|
te provoaca sa gandesti
daca toti ar merge intr-o directie lumea s-ar rasturna
Domne Morariu!
Subiectul acestui forum este de ce am plecat din tara. Hai sa mai adaug un motiv pentru plecarea mea din tara, asa ca ceea ce spun in frazele urmatoare sa fie la subiect: am plecat ca sa nu mai aud bazaconii precum dumneata te incumeti sa raspindesti. Din cite am inteles d-ta ai ajuns la concluzia ca nu e de trait intr-o anumita tara dupa ce ai vizitat-o pe termen scurt ca turist. Adica daca ne indragostim de piramide automat tragem concluzia ca e e fain de trait in Sahara, iar daca nu ne place un satulet de munte ca nu e nimic de vazut ca turist nu e de trait acolo? Nu sint de acord cu comentariul d-tale din toate punctele de vedere, si nu numai din logica falita pe care o folosesti. Ce prostii vorbesti d-ta de romani pe ajutor social? Te-ai intrebat vreodata citi romani sint pe ajutor social in Canada? Iti pot spune ca e unul dintre procentajele cele mai mici pe toti emigrantii. Si asta am observat eu in cei 13 ani de cind sint aici. Si nu numai eu, dar si altii (de alta nationalitate) intotdeauna au facut un comentariu special cind au aflat ca sint roman despre cit de lucratori sint romanii in general. E alta situatia cu mamele sau tatii pensionari care au venit aici in Canada sa se reuneasca cu copii lor; unii sint pe ajutor social si de ce nu? Si-au facut datoria si au lucrat toata viata deja. Tot dai cu biciul ca d-ta nu ai apelat la ajutor social. E bine si ma bucur ca viata ti-a dat matale sanatate si noroc ca sa nu trebuiasca sa apelezi la ajutor social. Dar nu se stie niciodata, si nu iti doresc sa afli cum e (nu ca eu sint pe ajutor social, ca nu am de ce). Mi se pare foarte aroganta atitudinea dumitale, si foarte lipsita de simpatie pentru cei mai oropsiti dintre noi. Pe de-o parte te miri ca vor romanii sa vina in Canada, iar pe de alta parte vorbesti numai de Quebec. Apropos, Quebecul e numai o parte a Canadei, si este foarte diferit in Quebec decit in restul tarii. Hai sa-ti spun eu numai citeva motive pentru care un roman ar pleca din tara cu directia Canada: unul din nivelele de trai cele mai ridicate din lume crima putina (nu-ti cumperi pistol de la magazinul de carne) sistem social (incluzind asistenta medicala) avansat -- as vrea sa va aud cum va-ti bate joc de asistenta sociala a Canadei daca faceati cancer la prostata (Doamne fereste) si-ar trebui sa scoateti din buzunar vreo 30 de mii de dolari (sau mai mult) pentru tratament. Aici e gratis. CETATENIE CANADIANA IN PATRU ANI! -- not bad eh? pasaport Canadian cu care poti merge in colturi ale lumii unde la sigur esti maltratat in minutul in care ar afla ca ai pasaport american din momentul in care ajungi aici esti tratat ca o fiinta umana, nu ca un auslander (cum se mai intimpla in anumite tari) As putea continua cu lista, dar ma opresc aici. Sa nu ma intelegi gresit! Nu incerc sa arunc cu noroi pe alte tari. Fiecare tara are avantajele si dezavantajele ei. Dar nu accept aluzia d-tale la Canada ca ar fi o tara fara avantaje. Iti propun ca in viitor sa fii mai atent cu aceste comentarii care numai stirnesc vrajba si nu ajuta pe nimeni. Nu e nevoie de mai mult trollism decit avem deja. Mindru de a fi Canadian la orice ora din zi si din noapte, - Relu
raspuns catre Andre Morariu(nu deslusesc sexul ingerului)
- de
ema word
la: 18/03/2004 23:28:15
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul") Optzecismul, pentru ca nu stiati, defineste numai in Romania un curent foarte puternic al scriitorilor dintr/o anumita epoca, cea a anilor optzeci, cind dictatura devenise sufocanta, presiunea ei devenise ucigatoare, iar conditia scriitorului, a intelectualului era orwelliana. Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci. Impactul lor a fost extraordinar, ei au revigorat din interior un plan artistic in care toata lumea se sufoca, ei au facut ca prin implozie creativa sa iasa la suprafata ideile care subminau puternic dictatura. Pentru ca nu cunoasteti arta lor si operele in concret, tindeti sa/i minimalizati. Insa capitolul pe care l/au dezvoltat ei in literatura romana este cel mai important din ultimii cincizeci de ani si, deocamdata, cel mai consistent.
Este evident ca acum mergem in alte directii, si acestea sint din fericire numeroase. Se experimenteaza mult si cu succes. Le doresc succes tuturor. Cu stima, Ema word
Mesaj pentru Ema, cu dragoste in stil valurit!
