comentarii

daca impusti un vultur


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
mi-ar placea sa fiu vultur - de MARISA TOMA la: 08/10/2006 17:37:17
(la: Ce animal v-ati dori sa fiti?)
Am ales vultur, desi te refereai la animale. De ce vultur?! Pentru ca sunt pasari singuratice, libere si impunatoare. Mai mult, mi-ar placea sa fac parte dintr-o speciei de vulturi care pot zbura la altitudini mai mari de 12.000 m. Iti inchipui ce senzatie trebuie sa ai cand zbori la o astfel de altitudine...
Iar daca nu imi este permis sa aleg o pasare ci doar animale cred ca mi-ar placea sa fiu un urs polar, pentru ca este un animal foarte destept, bun vanator, excelent inotator.
Povestea vulturilor aurii - de Areal la: 17/07/2008 11:14:04
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Se spune că, departe, există un loc foarte frumos, în care trăiesc vulturii aurii. Nu toate penele lor au această culoare nobilă, ci numai o aripă; la masculi, cea dreaptă, iar la femele, cea stângă. An de an, pe măsură ce puii cresc, părintii pleacă în ultima lor călătorie: zboară zile îndelungate până ajung la Muntele Linistii. Acolo unde au murit si părintii lor.
Si se mai spune că într-un an, oprindu-se să se odihnească peste noapte, ultima călătorie a devenit cât se poate de tristă: vulturii au fost prinsi, printr-o mestesugită cursă, de către niste oameni care credeau că se vor îmbogăti vânzând penele care străluceau ca soarele. Au tăiat păsărilor preafrumoasele aripi si le-au agătat la brâu, ca pe niste scalpuri. "Ei, acum să se târască pe jos, ca niste serpi, până mor. De ce au vrut să moară în Muntele Linistii?" - a întrebat unul dintre ei, care nu se gândea niciodată la moarte.
De durere si de amărăciune, vulturii mai slabi au murit imediat. Însă cei tari se încăpătânau să zboare cu o singură aripă. Fâlfâiau din ea, cu răbdare, având o vointă nepământeană; dar tot nu puteau zbura. Se gândeau cu tristete: "Ce vor zice puii nostri, care vor veni la anul să moară lângă trupurile noastre, când vor vedea că nu am ajuns la Muntele Linistii?"
Sprijinindu-se unul de altul, si gândindu-se la urmasii rămasi acasă, doi vulturi au simtit cum suferinta începe să li se aline. Si stând asa, asteptând parcă să le crească aripi, ei au simtit că durerea se preschimba în putere.
Da, da, chiar asa: stând lipiti unul de celălalt, durerea li se preschimba în putere. Au încercat să zboare astfel; la început fâlfâiau din aripi încet, plini de sfială, si apoi din ce în ce mai puternic. Pe măsură ce se ridicau, de jos se vedea un singur trup, cu două aripi. Se vedea o singură cruce.

Luându-se după ei, s-au ridicat si alte cruci; s-au ridicat spre Muntele Linistii...
#326467 (raspuns la: #325887) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vulturul - de Tot Areal la: 01/05/2009 08:01:44
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
“Multumesc lui Dumnezeu ca am trecut de si peste asta”

Stiati ca vulturul stie cand se apropie furtuna cu mult inainte de se dezlantui? Vulturul zboara catre un locsor foarte sus si asteapta ca vantul sa bata.
Cand furtuna se porneste, aripile sale se aseaza in asa fel incat vantul il va ridica deasupra furtunii. Cat timp furtuna se dezlantuie dedesupt, vulturul zboara deasupra. Vulturul nu scapa de furtuna ci el se foloseste pur si simplu de ea pentru a se ridica mai sus. Se ridica pe aripile vantului care aduc furtuna.
Cand furtunile vietii se abat asupra noastra – si toti am trecut pe aici – ne putem ridica deasupra lor indreptandu-ne mintea si credinta catre Dumnezeu. Furtunile nu ne pot invinge si putem pemite puterii lui Dumnezeu sa ne ridice deasupra lor. Dumnezeu ne ingaduie sa plutim pe aripile furtunii care aduc boala, tragedie, esec si dezamagiri in vietile noastre. Putem zbura deasupra furtunii.
Amintiti-va, nu este o grutate a vietii care sa ne doboare, este modul cum ne raportam noi la ea. Biblia spune:

“Cei ce se incred in Domnul isi inoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla si nu ostenesc” Isaia 40: 31
ochi de vultur - de petretuteavsnietzsche la: 06/09/2009 22:49:38
(la: Dar poate că la noapte... )
"ochiul meu" pe langa rimele de moda veche scutur vultur te aduce in prim-plan. Nimeni nu te vrea pe tine in prim plan toata lumea vrea date/fapte iar prezenta poetului sa fie una abia vizibila. Sa te shocheze lipsa lui cand ajungi la final. Abia dupaia ii aduci omagiu lui Sorin Olaru... ca uite dom'le ce misto a poetizat..
#479117 (raspuns la: #479114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Razboiul din Irak - de ninel la: 26/09/2003 08:33:22
(la: Editorial de Ion Pacepa despre Irak)
Nu am nimic impotriva lui Pacepa. Consider ca a facut bine ca a plecat si ca i-a turnat pe comunisti. Cat despre afirmatiile si insinuarile din articol, ma indoiesc ca rusii i-au dat tehnologie de arme nucleare lui Saddam, pentru ca nu are nici un inteles. Adica, daca eu as avea arma cea mai teribila de pe pamant de ce i-as arata altcuiva cum sa o construiasca, oricine ar fi el si oricat mi-ar oferi la schimb? Se poate ca rusii sa-i fi dat lui Saddam cateva rachete cu focus nuclear pentru un pret bun si pentru a face s^c Israelului, dar in nici un caz nu i-ar fi dat tehnologie! Si sa fiti siguri ca rachetele astea nu ar fi avut bataie pana la Moscova, daramite pana la Washington...

