comentarii

daca toti ar merge intr-o directie lumea s-ar rasturna


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nuntile astea... - de Sunday la: 20/08/2005 21:38:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stiu si sint convinsa ca va fi greu si "chalenging" de schimbat directia vintului...dar sa stiti ca si pe aici sint oameni si oameni..mare gradina, mic gardu'...As putea scrie o carte despre experienta mea in ultimii 10 ani...(poate la pensie) Una insa e "clasica" si merita povestita. Nunta chinezeasca, mirii amindoi intelectuali. Totul merge "snur" poze super. Dupa vreo 2 saptamini primesc un telefon de la mireasa..." Imi plac pozele, am doar o singura "lacramatie"...atit eu cit si sotul avem ochii prea mici in poze!!!!!!" heeeee??? no ce raspuns sa dai? Sincera sa fiu insa, prefer sa colaborez cu clienti sofisticati si vorba aia "pain in the butt" dar care stiu ce vor si asteapta de la mine decit cu cei care nu au habar pe ce lume traiesc. Nu odata am spus cu sinceritate clientilor potentiali ca eu nu cred ca voi fi fotograful ideal pentru nunta lor. Ca stilul meu de lucru nu se potriveste cu stilul lor. Avem de obicei 2 "sedinte de lucru" inaintea marelui eveniment. Detalii, orar, special requests, etc..etc..Asta dupa parerea mea este extrem de important, nu de alta dar evenimentul lor va fi "Nunta Secolului' si daca stam sa ne gindim, ESTE - pentru ei. In fine, nu vreau eu sa va plictisesc prea mult cu povestile mele, profit si eu de un uichend fara nunti si ce altceva as putea sa fac decit sa vorbesc despre nunti? Nu? Nu pot sa "plec" insa fara sa-mi dau si eu cu parerea mea de 2 bani. Din ceea ce imi dau eu cu tristete seama e ca in RO in momentul de fata industria asta se invirte intr-un cerc vicios. Oamenii nu stiu cum trebuie sa arate o poza de calitate, ca nu este nimeni sa le arate, sa-i educe, fiindca in marea majoritate a cazurilor, cunostintele asa numitilor fotografi sint nule sau se merge pe bijbiite ( in cel mai bun caz). Sint convinsa ca stiti dvs. mai bine. Si atunci ce este de facut? ma intreb si vreau sa va intreb. Ce putem noi adevaratii profesionali sa facem? Si nu ma refer la schimbarea radicala a situatiei, cel putin o imbunatatire pentru inceput.
Sunday
#66867 (raspuns la: #66857) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salut la toata lumea! :) - de alexy la: 25/08/2005 19:38:29
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
salut la toata lumea! :)
eu sunt de 3 ani in franta, la paris
la inceput a fost o aventura, a fost frumos, insa treptat am descoperit ca parisul, orasul atat de visat de multa lume, este frumos daca vii in vizita si vezi doar partile bune si nu daca traiesti in el...incet, incet descoperi greutatile de care te lovesti ca strain care incearca sa-si croiasca un drum intr-o tara si o cultura straina si mai ales ca roman...adica este cu totul altceva sa vii in franta fiind spaniol sau german de exemplu...nu mi s-a spus niciodata nimic urat in fata, dar discriminarea se simte...
la facultate am fost primita de colegi cu retinere, unii au incercat sa o ajute pe "saraca fata venita din est, neajutorata, fara scoala, fara cultura si care nu vorbea bine franceza"...pana cand au vazut ca saraca fata nu era chiar asa de saraca pe cat credeau (nu ma refer aici doar la aspectul material) nici atat de neajutorata, ca s-a descurcat repede pt ca asa a fost invatata sa se descurce din tara, ca a invatat lb franceza destul de repede si ca, pe langa asta, mai vorbea si engleza fara accentul frantuzesc si ca mai intelegea si spaniola si italiana pe deasupra, si ca putea sa faca o concluzie personala la niste subiecte pe care colegii ei le-au luat de pe internet... si atunci zambetele de pe fata lor s-au schimbat si incet incet "prietenii" s-au rarit...
mai tarziu, la lucru experienta a fost cam aceeasi...
nu stiu pt altii cum a fost, dar mie mi se pare ca francezii te ajuta doar ca se simta ei bine seara ca au facut un gest frumos ajutant o saraca fata din est, dar in momentul in care nu ai nevoie de ajutor ci de un prieten, lucrurile se schimba...adica sunt draguti, zambitori, dar te tin la distanta, adica ceva de genul: nu uita ca tu esti din est si noi suntem francezi! e drept ca nu toti sunt la fel, dar sunt extrem de rari cei care vor sa-ti fie si prieteni si nu doar sa iti zambesca fals...
cu toate astea trebuie sa recunosc ca politetea, cei 7 ani de acasa ii ridica mult...stiu ce este consecinta nivelului de viata, dar conteaza!
cand merg in romania asta e lucrul care ma deranjeaza cel mai tare: mitocania, lipsa de cultura sunt frapante de cum treci granita...
cand ma satur de franta, de prea multa politete, de a ma simti straina, fac o "cura de romania" si apoi apreciez din nou franta
si mie mi s-a intamplat sa aud lucruri spuse de romani, in metrou sau pe strada, si sa-mi fie rusine ca vorbeau aceesi limba ca si mine, ca facem parte din aceeasi natie;
dupa ce ai gustat civilizatia din afara, lucruri de genul asta te fac sa vrei sa ramai unde ai plecat, nu e vorba numai de bani cum ar crede unii...mi-e foarte dor de tara, dar dupa ce-ti vezi familia nu-ti doresti decat sa te pleci cat mai repede...
din pacate, multi dintre cei care pleaca din tara raman cum au fost inainte sa plece, duc cu ei incultura, mitocania, etc si nu vor sa se schimbe, ceea ce face ca imaginea romaniei este asa cum este si cei afectati sunt tot romanii...
Sunt oarecum de acord - de TeodoraPA la: 17/09/2005 11:36:35
(la: Downshifting)
Cu acest text adica...
Inteleg la ce se refera pentru ca am crescut mai mult fara parinti datorita faptului ca se luptau sa incropeasca o afacere si mi-a lipsit enorm de mult comunicarea cu ei. Imi am,intesc cum veneau nervosi si stresati acasa cand aveam 11-12 ani si tipau la mine si nu puteam discuta cu ei.... De fapt si mai devreme, cand eram mici, eu si fratii mei, am crescut mai mult pe la bunici sau neamuri pt ca parintii mei munceau in mai multe locuri... Exista pe undeva o idee a unor parinti ca daca iti dau material foarte mult atunci inseamna ca te iubesc. Adica isi arata afectiunea fata de tine prin faptul ca iti ofera mult si se lupta sa-ti asigure bunastarea... Ceea ce e eronat.
Si apoi inteleg pt ca eu lucrez foarte mult si uneori ajung noaptea acasa si imi vine sa ma cert cu toata lumea si ma intreb, din ce in ce m,ai des, daca merita sa strici relatiile cu cei dragi, sa iti pierzi prietenii, sa iti distrugi sanatatea pt visul de a a vea o afacere. Si asta mai ales cand mi se face dor sa citesc o carte buna, sa ies la o plimbare, sa merg la o cafenea in oras... si fac lucrurile astea foarte foarte rar pt ca lucrez, lucrez si iar lucrez.
E o realitate a zilelor noastre si se poate discuta foarte mult pe tema asta.
Cu ce nu sunt de acord? Se poate exagera in directia asta de downshifting. si anume sa uiti datorita acestui principiu de responsabilitatile de baza pe care le ai fata de familie. Totusi omul trebuie sa se ingrijeasca sa aiba ce manca, sa asigure copiilor cele necesare traiului si invatarii si educatiei s.a.m.d.
Cama sta am de spus.
cam asta ar trebui sa fie inceputul - de spirit_intelept la: 19/09/2005 03:31:04
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Unul dintre fenomenele specifice de pe acest site este ca majoritatea discutiilor in contradictoriu la care am participat, au pornit de la simple calomnii si alte aspecte instinctuale nestapanite (marea lor majoritate legate de sexualitate) pentru ca in final sa putem discuta totusi ca niste oameni rationali. Oricum, te felicit ca ai inceput sa aduci argumente mai inteligente. Hai sa vedem care este de fapt realitatea:

Holocaustul - nici eu, nici Grieg si nici altcineva de la MISA nu au negat vreo-data holocaustul. Este un fapt istoric ca foarte multi evrei au avut enorm de suferit datorita politicii rasiale a nazistilor. Singurul lucru care a fost pus in discutie a fost amploarea lui, in acest sens noi publicand marturii ale unor oameni de stiinta gen chimisti, fizicieni, etc care au realizat studii de specialitate chiar in lagarele respective. Oricum, pe acest subiect nu vreau sa mai dau detalii, nume, cifre, etc, pentru simplul motiv ca legea din Romania, aparuta ulterior acestor publicatii, (lege care la ora actuala e unica in lume) interzice orice afirmatie care ar pune in discutie holocaustul sau amploarea lui. Un fapt oricum este cert si asta nu atinge nicidecum holocaustul, si anume faptul ca acesta este pentru evrei o sursa de venituri imensa. Suma de bani pe care Germania o plateste si azi in contul holocaustului este foarte mare.

T Herztl - unele studii l-au declarat chiar ca avand unele probleme psihice: "Theodor Herzl a fost o catastrofa pentru evrei. Un om fara Dumnezeu. Dupa studiile unor psihologi englezi si americani de renume mondial, un adevarat psihopat. Copiii sai s-au sinucis, iar el nu s-a bucurat de o inmormantare evreiasca.[...]" (citat din Moishe Arye Friedman, rabin ortodox). Eu personal nu cred ca dintr-o persoana foarte posibil bolnava mental, ar putea iesi niste idei stralucite si foarte practice.

Protocoalele - acel proces din Elvetia din 1934 de fapt nu a fost despre autenticitatea Protocoalelor. A fost un proces in care la Berna au fost incriminati doi nazisti, evident de catre un grup de evrei, ca au distribuit copii ale Protocoalelor. La proces au depus marturie un istoric, Vladimir Burtsev si un profesor, Serghei Svatikov. Acestia au fost martorii acuzarii (deci ai evreilor) ca Protocoalele sunt false si anume ca sunt fabricate de un general rus. Sincer sa fiu nu am incredere in argumentele lor din cauza celor expuse in postul meu anterior. Oricum, o comparatie intre "Dialogurile" lui Joly si Protocoale este oarecum hazlie si ai sa vezi de ce:
1. Dialogurile sunt un pamflet. Protocoalele sunt o colectie de directive, care nu se incadreaza intr-un gen literar anume.
2. Dialogurile nu se refera deloc la evrei. Protocoalele sunt in totalitatea lor despre evreii reactionari.
3. Dialogurile sunt adresate unui personaj real, Napoleon al 3-lea si cuprind referiri la mai multe alte personaje. Protocoalele nu mentioneaza nici un nume de lider si nici o epoca anume.
4. Dialogurile au o parte de actiune fantastica, care se desfasoara in iad. Protocoalele sunt un document stiintific scris cat mai concret tocmai pentru a fi practic.
5. Dialogurile se adreseaza unui cadru socio-istoric specific. Protocoalele sunt generice, pentru posteritate.
Iti dai seama din cele de mai sus ca a le compara pe cele doua, este ca si cum ai compara de exemplu Iliada cu un raport al unui institut de politologie mondiala. Relativ la Protocoale, iata ce spunea in 1921 marele industrias american Henry Ford: "The only statement I care to make about the Protocols is that they fit in with what is going on. They are sixteen years old, and they have fitted the world situation up to this time. They fit it now.". Altfel spus Protocoalele, desi au fost scrise cu multi ani in urma, si acum raman un document care descrie in mod exact realitatea actuala.

Serviciile Secrete Romanesti - poate nu stii dar pe vremea lui Ceausescu, serviciile noastre secrete erau printre cele mai bine cotate din lume. Noi am fost cei care le-am furnizat rusilor planuri de rachete, reactoare nucleare, etc. Asta a fost unul dintre motivele pentru care rusii au tolerat o anumita "deschidere vestica" a lui ceasca, singurul care a facut asta dintre toti conducatorii Pactului de la Varsovia. In legatura cu francmasoneria, exista mai multe inregistrari ale serviciilor secrete care dovedesc cum actiona aceasta in Romania. Celor interesati le recomand un fragment din lucrarea "Cucuveaua cu pene rosii": ( http://www.dezvaluiri.as.ro/cucuvea.htm ). Deci personal tind sa cred ca daca un responsabil al serviciilor secrete spune asa ceva, chiar este adevarat. Cum am mai spus-o deja, nu agreez deloc fosta securitate si actualele ramasite ale ei, Romania fiind in timpul lui ceasca SINGURA tara din lume in care yoga a fost interzisa. Iar Radu Timofte chiar a fost in functia de vicepreşedinte al Comisiei de Apărare a Senatului (articolul din Jurnalul National este din 23 mai 1997)...nu-mi dau seama ce nu ti se pare valid aici. Eu nu am zis niciodata ca nu ar fi fost in PSD sau in fosta securitate.
Oricum, daca te deranjeaza ca cel care a spus cuvintele respective a fost securist, exista o lista intreaga de Papi sau inalti clerici ortodoxi care au emis enciclice si bule antimasonerie, oameni de stiinta sau de arta, mari politicieni si istorici, etc. Pot foarte usor sa-ti enumar dintre ei. Am sa-ti dau acum doar un scurt citat din Scrisoarea Enciclica "Humanum Genus" al Papei Leon al XIII-lea impotriva francmasoneriei:

În epoca noastră, factorii răului s-au coalizat într-un imens efort destructiv, sub impulsionarea şi cu sprijinul direct al unei societăţi secrete răspândite într-un mare număr de locuri, foarte puternică şi foarte viclean organizată, şi anume societatea francmasonilor. Aceştia, de altfel aproape că nici nu se mai îngrijesc să-şi disimuleze intenţiile şi se întrec între ei în îndrăzneala de a ataca făţiş sublima măreţie a lui Dumnezeu.[...]
Există în lume un anumit număr de grupări şi secte care, deşi diferă unele de altele prin nume, ritualuri, formă, origine, se aseamănă şi sunt perfect de acord între ele cu privire la scopul final şi principiile esenţiale. De fapt, ele sunt identice cu francmasoneria, care este pentru toate celelalte axul central de la care pornesc şi în care se termină. Şi deşi în prezent ele au aparenţa unor societăţi deschise, deşi organizează reuniuni publice sub ochii tuturor, deşi publică ziare şi reviste de prezentare a activităţii şi organizării lor, totuşi, dacă mergem mai profund, dincolo de aceste aparenţe, se poate constata că ele aparţin familiei de societăţi satanice clandestine şi că ele păstrează mereu acest atribut. Există într-adevăr în cadrul lor o anumită categorie de secrete a căror divulgare este interzisă cu cea mai mare grijă de Constituţia lor – unele chiar sub pedeapsa cu moartea – nu numai persoanelor din afară, ci chiar unui mare număr dintre adepţi.


Spirit Intelept
#73104 (raspuns la: #72816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lumea mea... - de casyana la: 19/10/2005 15:58:25
(la: În colţul meu, în lumea mea)
...mi s-a intamplat de multe ori pt diferente motive sa apelez la coltul meu.insa orice s-ar intampla nu dureaza mult timp aceste crize.imi revin si merg mai departe.cred ca fiecare dintre noi are coltul sau lumea lui.mi se intampla la fiecare inceput de an cand in mintea mea incerc sa fac un bilant cu bune si rele anului ce a trecut.atunci prefer sa stau singura si sa analizez lucrurile la rece.
coltul meu, lumea mea...este - de Intruder la: 25/10/2005 13:42:45
(la: În colţul meu, în lumea mea)
coltul meu, lumea mea...este un colt de lume, unde nimeni n-are acces (cum spune rac) unde sunt doar eu cu mine si unde ma judec la adevarata mea valoare cum nimeni n-o poate face...
nu stiu daca imi trag ''puterea'' de a merge mai departe de-acolo, mai degraba imi iau puterea din lumea ca o jungla unde timpul e prea scurt, unde realitatea imediata te copleseste si unde trebuie sa actionez...

inca din copilarie am avut coltul si lumea mea...atunci, intra acolo doar sora-mea si numai cand ii dadeam eu voie...acolo eram pompier, unde salvam copii si pisici de la incendiu...:) acolo imi lingeam ranile, pentru ca orice copil, cat de fericit este, tot are rani sau i se pare ca le are...
fiecare om are lumea lui unde-si repara constiinta, unde plange fara lacrimi sau isi savureaza victoriile, fara retinere...este o lume unde nu-ti cere nimeni timpul tau, unde nu-ti cere nimeni bani, unde nu-ti cere nimeni iertare...este o lume ca un turn, unde usile sunt incuiate cu tine pe dinauntru si nimic nu te poate atinge...este un colt unde nu esti nedreptatit si nu nedreptatesti pe nimeni...dar unde nici dragoste nu e, nici emotii...
sunt si oameni care nu mai vor sau nu mai pot iesi de-acolo...ei sunt pacientii obisnuiti din spitalele psihiatrice...poate ca fiecare din noi avem un strop de nebunie, asa cum avem coltul nostru de lume...totul e sa nu uiti de lumea ''mare'', acolo este adevarata viata.






























maria - de Shtevia la: 15/11/2005 21:16:41
(la: Autismul)
Nu prea incape in cuvinte sa explic cum eram, dar o sa incerc un pic. Trebuie sa spun ca nu aveam un maestru, nu stiam nimic teoretic din toate astea, habar nu aveam, de exemplu, de kundalini ca sa nu mai spun de alte lucruri. Fireste ca pe urma am inceput sa intreb, sa citesc, apoi apareau si cartile si informatiile, care veneau sa completeze nelamuririle mele. Mereu ma gaseau (si ma gasesc) cartile pe care trebuie sa le citesc.
…Eram un tot si eram peste tot. De exemplu simteam, stand in mijlocul unei incaperi ca sunt in acelasi timp intinsa pana la usa, pana in tavan, simultan in toate directiile. Pe ceilalti ii simteam si stiam ce fac fara sa ma gandesc la ei. Nu eram una cu ei, ei erau distincti de mine, dar stiam ce simt sau ce gandesc. Da, parca ii perecepeam nu mai mici, ci mai departe, nu stiu sa explic cum.
Puteam sta in stare de meditatie ore in sir, fara sa ma gandesc si fara sa fiu propriu-zis nicaieri si eram, de fapt, peste tot.
Ei, ma “distram” uneori cand mergeam cu autobuzul. Ma uitam la oameni ce simt, ce boli au, chestii din astea. Uneori nu era chiar atat de amuzant, asa ca mergeam pe jos de cate ori puteam. Chestia aiurea era ca nu eram “practica”. Puteam uita de o intalnire sau plateam marfa si uitam sa o mai iau de pe tejghea. Imi aminteam dupa un timp, putea dura si 2-3 zile asta. Imi putea vorbi cineva si sa ma uit fix la el/ea si dupa ce tacea, imi dadeam seama ca nu am auzit nimic (nu ma gandeam la absolut nimic in timpul ala, doar ca nu eram acolo…si zau daca stiu unde anume eram). Trebuia sa repete ca sa inteleg ceva. Pe unii ii enerva asta.
Sincer, nu mi-a placut starea (poate si fiindca nu eram pregatita pentru ea – zau daca stiu daca acum as fi pregatita pentru asta). Cu ce am ramas acum din toata perioada aia?… Pai, simt/stiu ce gandesc oamenii (nu intru in capul lor, pur si simplu vorbesc ei prea tare, interior). Ei, de multe ori ma inchid de tot, ca nu ma intereseaza, mi se pare un sacrilegiu, desi NU o fac intentionat. Uneori percep chiar cuvintele lor, textual (daca vorbesc imediat dupa, spun acelasi lucru cu ce aud), alteori simt stari (tristete, bucurie, ura, etc.). Nu e funny, asta e clar…
Am ramas cu o anumita bucurie de a fi, pura, simpla, fara un motiv aparent, desi atunci (zic eu acum) iubirea mea era mult mai vasta ca acum (bine, mereu am iubit oamenii, nu am urat niciodata pe nimeni si nu inteleg invidia – nu crede ca sunt perfecta, ca nu sunt, altfel nu as fi aci, acum). Nu mai reactionez, ci actionez (desi a fost o perioada -imediat dupa- cand reactionam exagerat la ceea ce mi se intampla). In general, am “lumea mea”, desi activez cat se poate de mult in lumea cea mare, zilnic, multi oameni, vorbesc mult, etc. Dar, o anumita parte din mine e ca si cum nu ar fi aci (desi nu mai uit de intalniri si nu mai las marfa pe tejghea:)…)
Cam asa….iar trollez:))…
Nu stiu ce sa iti mai spun. Mai intreaba tu…
oglinda si cale - de Shtevia la: 28/11/2005 12:06:18
(la: Despre gratie)
irma.
Lumea toata e o oglinda…si noi insine suntem oglinzi. Reflectam ce este in jur. Doar ca nu reusim de cele mai multe ori sa ne pastram mintea intr-o stare de relaxare, necesara reflexiei. Era undeva prin Sadoveanu: :”Lumea e o oglinda care ne reflecta. Daca ii zambim, ne zambeste. Daca ne incrunatam, se incrunta la noi.”