- de
Ovidiu Bufnila
la: 23/03/2004 02:11:49
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul") Ema, iti scriu cu dragoste! Bate-ma! Omora-ma! dar Incearca sa Intelegi Altfel Istoriile! Ema, nu vom zvacni inainte daca nu ne vom elibera de desuetudine! Sa incercam sa citim Istoria Tragica pentru a construi Istorie Mare! Nu sunt exaltat. Nu sunt pateticul de serviciu. Nu sunt tampitul de garda. Nu sunt patimasul national. Iata ca-ti scriu cam asa:
Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Scrii un lucru imposibil: "Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci." Pai, draga Ema, eu, Ovidiu Bufnila, unul dintre cei mai mari scriitori optzecisti SF & postmodernist & experimentalist & suprarealist ma impusc daca asta ar fi Adevarul Istoric despre optzecisti! Nu e asta! Nu TEXTUL si TEXTUALITATEA! Actiunea, asta a contat! Febrilitatea navigarii de colo, colo, complexitatea unei intretesut imagistic UNIC in lume. Hei, ce e cu DEFEKTUL ACESTA DE PERCEPTIE? Noi nu am vrut sa nu mai fim A.R.L.U.S ca sa fim POSTMODERNISTI! Am mai intalnit PROSTIA ASTA! Pai n-ai inteles nimic despre CULTURA ROMANA in totalitatea ei tragica! CULTURA ROMANA este, pe fond, o TOTALITATE care aspira si se valureste continuu si discontinuu catre UNIVERSALITATE! Iaru, Cartarascu, Nedelciu si multi altii, sefistii Mihail Gramescu, Merisca, Ceausu, Alex. Ungureanu si mai nou Damian, Gheroghiu, Pricajan si multi altii si diasporele si Tutea si Patapievici si Liiceanu si Liviu Radu cu Constanta 1919 sunt cu toptii instructiunile acestei neostoite valuriri! Doamna, de ce in mod eronat interpretezi o Istyorie care ASPIRA sa devina UNIVERSALA cu Bart, cu Cioran, cu Bogdan Suceava, cu Adrian Serban cu Dan Culcer si cu toate mamicile burticoase de pe intreg mapamondul, mamici care vor naste fiecare cate un copil care va ganguri romaneste? Hei, nu sunt patetic! Doamna draga, pai n-ai inteles nimic din Monica Lovinescu! L-ai citit pe Andrei Plesu degeaba! Vai, credeam ca esti o luptatoare! Dar ce crezi, draga doamna ca_caile CULTURII ROMANE sunt doar trei? Adica Mama Rusia, Unchiul Sam sau Ultra-Nationalismul? Vai, ce eroare! Esti victima profesorilor tai si a imaginii tale deformate despre cultura romana. Optzecistii sunt extraordinari nu prin textualitate, nu prin cenaclu! Cenaclul a fost ratacire! Insula de evazionism! Optzecistii sunt Mari, cu adevarat MARI pentru ca au valurit Imaginarul dincolo de kakaturile socialist-comuniste. Nu cu Ceausescu inspre dauna lui sau a cantaretilor de la curte s-au luptat optzecistii! Oamenii acestia minunati au construit in TRAGICUL ROMANESC. Nu ca sa se pupe cu postmodernismul si sa intoarca spatele mamei Rusia! Nu asta au facut acesti oameni minunati! Au cultivat tragicul romanesc, l-au pus in valoare, l-au disecat pentru ca sa putem sa zvacnim inainte! Cum sa facem istorie Mare daca nu ne asumam tragicul? Pai nu-l intelegeti pe Florin Iaru! Cred ca nu intelegeti ce va spune Andre Morariu. Si cred ca nu veti intelege ce va spune Bufnila despre timpul valurit, despre tragic si despre felul nostru imposibil de a folosi INCADRARI GRESITE! Optzecistii si-au asumat TRAGICUL EXISTENTEI pregatind SALTUL. Ca va fi facut sau nu, vom vedea. Marele MERIT al GENERATIEI OPTZECI este nu de a fi luptat iluzoriu cu Ceausescu ci pentru ca a luptat, PE FATA, cu ceva mult mai periculos decat Ceausescu sau comunismul importat! OPTZECISTII au luptat cu MEDIOCRITATEA atasata fiecarei fiinte nationale de-a lungul istoriei sale. Nu este Epopee, nu Este Sinucidere ci ACTIUNE! Asta au facut acesti oameni minunati. MEDIOCRITATEA atasata ca instructiune de fund a unei NATIUNI este ADEVARATA FIARA! Cu asta trebuie sa dea piept orice scriitor daca vrea sa fie consemnat cumva intr-o Istorie Mare. Asta inseamna misionarism, sabie si nebunie. Vom cununa in cele din urma Literatura cu Industria si Comertul dar, viguros, inteligent si cu insurgenta va trebui sa facem si Istorie Mare. Sa fiu eu ratacitul daca lucrurile nu stau asa. Lecturati OMUL RECENT pentru ca Patapievici a ascuns akolo un adevar cutremurator. Lecturati Cartarascu pentru ca si el ascunde un adevar cutremurator. Aceste adevaruri cutremuratoare nu sunt detectabile cu uneletele criticului literar sau cu aparatul Merituos pus la indemana lectorilor de un sistem de educatie axat pe miticul desuet. Istoria nu se lectureaza, Istoria e ACTIUNEA: acesta este mesajul optzecistilor. CENACLUL a fost de fapt Injghebarea impotriva careia intr-un fel sau altul au luptat optzecistii. Cenaclul este lipsire de actiune. OPTZECISTII AU AFIRMAT IDENTITATEA Si INDIVIDUALITATEA subminand prostia cenacliera. Au mostenit tampenia asta si au crerscut-o eliberand forta lor! Nu e un Eroic ci un gest tragic si asumat. Ema Word scrie: Optzecismul, pentru ca nu stiati, defineste numai in Romania un curent foarte puternic al scriitorilor dintr/o anumita epoca, cea a anilor optzeci, cind dictatura devenise sufocanta, presiunea ei devenise ucigatoare, iar conditia scriitorului, a intelectualului era orwelliana. Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci. Impactul lor a fost extraordinar, ei au revigorat din interior un plan artistic in care toata lumea se sufoca, ei au facut ca prin implozie creativa sa iasa la suprafata ideile care subminau puternic dictatura. Pentru ca nu cunoasteti arta lor si operele in concret, tindeti sa/i minimalizati. Insa capitolul pe care l/au dezvoltat ei in literatura romana este cel mai important din ultimii cincizeci de ani si, deocamdata, cel mai consistent. Este evident ca acum mergem in alte directii, si acestea sint din fericire numeroase. Se experimenteaza mult si cu succes. Le doresc succes tuturor. Cu stima, Ema word Jandarmul Tudor
