai o raita pe la mine pe la profil sa vezi ca am facut o baie si mi-am tras pe mine niste hantze, ai sa ramai surprins!)
E adevarat, am vrut sa ma car, da nu stiu ce a pus ala-n ceai ca m-a pucat asa o statornicie de numa-numa. Cred ca nu ma mai dau dusa de-aici nici cu arcanul. Am uitat sa spun, dar pun ramasag ca tu ti-ai dat seama, ca dincolo de gard e un zid in toata regula, dar pentru tine si pentru alti cativa mai copti la minte, am sa fac eu o gaura cat de cat.
Esti foarte lucid, fii pe pace. Neghiob ai fi sa crezi ca nu se urzesc scenarii in toate. Cu siguranta ca un vis o sa ti se para pentru ca, independent de infatisarea mea, cosmaruri creez foarte rar. Daca zici pas, ne lasi sa credem ca esti servit, dar eu nu mai cred in cacialmale, asa ca arunca-i cat colo de treiari si ia de la mine cinci carti sa ma pomenesti! Ti le-am dat fara urma de parere de rau, fermecata de stilul tau frumos de-a vorbi. Tu doar uita-te bine la ele si pluseaza cat te tin bracinarele. Dar te rog sa nu mergi pe mana cu nimeni !
Intr-un fel sau altul am s-o iau eu, desi deja am starnit destule invidii. Multumesc de urare Intruder, incep sa ma obisnuiesc cu aceasta cafenea si cred ca daca multe am tras si nu m-am ras, nici de-asta n-o sa ma tund! Hai pa! Until the next time, the ball is in your yard!


Posted by Sandra Mae
#49639 (raspuns la: #49629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
n-am stiut - de rac la: 28/09/2005 18:52:19
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
Nu am stiut ca au existat tentative anterioare. Datorita lui Belle, am aflat despre ele, iar acum sunt trist. Insa, nu disper.

Vroiam sa spun ca inteleg ca pot fi simpatii, antipatii. Da... pana la urma, daca ar fi sa ne intalnim, acestea vor disparea, sunt sigur! Sau se vor lamuri... De ce sa pastram distante aiurea?

Parerea mea sincera este ca trebuie sa ne intalnim, cei care putem. Comunicarea pe internet numai - se justifica intre cei care nu au alta solutie. Dar daca locuim in acelasi oras, eventual suntem vecini..., ce rost are sa nu ne privim in fata, dar sa ne complimentam (ori sa ne injuram, vorba lui om) de mama focului? Care este scopul vietii? Sa vorbim pe intuneric? Ce, suntem... ascunsi? Sau..., ce avem de ascuns, de mascat?

Repet, nu e asta capat de tara, dar daca s-ar putea..., de ce sa nu ne intalnim? Am purtat cu cineva de pe acest site o mica discutie pe tema asta recent. Exagerand putin, nuantand, schimbul de mesaje a continut si urmatorul pasaj, scris de mine:

"Problema de care vorbesc s-ar putea referi (cred eu) la unele angoase pe care probabil le ai. Poate esti complexat, izolat de ceilalti in viata reala, poate nu stii sa te porti, poate nu esti un tip sociabil, poate esti un "salbatic", care are nevoie de psiholog, un incuiat, un tip rau, cu tot felul de ticuri si obiceiuri ciudate. Poate ai sentimente de inferioritate fata de cei din jur, esti un om slab, moale, care pluteste, aproape un... handicapat.
Ei bine, NUMAI un asemenea om poate sa se simta mai bine in virtual, ramanand anonim, in detrimentul unui zambet real, unei prezente intre ceilalti. Iti place sa stai la intuneric, ca gandacii? Sa te comporti ca un las, vorbind cu privirea in pamant, fara a avea curajul de a privi omul in fata atunci cand ii vorbesti? Ti-e teama sa iti asumi raspunderea, sa iei decizii, sa fii hotarat?"

Cum vi se pare? Nuantat rau...
N-are rost sa taiem firul in patru... Daca vom gasi (sunt sigur ca vom reusi sa gasim macar vreo 10) adepti pentru ideea mea, o vom pune in aplicare.

Si-apoi, sa vezi cum se aplica proverbul: "Dupa razboi, multi viteji se-arata"...
"n-am stiut ca admini exista - de admin la: 02/10/2005 21:18:07
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"n-am stiut ca admini exista si cu nume sub acoperire.ne poti da un exemplu?"