maria,
Despre Cale se poate doar un singur lucru: ea este noi insine…ce nu intelegem este ca nu trebuie sa mergem pe cale, ci sa fim. Pentru ca noi suntem Calea. De aceea nimeni nu poate urma calea altcuiva…cati oameni, atatea cai. Toate duc, fireste in acelasi loc. Unde? Raspunsul la intrebare se ascunde chiar in interiorul intrebarii…ca de altfel la orice alta intrebare. Poate ca pare criptic ce spun, dar adevarul oricat l-ai striga in gura mare, nu il aude mai nimeni. E sub ochii nostri si nu il vedem. Ne suna in urechi, dar nu il auzim. Ne atinge si nu il simtim. Probabil ca pentru asta ne-ar trebui un alt simt, unul care sa ne depaseasca granitele fizicului si ale mentalului. Asta pentru ca tine de suflet si nu de corp sau de minte…
Calea nu are sens, dar are o directie, aceea pe care i-o dam noi insine…
ce inseamna televiziunea? - de mymy la: 30/11/2005 00:41:23
(la: Spectacolul televiziunii)
Televiziunea a fost un mod de divertisment care a devenit cu timpul o mare minciuna.
Totul este atat de fals acolo si oamenii ar face orice ca sa ii arate lumea cu degetul a doua zi pe strada „uite/l pe ala de la...”
In realitate, scoate ce e mai rau in noi...orgoliul, meschinaria, falsa senzatie de a fi cine nu esti in realitate simplul fapt ca te aflii acolo in mijlocul camerelor in fata reflectoarelor si te vede o lume intreaga iti da senzatia ca esti deasupra celorlalti ca esti mai mult decat un om si aici se pierd majoritatea.
Devin un produs care trebuie vandut cat mai bine
Nu mai au viata, nu mai au pic de intimaitate si nu ii mai interseaza decat sa reziste si a doua zi in top
Diferenta intre oamenii de televiziune si oamenii obisnuiti nu exista!
Toti suntem cineva dar traind in Romania anului 2005, din pacate, nu se vinde decat produsul cel mai cautat.
Dragilor... care este, dupa parerea voastra, produsul cel mai cautat in Romania lui 2005?
Va raspund tot eu... femeia
Se vinde foarte bine si este precum cafeaua: ai nevoie de ea de cel putin 2-3 ori pe zi.
90% dintre telespectatorii de sex masculin vor privii o emisiune tv strict interesati de fusta cea mai scurta si de picioarele cele mai lungi.
Dovada sta in faptul ca cele mai de succes emisiuni de tv la ora actuala au ca prezentatoare totodata si cele mai votate sexy femei din tara.
Prima intrebare pe care trebuie sa ti/o pui cand ajungi intr/un platou de televiziune este - „ce caut eu aici???”
In acel moment in tine se da o lupta... te gandesti la zeroul care ai fost pana in acel moment si/ti doresti cam tot ce ai vazut si tu prin filme. Daca nu ai taria de caracter sa fugi din acel platou, ai ocazia sa intrii intr/un sistem care conduce lumea ... se joaca cu mintile naivilo, ii tine pironiti in scaun 2-3 ore (4,5,6...) zilnic in fatza unei cutii de tabla care nu miroase a nimic ... nici a tutun, nici a iarba, nici a ploaie si care te minte ca este cel mai apropiat prieten al tau, te face sa te simti mai putin singur si il final sa devii toxico-dependent de el.
Dependenta de televiziune, ca sa atingem si un alt nivel al discutiei noastre, duce la fuga de realitate si instrainarea acelei persoane fatza de ea insasi.
Nu ati observat ca practic invatam TOTUL din televizor???
Cum sa sarutam, cum sa facem dragoste, cum sa ne imbracam, cum sa discutam, unde s/a mai deschis cel mai tare club, etc, etc
Ajungem sa imitam realitatea ca niste biete maimute. Problema e ca nu realizam... devenim dependenti de el de la o varsta frageda, il acceptam in viatza noastra ca pe un frate mai mare si continuam sa ne uitam la el zilnic grasi, prosti si fericiti...
Viatza ramane undeva in urma in timp ce noi continuam sa ne privim zi de zi in oglinda si sa ne vedem de fapt idolii...
Concret toata lumea se comprima intr/o simpla lentila prin care vezi viatza asa cum vor altii... devii inconstient manipulat, functiile creierului tau se reduc la jumatate si cand iesi pe strada sa cumperi paine te simti singur, stingher, dezorientat sau indraznet si sigur pe tine, in functie de ce film ai vazut cu o seara inainte. Iti dispare personalitatea, nu mai stii in ce directie mergi, nu mai ai nici un cuvant de spus si ajungi sa iubesti clona care ai devenit din cauza televiziunii.
Televiziunea ca forma concreta de comunicare poate reprezenta cotidianul cu balanta sa neiertatoare dintre static si dinamic de la tzipatul existentzialist covarsitor ridicat la rang de macrocosm, la tacerea fara culoare a vidului.
Stiu ca am fugit din idee in idee catre concluzii diverse
Ideea finala fiind totusi faptul ca din moment ce ma pot exprima atat de libera aici, pe cafenea,
ACEASTA ESTE DIFERENTA DINTRE INTERNET SI TELEVIZIUNE
Aici toti oamenii sunt cineva, cu idei si conceptii proprii, avand libertatea de a/si spune punctul de vedere si lasandu/le totodata si celorlati libertatea de a/i citi, de a comenta si judeca prin proprii lor ochi. In televiziune toti mint in acele emisiuni „educativ-recreationale” dandu/se de fapt ceea ce nu mai sunt demult in realitate... jucandu/si rolul propriilor lor vietzi... devii specatator la propria ta existenta... Iti multumesc cititorule... pe maine seara!
__________________________________________________________
Eu am ales sa traiesc, nu sa traiesc murind.
Visele sunt singura avuţie a celor nefericiţi.
#91620 (raspuns la: #89655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
televiziunea - aceasta Fata Morgana - de _PhaetoN_ la: 05/12/2005 20:43:54
(la: Spectacolul televiziunii)