Datoria înainte de toate. Fie ploaie, fie soare, trebuie să-mi fac datoria(și iese afară ridicându-și gulerul matalei până la urechi) Mihnea(încercând să atraga asupra lui și alte laude) Deci, stimați consăteni și prieteni, nu mai aveți de ce a vă face griji. Poate că satul nostru nu va intra în istorie, dar cel puțin ne-am salvat liniștea și, de ce nu, poate viața și bunurile. N-au fost prea bucuroși cei de la armată, dar nici eu nu m-am lăsat înduplecat. Nu și nu ! Satul e mai presus. Le-am spus : -Mutați depozitul sau ies cu sătenii și ocupăm pădurea. Un sătean Și ce-au zis ? Mihnea. Ee... Ce să zică... Au dat câteva telefoane, le-au spus câ sunt îndărătnic și s-a rezolvat. În vecinătatea noastră nu va mai exista niciodată un depozit periculos ! La urma urmei, un depozit din ăsta de efecte și alimente, poate ne prinde bine și nouă...cum ne-om descurca, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Aurel(voios) Or fi având și băuturi ? Mihnea Ba bine că nu. Normal ! Aurel(frecându-și mîinile) Păi așa, poate îmi reînnoiesc și eu stocul la un preț ceva mai...bun. Sunt atât de bucuros, mai că-mi vine să-i mai pun părintelui o cană. popa Ghiță (tresărind) Da fiule, împărtășește-ți bucuria sufletului cu mine. Mihnea Stai liniștit părinte. Dumneata ar trebui să fi deja în Sfânta Biserică... popa Ghiță Să mai stea ploaia fiule... Mihnea O tot dai cu ploaia asta ! Tudor cum a plecat, și tot pe ploaia asta, ca să-și facă datoria. El poate, dumneata nu poți ?! popa Ghiță Fiecare cu căile lăsate de Domnu`. Mihnea( dă din mână a lehamite) Aoleu părinte... Am ajuns să ne rugăm de popă să țină o slujbă bună pe lună ? Cred că voi fi obligat să cer un al părinte pentru sat. Așa nu mai merge. Se depărtează lumea de Biserică și de Domnul cu așa un conducător spiritual. Te poate face Aurel ajutorul lui. Aurel Poftim ?! Vrei să rămân fără băutură încă inainte de a putea deschide ? Nu mulțumesc. Mă descurc și singur... În acest moment intră Ana Aneghin. Își scutură hainA în prag și salută pe cei prezenți. Aurel Uite, mai bine o iau pe Ana de ajutor. Ana Aneghin( nedumerită) Ce zici ? Unde să mă iei ? Aurel Dom` primar i-a propus părintelui să se lase de cele sfinte să mai bine să-mi devină ajutor aici, și eu i-am spus că decât un răspopit, mai bine te iau pe tine ajutor aici. Ana Aneghin(zâmbind oacheș) Și vrei să mă iei ? Aurel Te-aș lua, de ce să nu te iau. Ana Aneghin Doar ca ajutor, sau m-ai lua și altfel ? Aurel(rusinat și fâstâcit) Cum altfel, Ano... Te-aș lua aici, apoi...vedem noi Ana Aneghin Păi așa merge ? Așa vorbești cu o doamnă, cu apoi vedem noi ?! Păi ești bărbat sau ce ? popa Ghiță Te iau eu Ano ! Te iau uite acum. Preoteasă te fac. Ana Aneghin (râzând) Părinte, decât așa preoteasă, mai bine vădană... Mai bine vine cineva să mă ajute să deschid ușa de la clasă. Blestemata aia de ușă s-a înțepenit și nicicum nu pot s-o deschid. Mihnea Aș veni eu, dar, sincer nu prea mă pricep la așa ceva.(Întorcându-se spre sătenii din încăpere) E cineva care o poate ajuta pe doamna învățătoare să deschidă ușa? popa Ghiță Vin eu fiica mea... Mihnea Părinte, dumneata nu reușești să intri în curtea Bisericii, dar să descui o ușă! popa Ghiță Nu-i lua în seamă fiica mea... Ana Aneghin(nerăbdătoare) Serios, e cineva care mă poate ajuta. Azi mâine începe școala ni ușa aia e înțepenită din decembrie. Un sătean Vin eu doamnă doctor. Pe mine mai mereu mă închide nevasta afară, mai ales când stau prea mult aici la Aurel și de fiecare dată trebuie să descui ușa fără cheie. În cârciumă își face apariția colonelul Varlaam. Salută militărește pe toată lumea, pocnindu-și călcâiele, apoi se îndreaptă direct către Mihnea. Colonelul Varlaam Dom` primar. Trebuie să stăm de vorbă. Dar nu aici. Putem merge într-alt loc ? Mihnea Da, sigur... Păi putem merge la primărie... Aurel Unde să ieșiți pe vremea asta. Haideți aici în spate, unde e biroul meu. Puteți vorbi liniștiți fără să vă deranjeze nimeni. Dau și un pahar din aprtea casei. Mihnea Domnule colonel...? Mergem aici ? Colonelul Varlaam Da, oriune unde putem vorbi în liniște și nederanjați. Aurel(iesind de după tejghea și cerând celor doi să-l urmeze, îi conduce într-o încăpere mică, dar curată) Aici puteți discuta liniștiți. Nimeni nu vine aici, nimeni nu vă deranjează. Colonelul Varlaam Mulțumesc domnule...
raspuns despre postulatul "Painea - mai buna in America" :)
- de
Cristian C. FRANCU
la: 18/02/2004 05:09:25
(la: Ce gandeste un roman...tanar!) Orice sfat, bine intentionat este bun. Din orice experienta poti gasi ceva de invatat. Si intr-adevar, de la Florin, un roman un pic mai in varsta, care intelege si the romanian si the american way...am ce invata!
Personal nu cred ca UN AN e deajuns ca sa iti stabilesti un ultimatum de a pleca sau ramane in tara. Daca nu am semne de IMPLINIRE voi considera nu ma grabesc sa dau vina pe sistem, pe guvern, pe romani, pe mentalitati, pe economie... Singura persoana care, oridecateori ceva nu merge bine, este la loul faptei, sunt eu! Poate daca lucrurile nu ies asa cum as vrea, cea mai mare vina o am eu. Si daca invat din greseli, ale mele si ale altora, daca imi pastrez orientarea pe solutie si nu pe probleme si daca reusesc sa iau deciziile bune...pana la urma voi reusi! Daca vad ca directia nu e buna, ca nu merge, voi schimba directia, voi incerca sa ma schimb. NU vreau sa schimb tara pt ca nu cred ca asta e solutia! E, daca vrei si ambitia mea... sa REUSESC in tara! Sunt sigur ca, pe modelul Irlandei daca vrei, in cativa ani buni...romanii de afara se vor grabi sa se intoarca ... Si ii primim cu bratele deschise. Painea muncita de tine...painea pe care o mananci dupa ce stii ca ai incercat si ai dat totul din tine...e buna oriunde. Iar la PROPRIU...prefer painea si mancarea romaneasca! :) Ne mai auzim! Cristian C. FRANCU ------------------- Just Perform your MAGIC! Totul afost frumos dar de care BAC este vorba?