Problema majora a razboiului din Irak este ca Bush a mintit cu referire la motivul adevarat. El si oamenii lui (Colin, Condy, Rummie, Dick, Wolfy) a declarat poporului ca Irak-ul este un pericol iminent pentru poporul american si un sustinator al terorismului, si astfel i-a convins ca se merita un razboi preventiv imediat. Adevarul este ca Irak-ul nu a fost niciodata un pericol imediat americanilor tot asa cum orice vrabie nu este un pericol vulturului. Cat despre sustinator al terorismului, mai degraba koreenii sau chinezii l-ar ajuta pe Osama si ai lui, decat l-ar fi ajutat Saddam cu varful bocancului american deja in c... Este mai usor de crezut ca daca Saddam a avut arme nucleare, americanii le-ar fi gasit. Daca el a avut totusi arme nucleare si s-a debarasat de ele inainte de invazia americano-britanica, atunci razboiul nu a rezolvat nimic pentru ca armele au ajuns pe mainile altcuiva si problema americanilor ramane neschimbata.

Cel mai probabil, motivele lui Bush au fost titeiul si gasirea unui tap ispasitor in locul lui Osama care s-a dat la fund si l-a lasat pe Bush cu buza umflata si imaginea in scadere in opinia publica. Ieri am auzit cea mai interesanta teorie cu privire la motivul adevarat al razboiului, si anume placarea inamicilor 1, 2 si 3 ai SUA: Rusia, China si UE. Cum? Pai, Rusia exporta titei in valoare de aproape 60% din bugetul lor, China importa titei si incepusera deja tratative cu Irak-ul in privinta asta, iar UE importa titei si aveau contracte serioase pe viitor cu Irak-ul in vederea exploatarii titeiului irakian. Singuri care ramaneau fara influenta sau contracte in Irak erau americanii si englezii, ca rasplata pentru capcana Kuweit si bombardamentele continue de la 1990 incoace. Deci, dintr-o lovitura, Bush si Blair acapareaza o mare parte din rezervele modiale de titei avand astfel control asupra OPEC si a productiei de titei afectand in mod negativ atat Rusia, China si UE. Se pare ca Aznar si Mussolini^H Berlusconi s-au prins de la inceput de manevra si s-au alaturat "coalitiei" Bush-Blair. Schroeder s-a prins de curand si s-a alaturat si el. Dintre tarile mai importante din UE, numai Franta a ramas cu buza umflata. In ziua de azi numai Chirac si Putin fac zarva pe tema implicarii ONU in Irak. Chinezii is cei mai tacuti, probabil ca sapa si ei pe langa Taiwan in speranta de a gasi titei...
#486 (raspuns la: #427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu sufar de singuratate ca de - de Alice la: 06/10/2003 08:16:39
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Eu sufar de singuratate ca de boala. Niciodata nu mi-e rusine, desi,de fiecare data, ea ma gaseste prima...
Lupt. Mi-e teama ca sufletul meu ar putea ajunge sa semene cu un cuib de vultur batran la care nu razbat decat paduchii ce se oplosesc la ultima caldura a penelor lui.
Singuratatea: o legatura la ochi. Sau un loc unde te poti retrage ca sa vezi mai bine lumea.
PS. Cine zicea ca omul e un animal care rade? Il prescriu ca panaceu. Rasul, nu animalul.:))))))))))))
Rasul e bun daca il prescriem - de sanjuro la: 07/10/2003 08:00:05
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Rasul e bun daca il prescriem ca ultim remediu, nu ca panaceu. Sunt atatea lucruri peste care nu poti trece razand...

Faptul ca te simti singura, (fizic vorbind) este doar o stare temporara, in care fiecare dintre noi simte cate-odata nevoia sa evadeze. Ramane sa te hotarasti cand este momentul sa schimbi ceea ce te "ingheatza" cu ceva care sa-ti incalzeasca sufletul. Vulturul-pereche poate ca deja da rotocoale in inalt...
#855 (raspuns la: #768) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Spre sanjuro - de Alice la: 07/10/2003 09:12:27
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Cei ce spun ca exista singuratate "voita" n-au simtit-o niciodata. Adevarata singuratate, draga sanjuro, e atunci cand sufletul omului nu se mai regaseste nici in el insusi, nici in oameni, nici in Dumnezeu.
Vulturul era metafora raului din sufletul meu. Vulturul asta inca nu exista.
Parerea ta? O respect!
Abia cand sufletul cuiva razbate, oricat m-as apara, pana la mine, ma apropii de el si-i soptesc:
"Lumina ce-o simt
navalindu-mi in piept cand te vad,
nu-i oare o farama din lumina dintai
din lumina aceea insetata adanc de viata?"(un Blaga usor descompus de memoria-mi ruginita)
Daca raspunde, well, nu mai sunt singura.
#858 (raspuns la: #855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...Stam alaturi eu si tu? S - de sanjuro la: 08/10/2003 03:32:07
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
"...Stam alaturi eu si tu?
Sufletele noastre sunt in noi, cand suntem doi.
Altfel, nu."

Tot "un Blaga" dar parca mai "direct"...


Vulturul nu este metafora raului, pentru mine...Ci a libertatii!

Pretuind clipa, lupta devine una la baioneta, nu una de transee, de uzura, in care finalul pare previzibil...
Resemnarea "mioritica" nu trebuie aleasa in fatza curajului de a pasi in afara iceberg-ului.

sanjuro
#893 (raspuns la: #858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pirati de ieri si de azi - de gabi la: 23/10/2003 04:20:06
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
Comentariul prezent porneste de la stirea din link-ul mentionat in precedentul mesaj, la randul ei comentata de un anonim.
Suntem in secolul 16, pe la mijlocul lui. Statele Unite ale epocii sunt, incontestabil, Spania si imperiul ei teritorial si financiar. Banii sunt transferati nu electronic, ci sub forma unor galioane pline ochi cu aur, provenind din Indiile de Vest.
O natiune de intrprinzatori, care-a dat deja lumii o "Magna Charta Libertatum" sau un Chaucer, printre altele, se zbate acum in relativa mizerie si instabilitate politica.
Copii chinuiti dar nu tampiti, viseaza inca de mici la inavutire rapida, prin orice mijloace. "Tara acestei devreme orientari in viata, desigur"- vorba anonimului prieten-...nu este pe-atunci "desigur" Romania. Ci, conjunctural, Anglia.
Cu anglo-saxona practicalitate, ei gasesc rapid raspunsul la eterna intrebare "why did you rob the bank?", si anume: "because that' s where the money is!".
Drept pentru care si fara prea multe fasoane morale se reped ca vrabiile asupra vulturilor (galioanele spaniole), invatand din mers si repede cum sa le invinga, tot mai des.
Autoritatea morala a timpului, Spania, protesteaza vehement, uitand sa precizeze bazele morale ale felului in care dobandeste aurul; nici nu se cere, deoarece fiind unica superputere, moralitatea devine maleabila si ductila, in functie de cine-o predica si mai ales din ce pozitie.
Copiii "obraznici", pe masura succeselor tot mai spectaculoase, devin din "pirati", eroi respectati la curtea unei regine cu gandire neortodoxa la a carei moarte, tara pe care-o mostenise-n ruine este aproape un imperiu, la randul ei...
Si gata sa dea lectii de morala altora. La randul ei. Taind, spre exemplu, degetul mic al femeilor din India secolului 19, deoarece faceau concurenta razboiului de tesut britanic in industria de varf a Metropolei acelor timpuri.