Mie, personal, televiziunea mi se pare o "gaselnitza" a secolului in care traim, cu parti bune dar si cu partile ei nefaste. Aparuta cu aproximativ cincizeci de ani in urma, si-a castigat un loc important in viata multora.
Prin televiziune, lumea reala poate deveni virtuala. Simturile tale nu mai au contact direct cu realitatea iar creierul incepe sa analizeze doar "modele" oferite de altii. Ca sunt bune sau rele, asta, incet-incet, intr-o astfel de lume virtuala, nu mai putem deja sa discernem obiectiv. Multe din comportamentele si deciziile noastre sunt dictate in mod direct si de multe ori inconstient de ceea ce vedem la televizor. Acolo sunt staruri, oameni de bine, analisti sau povestiri adevarate care se pot constitui in tot atatea modele sau cadre de referinta pentru atitudinile si comportamentele ulterioare. Se poate evita asta? Din fericire da. Cum? Primul lucru care imi vine in minte este testarea realitatii in mod direct si nemijlocit.
Pe de alta parte din ce in ce mai multi oameni isi cumpara din ce in ce mai multe televizoare la care se uita din ce in ce mai mult. Prin televiziune ti se poate naste impresia, falsa de altfel, ca poti avea acces la multe lucruri la care in mod normal nu poti avea acces. Astfel poti trai o poveste de dragoste telenovelista iar in viata de zi cu zi sa nu fi intalnit niciodata dragostea, poti trai intr-o vila de lux cu dormitoare cu saltele cu apa si room-service cand de fapt vechea ta canapea nu prea mai are arcuri grozave pentru spatele tau, poti conduce ultimul tip de Mercedes identificandu-te cu diverse personaje interlope cand in realitate uneori alegi sa mergi pe jos pentru ca sa faci economie la banii de tramvai, te poti infrupta din mancaruri rafinate iar frigiderul tau sa nu aiba mai mult de doua feluri de mancare inauntru, poti sa conduci tara identificandu-te cu ideiile unor anumiti politicieni cand in realitate nu poti tine nici macar un discurs foarte inchegat cu administratorul blocului sau vecina de deasupra care iti tine lectii de viata.
Prin televiziune vedem o lume, credem ca simtim acea lume vazuta acolo, ne identificam cu ea, ajungem chiar sa credem, apriori, in existenta ei, cautam de multe ori cu cu incrancenare sa suprapunem aceste modele peste realitate, sa regasim in jurul nostru ce am vazut le televizor, dar de cele mai multe ori (atunci cand de putine ori avem ocazia) descoperim ca exista multe lucruri care nu se potrivesc si atunci iluzia se spulbera si ne intoarcem din nou la virtual acolo unde, selectand canale, ne putem realimenta lumea virtuala.
Asadar chiar pot spune teleziunea este un miraj, o fata morgana a timpurilor noastre.
televiziunea - aceasta Fata Morgana - de _PhaetoN_ la: 05/12/2005 20:43:54
(la: Spectacolul televiziunii)
Mie, personal, televiziunea mi se pare o "gaselnitza" a secolului in care traim, cu parti bune dar si cu partile ei nefaste. Aparuta cu aproximativ cincizeci de ani in urma si-a castigat un loc important in viata multora.
Prin televiziune lumea poate deveni virtuala. Simturile tale nu mai au contact direct cu realitatea iar creierul incepe sa analizeze doar "modele" oferite de altii. Ca sunt bune sau rele, asta, incet-incet, intr-o astfel de lume virtuala, nu mai putem deja sa discernem obiectiv. Multe din comportamentele si deciziile noastre sunt dictate in mod direct si de multe ori inconstient de ceea ce vedem la televizor. Acolo sunt staruri, oameni de bine, analisti sau povestiri adevarate care se pot constitui in tot atatea modele sau cadre de referinta pentru atitudinile si comportamentele ulterioare. Se poate evita asta? Din fericire da. Cum? Primul lucru care imi vine in minte este testarea realitatii in mod direct si nemijlocit.
Pe de alta parte din ce in ce mai multi oameni isi cumpara din ce in ce mai multe televizoare la care se uita din ce in ce mai mult. Prin televiziune ti se poate naste impresia, falsa de altfel, ca poti avea acces la multe lucruri la care in mod normal nu poti avea acces. Astfel poti trai o poveste de dragoste telenovelista iar in viata de zi cu zi sa nu fi intalnit niciodata dragostea, poti trai intr-o vila de lux cu dormitoare cu saltele cu apa si room-service cand de fapt vechea ta canapea nu prea mai are arcuri grozave pentru spatele tau, poti conduce ultimul tip de Mercedes identificandu-te cu diverse personaje interlope cand in realitate uneori alegi sa mergi pe jos pentru ca sa faci economie la banii de tramvai, te poti infrupta din mancaruri rafinate iar frigiderul tau sa nu aiba mai mult de doua feluri de mancare inauntru, poti sa conduci tara identificandu-te cu ideiile unor anumiti politicieni cand in realitate nu poti tine nici macar un discurs foarte inchegat cu administratorul blocului sau vecina de deasupra care iti tine lectii de viata.
Prin televiziune vedem o lume, credem ca simtim acea lume vazuta acolo, ne identificam cu ea, ajungem chiar sa credem, apriori, in existenta ei, cautam de multe ori cu cu incrancenare sa suprapunem aceste modele peste realitate, sa regasim in jurul nostru ce am vazut le televizor, dar de cele mai multe ori (atunci cand de putine ori avem ocazia) descoperim ca exista multe lucruri care nu se potrivesc si atunci iluzia se spulbera si ne intoarcem din nou la virtual acolo unde, selectand canale, ne realimentam lumea virtuala.
Chambawamba - de Jimmy_Cecilia la: 21/12/2005 09:27:02
(la: Sunt români în YEMEN ???)
Viza trebuie luata de la Ambasada yemenita, in FR costa 60 euro,
nu stiu cat de simplu se da viza turistica, eu merg cu viza de afaceri, intrari multiple.