Eu mergeam pe sosea directa Bucuresti-Constanta pe podul cel nou construit peste Dunare... Si inainte de-a avea masina luam trenul. probabil ca BACUL la care te referi era inainte de 1973 ? Andre Morariu
Singuratatea
- de
Little Eagle
la: 14/05/2004 13:12:16
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?) Nu este deloc o boala rusinoasa.Este un act de bravura.Din pacate nu putem fi real singuri nici in momentele de singuratate.
Mintea e invadata constant de ginduri,unele chiar fara sens,este greu chiar sa si meditezi,trebuie sa fii un Brave warrior sa subjugi gindurile sa mentii doar pe cele ce au o valoare. In fapt as face o asemanare intre minte si computer,ar fi bine daca am putea fi in stare sa aruncam la cos mesaje inutile gen spam si apoi sa-l golim.Am mai reduce din atata memory. Cu multi ani in urma nu puteam trai o zi fara sa nu fiu cu cineva fie prieteni,fie fete(destule),petreceri,baruri,drug parties....acum ca-s mai intelept putin imi dau seama ca nu doream sa fiu impreuna cu mine insumi,fugeam de mine,ma ascundeam in diverse iluzii si minciuni,imi ascundeam singuratatea in sticla de vodca,imi era frica sa stau cu mine insumi macar citeva minute,eram un las! Nu puteam sta singur in casa,trebuia sa ies afara sa fiu in mijlocul multimii si atentiei,eram un fals,un egoist complet. Acum NU mai suport lumea,stau departe de ea,deprte de lumea nebuna,parca asa se numeste acel film din anii60. Sa stii Daniel ca sunt fericit in singuratatea mea.Am trecut de la o extrema la alta total opusa. Sint zilnic in mijlocul naturii,deci practic nu-s real singur,vorbesc cu pasarile si animalele si copacii si florile.Nu,nu-s nebun!!!Sunt singur si totusi nu sunt. Si sotia mea e la fel ca si mine,noi doi ne intelegem f. bine si de fapt suntem antisociali. Daca rar,poate de 3-4 ori pe an mergem la vreo petrecere lumea chiar amici si cunostinte ne oboseste,ne ia pareca din noi toata energia fizica si mintala. Prima intentie cind suntem invitati undeva e sa cautam o scuza sa nu mergem,o minciuna adecvata si credibila!!! Sunt in lume dar nu cu ea. Nu-mi mai e frica sa fiu singur,in fapt CAUT sa fiu cit mai mult singur.Acum pot trai cu mine insumi. Si nici sa ma ascund in sticla de vodca nu mai e nevoie!Si nici sa-mi creez o iluzie din droguri,o lume ireala in care iar sa ma ascund! Cred ca citatul tau este adevarat,la fel si parerea ta,dar repet ca a fi total singur este f. greu,de fapt in acest moment nu-s singur pt. ca-ti scriu si indirect am o conversatie cu tine,de unul singur dar paradoxal nu. Cind cu 16 ani in urma am avut vision quest(am scris un text pe seama acestei experiente personale),in 24 ore de stat in groapa toata noaptea mi-am dat seama cit de sublima poate fi singuratatea si totodata si spirituala. Am inteles de ce o fac ascetii,este o plonjare in suflet si un drum de autocunoastere,te schimbi in tine,vezi altfel viata si creatia.Devii unul cu ea. Singuratatea te invata sa si iubesti si sa devii sincer cu tine insuti dar si cu cei din jur,este un drum spiritual,nu cred ca este pt. oricine. Am descoperit multe cuvinte de intelepciune la Myrtle Beach(So Carolina),unde e un loc spiritual pe 800 acres de padure virgina si un lac imens dincolo de care e Atlanticul.Stai in cabane mici de lemn,nu exista Tv si nu se discuta politica sau se citesc ziare.Exista o bucatarie in comun cu alti vizitatori,adica imparti cu ei si ei cu tine ceea ce au. Te plimbi prin padure,te duci la ocean(plaja e prop. centrului),faci ce vrei tu si singur. Stai si meditezi in fata lacului,ori iei barca si vislesti,sint insa aligatori in lac dar nu ataca,poate doar daca vrei sa inoti dar oricum e interzis. Mereu in fiecare an vine acolo un indian(mohawk nation)pe nume Joseph Black Bear.In fiecare dimineata pe la 7 il vezi pe dealul paduros ce da la lac imbracat in haine de ceremonial si cu o aripa intreaga de vultur in miini si cinta pe limba lui cerului si Marelui Spirit. Apoi sta ore intregi si se uita in zare,mi-a spus ca singuratatea este o binecuvintare,ne uneste cu Creatorul prin vint,ploaie si stele,il simtim in noi doar fiind singuri.Este o credinta nu o filosofie si cu mai multe milenii practicata de indieni,inaintea bibliei si a altor credinte. Astea am avut de spus,fie ca Marele Spirit sa va aiba pe toti in grija si paza lui. Love&peace, Ozzy
florineeeee sa vezi si sa nu crezi....
- de
Belle
la: 25/06/2004 03:45:07
(la: Vi se intampla sa va obsedeze o melodie pana la refuz?) mare e internetu' asta!!!! am gasit reclamaaaaaaaaaaaaaaa
http://www.k9advantix.com/Commercials.asp ....langa poza cu catelusul pe fond albastru scrie click here, asa ca da click pe el si asteapta cateva secunde sa se incarce daca nu merge link-ul direct, du-te pe google, scrie in casuta k9 advantix tv commercial si da-i pe search ... e primul link din lista weeeeeeeeee Am hotarat cu 1 luna in urma sa nu mai scriu la cafenea,sa ma rezum doar a citi din cand in cand ce mai scrieti ,ce subiecte noi ar mai fi etc.
