comentarii

daca as fi parinte[mama tata]


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
mama si tata - abc111 - de cartouche la: 14/07/2006 13:43:49
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
...si a trebuit mutat pentru ca era ridiculizat de toti ceilalti copii."
Observi care e problema? Sper din inima sa o observi!!!

Da, bineinteles ca o observ, dar copii de care vorbim erau copii din scoala primara care nu erau indoctrinati impotriva homosexualismului, poate nici nu auzisera de asa ceva. Este vorba de pornirea naturala/instinctuala a celor copii vazind doua femei sarutindu-se cu patima si in public! Probabil fiecare dintre ei vazuse acasa parintii lor facindusi unul altuia gesturi de tandrete. Dar nu de asa amploare.
Eu nu spun ca asta este un caz este general. Este un caz particular pe care l-am prezentat in replica la cazul particular prezentat de tine.
Idea era ca in general se exploateaza cazurile particulare in sustinerea unor idei.
Bineintels ca fiecare comunitate are oameni de tot felul, buni si rai, inteligenti si redusi mintali. Dar societatea si natura are legi pe care toti trebuie sa le respecte. Si schimbarea legilor trebuie facuta intr-un mediu democratic dupa ce au fost studiate efectele secundare a schimbarilor.

"Familiile traditionale cu mama, tata, copii bunici reprezinta o minoritate in America."

Asta este consecinta unui sistem social in care educatia este deficitara si in care legile s-au schimbat (LIBERALIZAT) sub presiunea diferitelor grupari fara sa fie supuse unui process de gindire.

"ce propui pentru copiii care nu au tata si mama si pe care nu vrea nimeni sa-i infieze?"

Societatea trebuie sa aiba grija de ei. Si cind spun societatea nu ma gindesc la antrepizele particulare, care sint orientate mai mult pe profit decit pe servicii, ci la organizatii guvernamentale/publice.

Care este avantajul pentru comunitatea homosexuala daca li se ofera dreptul la casatorie?
Ce schimbare importanta va aduce in viata lor?
Si care este impactul asupra restului societatii?

Toate cele bune.
#133119 (raspuns la: #132965) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
summer of '68 - de gabi la: 23/10/2003 01:50:41
(la: Marea Neagra, amintiri)
...intr-o seara, tarziu, iesind cu parintii de la "Zorba Grecul" pe care-l vazusem la un cinema in aer liber din Mamaia, mi-amintesc foarte clar ca am ramas extaziat in fata unei uluitoare descoperiri: existau acolo niste lumini mici, pitite de-a lungul bordurii prin iarba, in loc sa fie in varful betelor alora inalte, care mai tarziu am aflat ca se numeau stalpi. Era ca-ntr-o poveste...! Stiam deja sa numar pana la trei: mama, tata, eu.

In seara urmatoare nu le-am mai vazut: eram deja in tren, plecati pe fuga catre casa, la fel ca multi altii, speriati...trupele Pactului de la Varsovia tocmai intrasera in forta in Cehoslovacia, intrerupand "povestea" si "stingand luminile".
#1915 (raspuns la: #1914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Plecind din tara trebuies sa stii ce te asteapta - de romanul_vesel la: 10/01/2005 02:52:49
(la: Emigratia spala WC-urile (?))
Inainte de a pleca din tara am auzit tot felul de povesti si aceleasi argumentele erau folosite in scopuri direrite:

1. de a me demoraliza - "Aaaaa..., aici esti inginer si acolo ai sa ajungi sa speli WC-urile sau sa speli vase la un restaurant... Ai sa ajungi somer, ai sa fii umilit, discriminat..."

2. de a ma incuraja - "Vezi? aici esti inginer si nici macar nu poti sa-ti cumperi o rabla de masina... acolo si somerii au masini! Stiu eu pe cineva care din spalat vase la restaurant si-a luat masina si casa..."

Aceste incercari au avut efect si nu au influentat decizia de apleca. Am stiut ca nu poate fi usor. Nu speram sa fiu primit la aeroport cu covor rosu si petale de trandafir.

Din nefericire, aici am gasit aceleasi opinii diferite:

- cei cu atitudine optimista si cu dorinta de a lupta si a razbate

- cei deznadajduti, care s-au dat batuti inainte de a incepe lupta. Cei care si-au dat seama ca aici trebuie sa plateasca vizita la doctor si mai ales la dentist si ca nu exista retete gratuite.

Si-au dat seama ca mama, tata, tanti Mitza si unchiul Georgica nu sint la indemina sa le imprumute bani (pe termen nelimitat) cind nu le ajung banii pina la salarul urmator.
Ca parinitii nu mai fac imprumut la CAR ca sa le cumpere mobila.
Si mai ales a disparut colegul de facultate al lui tata care sa-i ajute sa promoveze intr-un post mai bun.

Am facut munca necalificata. Am facut Pizza Delivery, am lucrat in retsaurante, am condus un camion. Dar am stiut ca este o situatie temporara, pina ce invat limba si obtin recunoasterea calificarilor.