Stiu ca anumite tururi operatoare de turism au organizat calatorii turistice, recent, in Yemen...

Exista un avion natzional, Yemenia
Eu prefer sa calatoresc cu Emirates , compagnie din Dubai (emirate arabe unite), cu escala de 1-2-3 zile in Dubai

Cu Emirates, daca ma iau din timp la rezervare, obtin mai multe reduceri
pentru costul biletului

Exemplu, ultima calatorie, clasa economica:
cu Emirates : Nice (nissa) - Sanaa dus intors cu escala in Dubai (hotelul in plus, dar Emirates se ocupa de tot), 595,00 euro,
(noapte hotel prin Emirates, mic dejun inclus: 55 euro (hotel super, altfel cost normal 110 euro)

cu Yemenia, acelasi lucru, dar Paris- Sanaa, zbor direct: 790 euro,
plus Nice-Paris bor allez-retour : 114 euro, plus o noapte hotel in Paris
(decolare la ora 7 dimineatza), 79,00 euro

In plus compagnia Emirates, zboruri exacte, servicii impecabile, asistenta totala : viza, vizite organizate in grup in Dubai, hotel...

Nu degeaba Emirates a luat toate primele premii internatzionale si Cupa de aur pentru servicii si calitate si raport calitate/pretz... actual este considerata prima compagnie de aviatzie in lume pentru calitatea serviciilor....
#96351 (raspuns la: #78340) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de maan la: 29/12/2005 20:46:40
(la: Stiti pe cineva...?)
Exact aici vad pericolul, ca si in ceea ce ai scris despre urmarit si otravit cand nici nu te mai astepti, pentru ca ai uitat totul, manat de dorinta ta de armonie de care nu te indoiesti ca si respectivul a) profita si b) este interesat, si care-ti apare a fi in fond ridicola dupa ce "omul de bine" te serveste leilor din anturajul sau.

pericolul = insingurarea rezultata din multiplele escare obtinute in urma repetatelor si neizbutitelor avanturi catre lume, care te-ar putea la un moment dat impiedica sa ii descoperi pe cei asemeni tie, sa-i confunzi cu-aceia care se hranesc din tradari.

Traind in si prin dorinta de armonie, preocupat s-o cultivi si s-o aperi, poti din neatentie/neputinta/neincredere strivi armonia altcuiva.
A unuia ce-ti seamana, singuratic si el, pe care l-ai prins insa in plin avant catre lume … in unul dintre putinele, ultimile lui elanuri …

Eu una n-am stiut ca a respinge poate fi vreodata interpretat ca forma de atac si-atunci cand n-am incurajat oamenii nu m-am gandit o secunda ca ma apar ci ca pur si simplu subliniez o lipsa de compatibilitate de care sunt constienta si care, pana la urma, s-ar solda cu un sfarsit pe care n-are nici un rost sa-l aman. Sa intelegi aici ca e vorba doar de neputinta mea de-a lua forma constiintelor pe care le intalnesc.

Intre timp nu mai sunt dispus sa cad in plase sau sa iau trante si am invatat sa contracarez - direct sau cu diplomatie in functie de situatie - din convingerea ca viata mi-e prea scurta pentru jocul libidinos de-a "Nu ca vreau sa ma bag...".
Nu zic ca am invatat deja sa umblu la butonul pe care scrie "Playoff", dar stiu ca butonul exista si, altfel decat inainte vreme, sunt dispus sa-l folosesc.


Dorinta de-a fi printre oameni si de-a comunica nu dispare, cu timpul, si nici intensitatea elanului nu scade.
Constat insa ca speranta-i mai palida cu fiecare noua incercare, cu cat certitudinea unei noi rani se profileaza-n constiinta chiar inainte ca dorinta sa irupa-n gest…
Si-asta-i constiinta zadarniciei si de-aici pana la siguratatea impusa (= pana la moarte) nu-s multi pasi … cu-atat mai durerosi cu cat esti mai lucid.

Am mers pe calea zicalei ca-n fiecare om e lumina si-am cautat licarul ala in fiecare fiinta pe care am cunoscut-o. M-am manjit de rahat si-am scazut in proprii mei ochi doar fiindca simteam nevoia sa ma asigur mereu ca nu exista om in totalitate rau.
Habar n-aveam la ce-mi trebuia asta, nu stiu la ce inca-mi e de folos.

Cert e ca-i mai sanatos sa pretuiesti si sa te bucuri de lumina fiintelor iubite, decat sa te bucuri de cate-o perla din noroi sau de vreun opait afumat, riscand lucruri dragi, din nechibzuinta.

Imi zic, ce-i drept, "Ok, data viitoare nu mai merge", dar in momentul respectiv am pierdut jocul...

pana … ieri :))) n-am spus niciodata “destul” si-asta fiindca, probabil, ori nu m-am manjit suficient, ori am un inalt grad de tolerabilitate la durere si-o mare nevoie de oameni, ori pur si simplu am avut noroc si cutitu-a trecut mereu pe langa inima…pana mai ieri.

Clipa cand as jubila, ar fi clipa pierzaniei mele.
: ))) exact d-aia am lasat si eu ‘sau’-ul ala in suspensie.

Clipa cand eu pierd jocul este ceea ce numesc ei triumful lor, care insa nu este infrangerea mea pentru ca n-ar putea fi triumful meu daca as castiga.

merge, dar numai daca miza e aceeasi pentru ambele tabere si amandoi stim ca nu-i cazul.
triumful lor ar fi complet doar daca ar cunoaste exact dimensiunea durerii pe care ti-au provocat-o.

pacatosenia e ca, triumfand sau nu, ei oricum nu pierd nimic (ca n-au ce) pe cand tu ai niste suflet la mezat.

Astfel ca invat sa ma bucur de ceea ce eu am, iar ei cunosc doar din filmele indiene: Adevarate triumfuri care se masoara cu unitati de masura la care ei n-au acces si poate nu vor avea niciodata: Prietenie, binecuvantarea unei clipe de suflet, popasul pe culmi emotionale pana la care duhoarea potziunii maro nu se ridica...