Nu exista "admini cu nume sub acoperire". Asa cum am spus de la bun inceput, exista mai multi admini, care se manifesta pe sit sub loginul "admin". Orice alt login scrie strict in nume personal.
#76302 (raspuns la: #75651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Trebuie stiut ca yoga este o - de Daniel Racovitan la: 10/10/2005 18:40:32
(la: Ce credeti despre yoga)
"Trebuie stiut ca yoga este o practica individuala, nu o secta (asa cum au transformat-o unii, gen Bivolaru"

Eu stiam ca anumite tipuri de yoga , din contra, trebuie practicate doar cu un guru (ex: Hatha yoga, Tantra yoga).

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#77821 (raspuns la: #77775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ok, rac...n-am stiut c-ai glu - de Intruder la: 24/10/2005 22:17:50
(la: Clonarea: demonul ingineriei genetice?)
ok, rac...n-am stiut c-ai glumit...mea culpa...:(




























#81182 (raspuns la: #81178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred ca putini dintre noi, ca - de Intruder la: 29/10/2005 10:04:57
(la: Drogurile. Ati incercat?)
cred ca putini dintre noi, cand am incercat un drog sau altul, am stiut la ce sa ne asteptam, sau am avut niste cunostiinte coerente despre ceea ce am luat la momentul respectiv.

perfect adevarat. ''m-am spurcat'' doar de doua ori. prima data, in Olanda; eram cu doi colegi de serviciu, cu sotia unuia din ei si cu un amic plecat acolo din 1998...amicul asta, ne-a dus pe toti intr-un coffe-shop...stiam ce se consuma acolo, ne-am dus ca la pomul laudat.
aveam oareshcare emotzii, mai ceva ca atunci cand m-am culcat prima data-n viata mea c-o femeie...ei, dar atunci eram prostan si credeam ca tot ce zboara se mananca...ni se aduce o farfurie cu niste prajituri in forma de romb, inchise la culoare, cam gri...apoi, in niste pahare, o licoare ce semana cu uleiul de rapita...ma rog, ceva in genul asta...
ma asteptam la ceva fenomenal, imi spuneam ca asta e marea experienta a vietii mele...rontzai un romb din ala, beau din ulei...ma tot asteptam sa se-ntample ceva...amicul ne tot spunea s-avem rabdare, parca ne studia...dupa vreo 2 minute, simt doar ca mi se impaienjeneste vederea...apoi simt ca masa o ia din loc...apoi ca tavanul coboara-ncet...nu mi-era frica, eram constient...pe ceilalti n-am stat sa-i studiez, eram atent la mine...apoi, au venit toate pe rand: vedeam paharele si toate obiectele din sticla cum se ''topesc''...incheieturile deveneau grele, nu mai puteam parca sa-mi tin capul drept, imi era putin cald, nu suportam lumina, voiam sa ma ridic de pe scaun, dar mi-era lene...asa simteam, nu ca nu puteam, ci ca mi-era lene sa ma scol...ameteli placute, sa zicem...cand ne-am revenit si am iesit afara, am zis: gata, am facut-o si p-asta!...insa cum am iesit, eu am avut impresia ca este cutremur...efectiv, am simtit ''cutremurul'', am simtit trepidatiile, am ''vazut'' cum se miscau cladirile, tot...ma miram cum de oamenii nu sunt panicati...in fine, fuse si se duse.
a doua oara, marijuana...eram 3 amici, cu mine 4...mai era sotia si cumnata unuia din ei (gazda!)...trag o data adanc (ca ghiolbanu')...stateam pe fotoliu...parca m-a traznit in moalele capului...simteam cum plutesc cu tot cu fotoliu...ma asteptam sa m-apuce rasul, nimic...radea in schimb, cumnata gazdei, parca era apucata...se uita la noi toti si radea...in viata mea n-am vazut si auzit asa ras...parca era Cruella si noi dalmatieni...:)))
la un moment dat, dupa ameteli de tot felul, simt ca ''pleaca'' hainele dupa mine...hopa, mi-am zis...stai ca raman cum m-a facut mama!...ma chinuiam sa ma tin de blugi si de tricou sa nu plece!...simteam chiar si ciorapii ca vor s-o ia din loc...aia radea ca sparta...eu intrasem putin in panica sa nu ma fac de kko...fotoliul levita usor, ma apucase o fericire subita, daca nu era faza cu hainele, as fi fost cel mai fericit...