Daca cineva crede ca am facut mai sus apologia pirateriei de orice fel, il/o asigur ca nu este cazul si ii cer scuze pentru a nu fi fost, poate, suficient de explicit.
Ori poate ca nu-i vina mea.
#1923 (raspuns la: #1842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cea mai nenorocita tara din lume? - de SB la: 27/10/2003 06:49:51
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
Athos, asta e numai ignorantza si ...un anumit fel de "ticalosie" Cine se vaita primeste.Am experienta multa cu datul!
Uite am avut un coleg(ungur)"pe-aci" care -mi spune cind l-am cunoscut ca nu-i place sa-si vorbeasca limba ca vezi doamne -i prea murdara. I-am raspuns ca o limba e atit de curata sa de murdara pe cit stii s-o folosesti. De fapt am constatat( asta mi-a fost si prima impresie...dar fiind amindoi straini pe-aici...)ca are un caracter cam ciudat si ... Acum am alt coleg ungur caruia i-am spus parerea primului, mi-a spus ca tipul e un timpit!

Tot asa si cu nenorocirea noastra; multi cred ca au trecere fiind cit mai nenorociti si venind dintr-o tara nenorocita. asta e politaica vaitarii. Cred ca am mai spus pe undeva in alte cuvinte: injurindu-ne tzara si trecutul, ne injuram pe noi insine!

Alice a scris pe undeva o teorie a soiei; felicitari Alice; desi sint de prin sud, sint de acord cu tine; sa incercam sa ne-ntzelegem unii pe altii( "noi" si "voi"), dar ...mai bine o zi vultur decit toata viata in mocirla!

In Sept. am fost in tara; este prima oara cind ma bucur ce am vazut; felicitari voua si multumiri ca a-ti ramas acolo. Ne e dor de voi dar ...locul nostru e aici. ..Cred ca am luat-o rasna!

FINAL: VOM REUSI!
#2243 (raspuns la: #1158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iconografia apostolilor - de pr Iulian Nistea la: 25/11/2003 17:10:08
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
dragos, nu inteleg prea bine intrebarea ta...

in tot cazul, daca vei cauta o erminie de pictura bizantina, acolo gasesti toate detaliile privind pictarea apostolilor si a evanghelistilor.

exista o reprezentare a celor 4 evanghelisti si exista una, pe iconostas, a celor 12 apostoli, intre care deci vai intalni si 2 dintre evanghelisti, dar diferit repezentati fata de cum sunt ei reprezentati in compozitia celor 4 evanghelisti: intre cei 12 apostoli, cei care au scris evanghelii tin in maini o carte, iar cei care au scris epistole tin in maini un sul; specificul compozitiei celor 4 evanghelisti este ca fiecare dintre ei e reprezentat cu un simbol al lui: leul (pt Marcu), vulturul (pt Ioan), ingerul (pt Matei) si taurul (pt Luca)...

mai sunt si alte reprezentari ale apostolilor, unele mai simple altele mai dezvoltate.
la culori nu ma pricep deloc.

pe internet desigur o sa poti gasi multe lucruri; faci niste cautari cu google

p.iulian
#5194 (raspuns la: #4714) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Blaga-Cantec pentru anul 2000 - de M.PAMFILIE la: 06/12/2003 13:08:37
(la: Cele mai frumoase poezii)
Nu mi se uscase pe buze roua amara a noptilor petrecute in tomberonul occidental,caci ma si visam intr-un automobil.Cu citiva guldeni agonisiti din cersala am devenit din visator:proprietar.Asa m-am rasfatat in Lancram.Mrejele vesniciei m-au cuprins ca un brau Mioritec peste care s-au asternut amintiri din timpi nicicind pierduti.

Vulturul ce roteste sus
va fi atunci de mult apus.

Langa Sibiu,langa Sibiu,prin lunci
numai stejarii vor mai fi si-atunci.

Mai aminti-ma-va un trecator
vreunui strain,sub ceasul lor?

Nu cred sa ma vesteasca cineva,
caci basmul ar incepe-asa:

Pe-aici umbla si el si se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii,cu Dumnezeu.



Si daca... Bush maître chanteur.. - de Jimmy_Cecilia la: 12/12/2003 14:42:51
(la: Irak)
Bush face rezistenta in shantaj...
Daca si daca ...
Daca tarile care au refuzat razboiul in Irak, se angajeaza acum si trimit trupe in Irak, o sa le dam contracte de "reconstructie"

GI's nu au dus ocupatia, au liberat si eliberat.. :)
(de ce? de cine? pe cine?)
Dar nu-i bai, ca doara contractele le-a invatat sa le faca parca ar fi pe mosia lui taica-sau... :)

Mai ii da o mana si celalalt "vultur" de la washinton, care are interese in Companiile care livreaza trupele in Irak cu pretz inmultit cu 2 sau 3...

Si uite asa se istaleaza democratia la pagâni...
comentariu literar - de (anonim) la: 14/12/2003 02:09:44
(la: Marele Eveniment)
Marele Eveniment

Se va intampla foarte curand.
Marele eveniment care va sfarsi oroarea.
Care va sfarsi intristarea.

marele eveniment se va intampla foarte curand
el ne va aduce bucuria pentru ca va sfarsi oroarea,
si cand?!