DA! Sunt dispusa sa platesc pentru asta, din nou, de cate ori va fi nevoie asa cum stiu azi ca trebuie sa invat sa apar ce am fiindca A AVEA e, din perspectiva asta, pe cat de intens, pe-atat fragil.
Si nu va mai fi loc de ingaduinta.
Oamenii devin homosexuali? - de a399 la: 01/01/2006 14:15:35
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Intrucat eu sunt homosexual si in plus lucrez in domeniul stiintific (ce-i drept nu in tara ci in San Francisco si nu in psihologie ci in stiinte exacte), as vrea sa-mi spun si eu parerea. Daca ar fi sa judec dupa propria mea experienta, as crede ca orientarea sexuala este 100% predeterminata de la nastere. Nu imi amintesc nici macar de un minut in viata mea cand sa nu fi fost atras de baieti sau barbati, chiar si atunci cand aveam 6 ani! Parerea ca totul e la alegerea fiecaruia mi se pare nu numai neadevarata, dar chiar ciudata si ilogica. Cand cineva este heterosexual, o simpla experienta l-ar putea aduce cu picioarele pe pamant. Sa presupunem ca un barbat heterosexual decide: gata, de maine imi vor placea numai persoanele de sex masculin; cine oare ar reusi sa puna in aplicare asta? As vrea ca barbatul care sustine ca "e la alegere" sa-mi permita sa-i rasucesc gatul daca intoarce capul dupa femei, dupa ce "a decis" sa fie homosexual:))) De aceea raman uluit cand aud pe cineva spunand ca orientarea sexuala este "la alegere". Va rog sa faceti macar pentru o zi experienta asta inainte de a avea o opinie. Nici eu nu pot hotari: gata, de maine imi plac numai femeile, pentru ca stiu ca orice as face, nu-mi plac. Nu e vorba sa-ti placa sau nu un fel de mancare, ci e vorba de ceva fundamental in viata fiecaruia. Nu inteleg de ce atat de multi gandesc atat de eronat, cand e la latitudinea lor sa se convinga de contrariu.

Vreau sa adaug aici ca una dintre confuziile cele mai frecvente in evaluarea orientarii sexuale este confuzia dintre actul sexual si identitatea sexuala. Multi homosexuali au sex si cu femei, dar sunt definiti ca homosexuali prin natura afectiunii pe care o au fata de persoana iubita, si nu de natura sexului pe care il practica. La fel, destui heterosexuali pot avea erectii si sex chiar cu alti barbati; ceea ce ii defineste ca heterosexuali este natura relatiilor erotice (pe cine iubesc: un barbat sau o femeie). In inchisori multi heterosexuali au relatii homosexuale fara ca asta sa-i schimbe; la iesirea din puscarie iar alearga dupa femei.


In privinta studiilor actuale privind orientarea sexuala pot spune urmatoarele: sunt indicatii foarte puternice ca exista o baza genetica, desi baza genetica nu e totul. Gemenii univitelini chiar cand sunt crescuti in conditii total diferite, au o concordanta de 52% in privinta orientarii sexuale. In schimb gemenii bivitelini au o concordanta de numai 25%! Iar pe linie simpla fraterna, concordantza este si mai mica, de 15%. Trebuie spus ca la speciile inferioare lucrurile sunt mult mai simple decat la om. Cercetarile facute pe mustele de otet au aratat ca prin simpla modificare a unei gene, ele devin total neselective la sex; "bisexuale"! De altfel una din directiile de cercetare in combaterea daunatorileor merge pe aceasta linie, desi inca nu s-a reusit sa se obtina homosexualitate absoluta la insecte. La animalele mai complicate, cum ar fi cainii sau oile, homosexualitatea in mediul natural este prezenta la nivelul a 10-15% din animale. La maimutele cu genomul cel mai apropiat de cel uman (cimpanzeii bonobo din Africa Centrala), care au 98.5% din genom identic cu cel uman(!), relatiile sexuale dintre adulti si relatiile adulti-adolescenti de acelasi sex sunt la fel de raspandite ca si relatiile sexuale dintre masculi si femele! Asta s-a constatat si la specia umana, inainte ca religiile abrahamice sa preia puterea politica. In antichitate majoritatea absoluta a civilizatiilor era favorabila si chiar incuraja relatiile homoerotice, care de multe ori erau chiar impuse oficial de stat pentru diverse motive; de exemplu legile din Creta, dar si legile lui Solon din Atena care aveau in vedere rolul educativ al pederastiei si limitarea cresterii populatiei. Dar chiar la alte popoare, ca de exemplu la gali, celti, sciti, fenicieni, japonezi etc relatiile homoerotice erau parte componenta din viata sociala si chiar reglementate prin legi. Dupa ce imperiul roman a adoptat crestinismul ca religie de stat au inceput persecutiile legate de identitatea sexuala si chiar persecutii contra tuturor celor care asociau sexul cu placerea. In codul lui Justinian, novela 102 (paragraf) stabilea ca toti cei care au relatii "de sodomie" sa fie ucisi, arsi de vii si pana si cenusa lor sa fie calcata in picioare si aruncata in latrine! O, "bunatate" crestina! Nu degeaba Justinian a fost facut sfant in religia crestin-ortodoxa! La fel ca si sf Constantin care si-a ucis prin fierbere nevasta cand a prins-o cu un sclav si care si-a omorat propriul baiat de frica sa nu-i ia tronul! Aprigi crestinii astia!

Idealul iudeo-crestin pana in secolul 20 a fost o relatie dintre barbati si femei acceptata numai in cadrul conjugal si destinata exlusiv procreierii. De altfel dupa inventia termenilor de homosexualitate si heterosexualitate (cuvant inventat la 10 ani dupa cuvantul homosexualitate!), ambele notiuni erau descrise in dictionarele epocii (inceputul secolului 20) ca fiind "morbide, nenaturale". Heterosexualitatea de exemplu era descrisa ca fiind "o atractie exagerata si morbida fata de sexul opus"! Abia odata cu dezvoltarea cinematografiei, mai ales a celei americane, si-a dobandit heterosexualitatea un statut verbal privilegiat, iar cum vedeti homosexualitatea nici acum nu are vreun statut.

Ca sa raspund autorului primului mesaj in mod direct: cand eram foarte tanar am alergat la toti medicii si psihiatrii din Bucuresti cu rugamintea de a ma schimba; credeam ca imi vor da niste pastile si gata, de maine alerg dupa femei. Bineinteles ca nu a fost posibil, iar tratamentele lor merita sa fie expuse aici (cu alta ocazie) pentru ca unele au fost imbecile iar altele comice. Sigur ca as fi preferat sa fiu ca majoritatea si sa nu fiu umilit si batut de atatea ori; credeam ca si eu am dreptul de a cauta fericirea, ca altii. Dar nu era nimic de ales. Asa cum nu poti sa-ti alegi parintii sau epoca in care te nasti. Nimeni nu isi alege sa fie minoritar, mai ales intr-o societate devenita pe parcurs intoleranta cum este societatea romaneasca, chiar cea de azi, daca e sa judec dupa statisticile care spun ca 85% dintre romani nu ar accepta nici macar sa aiba vreun vecin homosexual.