Aici studentii de la universitati lucreaza in timpul liber, munci necalificate, si nu le este rusine.
Eu, ca toti ceilalti, nu am lucrat niciodata cit am fost student, iar in vacanta intindeam mina la parinti sa-mi dea bani sa plec la mare.
Ca toti ceilalti, am crescut cu handicapul si ideea preconceputa ca munca, sub-calificare, este o rusine.
Munca cinstita, nu conteaza de ce natura, nu este o rusine. Este o rusine sa nu muncesti!

Alex
cea mai veche amintire a mea, - de Intruder la: 23/09/2005 00:07:42
(la: Care e cea mai veche amintire din viata voastra?)
cea mai veche amintire a mea, cred ca dateaza de la varsta de 1,5- 2 ani. (dupa spusele parintilor...)
imi aduc aminte ca eram pe o sanie, si zapada multa in jur...alba si proaspata...am cazut ca un sac de cartofi, chiar cu fatza-n jos si era bine acolo...dar cineva (mama, tata?) m-a pus repede la loc in sanie...parca era mai putin bine...:)
narcomanii sunt losers - de maria de la medgidia la: 03/11/2005 11:05:22
(la: Drogurile. Ati incercat?)
absolut de acord cu daniel racovitan... am si lucrat cu junkeri in clinica (prin pregatirea mea) si cu alte tipuri de dependente...
traiesc cu impresia ca vorbiti din carti, (methadona asociata cu medicamente care se dau fara prescriptie - calmante usoare, de ex., este un drog puternic... mai bine intreaba un drogat ce face cu meth pe care o ia de la centru` din berceni, bucuresti, ca sa-ti dau un exemplu... pastilele de meth se dau sparte, ca sa nu le vanda, si baietii si le dau in jos pe vena amestecate cu alte jmekerii...

si in alta ordine de idei, drogurile si alcoolismu` sunt dependente parentale... adica omuletzu` e tot un copil, care nu se poate desprinde de parinti (sufleteste vorbind) si trage tare sa retraiasca faza de fericire idilica si lipsita de responsabilitati a varstei copilariei... adica imaturitate pe toate planurile: emotionala, cognitiv-comportamentala, you name it...

unii dintre voi nu se plictisesc niciodata de discutii sterile...
astept corectii de la oameni care s-au uitat in ochii unui drogat care ti-a spus de zeci de ori ca el "gata, s-a hotarat, se lasa", i-a promis lu` mama, tata, prietena, vasile roaita, etc... si stii cu claritate dureroasa in suflet ca peste cateva luni va fi inapoi in detox cu aceleasi texte...
si n-ai cum sa te implici mai mult, ca nu-ti trebe sa-i preiei karma, e destul s-o duci pe-a ta... plus, daca te implici mai mult decat atributiunile tale, esti numa` bun de obiect nou de dependenta... faci mai mult rau decat bine...
sa mentii un echilibru e o sarcina mai grea decat sa sari dintr-o extrema in alta... adica din fantasma personala de "salvator" in pielea aluia care arata acuzator cu degetul...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#84209 (raspuns la: #84181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cat timp am trait in Ro nimen - de Calypso la: 16/11/2005 21:20:03
(la: " INCORUPTIBILII ")
cat timp am trait in Ro nimeni n-a reusit sa ma corupa; tarind actualmente in occident nu mai e cazul

am lucrat in invatamant si mai tot timpul interveneau parintii (Indirect, prin secretare sau alti colegi din scoala!!) ca sa nu le ramana copii corigenti;
niciodata un parinte nu a avut curajul sa vine "direct" la mine, fara intermediari; imi spunea secretare: "a venit mama/ tata lui X din clasa.... cu ceva pt Dvs " ....

ii spuneam ca nu ma intereseaza si ca nici nu vreau sa stiu ce a adus; pe evevul X il trec daca stie; nu stiu ce facea secretara cu cadourile care-mi erau destinate; poate ca le dadea inapoi, nu stiu....

oricum, in toata cariera mea n-am primit niciodarta nici un cadou;in scoala toti colegii mei primeau cadouri de la elevi de 8 martie,ziua de nastere, sfarsit de an scolar sau sfarsit de promotie (pt diriginti) etc; elevilor mei le-am spus de la inceput ca NU primesc nimic cu nici un fel de ocazie; nici macar martisoare!
in primul an s-au gasit cativa destepti (care au crezut ca glumesc) sa_mi aduca de 8 marti cadouri; nici macar nu am atins ceea ce mi-au adus! apoi s-au invatat minte si nu mi-au mai adus nimic, au vazut ca nu-i de gluma;
sa stie vreun elev cand e ziua mea de nastere??? Nici pomeneala de asa ceva...
competitia... - de gigi2005 la: 27/11/2005 19:56:51
(la: "Concurenta"in invatamant)
"Daca e un fapt dovedit ca numarul elevilor nu mai e acelasi ca inainte de revolutie, ma intreb de ce numarul scolilor nu s-a diminuat?" - nu e fapt dovedit. Scade numarul de elevi, e drept, dar din mediul rural, in urban creste. Nu am auzit de scoala fara numarul complet de clase. E drept ca a trecut vremea "decretzeilor" cand se facea scoala in doua schimburi.