in fine, mi-am promis sa nu mai incerc niciodata...s-ar putea sa-mi placa, hehe..
asa ca, n-am ramas decat cu viciul fumatului...tot zic ca ma las dar spun ca porcul: ''asta si gata, ca-i cald!"...am fumat si un pachet pe zi dar au fost zile cand am fumat doar 3 tigari...de baut nu beau decat sporadic si putin, oricum...cafeaua nu cred sa fie viciu...beau stacane intregi de cafea, ceva trebuie sa fac si eu...cafea si tigari, atat!...femeile nu intra in discutie, ele nu sunt un viciu...:))))





























#82679 (raspuns la: #82658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
admin: n-am stiut ca este un - de Intruder la: 11/11/2005 19:29:25
(la: Premiile Cafeneaua 2005 - Sectiunea Literatura)
admin: n-am stiut ca este un timp limita la sfarsitul anului...
am crezut c-a murit conferinta si eu, voiam vezi doamne, s-o resuscitez...ok, am inteles acum. :)

Honey: inca o saptamana, cel mult doua, va pot ajuta...trebuie doar sa-mi spui cum, concret...maine seara vorbim pe messenger, am sa te contactez...bine ai revenit! :)
























#86852 (raspuns la: #86748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Personal n-am stiut niciodata - de Honey in the Sunshine la: 16/11/2005 00:18:22
(la: SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA)
Personal n-am stiut niciodata care-s mai rai: Oamenii care te lasa balta atunci cand ai nevoie, sau cei care vor sa te convinga, ca ai probleme, oricat crezi tu ca le-ai fi depasit...