Martzea viitoare, cand soarele va apune,
Voi canta Sonata Lunii in sens invers.

soarele va apune
iar eu, in aceasta seara de marti, voi canta Sonata Lunii in sens invers
voi transforma acest APUS
din nou, in RASARIT.

si va miji LUMINA.

Asta va anula efectele scufundarii nebune a lumii in suferinta,
din ultimele 200 de milioane de ani.

care va alunga suferinta pe masura ce soarele va rasari si ne va lumina cu caldura lui; ne va mangaia alungandu-ne suferinta
si noi vom vedea LUMINA.

Ce noapte frumoasa va fi.
Ce oftat de usurare,
cand vulturii senili vor fi din nou de-un roshu stralucitor,
si cand privighetorile pensionare
isi vor lua din nou cozile prafuite,
si vor proclama maretia Creatiei!

Ce noapte frumoasa va fi pentru ca in zori de zi
vom asculta din nou, privighetoarea
iar tot ce ne pare azi invechit
isi va redobandi culoarea
in sufletul nostru.

iar noi vom fi coplesiti de maretia Creatiei
pentru va din umbra noptii
vom vedea, din nou, LUMINA.

Catalina Bader
Hypatia#8844 - de anita47 la: 04/02/2004 03:17:21
(la: A existat holocaust in Romania?)
Nu ai prea inteles multe din "demersul meu"!! Iar daca citeai mai mult din ce am scris pe aici,iti dadeai seama ca "nici faptul ca numai buba mea ma doare" nu e prea aproape de adevar!
Cat despre sprijinul "armatei",era un citat din presa romana care este ceva mai documentata decat noi!
Desigur ca putem vedea ca armata romana nu a sustinut nici pe legionari,nici pe Antonescu!1Si putem baga si "capul in tarana ca strutul" si sa spunem ca nici Antonescu,nici legionarii,nici Carol sau Mihai nu au fost sprijiniti de popor!,iar armata romana si conducerea ei au avut din totdeauna o "pozitie neutra"!!!Sunt facuti din "teflon" si astfel "nimic nu ramane patat!!
Cat despre ce cred eu la titlul "A fost holocaust in Romania?,m-am mai exprimat ca nu am destule date si ca exista tone de documente care vor fi cercetate!Si ca astept rezultatele comisiei,care vor fi date publicitatii abia in 2005.Pana atunci,ma simt cel mai aproape de "teza" relatata in urmatorul articol din ObservatorCultural:
==============
**************
A fost holocaust in Romania?


Pentru inceput, permiteti-mi sa-mi plec cu respect fruntea in fata memoriei acelor mii de romani care, prin curaj si credinta crestina, au salvat in anii celui de al doilea razboi mondial circa 400.000 de evrei.
Printre acesti romani ii citez pe Regina-mama Elena, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane: mitropolitii Balan si Tit Simedria, militari de diverse ranguri: generalii Dumitru Popescu, Corneliu Dragalina, Vasile Ionescu-Negru, Orezeanu, colonelul Borcescu, capitanul Ion Popescu sau simplul plutonier Prisacaru, functionari superiori ai statului ca prof. Dumitru Lupu, presedintele Curtii de Casatie a Romaniei, C. Paunescu si I. Vladescu, directori la Caile Ferate Romane. Un caz aparte este al prof. Augustin Caliani, care nu numai ca a salvat vieti omenesti, dar prin curaj si credinta a determinat crearea unui sistem educational paralel de invatamint de toate gradele, care, chiar daca nu a fost recunoscut de stat, a creat o generatie de intelectuali evrei care dupa razboi si-au adus contributia la civilizatia si cultura romana.

Printre salvatori s-au gasit ilustrii medici prof. dr. Nicolae Lupu, prof. dr. Bazil Teodorescu, prof. dr. Dan Teodorescu, dr. Horea Slobozeanu, care au respectat juramintul lui Hipocrat. Nici unul dintre ei nu a actionat din interese materiale.
La Casa NATO a fost omagiat, pe 27 iunie a.c., primarul Cernautiului, Traian Popovici. Sintem obisnuiti cu numele germanului Schindler, cu listele sale de evrei salvati de la moarte. Ei bine, romanii se pot mindri ca fostul primar al Cernautiului din anul 1941 a salvat 20.000 de evrei. Cu tot respectul pe care i-l port omului Schindler, Traian Popovici il eclipseaza prin faptele sale.
Neindoielnic, acei romani care prin curaj si credinta crestina au ridicat notiunea de umanism la cote necunoscute nu au putut impiedica evenimentele dramatice prin care a trecut evreimea din Romania.
La intrebarea daca in Romania a fost sau nu holocaust nu se poate raspunde decit lamurind, in prealabil, doua probleme esentiale.

Ce se intelege prin notiunea de holocaust? Negationistii – si nu numai ei – sint dispusi sa caute raspunsul intr-un dictionar lingvistic, unde vor gasi explicatia ca holocaust inseamna ardere completa, respectiv distrugere totala.
Un alt raspuns posibil este acela de a intelege prin holocaust totalitatea masurilor cu caracter administrativ urmate de exterminarea unui numar mare de membri ai unor comunitati umane pe principii etnice, religioase sau rasiale.
Pornind de la raspunsul dat anterior, este posibil si un al treilea raspuns pentru a caracteriza o anumita perioada istorica in care s-au practicat violente si distrugerea in masa a unor colectivitati umane. A existat un holocaust al armenilor pe principii etnice si religioase, practicat de turcii musulmani imediat dupa primul razboi mondial, a existat un holocaust al evreilor, practicat pe principii etnice si religioase de nazisti si aliatii acestora, a existat un holocaust impotriva nationalitatilor din fosta Iugoslavie, practicat de Slobodan Milosevici. Neindoielnic ca, pentru a marca victima, este nevoie ca ea sa fie indicata: holocaustul armenilor, al evreilor sau al kosovarilor. Desigur ca fiecare dintre aceste holocausturi are particularitatile sale si ale epocii in care a fost savirsit. De asemenea, fiecare colectivitate umana impotriva careia s-a aplicat un set de masuri discriminatorii, urmate de un genocid, se considera detinatoarea monopolului suferintei. Numai cunoasterea colectivitatii asupra careia s-a produs holocaustul, a numarului de victime si a epocii istorice in care s-a produs poate conferi caracterul de unicitate actiunilor de distrugere colectiva a comunitatii respective.