Toata lumea vorbeste de profesori dar de cei 7 ani de-acasa nu vorbeste nimeni? Daca un profesor se rasteste la un elev, vai!, tragedie, vine mama, tata, bunica, colegiul profesoral (sau cum naiba i-o fi zicand) ca s-a stresat copilu' ... Si el rade pe sub banca..."tzi-am tras-o, ai vazut?" Cand l-a vazut pe ala la TV ca i-a zis profesoarei ca-i da una de-i scoate dintzii din gura m-au apucat pandaliile. Pai il trosneam de nu se vedea; un mucos de-a 10-a sa amenintze un cadru didactic?

Fara suparare, direct politzia si scoala de corectie (iar nu stiu cum ii zice dar asa se zicea pe vremea mea)! Educatia cu fortza nu se poate, nu vrea la scoala nu vine! Elevul are dreptul la educatie dar nu este fortzat sa invetze! Doi-trei eleva din acestia strica o intreaga clasa!

Marea majoritate sunt copii buni, exista competitie, dar trebuie gasita calea de discutzie cu parintele. De cele mai multe ori el este vinovat pentru rezultatele copilului si de comportamentul acestuia. Dascalul isi face datoria si e mandru de clasa lui. Vara-mea e profesoara de fizica intr-o comuna obscura din Teleorman si a avut un elev la olimpiada nationala de fizica. Ce mandra era, ce bucuroasa!

Parerea mea este ca relatia dascal-parinte trebuie sa fie mai stransa si cred cu tarie ca este necesar un psiholog in fiecare scoala pentru a evalua elevul. Neaparat!
#91030 (raspuns la: #90987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despartiti in casa - de pufi la: 06/01/2006 20:25:59
(la: DESPARTITI IN CASA)
am copil si daca as divorta i-as oferi copilului o familie, chiar daca m-as sacrifica. te intrebi de ce. pt ca intamplator am aceeasi poveste ca a ta...cu tata vitreg si am dus-o la fel de bine ca tine. nu am stiut ce inseamna certurile si nu am dus lipsa de nimic, dar am simtit raceala dintre parinti. la fel ca tine am o sora mai mica cu 10 ani, numai ca aici povestile noastre se deosebesc. mama a divortat a doua oara. de ce? pt ca tatal meu vitreg avea pe altcineva. nu mi-am vazut sora de aproapeun an. acum cred ca era mai bine daca nu divortau, era fiecare cu viata lui, dar eram toti impreuna. aveam mama, tata si sora. acum am doar mama. sa sti ca nici asa nu-i bine...oare cum e mai bine?
#98719 (raspuns la: #98580) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartouche - de abc111 la: 13/07/2006 19:33:11
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"Eu stiu un caz despre un copil care a fost adoptat de un cuplu de lesbiene si cind s-au dus sa-l ia de la scoala, nu au rezistat sa-si arate afectiune una fata de alta si s-au imbratisat si sarutat in vazul altor copii. Din acel moment copilul lor nu a mai put merge la aceeasi scoala si a trebuit mutat pentru ca era ridiculizat de toti ceilalti copii."

Observi care e problema? Sper din inima sa o observi!!!
Problema nu e ca "faptul ca ele sunt lesbiene" a daunat copilului, ci faptul ca societatea nu a fost pregatita in acel loc specific din pustiul australian sa faca fatza situatiei. Daca ar fi fost vorba de sarutul unui cuplu heterosexual, nimeni nu s-ar fi sesizat. In San Francisco, te asigur ca nimeni nu se sesizeaza nici intr-un fel nici in celalalt. Nu e o problema. Nici chiar in Washington nu e o problema: copiii lui Carl Rove (conducatorul ideologic republican) au colegi de clasa alti copii de homosexuali ai caror parinti se saruta in fata autoritatilor Partidului Republican si nu e nici o problema! Au facut-o si in fatza lui Carl Rove! Intelegi cum e cu prejudecatile! Dar apreciez faptul ca lupti sa nu le ai!

Ca accepti sau nu, asta totusi se cheama prejudecata. Prejudecati avem si noi, si eu si tu, si inca destule cum vedem Totul e sa le depistam la timp, dar nu putem daca nu le si recunoastem. Diferenta dintre localitatea de care vorbesti dinAustralia cred:) si San Francisco consta infaptul ca in San Francisco lumea s-a obisnuit sa-si demonteze vechile prejudecati mai rapid decat la Melbourne (desi eu cred ca si acolo lucrurile nu sunt mult diferite).

"1. In mod natural un copil trebuie sa aiba MAMA si TATA."

Corect, dar daca nu are?
Familiile traditionale cu mama, tata, copii bunici reprezinta o minoritate in America. Si acei copii trebuie sa traiasca, si inca bine. Si sunt conditii. De aceea serviciile sociale lupta din rasputeri cu prejudecatile, in acest caz bazate pe nimic. ce propui pentru copiii care nu au tata si mama si pe care nu vrea nimeni sa-i infieze?