Unii din voi m-ati invitat in emailuri particulare ori in forum sa revin si nu aveam de gand,dar un personaj nou (care dupa mine e plecat cu sorcova)ce se numeste Angel,m-a fortat sa revin,cel putin pt. o mica vreme,deoarece il consider o prezenta nefasta si nu-i suport atacurile fara sens la adresa nu numai a mea dar si a unora dintre voi. Eu cred ca pe undeva,a citit destule la cafenea si mai ales unele lucruri ce eu am scris in trecutul meu ce-l stiti deja si vad ca incearca sa ma copieze ,adica a luat doar lucrurile urate de la mine.Nu-i asa Mr. Angel?????Si sa te copiez si eu acum,Shhhhhhhh.......nu? Dar azi sunt mai intelept si nu gasesc deloc nevoia de a ma cobori la nivelul tau si sa te atac prin vorbe urite si dizertatii iesite dintr-o minte bolnava ca a ta. Totusi am sa-ti traduc niste vorbe de intelepciune spuse demult de un mare indian-american Chief si poate vei intelege ceva din ele: "Prietenii mei,cu cata desperare dorim sa iubim si sa fim iubiti.Cand Christ a spus ca omul nu traieste doar cu paine,a vorbit de fapt despre foamea dinauntrul fiintei noastre,nu despre foamea trupului.Aceasta foame este dorinta de iubire si dragoste intre noi toti. Iubirea este ceva ce trebuie sa avem in noi,pt. ca spiritul nostru se hraneste din ea.Trebuie sa o avem pt. ca fara de ea,devenim slabi si neajutorati,ne pierdem increderea in noi,fara dragoste si iubire,suntem lipsiti de curaj si nu ne mai putem uita la lume cu confidenta. Ne inchidem in noi insine si incepem sa ne hranim cu personalitatile noastre si incet incet ne autodistrugem. Prin dragoste si iubire suntem creativi,mergem pina la capatul lumii fara sa obosim macar. Cu iubirea si prin ea doar,suntem capabili de a ne sacrifica vietile pt. altii." Chief Luther Standing Bear(Oglala-Lakota-Sioux/1868-1939) LOVE&PEACE, Ozzy Si noi am fost ajutati de romani cunoscuti sau necunoscuti. Am aterizat intr-o tara necunoscuta si a fost super placut sa vezi ca esti asteptat la aeroport. Ca mai apoi cineva isi foloseste timpul sau liber pentru a te indruma si pentru a iti explica cum merg lucrurile in noua lume. A fost un ajutor fenomenal, si de multe ori ma intreb cum ar fi fost fara acel ajutor.
La rindul meu acum ajut si eu pe cei noi veniti. Imi face placere sa pot ajuta si niciodata nu am cerut nimic in schimb asa cum nici mie nu mi-a fost cerut. Imi amintesc ca atunci cind am intrebat cum am putea sa multumim mi s-a raspuns: "ajutindu-i pe altii la rindul vostru".. so, asta si facem. toate cele bune mirelavus! Ivy Cum, nu ma lasi sa deraiez threadul ? :)
E cam greu sa descoperi ce e pozitiv, ca te obisnuiesti cu binele mult mai usor decit cu raul, si devine natural. Vad diferentele cind mai vorbesc cu cei ramasi in tara despre cum mai e pe acolo. Dar sa incerc. In L.A., cel mai pozitiv element e clima, dupa cum ai descoperit. Desi inca e prea cald aici (erau 24 de grade ca era dimineata, mai incolo vor sari de 30 un pic). Nu ninge niciodata aici dar la doua ore de condus sint niste munti (Big Bear) unde poti sa skiezi. In general, prin zonele bune, orasul e curat si strazile n-au gropi. Majoritatea cladirilor sint cu un etaj, maxim doua. Complexele de apartamente au piscina si jacuzzi, masini de spalat etc. In magazine vinzatoarele-ti zimbesc si nu te trateaza de parca-ti fac o favoare de vorbesc cu tine. Sint magazine cu tot ce vrei, de la supermarketuri la cele dedicate pentru animale, electronice sau home improvement. Poti sa-ti permiti sa-ti iei chestii necesare in ziua de azi (TV mai mare, DVD, computer) fara sa-ti fie rusine de vecini sau frica, ca te urmaresc borfasii. Sistemul bancar e bine pus la punct. Combinat cu credit rating, poti sa-ti iei masina, TV sau mobila ACUM fara sa astepti 20 de ani punind bani deoparte. Si fara sa cari valiza de bancnote :) (desi daca vrei neaparat, se poate). Nu mai e nevoie sa ma duc sa stau la coada sa platesc telefonul, lumina, etc - primesc chitanta prin posta, trimit cecul tot prin posta sau platesc pe internet. Bani in buzunar - maruntis pentru prinz, restul e plastic. E posibil sa-ti faci o firma micuta, chiar de acasa, fara sa te gindesti la ce spaga sa dai si unde, sau sa astepti ziua cind mafia iti cere plata pentru protectie. Avantajul unei populatii de doua sute de milioane (USA) e ca si "nisele" de piata devin semnificative. Sistemul postal e de asemenea dezvoltat, cu timpi consistenti etc. In general viata e mai usoara, si impactul problemelor obisnuite de zi cu zi e mai redus. Stresul la munca e mai mare totusi, dar depinde si unde lucrezi. Ai o gramada de drepturi de care nu-ti dai seama pina cind ai nevoie de ele, dar sint acolo pentru tine. Sint mai putine de cind cu Bush totusi - daca pina si Soros a zis ca si-ar cheltui toti banii sa scape de el - but I digress. Cu plimbatul pe plaja marturisesc ca nu prea ma dau in vint. Plajele sint cam ca in Romania, apa cam murdara si lumea pestrita, nu chiar ca-n Hawaii. Poti sa pescuiesti pe ponton in Santa Monica dar sint tot felul de warninguri despre mercurul din moluste si anumiti pesti. L.A. e o metropola relativ noua asa ca a fost construit de la inceput cu un sistem suparat de autostrazi si se intinde pe 40-50 de mile. In spatiul asta traieste aproape jumatate din populatia Romaniei din 89 (ca numar). Sistemul de transport urban e slab dezvoltat, si din cauza asta, masina nu e un lux ci o necesitate, si congestia de trafic e o problema aproape tot timpul (vezi sigalert.com). E diferit de San Francisco sau New York unde majoritatea folosesc transportul urban. Cu toate astea, am fost surprins sa vad ca nu e absolut nimeni pe trotuare. Trotuare excelente, bine intretinute, si goale. Asta e o caracteristica locala a L.A.-ului, ca am vazut ca-n alte orase lumea merge pe trotuare. Toata lumea conduce aici. Cam prost, ce-i drept, si fara grija sau atentie, dar conduce. Populatia din L.A. e destul de amalgamata, cu diverse natii si culori. E mai usor sa te adaptezi cind toata lumea vorbeste cu accent si nu se uita nimeni strimb la tine ca esti strain. Pe de alta parte, diversele natii tind sa se concentreze in anumite zone (avem cartier chinezesc, thailandez, sint zone rusesti, evreiesti, persiane etc). Exista magazine cu specialitati greu de gasit altundeva (cascaval, gogonele, toba, muschi tiganesc, magiun de prune, Murfatlar - desi inca n-am reusit sa gasesc Busuioaca de Bohotin pe undeva :( ). E mai bine asa ? Cateodata ne dam seama ca momentele cele mai frumoase le traim gratie unor lucruri foarte simple, o seara de vara, un grup de prieteni vechi, stele, liniste, oboseala ca dupa exercitii fizice, nici o grija, nimic sa te tulbure. Libertate sa mergi in ce directie vrei, fie spre râul dormind lenes sub luna, fie langa jarul focului 'haiducesc', fie la duzii de pe marginea drumului, fie la prunele de peste râu. Ne trezim dupa ani de zile ca visam la momente ca acelea, chiar daca atunci cand s-au petrecut habar n-aveam ce mult va insemna pentru noi acea amintire. Ciudata e memoria asta! Decide singura ce va ramane si ce va trece. Si dupa 13 ani stau si visez la nopti de vara pe malul Timisului.