asta e de tinut minte!:)
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
#87873 (raspuns la: #87756) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Continuare Maria versiunea 2 - de Sibipot la: 06/12/2005 16:35:19
(la: sa facem un film!)
Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93279 (raspuns la: #93203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zahir - de Cri Cri la: 21/04/2006 06:33:17
(la: Ultima zi din viatza....)
Am spus ca ma inchid in carapace... da, dar sensul era propriu. Nu ascund ce simt sau gandesc ci ma feresc de oameni, inchid usa, telefonul, chiar si televizorul, ca sa nu primesc nici influente.
Si, da, s-a intrat si cu incaltarile la mine in suflet... am fost zgariata, murdarita de noroi sau prafuita... Si, la fel, m-am incuiat si am "facut curat". Yoga, psihologie, si ce am mai stiut eu sa fac. Si nu i-am blamat; asa au stiut ei sa intre, sau asa au vrut. Nu ma obliga nimeni sa pastrez pe cineva in preajma; e alegerea mea daca ii accept bocancii ori ba. Si nu mi-am facut niciodata griji pentru cat inteleg (sau nu) din mine... au si ei aceeasi posibilitate de alegere. Uneori e suparator sa nu intelegi, dar alteori e chiar placut sau incitant. De ce, altfel, am mai dialoga? De ce s-ar mai fi inventat cuvintele?
Uite ca nici tu nu intelegi... NU ma simt "prea mica pentru aceasta lume", de fapt nici prea dornica sa mor maine. Dar spuneam (urmand tema conferintei) ca nu am datorii, nici pe ceilalti nu-i simt datori, am spus tuturor ce simt, si nu mai astept nimic IN ACEST MOMENT. Si nu e pesimism. Nu spun ca n-ar mai fi nimic pe lumea asta pentru mine, ca n-ar mai merita sa traiesc, ci ca, repet, in acest moment nu iubesc, nu urasc, nu dispretuiesc si nu-mi place nimic. In sensul acesta sunt lipsita de sentimente, in nici un caz nu pot spune ca ele nu sunt pe-acolo, pe undeva, asteptand o singura scanteie ca sa izbucneasca. Tot in sensul acesta sunt lipsita de dorinte. Chiar nu am niciuna acum si nici un plan de viitor... poate doar... sa ma duc sa-mi mai iau capsune din frigider :)
Nu mi-e teama de sentimente, nu mi-e teama de durere (ce nu te omoara, te intareste... sau poate ca te "tabaceste"), cred ca e un handicap al simturilor sa nu simti. Orice. Mi-e teama doar de platitudinea asta a mea de acum, care sper sa nu se intinda la infinit.
Si nu e adevarat (doar) ca ma simt singura. Chiar sunt. Adica, la modul propriu. Da, am prieteni adevarati si nu ma simt deloc singura in preajma lor, dar ei nu locuiesc cu mine si au vietile lor din afara prieteniei noastre. Iar eu, cea mai mare parte din timp, sunt singura.
Ok, sa lasam cinismele mele... sunt deprimante. Sa vorbim despre vise in care zburam...:)
Stii, chiar am visat. Dar, exact ca un pui de pasare, in visele din copilarie, ma ridicam cate putin de la pamant, apoi mi se facea frica si cadeam. Vis dupa vis, am invatat zborul... intai temator si aproape de pamant (ca sa nu cad prea de sus :)))), apoi din ce in ce mai curajos...
Nu-ti pot descrie (dar cred ca stii deja cum e, daca spui ca visezi si tu asa ceva) cum a fost cand m-am inaltat pentru prima data in tarie, fara teama, plutind liber pe curentii de aer, dandu-ma peste cap in loopinguri indraznete si rascolind puful norilor. :)
Si, iti vine a crede sau nu, chiar in vis imi spun: "de ce-as fi trista? Eu stiu sa zbor... aproape am atins desavarsirea zborului!" Mda, chiar si in visele in care zbor imi simt sufletul apasat uneori...:(
#118268 (raspuns la: #118122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletel, - de cosmiK la: 26/04/2006 19:41:32
(la: Despre arta de a fi si despre succes)
Spuneai la un moment dat in raspunsul tau ca nu iti pot da seama cine sunt eu. Ei bine, nici eu, nu prea cunosc raspunsul la aceasta intrebare. Dar cred ca vreme indelungata am fost o randunica mica si vulnerabila, inocenta si lipsita de aparare, de prieteni adevarati si de o motivatie pentru a fi fericita, ratacita intr-o lume plina de fiinte perfide si profitoare, in care cu greu isi putea gasi un loc fara a deveni asemeni lor.
O randunica care a vazut multe lucruri rele si a trecut prin nenumarate incercari dureroase dar care "cu timpul" a invatat ca in viata trebuie sa dea dovada de multa rabdare si intelepciune daca vrea sa ajunga la "liman".(..).
Dar intr-o buna zi mica randunica a gasit ceea ce cauta de mult: PRIETENI! Nu erau prea multi, dar erau atat de draguti cu totii, sau cel putin asa pareau. Micuta randunica era in sfarsit multumita, iesea cu prietenii si se bucura de viata simtind ca traieste din nou. In sfarsit rasarea si pentru ea o mica speranta de a iesi din rutina plictisitoare si amara. Si a fost atat de bine o perioada, totul era atat de minunat , in sfarsit nu se mai simtea singura si abandonata. Insa dupa vreun an, au aparut probleme in paradisul ei, prietenii pe care ii admira, ii respecta si ii iubea s-au dovedit a fi extrem de parsivi, ba unii din ei chiar rautaciosi si plini de ura si invidie...Si din nou a fost dezamagita biata randunica, fatal si teribil de viata asta nedreapta...Si singurul lucru care ii venea in minte mereu era o singura intrebare: de ce?