Recent, Fundatia „Dr. W. Filderman“ a editat, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, memoriile doctorului Traian Popovici, intitulate Spovedania1.
La Cernauti au trait, in 1940, circa 50.000 de evrei, dintre care 20.000 au fost salvati de Traian Popovici. Alti 30.000 au fost ucisi in primele zile ale pogromului sau au luat drumul deportarilor in Transnistria, unde cei mai multi au murit prin infometare sau din pricina bolilor care i-au macinat. Transnistria nu a fost un lagar cu camere de gazare, dar a fost un lagar de nimicire.
Majoritatea evreilor deportati de la Cernauti s-au imbolnavit de tifos exantematic sau tuberculoza galopanta, iar infometarea a fost mijlocul de a-i ucide pe evrei. Sint obligat sa citez citeva din marturiile lui Traian Popovici: „Populatia sortita deportarii era mai intii adunata in grupe de cite 2000 si apoi, prin noroi si mocirla, impinsa spre rampele de incarcare din gara principala. Aici, inghesuita in vagoane, cite 40-50 de vagoane sub paza militara, iar trenul, sub comanda unui ofiter, se punea in miscare spre Nistru, spre punctele de concentrare Atachi si Marculesti, de unde peste riu erau trecuti in imparatia infernului…“.

Un alt citat: „Tragicul lor destin a apropiat in suferinta, si peste mileniu, ducerea lor in robia babiloniana si in iadul de foame-boala si moarte al Transnistriei sau Ucrainei de peste Bug. Mortii erau coboriti din trenuri in gari si abandonati de serviciile de caritate locale“.
Alt citat: „La un singur transport, din 60 de sugari, a supravietuit unul singur. Obositi, poticniti, erau abandonati in stare muribunda pe marginea drumurilor, lasati destinului lor tragic, prada ciinilor si vulturilor…“.
Si un ultim citat: „Mortalitatea a crescut de la 50-70%, ajungind chiar la 85% in comuna Bersad (jud. Balta), unde deportatii au fost tinuti in loc deschis sub cerul liber, ca vitele, pina la 20 decembrie. Nu aveau alt scop «uman» decit stingerea lor“.
Pina aici am citat unele relatari din Spovedania lui Traian Popovici, fost primar al Cernautiului, descendent al unei familii de popi crestin ortodocsi, salvator a 20.000 de evrei din Cernauti, martor ocular, care si-a scris memoriile in anul 1941. Au pierit la Cernauti 60% din numarul locuitorilor evrei. Putem afirma oare ca, cel putin la Cernauti, in exemplul ales, nu a fost holocaust?

Si lucrurile se vor repeta dupa acelasi tipic la Chisinau sau in alte locuri. Timpul nu-mi permite sa citez din raportul comisiei de ancheta a celor intimplate la Chisinau, comisie condusa de generalul de corp de armata Niculescu si care si-a prezentat raportul in decembrie 19412. Sint convins ca dumneavoastra cunoasteti bine acest document, existent in arhivele militare.
Am citat evenimente dramatice intimplate la Cernauti si Chisinau pentru ca sintem obligati, ca istorici, sa ne punem o intrebare inainte de a ne pronunta asupra existentei sau neexistentei holocaustului, si anume daca Basarabia si Bucovina de Nord au fost parte componenta a Romaniei interbelice pina la ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 si, apoi, intre 22 iunie 1941 si 23 august 1944, cind teritoriile au fost eliberate de armata romana. Neindoielnic, eliberarea nu a adus instaurarea unei administratii civile. Desigur, aceasta problema a administratiei militare si nu a celei civile este un capitol aparte si nu are legatura cu holocaustul, dar v-as propune, ca istorici, sa dezbateti in viitor si aceasta tema. Dezbatere istorica, si nu politica. Este nevoie de adevar.
Pentru mine – si cred ca si pentru dumneavoastra – administratia romaneasca a Basarabiei si Bucovinei, civila sau militara, puncteaza apartenenta Basarabiei si Bucovinei la Romania, indiferent de prevederile pactului Ribbentrop-Molotov si de vitregia geopolitica postbelica, prelungita pina azi.
De aici o prima concluzie: nu se pot desparti evenimentele dramatice din Basarabia si Bucovina de Nord de cele din vechiul Regat. Comportarea fata de o comunitate etnica nu se poate desparti in functie de regiunea geografica a tarii. Din punct de vedere istoric, Romania a fost si este un stat national unitar si nu se poate desparti intensitatea masurilor punitive dintr-una sau alta din regiunile tarii.

Desigur, situatia nu este identica in Ardealul de Nord, care, din 30 august 1940 si pina la sfirsitul razboiului, a fost sub administratia statului maghiar, care poarta intreaga responsabilitate pentru practicarea holocaustului in aceste regiuni.
In ce priveste populatia evreiasca din teritoriile de est ale Romaniei, distrusa in buna parte prin pogromuri, infometare, imbolnavire, m-am oprit asupra unei cifre, dedusa din documente: 200.000 de suflete. Calculul ii apartine distinsului si respectatului acad. Florin Constantiniu, in al domniei-sale volum O istorie sincera a poporului roman3. Este adevarat ca in calculul dlui academician Constantiniu sint cuprinse si victimele holocaustului, respectiv ale genocidului din Transnistria, inclusiv populatia autohtona evreiasca din aceasta regiune. Sint obligat sa fac propria mea observatie ca teritoriile din Transnistria erau tot in administratie romaneasca, guvernator fiind Alexianu.