Desdemonovici
Si Alexandru cel Mare a vrut sa "emigreze"...
- de
ondine
la: 11/01/2005 17:40:33
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?) In paranteza, lansez si eu o intrebare : Daca "1984" a fost visul urat al comunismului, din pacate asa aproape de realitate, poate ca in ziua de azi si in lumea occidentala, e mai de actualitate ca niciodata "Minunata lume noua" a lui Huxley. Ce parere aveti si ce ati alege?
Si poate ca tranzitia e fel de iluzie a "minunatei lumi noi", creata cu mijloace nu prea mult schimbate de la "1984". Eu nu stiu cat de mare e diferenta, si aduc acest fapt ca pe un argument ca, dpdv al minusurilor de o parte si de alta, poate ca nici nu merita sa emigrezi... Insa nu cred ca un astfel de punct de vedere e viabil pentru un om care inca isi construieste propria viata. Pe de alta parte, ramane un argument pentru cat de putin relevanta ar putea fi, in sens negativ, plecarea dintr-o tara in alta. In ce priveste partea pozitiva a lucrurilor, mai degraba m-as intreba asupra intrebarii : la urma urmelor, de ce sa fie o trauma asa de mare sau un eveniment asa de important sa treci una sau mai multe granite? Oameni sunt peste tot, si buni si rai, si prieteni si straini, si apartenenta la un anume spatiu nu ii incadreaza automat intr-o categorie sau alta. Omul trebuie sa fie liber sa aleaga incotro merge, dar e oare atat de importanta determinanta spatiala intr-o astfel de alegere? Daca vrei sa mergi la cele mai bune scoli, sau sa ai job-ul visat, sau sa realizezi ceva de anvergura, sau pur si simplu sa cunosti, sa vezi, de ce sa-ti limitezi comparatia la interiorul unor frontiere? Mai ales in lumea de azi, unde granitele devin ceva tot mai abstract... Ce s-ar fi intamplat daca Alexandru cel Mare ar fi gandit cu tot atatea limitari? Eu cred ca visele noastre nu trebuie sa se impiedice de frontierele trasate de altii... Si, fie intr-o viziune negativa, fie intr-o viziune pozitiva, concluzia ar fi cam aceeasi : ca trebuie sa ne consideram liberi sa mergem pana la capatul lumii, daca de acolo putem privi lumea cu ochi mai limpezi... eu am amintiri de la vartsa foarte frageda, cred ca de la 1 an jumate in sus.
imi amintesc pana si ce visam cand eram mica, de vreo 2 ani. dar cea mai puternica amintire este de cand aveam 2 ani. locuiam cu chirie intr-o casa amarata, imi amintesc pana si unde era patul, ce gust avea ceaiul pe care il facea mama seara sa ma ajute sa merg la culcare...insa amintirea e legata de nenea ursu, martinica care va sa zica...intr-o dupa amiaza am auzit tipete afara si mama m-a luat in brate si am mers in spatele gradinii, care dadea intr-o mare prapastie. cred ca am mentionat ca orasul meu natal e o fasie intre niste munti frumosi..asa ca se explica prezenta ursului in spatele gradinii...oricum, am mers cu mama afara, ma tinea in brate si cand colo.. ce crezi ca vedem?? tatal meu abia ce urca pe o scara subreda, din prapastie, inspre civilizatie, strigand: ursu' baaa!!!am vazut si ursu, jos, la garla, parea mai de graba infometata si confuz dar oamenii tot l-au luat la goana cu racnete si zgomote ciudate. Urmatoarea amintire e de la urmatoarea casa unde am stat, tot in chirie:) si tot de urs e legata.Ma jucam cu o fata ce mi-a fost mai tarziu colega de clasa 12 ani, in nisipul din fata casei ei..si fratele ei, care era mult mai mic decat noi, ne tragea intr-una de codite..asa ca am hotarat sa fugim de el si sa ne ascundem in curtea fabricii de postav..noi mergeam inspre fabrica , si lumea fugea dinspre ea strigand " ursu' baaa!" bineinteles.. asa se explica de ce pana la varsta de 22 de ani am avut aproape in ficare noapte cosmaruri cu ursi, in afara viselor normale. ok..si o alta amintire, cea mai tare e de la 2 ani si jumatate , trei,cand m-am.."indragostit " intaia oara:):) Vis a vis de casa unde stateam noi, era un camin de nefamilisti unde locuiau tineri fara familii evident, veniti din diferite colturi ale tari, sa lucreze la una din fabricile orasului... si acolo statea un baiat pe care il chema Marinica si de cate ori ma vedea imi dadea ba o portocala, ba o prajitura, ma invartea tinandu-ma cu capul in jos pana ameteam de nu mai vedeam nimika...si ce mai!>> eram lesinata dupa el, il iubam tare de tot, asa cum numai copii pot iubi...cand il vedeam pe geam strigam la el sa ma astepte si incepeam sa caut in ladita cu haine o rochita frumoasa si ma schimbam de cateva ori ...si pe urma mergam jos si il intrebam daca ii place parul meu:):) nu imi vine sa cred ca eram asa cand eram mica, sau mai degraba nu imi vine sa cred ca nu am ramas vanitoasa tare cand am crescut . oricum, intr-o zi, il vad pe Marinica tot carand niste genti voluminoase si simtii cum mi se rumpe inima in chiept..mica mica dar isteata ca mi-am dat seama pe loc ca ceva nu-i in regula...asa ca ma duc peste drum si il intreb ce face si el zice: ma mut inapoi acasa la tzara ca ma insor cu o fata frumoasa.....am plans vreo saptamana , intr-una...nu am mai mancat....si pe urma l-am uitat bineinteles ....uite ce chestie...si uitasem asta dar mi-am amintit povestind de ursi... Ochei ..cam atat cu amintirile mele dubioase...interesant sa citesc ce va amintiti voi..e mare lucru si memoria asta, zau asa.. numai bine si spor la construit amintiri frumoase pentru viitor. "To merit the madness of love, man must abound in sanity" -The Seven Valleys- Dr Evil... DA... intr-o relatie trebuie sa fie 2 castigatori...