#132965 (raspuns la: #132858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 16:44:32
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sunt plina de contradictii, da! Sunt inconsecventa si nu ma intereseaza notiunile, inclusiv "notiunea de iubire", tot notiune este. Fiindca viata e prina de contradictii, de neprevazut si de incosecvente...
Asa ca in ce ma priveste, am trimis la plimbare notiunile, teoriile in in general orice lucru static, care nu corespunde dinamicitatii vietii.
Te simt ca inca mai esti suparat, de la conferinta aia pe tema prostiei, de regula aveai raspunsuri mai empatice. Ei bine..asta este, astept sa iti treaca :) Stii ce imi vine acuma? Sa iti raspund pe acelasi ton. Dar...mi se pare o prostie sa reactionez asa. Sa uit ca de fapt te simpatizez, cu toata supararea ta. Asa ca..rasusflu adanc si caut sa continui conversatia.
Da, fireste ca iubirea fata de o persoana de sex opus nu e acelasi lucru cu iubirea pentru mama, tata, frate, prieteni..insa fiecare iubire pentru o alta fiinta umana te face mai bun si te aproprie de Dumnezeu. Cel putin acest lucru il au in comun. Iubirea pentru o persoana de sex opus este "mai" misterioasa decat alte iubiri, mai ales cand apare brusc, fara nici o explicatie, fara nici o motivatie. Pentru mine iubirea nu are motivatii. Ar fi asa usor sa aiba...atunci as fi iubit pe acela care imi dadea toate motivele (cel putin cele insirate de tine se regaseau in comportamentul lui). Aveam toata motivele sa il iubesc, se purta minunat, din toate gesturile lui razbatea o profunda afectiune pentru mine, era intr-adevar omul potrivit. Il apreciam pentru calitatile lui si era ceea ce am gandit mereu ca vreau de la un barbat. Nici o contradictie aici. Numai a...nu l-am iubit. Am tinut la el, dar asta nu echivaleaza cu iubirea.
Pai ce sa ii ceri lui Dumnezeu? Numai ca asa cum nu ii ceri lui poate asa ar fi frumos sa nu ceri nici altuia. Adica..nu cer creatorului dar cer creatiei sale? :)
Nu simte la fel de mult..nici macar nu cred ca este o chestiune de a masura...Sa masori in ce? In kg, in km, in amperi? In ce? Mai degraba este o modalitate diferita de a simti si o profunzime diferita a sentimentelor, care oricum nu pot fi cuantificate.
Iubirea nu are nimic de a face cu principiile. Orice iubire insa este poarta catre iubirea suprema sau iubirea de Dumnezeu cum vrei sa ii spui.
n ce priveste cuplurile, foloseam "iubire" in alt sens, asa cum se paote desprinde din context. Nu am nici o treaba cu Sulfina Barbu, insa apropo de ceea ce a zis ea, am facut o conexiune care mie mi se pare ca atinge un punct nevralgic - si anume ca ai viata pe care o meriti. Sa dezvolt? Crezi ca este cazul?
Normal ca ce insiram nu e iubire. Aceea este ceea ce se intampla cel mai adesea si care oamenii considera a fi iubire. Dupa care, cand se termina se pot lauda ca ei au iubit si mai ales cat au suferit. Ca au fost tradati, ca bla bla...in fine. Ca doar doar impresioneaza pe altul si vor fi iubiti ca deh, destul au suferit.
Ma rog, poate compasiunea si prietenia nu sunt forme ale iubirii pen tru tine. Asta este altceva. Dar nu imi spune tu mie ce simt, cum simt si asa mai departe. Nu are sens, nu ma cunosti, nu te cunosc.
Pentru mine compasiunea nu inseamna mila. Nu vorbeam in sens de dictionar. Compasiunea in sensul de acea iubire in care tu nu mai esti. Si nu voi teoretiza deoarece nu are nici un sens.
Daca tu iubesti o persoana si ea nu stie, cel mai firesc este sa ii aduci la cunostiinta acel lucru. Nu este iubire intre voi, dar poate ca tu o iubesti chiar si asa. Sau poate esti obsedat. de unde sa stiu eu?! Ei bine...o anunti...si daca stie, ce? Poate ca nu e deloc interesata. Iti moare iubirea pe loc? Ei..poate nu a fost iubire atunci.
Sunt destui oameni care spun ca il iubesc pe Dumnezeu si care in acelasi timp nu pot iubi pe cineva care nu le da atentie. Asta este...e mult mai usor sa iubesti un concept decat o persoana care nu te baga in seama.
Nu discutam despre iubirea pentru cineva trecut in nefiinta. Observ ca tu simti la fel pentru toti cei trecuti in nefiinta. Asa simti tu si poate ca altul simte altfel. Sa nu crezi ca daca tu simti in anume fel si altii simt la fel. Asa cum fiecare gandim in felul nostru, asa fiecare simtim in felul nostru.
Chiar doresc sa citesc parerea ta vis a vis de cum mi-a fost mie denaturata notiunea de iubire. Ai facut o afirmatie dar nu ai adus nici un fel de argumente. Ce pot spune deocamdata, pe langa ce am spus despre acea iubire este ca urmare a ceea ce am simtit pentru el, am inceput sa am mai multa toleranta si fata de altii, am inceput sa ma inteleg mult mai bine cu colegii mei, cu parintii mei si ami ales, total surprinzator pentru mine, au inceput sa imi palca oamenii, dupa atata vreme, de cand ma stiu, ca nu-i puteam suferi. Asa ca mi-o fi denaturat mie "notiunea" in orice caz ma simt tare bine cu oamenii, mi-s dragi, imi plac si intr-un fel ciudat, pe cei pe care ii iubeam ii iubesc acum mai mult. O sa zici ca ma contrazic? Da, fiindca nu vorbesc rational si o stiu foarte bine.
"Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia".
Te rog, nu imi spune "scumpa" daca nu simti asa. Ce sa recunosc? Asta e afirmatia ta. In viata nimic nu "trebuie". Asa s-a intamplat, a fost o experienta si nu as schimba nimic. Nu am ce sa schimb. Am facut asa cum am simtit. Viata nu este asa cum si-o planuieste omul. Da..mi-am dorit sa raman cu barbatul iubit, sa avem o viata impreuna. Dar..daca el in cel din urma a ales altceva, ce pot sa fac decat sa merg mai departe.
Daca ma intrebai cu ceva vreme in urma ce trebuie si ce nu iti spuneam in primul rand ca "nu trebuia sa ma nasc", apoi ca nu am iesit asa cum trebuia si tot asa mai departe la infinit. Viata isi are cursul ei, indiferent de ce trebuie sau ce nu trebuie.
Da de unde..auzi jos palaria..pai pentru ce?! Vrei sinceritate si luciditate? Din partea mea, oricand...nu imi palce sa fiu altfel decat asa cum sunt.
Oricine paote fi pacalit. Daca nu vrei sa fi pacalit, lasa orgoliile la o parte si atunci s-ar putea sa incepi sa vezi realitatea. Cel mai usor de pacalit sunt oamenii orgoliosi. Si totodata sunt cei pe care ii poti manipula cel mai usor.
Nu a trisat nimeni. Nu am zis vorbe mari daca nu am simtit ce spun. Chiar si cand ti-am zis tie "dragul meu" asa am simtit, pentru ca m-au binedispus comentariile tale. Nu am umblat niciodata cu chestii de genul "te iubesc, esti viata mea"...ca sa creez atmosfera placuta in budoar. La fel cum nici nu am facut pe interesanta pretinzand ca sunt total rece si doar interesata de sex. Imi place aproprierea intima si din aceasta cauza nu o voi face oricum, ci o voi face asa cum merita acest act frumos intre doi oameni.
Pe mine nu ma intereseaza acea conventie sociala numita casnicie. Nu-mi doresc, nu mi-am dorit.