La cei 200.000 de evrei disparuti in teritoriile din est, trebuie adaugati cei 10 pina la 16.000 de evrei ucisi in pogromul de la Iasi. Cifra de 16.000 de victime evreiesti este pentru prima oara semnalata de Radu Leca si de curind demonstrata de istoricul israelian Jean Ancel, incluzind cele 124 de victime ale pogromului legionar din Bucuresti, cele 50 de victime ale pogromului de la Dorohoi si cele 20 de victime ale pogromului de la Galati. Caci la Galati a fost un pogrom in ziua de 30 iunie 1941, conform documentelor prezentate de colonelul Borcescu, fost sef al serviciilor informative ale armatei, dar si marturisirilor ambasadorului din acea vreme al Frantei la Bucuresti, Jacques Truelle. De acest pogrom nu s-a ocupat nimeni in Romania ultimilor 50 de ani. Lipsa de documente sau cosmetizare?
In aceeasi perioada, 300-500 de evrei au fost ucisi in actiuni individuale, in special prin aruncare din tren.
Insumate, cifrele pe care vi le-am prezentat conduc la circa 213.000 de evrei ucisi sub diverse forme in vechiul Regat, Transilvania de Sud si teritoriile din est aflate sub jurisdictia guvernului Antonescu.
Fie ca denumim actiunea de exterminare genocid, holocaust sau utilizind termenul ebraic soah, de ea se fac responsabile organele abilitate ale statului din perioada anilor 1940-1944 si acopera un spatiu istoric cuprins intre 1 iulie 1940 (data pogromului de la Dorohoi) si 23 august 1944. Controversa asupra denumirii acestui spatiu istoric nu face decit sa alimenteze, de fapt, controversa negationismului de orice natura cu realitatea istorica.

Autoritatile supreme ale statului din acea perioada istorica au recunoscut, in fond, ca au ordonat exterminarea populatiei evreiesti. Ne referim aici la scrisoarea lui Wilhelm Filderman din 11 octombrie 1941, in care facea un apel disperat la conducatorul statului privind conditiile de exterminare in ghetoul de la Chisinau, si la raspunsul lui Ion Antonescu din 19 octombrie 1941, ambele scrisori primind comentariul ambasadorului francez Jacques Truelle. Antonescu justifica executiile, urmate de deportarile care au generat moartea a 200.000 de evrei, prin asa-zise acte dusmanoase ale evreilor fata de armata romana. Fara a intra in amanuntele acestor acuzatii, daca ele aveau un singur gram de adevar, cei care au actionat impotriva armatei romane fie trebuiau tratati ca prizonieri de razboi, daca purtau uniforme militare, fie trebuiau judecati de tribunalele militare, daca erau civili. Sint nevoit sa-l citez din nou pe distinsul domn academician Constantiniu, care demonstreaza ca, din cele 10.566 de persoane arestate in anii guvernarii Antonescu, 2567 provin din nordul Bucovinei. Daca au existat 200.000 de colaboratori evrei ai armatei sovietice, trebuiau inculpate 200.000 de persoane de etnie evreiasca spre a fi judecate de Curtile Martiale si condamnate, inclusiv la moarte, si nu ucise prin exterminare sub diverse forme.
Fara a intra in amanunte privindu-i pe colaborationistii de origine romaneasca din Basarabia si Bucovina, pentru ca acestia au fost cu zecile de mii, sintem nevoiti sa-l citam pe Ion Antonescu judecind lucid cazul lor: „Cind am venit acolo, ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfirsit, in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceasta provincie seste vorba de Basarabia – n.n.t se facusera, in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decit rusii, persecutind populatia romaneasca. Populatia romaneasca cerea pedepsirea lor. Am fost in fata acestei probleme si daca pedeapsa era capitala, mai cream inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri. Si atunci am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor“. Am citat din Jurnalul Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943.

Nu pot sa nu fiu de acord cu dr. Filderman care spunea: „In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti“. Cauzele acestei supravietuiri sint omenia romaneasca si morala crestina a romanilor, care au impiedicat infaptuirea unui holocaust total, inclusiv deportarea evreilor din vechiul Regat spre lagarele de exterminare din Polonia.
Va invit sa ne aplecam pentru o clipa asupra raportului sefului Politiei de siguranta si al serviciului de siguranta german, Rientelen, catre superiorul sau Luther, document ce poarta data de 26 iulie 1942 si in care se specifica, in conformitate cu intelegerea dintre delegatul lui Eichman in Romania, Gustav Richter, si Mihai Antonescu, ca, incepind cu 10 septembrie 1942, evreii din Romania urmau „sa fie transportati succesiv in districtul Lublin, unde cei apti de munca sa fie utilizati, iar restul supusi tratamentului special“. Se intelege, sper, traducerea notiunii „tratament special“.
Singurul lucru care a ramas neperfectat a fost semnarea programului de deportare a 1000 de evrei zilnic pe traseul Bucuresti-Adjud-Suceava-Cernauti-Lublin. Timp de noua luni de zile, conducerea Cailor Ferate Romane a tergiversat parafarea unui plan concret de deportare spre Polonia. Erau antrenati in aceasta actiune unii dintre cei citati anterior, si anume generalul Orezeanu, subdirectorul general C. Paunescu, directorul regionalei Timisoara, Ion Vladescu, si inginerul evreu Kinsbruner, un apropiat al lui C. Paunescu.

Cind scriu aceste rinduri am in fata marturisirea scrisa a ing. Vladescu, datata septembrie 1974. Aceasta marturisire descrie actiunea de salvare a evreilor intreprinsa de cei trei conducatori ai Cailor Ferate Romane spre a impiedica deportarea evreilor in Polonia. Initial am vrut sa o citez integral, insa timpul nu-mi permite. Stau la dispozitie cu documente. Multumesc in orice caz revistei Magazin istoric si regretatului Cristian Popisteanu pentru publicarea acestor documente inca din septembrie 1974.
Timp de sapte luni, conducerea CFR a sabotat planul de deportare. Este adevarat ca, in mai 1943, Guvernul Romaniei renunta la plan, dupa batalia de la Stalingrad. In cele sapte luni urmau sa fie deportati in Polonia 210.000 de evrei regateni. Ei nu au pierit datorita umanismului conducerii Cailor Ferate. Ea dovedeste opozitia romanilor la holocaust, dar nu inexistenta acestuia.
La intrebarea daca a fost holocaust in Romania, raspunsul este DA. Dar proportia mortilor nu a atins cote supra-aberante, datorita umanismului romanesc si moralei crestine a unui numar mare de romani.

Referat sustinut la sesiunea de comunicari Holocaustul si implicatiile lui in Romania, organizat de Academia Romana si Ministerul Culturii si Cultelor in ziua de 28 iunie 2002.

________
1. Traian Popovici, Spovedania, Editura Fundatia W. Filderman, Bucuresti, 2002.
2. Martiriul Evreilor din Romania, Editura Hasefer, Bucuresti, 1991.
3. Acad. Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 2002.