problema e ca atunci cand nu exista asa ceva este ori din cauza ca valorile celor 2 sunt diferite din cauza educatiei... ori ca nevoile celor 2 sunt diferite din cauza conditiilor genetice ori pentru ca cei 2 nu comunica eficient Da... fiecare dintre cei 2 trebuie sa incerce sa il faca pe celalalt fericit DAR ACEST LUCRU TREBUIE SA IL FACA PE EL/EA FERICIT/A in primul rand... ca suntem egoisti? e normal. E firesc sa doreasca fiecare sa isi gaseasca fericirea dar e cel mai bine cand reusesc sa faca asta impreuna Cand te face fericit sa o vezi pe cea de langa tine fericita... inseamna ca iubesti cand esti fericit doar pt ca cineva te-a facut fericit... inseamna ca... cel mult doresti e ciudat sa observ ca acum femeile care se lauda pe acest forum ca au sentimente mai profunde s-au "masculinizat" sub "valorile feministe", au preluat ce e mai rau de la barbati si se "inrautatesc" pe zi ce trece... deja e greu sa gasesti o femeie intre 20 si 25 de anishori care sa poata sa iubeasca... sa isi doreasca asta... marea majoritate sunt "generatia MTV" si s-au obisnuit sa nu se lege sentimental in nici un fel sau daca se leaga sa nu renunte la nimic pentru a il face pe celalalt mai fericit... Cred ca se merge intr-o directie gresita... dar poate ca ma insel... PS: am nevoie de un sfat: Am o iubita care desi spune ca ma iubeste nu reuseste sa ma faca sa simt
om (bun)
- de
OmuletulGoma
la: 11/05/2005 23:21:23
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?) Ma tem ca ori am trimis eu mesajul prost, ori a intervenit o interferenta in interfata si mesajul a ajuns distorsionat la dumneata. Am impresia ca defapt spunem cam acelasi lucru, dumneata explicit iar eu printre randuri.
Hai sa incerc sa reformulez ideea, poate ma fac inteles mai bine: Pentru mine "observatie personala si autoeducare" implica absorbirea oricarei informatii pusa la dispozitia mea. Asta include si biblia. Dar biblia, prin natura ei, si mai ales a primei parti, exclude cu indaratnicie orice invatatura ne vine din afara si nu prin prisma ei. Ma bucur ca avem biblia, avem o sursa din care putem invata. Fara Noul Testament nu as fi avut access la invataturile lui Hristos pe care le iubesc. Ok, poate ca le-as fi gasit in alte surse, dar aici sunt adunate frumos intr-o pledoarie a iubirii. Dar vezi dumneata, eu fac o mare distinctie intre Noul si Vechiul Testament. Daca am adoptat cu bucurie invataturile primului (si aici revine acea referire la autoeducare), asta nu inseamna ca accept si pe al doilea numai pentru ca sunt legate intre aceleasi coperti. Unul este dumnezeul descris in Vechiul, cu supararile si imbufnarile lui de copil rasfatat, si altul este Dumnezeul lui Hristos, cel mare, bland, intelegator, iubitor si modest(nu da buzna, asteapta sa fie primit!), care primeste pe oricine "la masa Lui". Unui asemenea Dumnezeu as vrea sa ma aseman, asta da ideal de devenire umana! Vezi dumneata, eu cred in dumnezeu asa cum Platon credea in dumnezeu. Sunt un antropocentrist si ma feresc si de relativism ca de dracu'(desi deseori cad in "pacat"). Cred in existenta valorilor absolute si cred in imposibilitatea atingerii lor. Dar mai cred si in obligatia noastra de a lupta in permanenta pentru a invinge aceasta imposibilitate. Admiratia pentru FRUMOS si sentimentul IUBIRII (nu cea fizica) nu pot fi explicate stiintific in nici un fel. Este imposibil de subliniat suficient de tare cat de importante sunt aceste doua concepte. Darwinismul, teoria evolutiei si adaptabilitatii, biochimia si psihologia se balbaie rau cand vine vorba de ele. De aceea ma intreb daca nu exista totusi ceva imposibil de atins cu cele 5 simturi. Asadar nu resping posibilitatea existentei unui dumnezeu, numai ca- parere personala- daca exista, El este "facut" numai si numai din IUBIRE si FRUMOS. Revenind la biblie, aceasta este un vehicol de invatare ca orice alta sursa de informatie. Numai ca uneori merge intr-o directie buna, iar alteori nu. Cand nu-mi place directia, ma dau jos. Asta e tot. "I am only one; but still I am one. I cannot do everything, but still I can do something; I will not refuse to do something I can do." Edward Everett Hale la mine nu s-a incarcat site-ul ala dat de Horia, dar inteleg ca-i mai bine ca n-am vazut ce-i acolo.
Horia, cred c-am vorbit aiurea si am suparat pe cineva...nu-mi mai merge net-ul ca lumea :( Probabil ca fiecare trece prin astfel de incercari. Nu-mi place denumirea de middle-age crisis, pentru ca poti avea dileme existentiale asemanatoare si la alte varste (a mai zis asta si Honey :)). Cum imi definesc eu perioadele astea? Viata e ca o calatorie pe un drum cu multe intersectii. Totul e ok atata vreme cat poti alege pe care drum sa mergi, atata vreme cat esti constient ca o poti lua si la stanga si la dreapta si chiar inapoi. Problema e ca dupa ce strabati o distanta mai lunga (fiecare apreciaza "lungimea" in felul lui propriu), se poate sa continui din inertie. Ti se pare ca nu mai poti merge decat inainte. Care-i solutia? Sa devii constient ca oricand o poti apuca pe alt drum.Sa deschizi ochii (mintii) si sa incerci sa vezi cu adevarat ce conteaza pentru tine. Nu trebuie neaparat sa mergi pe aceiasi directie daca nu esti perfect constient de ce faci asta.