Lasa te rog tonul asta dojenitor ca nu te prinde. Ca te asteptai sa parafrazez pe altcineva..uite ai putea sa tagi invatatura ca asteptarile iti sunt de regula inselate si ca altul nu are nimic de-a face cu ceea ce astepti tu de la el. Si ma indoiesc ca ma cunosti. Doar fiindca ai citit cate ceva din ce am scris. La fel cum nici eu nu te cunosc pe tine.
Nu am parafraza-to nici admirativ, nici peiorativ. Am explicat mai sus care e treaba cu parafrazarea.
Da o sa ma contrazic tot timpul! Asta e perceptia ta despre mine, care nu este neaparat adevarul. In sinea mea nu exista contradictii, oricum nu in ce priveste iubirea.
Daca se intampla sa fiu iubita, ok sunt de acord :) Chiar daca nu voi sti niciodata cat de profund sunt iubita. Daca nu se intampla, asta este. Sunt lucruri care nu depind de mine. Nici chiar iubirea pe care o simt eu nu depinde de mine.Este sau nu este. Nu imi irosesc energia dorind lucruri care nu depinde de mine. De fapt toata "afacerea" asta cu doritul e o mare tampenie.
In final...nu ti-as putea da argumente si oricum probabil ar fi multe contradictii. In ce priveste ultima intrebare, daca ar raspunde altul, dupa ce ar fi la curent cu povestea vietii mele ar spune ca am fost iubita. Eu insa simt ca nu stiu cum este sa fii iubita. O replica la aceasta ar putea fi ca eu am standarde prea mari...disputa ar continua la nesfarsit, ce rost ar avea?!
Scopul publicarii acestui text nu a fost de a diseca iubirea si nici de ma ma transforma pe mine in obiect de disectie. I-am zis lui Cri Cris care era ideea.
Astept sa iti treaca pasa :) Si apropo de conferinta aialalta nici macar nu am citit ce ai scris tu acolo. Inerent, nu aveam cum sa ma refer la tine.
#140659 (raspuns la: #140644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca depinde de anturajul - de minichoix la: 16/10/2006 09:17:23
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Cred ca depinde de anturajul fiecaruia.eu am un exemplu acasa ,parintii mei.Tata este mai inaintat in varsta cu 10 ani fata de mama si se inteleg perfect si acum dupa 28 ani .Daca e sa discutam despre ceea ce se intampla acum ,gen Irinel si Monica cred ca este foarte evident.Poate ca apelam la relatii de genul asta pentru a ne creea o imagine sau un sentiment de siguranta.e mai incitant sa iesi cu un individ mai mare cu 5-8 ani :nu te ciondanesti pt lucruri copilaresti,ai ce invata din experienta lui,protectie,acces in unele locuri nedescoperite de tine inca.Daca ascultam de opinia unui psiholog sigur va spune ca s-a simtit nepreocuparea parinteasca in copilarie si de aceea ne refugiem in bratele celor mai mari.Pana la urma daca se plac asta e.
AUTOBIOGRAFIE - de Mathusalem la: 21/05/2007 16:46:07
(la: COLTUL MEU)
Sunt megies din targul Buzaului, orasul prafuit de la rascruce de drumuri, atestat documentar de 1600 ani!
Familia mamei este de 4 generatii aici, ne tragem din ''sarbi( gresit spus pentru ca gradinarii erau de fapt bulgari)'', iar tata a fost din Judetul Arges(sunt morti de 25 ani), s-au cunoscut la Bucuresti si tata cared ca m-a conceput intr-o permisie de pe front, m-am nascut in octombrie 1945, intr-o aripa daramata a Spitalului Coltea din Bucuresti. De la doi ani pana la 7 ani ma crescut la Mizil, la o matusa pana parintii s-au reunit la Buzau cu casa si serviciile.
Am fost copil unic nascut tarziu, nerasfatat, din parinti profesori, tata=latina si greaca la Scoala Normala de baieti, mama=istorie si geografie la Scoala Normala de fete.
Perioda cat am stat la Mizil a fost hotaratoare pentru educatia si viitoarea mea meserie. Sa va explic cum!
Matusa Antoneta( sora mamei care nu avea copii) si Unchiul Ionel tineau o Bacanie langa un han, la iesirea din micul orasel, pe malul garlei Ineu, deci toata copilaria mea s-a desfasurat intre carute, cai, han si bacanie.
Unchiul Ionel avea obiceiul ca dupa amiaza sa citesca Scanteia, cu glas tare si asa pe la varsta de 5 ani, cunosteam literele mari si citeam titlurile din ziar, iar faptul ca mai cantaream la bacanie stafide, masline,zahar, bomboane, m-au determinat ca in meseria mea de mai tarziu sa fiu un bun AMC-ist( aparate de masura si control).
Totul s-a sfarsit tragic, aveam 14 ani si eram deja la Buzau, Nenea Ionel avea cataracta la ambii ochi, a fost operat la Spitalul Predingher din Ploiesti, si cand i s-au dat bandajele jos si a vazut din nou, a suferit un atac de inima si a murit, la auzul vestii matusa Antoneta s-a aruncat in fantana.
Dumnezeu sa-i odihneasca, le port respectul ca si parintilor mei!
In 1952, ne-am mutat toata familia la Buzau, cu chirie la un avocat , care avea doua camere libere(casa se mai gaseste si azi in centru pe str.Independentii nr.6), o camera dormitorul parintilor, o camera pentru mine care era si sufragerie si bucatarie, wc comun pe un hol, iar baie la lighean.
In aceeasi curte mai statea la parter un carutas, copilaria mi-am petrecut-o cu Mishu, calul care nu a acceptat niciodata prietenia mea,deoarece i-am baut odata apa din galeata lui,iar tata a fost obligat sa cumpere o galeata noua.
Vecinii nostri erau: un evreu cu sapte fete(Ahter, care in final a emigrat cu toata familia in Israel), un neamt care avea un atelier de reparatii(Stosky) si familia Simionescu(adventisti) care aveau un baiat de o seama cu mine.
Acum imi dau seama ca eu crestin-ortodox, am crescut cu catolici, iudei si adventisti la un loc, fara ca asta sa impieteze cu ceva jocurile noatre comune, ba inca de mic copil participam la toate sarbatorile lor religioase.
Am fost dat la scoala in 1952, o singura clasa amarata, unde invatam toti, indiferent de varsta.
Si mai imi aduc aminte ca in iarna anului 1953 a fost o zapada de cainii vecinilor veneau la geamul nostru( la etajul unu) dupa mancare si apa.
In 1952 a avut loc o a doua stabilizare monetara, imi aduc bine aminte ca se schimbau numai 10 mil. pe 10 lei noi, erau multi care nu aveau nici un milion, iar altii saci intregi, se schimba personal cu buletinul, multi dadeau la altii sa schimbe cu o cota parte, bineinteles.
Aproape un an de zile ne-am jucat cu leii vechi care nu mai aveu nici o valoare, carutasul meu, nea Tanase, isi rasucea tigari din ei.
Mai rau este ca aparusera cartelele pe puncte, rationalizarea, aveai bani, magazinele aveau produse, dar trebuia sa te gandesti ce iei pe puncte:ulei, zahar,faina orez, paine,salam,carne sau sa dai 100 puncte si sa-ti iei un palton, dar vreo doua saptamani ce mai mancai?
eu - de Intruder la: 13/06/2007 15:32:27
(la: date)
nu tin minte aproape nimic.
stiu doar ziua de nastere alor mei (sotia mea, mama, tata, sora-mea, nepoata-mea, socrii mei) si a catorva prieteni.
mai stiu ziua casatoriei mele si a parintilor mei...aaaa, da!...si ziua nationala a Romaniei! :D
aveam in liceu o profa de istorie care nu avea pretentie sa stim date istorice, ci doar anul! ...de exemplu, "Revolutia Franceza a avut loc la sfarsitul secolului al XVIII-lea", nu neaparat 14 iulie 1789... :)))
...la numere de telefon, stau si mai jalnic! stiu pe de rost, doar 4 (patru!) numere! (2 in telefonia fixa si 2 in telefonia mobila) :)))
aaaa, 5 numere de fapt, cu al meu (Connex) din Romania! :P