=============================
P.S.Nu pretind sa "fiu multumit","ochi pentru ochi" nu ma intereseaza si nici ce a spus sau nu a spus Moise nu ma pasioneaza!
anita47



#8851 (raspuns la: #8844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=7327 - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:35:33
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania*

Elie WIESEL


Nu ezit sa afirm: Radu Ioanid merita intreaga recunoastere a tuturor celor interesati de acea istorie care a devenit cunoscuta, desi in mica masura, sub denumirea de Holocaust. Opera sa trateaza un subiect foarte putin discutat din pacate: destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania. Un subiect asupra caruia s-au oprit, in operele lor, putini istorici, intre care binecunoscutii Raul Hilberg sau Dora Litani. Radu Ioanid se raporteaza adeseori la lucrarile lor, dar exploreaza mai adinc Raul care a domnit in Transnistria, teritoriu situat intre Bug si Nistru, cele doua mari riuri din Ucraina. Lucrarea lui Radu Ioanid, bazata pe materiale preluate din arhive, nevalorificate pina acum, constituie astfel o noua contributie importanta in acest domeniu.

Roman de origine, autorul abordeaza subiectul cu o sensibilitate specifica. Isi cunoaste dusmanul. Il urmareste pas cu pas in vinatoarea lui de evrei dintr-un oras in altul, de la un decret la altul, de la pogromurile spontane la persecutiile organizate, de la ura traditionala pina la lichidarea fizica; victimele sint infatisate intii in casele lor, apoi in ghetouri si, in cele din urma, in moarte. S-ar putea spune ca autorul doreste, de fapt, sa-si puna dusmanul in fata propriilor lui crime care, intr-un fel au fost “mai crude” si mult mai salbatice in brutalitatea lor nesistematica, decit cele ale germanilor.
Desi camerele de gazare au lipsit din Transnistria, toate celelalte orori au existat: nu a fost scutita nici o comunitate; toate au fost decimate. Doua sute cincizeci de mii de evrei au pierit in mii si mii de feluri. Au existat teroarea, amenintarile, marsurile nocturne catre moarte, trenurile sigilate, foametea, persecutiile, umilirea, executiile publice, incendierile: din cind in cind, cu inima frinta si epuizat, cititorul se opreste in mijlocul unei pagini, incapabil sa mai receptioneze inca o imagine, inca un tipat.

Ordinele au venit de sus, de la Maresalul Ion Antonescu insusi. Toate sau aproape toate au fost executate cu mai mult sau mai putin entuziasm. Romani, germani, ucraineni s-au intrecut unii pe altii in cruzime. Peste tot a fost la fel. In orase sau la sate, vara sau iarna, a fi evreu insemna a fi supus durerii si torturii. Cum ar putea cineva sa citeasca raportul oficial al generalului roman Constantin Trestioreanu fara sa se infioare de oroare si dezgust? “Am spinzurat (sau spinzurasem) aproape 5 000 de oameni, majoritatea evrei, in pietele publice din Odesa”? Ati citit bine: 5 000 de spinzuratori, 5 000 de fiinte umane leganindu-se in vint, in fata ochilor unei populatii intregi. Sau marturiile miilor de evrei inchisi in incaperi incendiate de catre soldatii romani? “Unii evrei veneau la ferestre si ii implorau pe incendiatori sa-i impuste, pentru a scapa de flacari, aratind catre timplele si inimile lor.” Conform unui supravietuitor sau unui soldat, aproape 35 000 de evrei au fost arsi de vii sau spinzurati doar in Odessa. O alta sursa citeaza o cifra mai “caritabila”; doar 25 000 in Odessa si Dalnic.
Cum sa explici atita cruzime, manifestata la atit de multe nivele de societatea romaneasca? De ce au fost atit de putine interventii in favoarea victimelor (au existat, dar au fost rare si timide)? De la simplul soldat la cel mai puternic ofiter, de la angajatul anonim la birocratul investit cu autoritatea suprema si implacabila a Statului, evreii – si, mai tirziu, tiganii – nu puteau astepta nici o urma de mila sau umanitate.