Nimeni nu te poate ajuta. Neaparat trebuie sa descoperi singur. Sfaturi poti sa primesti, dar e prea putin probabil ca le vei intelege adevata valoare "Aveti cumva cunostinta de organizarea
a ceva asemanator prin ianuarie?" Mi-ar place sa veniti Dvs si sa facem un workshop de wedding intr-o dupa masa, in care sa ne spuneti cum merge chestia asta in lume. ALtfel, ocazii de fotografie gasim, nici o problema... Cu fotografii din Cluj - cu siguranta sunt, dar... nu sunt organizati, cel putin asa se vede de aici, din Regat. Teoretic, in Transilvania fotografia este foarte evoluata si organizarea fotocluburilor mai buna ca in restul tarii... teoretic.
|
 loading... loading...cautari recente
"anul 2012"
"politica diplomat" "nu fug de casatorie" "politetea" "polisemia cuvantului a se raci" "FILIMONESCU ION TIMIŞOARA" "masina marca dacia de culoare albastru" "vis de iarna" "nu sa graiesti ci cum sa graiesti sa te silesti a invata" "lama" "mainile la spate" "eternitate" "ce este bun" "cu maturi" "amantul" "polisemia cuvantului a se misca" "polisemia cuvantului a se ineca" "Ploua de Vasile Romanciuc Comentariu" "polisemia cuvantului a se indoi" "polisemia cuvantului a scirtii" "copacul de nuc" "doina rusti" "nu se scoate usor mielul din gura lupului" "polisemia cuvantului a capata" "ioana paul" "FEMEIA cu umor" "ideile principale din un paianjen care se crede spiderman de adina popescu" "plecaciune" "Carti Ion Druta- PASAREA ALBA A COPILARIEI MELE" "Majoritatea testelor este în limba engleză și franceză dar totuși sunt disponibile și 2 teste în romana" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Supoziţii ale gandirii conservatoare)
Dupa cate inteleg, conservatorismul are drept extensie epistemologica posibila empirismul. O abordare a empirismul ar fi aceasta " lumea este indeajuns de contingenta pentru ca orice formulare a priori sa poata fi la un moment dat contrazisa". Daca sunteti de acord cu aceasta definitie, am putea spune ca ea pune failibilitatea ratiunii sub doua ipostaze:
1) in principiu, ratiunea nu este capabila sa cunoasca obiectiv realitatea, pentru ca are o putere de patrundere limitata
2) pentru ca ratiunea opereaza cu o logica a stabilitatii, a necesitatii, asadar e complet inzestrata pentru o lume stabila, eterna, parmenidiana, ea devine ineficienta cand trebuie sa opereze asupra contingentei.
Prima ipostaza pune ratiunea drept failibila indiferent de tipul de realitate analizat. Cea de-a doua subliniaza dimpotriva registrul de functionare valabil al ratiunii si deduce failibilitatea din contingenta lumii. Cele doua ipostaze nu sunt echivalente, iar din disimetria lor pare a se naste pledoaria conservatoare pentru traditie, pentru obiceiuri, pentru obisnuinta: intr-o societate, failibilitatea ratiunii poate fi diminuata daca viata acestei societati este cat mai stabila; altfel spus; daca membrii societatii inteleg sa isi moduleze felul de a trai dupa un anumit model repetitv. Acest model este chiar traditia,
In raspunsul dvs. spuneti ca acceptiunea conservatoare a moralitatii recunoaste, fara a incuraja ambiguitatea dintre bine si rau; sensul pozitiv al acestei ambiguitati este evitarea fanatismului Binelui. Dar acest sens foloseste numai prima acceptiune a ratiunii. Traditia ar fi doar un conglomerat de valori consolidate prin trecerea timpului, functionale prin obisnuinta; modul cum aceste valori trec testul amiguitatii dintre bine si rau e pur si simplu faptul ca au supravietuit. Ducand pana la limita aceasta abordare, traditia pune in lumina niste valori artificiale, neverificabile, slabe, intarite doar de trecerea timpului. Artficial este un cuvant iata, strident, daca este privit in lumina criticilor conservatoare pentru artificialitatea si valorile inventate, abstracte, ale Revolutiei Franceze. Am incercat insa sa duc duc pana la limita unilateralitatea abordarii failibilitatii cunoasterii umane. In fond, astazi, morala contextului, a hermeneuticii, a secesionarii multi-culturale merge pe aceeasi directie.
Daca folosim complementar si cea de-a doua ipostaza a failibilitatii ratiunii, atunci pare a rezulta ca intr-o lume a stabilitatii, coagulata in jurul traditiei, valorile rezista nu numai prin puterea obiceiurilor, prin increderea in valorificare conferita de timp, si prin prudenta alegere a solutiilor trecutului. E ceva mai mult. In aceste conditii, oamenii chiar pot discerne intre bine si rau; altfel spus, au un test suplimentar de verificare. Daca este asa, atunci cand doua traditii se infrunta, valorile lor nu sunt incomensurabile iar individul poseda, pe langa latura sa sociala, daca nu un set a priori de valori, atunci o capacitate de discernamant independenta. Este acesta un indiciu pentru revendicarea lui Hayek sau a lui Mises, ganditori originar conservatori, cum sustineti dvs, de catre libertarieni? Sau pentru modul cum o traditie poate fi refacuta dupa o intrerupere traumatizanta?
La sfarsit va marturisesc senzatia vaga de incompletitudine fata de explicatia formarii si functionarii traditiei. Acel " a stii cum", articulat arborescent, din surse " in penumbra", vorbal lui Andrei Cornea, il dilueaza complet pe " a stii ce". V-as intreba daca nu cumva traditia inteleasa prin " a stii cum" e o conditie necesara, iar traditia inteleasa" prin" a stii ce" o conditie suficienta pentru viata unei societati.
Cu stima,
G. Nechitoaia