#205956 (raspuns la: #205948) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza sc la: 23/07/2007 10:27:59
(la: tu de unde esti mah, ca mereu uit?!!!)
Nascuta-s intr-un sat din judetul Iasi, de unde e si mama. Tata e din judetul Botosani, la fel si parintii lui. Plecata cu repartitie guvernamentala, cum era pe-atunci, in Nasaud. Stabilita definitiv, imi plac oamenii aici mai mult, fatza de cit am putut sa-mi dau seama in Moldova (adica nu prea cred ca e corecta imaginea mea, dar faptul e consumat, nu pot schimba imaginea decit la suprafata, pe cazuri concrete).

#218245 (raspuns la: #218235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
baloo - de Intruder la: 27/08/2007 14:43:16
(la: despre soacre)
ba da, eu sunt convins!
ce am scris mai sus a fost o gluma...
cel mai mare merit al socrilor mei este ca stau in Constanta!
mi-au zis de prima data ca ei n-au pretentie sa le zic vreodata mama-tata, n-au impus nimanui nimic si cu-atat mai mult, n-ar impune copiilor lor ceva!
nu exista "parinti si copii"...cand locuiesti cu parintii sau socrii, e suficient ca-ti incalca intimitatea si tu pe-a lor si deja e prea mult!
ok, o sa-mi spui "ei nu intra in dormitorul/ camerele noastre" sau "avem baie separata", s.a...nu conteaza!
#230323 (raspuns la: #230311) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sfaturi din propria experienta - part II - de Lady Allia la: 16/10/2007 16:36:20
(la: CONFERINTA - Sfaturi pentru tinerele mame!)
Cum s-a derulat nasterea:

In dimineata de 18 septembrie la ora 6:50 mi "s-a rupt apa" intorcandu-ma in pat - fara nici o durere, fara nici o contractie, fara vreun semn in prealabil care m-ar fi facut sa ma gandesc la asa ceva. M-am bucurat ca orice mama care isi doreste atat, atat de mult sa isi cunoasca IN SFARSIT gargarita :). De abia asteptam sa ajung la spital sa nasc si sa o tin in brate. Nici o teama nu am avut...poate doar emotia acelui eveniment si gandul "oare cum va fi?"...atat!
De retinut:
- INTOTDEAUNA sa retineti ora cand s-a rupt apa si cum s-a rupt (daca ai avut contractii intre timp sau nu, daca ai avut dureri sau nu...). E foarte important! Un copil nascut pe "uscat" poate sa aiba foarte multe greutati la expulzie sau chiar poate avea foarte mari probleme dupa - sa nu mai vorbesc de faptul ca poate inghiti lichid amniotic!
CE INSEAMNA ASTA?
- in cel mai rau caz fatul se poate asfixia dupa un timp si moare
- se poate naste cu deficiente neurologice
- poate sa faca icter nuclear pe langa cel fiziologic
M-am imbracat in timp ce sotul meu a chemat taxiul (parca el nastea ;D atat era de agitat), iar mama lui imi pregatea totul la indemana.
Am mers la spital si a trebuit sa astept in timp ce apa imi curgea siroaie ca si la robinet :)))) sa mi se faca fisa de internare :laugh:.
A fost OK! Nu s-a intamplat nimic, doar ca am lasat in urma mea un lac artificial :laugh: ca si amintire! Asta ca sa le dau de lucru - in caz ca nu aveau (decat sa bea cafeluta care inca aburea la ele pe masa :D)!
Cand am ajuns sus... alta surpriza! A trebuit sa stau in camera de garda a asistentelor si sa raspund la 1000 de intrebari in timp ce incepusera durerile: cand mi s-a rupt apa, cum, ce PH am (desi scria in carentul gravidei toate), cand a avut loc ultimul ecograf, ce boli are mama, tata, eu, sotul, parintii lui...etc - desi era TOT notat in caietul gravidei si ele ma aveau deja trecuta in registru deoarece fusesem internata in urma cu 2 saptamani pentru ca fetita vroia sa se nasca, iar ei nu vroiau si au oprit-o. Ma rog...nici nu stiu daca ar fi fost sau nu mai bine sa se nasca atunci. In timpul acesta au inceput contractiile! :D Spectacolul adevarat incepuse! Am mers in sala de travaliu si am asteptat medicul, in timp ce ma uitam la ceas pentru a vedea din cat in cat timp au loc contractiile si cat tin.
De retinut:
- Cand incep contractiile sa fiti atente (atat cat se poate in situatia aia) la intervalul in care acestea au loc si cat tin, deoarece e foarte important in aproximarea timpului in care va avea loc dilatarea completa si trecerea din sala de travaliu in sala de nasteri.
- Contractiile de obicei se simt ca si niste crampe foarte puternice, nu tin decat 1-2 minute (e drept ca atunci par a tine 1 ora :) ) si nu este adevarat faptul ca sunt insuportabile. Ceea ce trebuie stiut este faptul ca nu trebuie sa te pierzi atunci, trebuie sa ai puterea sa iti reglezi respiratia (sa respiri adanc si regulat) si sa nu te abtii sa impingi daca asa simti.
Inaintea mea (alaturi in sala de nasteri) nascuse o fata de 16 ani in doar 20 de minute. A urlat, a tipat, a sarit de pe masa :)..., dar a nascut un baietel frumos de 3,500 kg - perfect sanatos (nici nu a vrut sa il vada atunci :( ). L-am vazut eu si mi-au dat lacrimile!
De retinut:
- Sala de travaliu este intotdeauna langa sala de nasteri. Sa nu va sperie niciodata cand auziti unele mame urland sau strigand. Unele femei nasc mai repede si mai usor daca se manifesta astfel, dar ASTA NU INSEAMNA ca si durerile sunt pe masura; plus ca, la unele persoane durerea are un punct maximal, iar la altele este cu totul si cu totul altul. Unele mame suporta mai bine durerea, iar altele o suporta foarte greu.
Cateva - de andre_ la: 05/02/2008 18:25:39
(la: la cules de goange si cucuruze)
Mergeam la scoala, vine un mos ce lucra la gaze pe vremea aia sa ne repare aragazul, mama ramane acasa. Eu aiurita plec cu o ora mai devreme la scoala si ma opresc la colega din bloc sa o iau si pe ea. Mama colegei, 'teava' cartierului. Ma intreaba ca ce fac mai devreme sa o iau pe fi-sa. Raspunsul meu: "mama, e in casa cu un nene".
Dupa cateva zile vecina o interpeleaza pe mama: cum iti permiti draga sa dai copilul afara din casa cand iti vin iubiti. Asa aflat si mama ce perle scoate plodul.