Pentru a putea intelege procesul care a condus la violenta paroxistica impotriva evreilor romani in timpul razboiului, Ioanid ofera detalii documentate ale antisemitismului cotidian care l-a precedat. Influente religioase ancestrale, acuzatii absurde de deicid, nevoia unui tap ispasitor, factori economici, totul se afla in cartea lui Radu Ioanid. Dar autorul nu se multumeste sa evoce trecutul; el subliniaza deopotriva intreaga ambiguitate, urita si generatoare de confuzii, a prezentului. Cum sa poti intelege popularitatea lui Antonescu dupa caderea dictatorului comunist Nicolae Ceausescu? Strazi care-i poarta numele, statui, oficialitati care pastreaza un moment de reculegere in memoria lui: a uitat asadar natiunea atit de repede faptele lui singeroase, atrocitatile ordonate de el, crimele impotriva umanitatii si condamnarea lui la moarte?
Iti trebuie o extraordinara forta interioara pentru a citi aceasta carte de la un capat la celalalt. Autorul a avut inca si mai multa forta pentru a o scrie. Da, intr-adevar, Radu Ioanid merita intreaga noastra recunostinta.
Traducere de
Diana Soare
_______
*Cuvint inainte la The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944 de Radu Ioanid (Ivan R. Dee, Chicago, 2000), editie americana a volumului Evreii sub regimul Antonescu (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997).
Titlul apartine redactiei
BARBATIE NU, BARBARIE DA - de (anonim) la: 09/03/2004 02:06:05
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Trebuie sa va spun ca am facut armata (termen redus, inainte de facultate) acum 20 si ceva de ani.
Pe vremea aceea, nu numai militarii in termen, ci si elevii, studentii si puscariasii erau folositi ca mana de lucru (ultra-ieftina, dar si teribil de ineficienta) in agricultura sau alte domenii; iobagie mascata, care va sa zica. Basca la inundatii, cutremure, incendii...
Stagiul militar obligatoriu (cu toate ale sale) NU cred sa fi facut pe cineva BARBAT (persoana de sex masculin caracterizata de maturitate, responsabilitate, solidaritate si spirit de sacrificiu), daca acela nu era deja.
In schimb, "gratie" regimului semi-concentrationar si puterilor discretionare atribuite unor indivizi de o calitate umana cel putin indoielnica (gradati frustrati, subofiteri mitocani si ofiteri semidocti, in cel mai bun caz), aRMATA i-a pregatit pe recruti pentru ilegalitatile, umilintele si relativismul moral din viata civila ("nu se fura, se completeaza", "daca-i ordin, cu placere", ca si celebrul "supirioru' nu minte", repetat obsesiv de la Mos Teaca incoace).
Asadar admit ca aRMATA a fost o scoala, dar nu de barbatie ci de barbarie. Am fost invatati - neoficial, dar metodic - ca abuzul este insuportabil numai pentru victime ("cand o sa fiti si voi gradati, o sa-i ... piiiu ... si voi pe altii"), ca impostura nu trebuie sa deranjeze si ca "numai cine nu se descurca (horribile dictu!) are viata grea". Desigur, unii si-au invatat lectiile mai bine decat altii, dar nu pe alte principii a functionat statul (R.S.R.), nu alta este pregatirea morala a fostelor "esaloane 2 si 3", devenite astazi "1 si 2"... Poate asa se explica manierele de prim-secretar de judet ale unor ministri sau limbajul de secretar cu propaganda al unor parlamentari (de la stanga la dreapta spectrului politic) din ultimii 14 ani, toti amintindu-si cu nostalgie "lectiile de viata" din aRMATA.
Prin urmare, cred ca aRMATA (institutie de depersonalizare) nu ajuta individului, mai ales cand incearca sa se substituie celor 7 ani de-acasa.
Din fericire, incazarmarea este pe cale de disparitie azi, din cate am auzit, cand militarii care locuiesc in garnizoana sunt incurajati sa stea pe-acasa, ca sa faca Statul economie la ciorba de teci si la ceaiul cu bromura.
In privinta "vietii de trupa", acum e economie de piata, totul se vinde si se cumpara, "descurcarea" e, adica, la vedere, fara nici o jena...
Macar s-a renuntat la "munca politica in armata", la telejurnalul urmarit cu religiozitate in "club" si la "Te apar si te cant, patria mea".
Cui foloseste?
Poate fostilor "baieti de cartier" care, cu livretul militar in buzunar, se transforma in gardieni publici, un fel de mini-culegatori de taxe de protectie de la tarabagii.
Poate absolventilor de licee industriale care n-au fost in stare sa se faca fotbalisti celebri & bogati si care, ca sa devina agenti de paza (simpatic eufemism pentru gardian/gorila/peste) au nevoie de acelasi livret.
Poate "sergentilor reangajati", carora Statul le asigura serviciu (deci, leafa), casa, masa si uniforma, dar care, pentru a fi "reangajati" trebuie sa fi fost "angajati", adica militari in termen, cu livret.
Cu siguranta, angajatilor (militari ai) Centrelor Militare Judetene care pretind & primesc spaga (sau poate doar "atentii"?) si ca sa te scape de armata, si ca sa te ia in armata (depinde ce vrei tu), in conditiile in care numerosi baieti instabili psihic, dar "neatenti" ajung sa faca armata, sa poarte arma, sa se impuste in post sau sa omoare oameni nevinovati.
Si, desigur, emisiunilor radio-TV "Ora Armatei" unde aflam despre faptele de arme "de peste mari" ale detasamentelor cu nume de domnitori care nu se mai studiaza la Istorie. Detasamente formate EXCLUSIV din militari angajati pe baza de contract.

Cum zicea Woody Allen: "Si atunci, la ce bun sa te mai razi?" (zilnic, la 5:30 dimineata, cu apa rece)

Presa... dar nu numai... - de Dinu Lazar la: 20/03/2004 13:19:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Deci se aplicã Legea Junglei! Care pe care si cel mai tare ia totul."

Bun venit domnule Bezergheanu!!! Decit sa fim cuprinsi de amarul care ne inconjura cite o data mai bine sa bem o cafeluta si sa vedem poate poate cumva se poate face ceva.

Din cite am auzit, au fost probleme cu furaciuni si lucru gratis si stricat piata si la Ordinul Arhitectilor, acum ceva vreme; poate e vreun arhitect sa ne lamureasca mai bine sau poate e numai un zvon.

Am inteles ca s-a stabilit un pret minim pentru ora de consusltanta sau de realizare a unui proiect sau a unei schite de arhitectura; cine ia mai putin decit sa zicem 20 de euroi pe ora isi pierde dreptul de semnatura si deci dreptul de a profesa.

Ce grozav ar fi asa ceva si la fotografi! ce grozav ar fi ca cei ce folosesc imagini sa plateasca un timbru de 1%, ca la muzica, pentru crearea unui fond de creatie! Ce bine ar fi ca cine nu dovedeste cit si daca a platit o lucrare foto folosita sa faca puscarie automat!

In esenta, situatia nenorocita existenta acum in fotografia romaneasca se datoreaza si inexistentei unui for profesional sau al unei uniuni sau al unui sindicat, care sa apere mai organizat, institutional si vizibil, drepturile membrilor.

Asa cum e acum treaba, fotografii fac poze la mica intelegere, la minima rezistenta, fara contract, fara sa stie ce sa ceara sau ce sa faca.

Impartirea pe caste vizibila la ora aceasta este pagubitoare; boierii din Bucuresti, care ar vrea sa nu se schimbe nimic, ca le merge bine si asa, si unora chiar foarte foarte bine; sarantocii din Bucuresti, care nu stiu cum sa impuste francu` si care fac orice la orice ban; sarantocii din provincie, care fac si ei orice la orice pret...

Din cite cred, cam peste 90% din fotografii romani au un serviciu pe undeva, pe la vreo redactie, tipografie, fundatie, si mai impusca un franc lucrind la negru, la mica ciubuceala, cum se poate cind se poate; citeva procente doar sunt liber profesionisti, si acestia sunt cei mai tzepuiti si umiliti de clientii care fura imagini de pe Internet, care nu platesc si nu ajuta cu nimic la dezvoltarea profesiunii.

Poate ceva ar trebui facut pentru ca sa se schimbe pe ici pe colo cite ceva.

Dumneavoastra cum ati vedea o modificare in bine, stimate domnule Berzegheanu?
#12465 (raspuns la: #12380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...