De cele mai multe ori in viata suntem dezamagiti de oamenii la care tinem cel mai mult, si asta doare cel mai tare, pentru ca de restul nu ne pasa chiar atat; dar de ce oare trebuie sa fie asa? De ce atata suferinta? Si mai ales de ce oare ii ranim tocmai pe cei la care pretindem ca tinem mult?
Sunt atatea intrebari la care cu greu putem gasi un raspuns tinanind cont de rautatea de care dam dovada zilnic si de ura care pune stapanire pe intreaga lume...Este oare mai usor sa faci rau decat bine? Avem o satisfactie mai mare? Ce fel de satisfactie poate fi sa il vezi pe cel de langa tine nefericit si sa sti ca TU esti cauza amarei lui suferinte? Te mai poti numi oare om?
Iar acum, ranita si total dezamagita de cei pe care ii respecta, ii admira si ii iubea atat de mult, mica randunica va cauta sa ii uite, consolandu-se cu gandul ca poate a gresit pentru ca si-a deschis prea mult sufletul fata de ei. Dar tot sufera in tacere deorece nu poate intelege de ce daca ea a investit in acele relatii timp, intelegere, sentimente si chiar a pus mult suflet, binele pe care a incercat sa il faca, a fost recompensat cu atat de mult rau.
Dupa aceasta experienta in care a vazut cum prietenii cu care se intelegea atat de bine si carora le-a fost alaturi ori de cate ori i se solicita ajutorul s-au indepartat rand pe rand din cauza unor prostii pentru ca altfel nu pot sa le numesc, mica randunica a ramas cu multe sechele si nici chiar OMUL pe care il iubeste si care o iubeste nu le poate intelege, pentru ca el e o altfel de fire, pentru care tradarea unor prieteni nu are o insemnatate atat de mare ca pentru micuta randunica care e o natura dezlantuita intr-un suflet sensibil si care poate fi ucisa atat de usor.
Odata cu acea experienta ceva in mica randunica s-a sfaramat, as putea spune chiar ca randunica a murit , acum e doar " un cadavru viu". Iar pentru a reveni din nou pe linia de plutire va avea nevoie de ceva timp pentru a invata sa aiba din nou incredere in oameni, deoarece cu toate ca nu si-a pierdut increderea in prietenie si in valorile ei, si-a pierdut increderea ia ea insasi.
Si cand te gandesti ca tot ce si-a dorit a fost doar sa aduca putina lumina si cantec in viata prietenilor, ca a incercat sa le arate un alt fel de a trai si a simti lucrurile si viata. Dar ei nu au inteles nimic din toate acestea, au trecut ca niste ignoranti pe langa o sansa de a se inalta spre ceruri. Dar pana la urma a fost alegerea lor. Totul are un pret. Iar deobicei fericirea cladita pe suferinta altora se naruie. Desi eu nu le doresc asta, pentru ca inca mai tin la ei si fiindca vor avea mereu un loc in inima mea chiar daca m-au ranit si mi-au produs atat de multa suferinta. Au fost si momente de viata minunate pe care mica randunica le-a trait alaturi de prietenii ei, momente pe care nu le va uita pentru ca i-au adus multa bucurie in suflet. Iar atunci cand o napadeste tristetea si nostalgia isi aminteste doar de ceea ce a fost frumos si curat in acele relatii.
Deci, Cri cri, nu cred ca sunt un spirit mai "ascutit", care poate patrunde dincolo de aparente, pentru ca m-am inselat de foarte multe ori in privinta oamenilor, cred ca mai degraba sunt un suflet "sensibil" care crede inca in bunatatea semenilor sai, desi odata cu trecerea timpului incepe sa aiba oarecare indoieli ca ar mai fi prea multe astfel de fiinte, dar care nu vrea totusi sa renunte la ideea ca la baza oamenii sunt buni si generosi, si care va cauta toata viata ei astfel de oameni. Si numai unul de va gasi si tot va fi fericita. Dar poate sunt chiar mai multi, doar ca ea nu a stiut sa ii vada ori sa ii cunoasca.
O astfel de fiinta a gasit in persoana Omului care ii sta acum alaturi desi la o distanta de mii de kilometri.
Cam asta ar fi o parte din povestea mea, dar mai sunt si alte capitole, unle scrise, altele nu, pe care le-ai putea descoperi daca vrei sa le cauti. Unele se afla chiar aici, pe alte pagini din site.
Nu stiu daca fac bine deschinzindu-mi sufletul inca odata fata de oameni, dar nu pot trai fara speranta ca intr-o buna zi o parte din ei vor intelege ceea ce e de inteles si ca poate vor invata ceva din toate aceste experiente ale mele, desi din cate mi-am dat seama prea putini sunt dispusi sa faca asta si atunci "dau singuri cu capul de pereti" si se trezesc sau continua sa "doarma". Acum, depinde de fiecare ce alege.
In ceea ce priveste ultima parte a mesajului tau. Nu-i nimic daca nu ai raspuns urarii mele, de altfel nu asteptam nici un raspuns la ea, am facut aceea urare doar pentru ca asa am simtit in acel moment.
Am fost fericita de Pasti alaturi de cei dragi si vroiam sa iti doresc si tie acelasi lucru. Sper ca ai petrecut bine si ca te-ai simti excelent acolo unde ai fost.
#118994 (raspuns la: #118721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...