- varul meu, micut, in jur de un an eram cu totii la masa in familie:
- si acolo ce ai?
- nasul.
- dar ala ce este?
- cotul
- si acolo?
- cotul doi! ( in traducere, era genunchiul)

Si pentru ca sunt specialista la perle, inca una mai recenta. In vizita de Craciun cu prietenul la parintii mei tata imi arata mandru ce frumos au impodobit ei bradul si mama ca au pus un glob in forma de vrabiuta gasit la mine in camera. La care moim entuziasmata, il intreb pe prieten: M, mi-ai vazut pas...(arica)!? In ultimul moment m-am controlat dar deja se intelesese. Sfecla era mai putin rosie ca mine in momentul ala.
*** - de KAngela la: 25/03/2008 17:47:38
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)
e o poveste lunga si foatrte compicata. Eu zic ca totul e din cauza pamantului pe care l-am primit de la ei. Nu am dat nimic in schimb dar ne-am dat seama ca asa nu e bine si am vorbit cu fratii si vom plati. Dar tot nu e bine pt. socrii. Cum noi plecam 6 luni avem nevoie de cineva sa aiba grija de casa si ii rugam pe parinti. Le dam cheie dar socrii nu vin din cauza parintilor mei. Dar tot eu sunt de vina. Soacra zice sa-i spun la ai mei "mami tati pamantul lam primit de la socri asa ca ei au dreptul sa raman gazda la casa iar daca voi vreti puteti merge in vizita". Pamantul deacord e de la ei. Dar casa e zidita din munca mea si a sotului. Cine intra aici intra cu drepturi egale iar gazda sunt eu si sotul.
#296118 (raspuns la: #296008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
revin... - de Intruder la: 08/09/2008 18:28:44
(la: ritualuri, traditii, credinte)
la bunicii mei (parintii lui tata) este obiceiul ca in ziua de sf. Ion sa se faca o slujba in biserica, separata de restul si care nu tine mult. este menita pentru toti copiii care au murit nebotezati sau care au pierit in urma avorturilor.
la un moment dat, preotul vorbeste in numele lor si spune ca mamele acestor fosti viitori copii sunt iertate chiar de ei insisi...oricum, am asistat odata cu bunica-mea (aveam cam 11-12 ani) si tin minte ca am fost impresionat...femeile plangeau...popa avea retorica.
la sfarsitul slujbei, la toti li se da numele Ion (Ioana) si sunt declarati botezati si crestini cumva.
#339976 (raspuns la: #339966) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubire fara conditii - de Areal la: 28/10/2008 15:31:47
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon. :
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.
Baiatul lor avea doar o mana si un picior.
Parintii din poveste seamana cu noi. Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i baga in seama. Suntem ipocriti. Da, eu sunt unul din ei.
#356424 (raspuns la: #356299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...