In privinta rolului mediului: este foarte complex. De exemplu gradul de impregnare cu testosteron a sarcinii in perioada prenatala este foarte important. Femeile foarte stresate in perioada graviditatii au sanse mult mai mari sa aiba baieti homosexuali; s-au facut studii in aceasta privinta. Pe maimute s-a aratat ca daca fatul este de sex masculin si maimuta mama este injectata cu estrogeni, baiatul-maimuta va fi in majoritatea cazurilor homosexual. Dar la oameni lucrurile sunt mult mai complicate. Subiectul e mult mai vast si nu poate fi discutat in cinci minute. Sunt cazuri cand homosexualitatea este mascata de educatia strict heterosexista si adevarul iese la lumina in imprejurari neasteptate.

Psihiatria si Psihologia moderna considera ca nu este de fapt posibila schimbarea orientarii sexuale, iar ideia de schimbare este ea insasi nociva pentru ca da impresia ca homosexualii trebuie sa se schimbe, ceea ce nu se poate si nici nu e de dorit sa se incerce-din motive etice. In SUA medicii care isi fac reclama ca pot face "conversii" sunt chiar dati afara din asociatia psihologilor sau psihiatrilor americani, pe motiv de incompetenta sau reclama mincinoasa.
Si aici se fac bani buni de catre cei care exploateaza incultura sau ignoranta (mai ales a celor care fac parte din extrema dreapta religioasa), dar autoritatile stiintifice sunt intransigente.

Cand cineva intreaba: dar in definitiv care sunt cauzele homosexualitatii?- raspunsul cel mai frecvent care i se da de catre cei care cerceteaza problema este: "cand vom stii care sunt cauzele heterosexualitatii, pe care pana acum nu le cunoastem deloc, cu siguranta vom afla si care sunt cauzele homosexualitatii!"


Ar trebui sa mai adaug ceva: din punct de vedere politic, Romania a fost printre primele 5 tari din lume care au exclus din codul penal relatiile intre persoane de acelasi sex, pe vremea lui A.I Cuza. Constitutia lui Cuza a fost dintre cele mai bune din lume, alaturi de cea belgiana. Pot sa citez bibiografie americana pe aceasta tema. Totusi la interventia "Preasfintei" Biserici Ortodoxe in perioada interbelica legile respective au fost schimbate in rau. Ele au fost preluate si inrautatite de comunisti, dar in ultimii ani ai lui Ceausescu legile erau aplicate numai celor care erau pe fatza contra regimului, dar dupa impuscarea lui, in 1996 cand a venit la putere "democratia", ele au fost reinvigorate poate din prostia partidului national taranesc crestin si democrat, sub presedentia lui Emil Constantinescu. Lucrul nu a ramas fara ecouri in lume: ambasadele si consulatele Romaniei au fost practic blocate de demonstanti. A trebuit sa intram in secolul 21 pentra ca legile nedrepte din codul penal sa fie abrogate, si asta petrecandu-se numai la presiunea Uniunii Europene. Romania este printre ultimele tari din Europa care au facut schimbarea, alaturi de Cipru. Suntem cu adevarat "protocronisti", cum spunea raposatul Edgar Papu!

In concluzie: la multi ani! :)
ce se ascunde intr-o manea...? - de Intruder la: 06/01/2006 16:33:18
(la: Ce se ascunde intr-o manea .)
blonde, brune, roscate...toate-s pline de bani capatati, poate si munciti sau ''munciti''...masini tari, foarte tari,...dusmani pe care i-ai chemat la masa, au mancat si baut cu tine si pe urma te vorbesc de rau, te barfesc, adica sunt gelosi pe averea ta, femeia ta, masina ta, copiii tai, faianta din baie, gresia din bucatarie, mobila din sufragerie, carpeta de pe perete, tzoalele cu care esti imbracat, concediile peste granita, perna de sub cap, banii din portofel, lantul gros de aur de la gat, papucii din picioare, telefoanele mobile, ''sculele'' electro-casnice din casa, vila de pe marginea lacului, etc...
apoi mai contin amanti descurcareti, virili, bogati, smecheri...amante una si una, multe, cata frunza, cata iarba, mai mult sau mai putin dezbracate si care la un semn de-al tau se ofera, cad pe spate, dau ochii peste cap, etc...
apoi mai este dispretul pentru ''ceilalti'', pentru ''aia'' care se trezesc dimineata la 6 sa plece la serviciu, care mai citesc si ei o carte acolo, care mai merg la un teatru din an in pasti, care isi asculta muzica preferata doar la casti sau incet, care-si ajuta copiii la teme, care pandesc soarele cum rasare, care vorbesc putin, care nu se lauda, nici nu-si flutura cheile de la masina, nici nu-si arata ostentativ lanturile de la gat, pentru ca nu poarta asa ceva, care n-au atatea amante (sau amanti, dupa caz) si daca au, nu stie nimeni pentru ca asa li se pare normal...
aaaaaa dar nu lipseste iubirea, dragostea, nuuu...
dragostea e pusa-n vitrina, cererile in casatorie se fac in direct la emisiunea lui Teo Trandafir (ahh Teo, Teo...) sau la o conferinta de presa ad-hoc...despartirile sunt lacramoase rau ca-n filmele indiene, el sufera pentru ca ea iubeste pe altul si el ramane singur pe lume si-mbatraneste degeaba...ea sufera pentru ca el se ''duce'' la altele si-o minte si o-nseala cu o cohorta de amante...mai sunt cine romantice cu trandafiri, cu scrisorele de amor scrise pe hartie roz, cu gene de mimoze, cu plimbari noaptea, pe yaht, pe luna plina...

mai vreti manca-v-ash?

p.s.
fie-mi iertata pe alocuri folosirea persoanei a II-a singular...
n-am facut nici o aluzie la autorul (autoarea) conferintei sau la vreun user de pe cafeneaua.com...
___________________________________
semper idem...
dj25mai - de latu la: 07/01/2006 21:24:38
(la: Un adolescent)
Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.
Mi-a fost frica intotdeauna de adolescentii care sustineau ca stiu ce vor. Teama provenea de la neincredere: Ori ei nu stiau ce vroiau ei ci invatasera bine ce planificasera parintii, sau, crezand ca sunt singurii cunoscatori ai adevarului, isi schitzasera un drum pe care mergeau, uneori manati numai de incapatanarea de a dovedi ca au avut dreptate.
Pe de alta parte, confuzia la 17 ani nu e confuzie, ci cautare. Vai de cel ce nu cauta, indiferent de motivele din care nu o face...
Si hey: Unii nu incheie cautarea toata viatza... Comparat cu ei, tu ai deja de-acum un mare atù: Cauti, un proces al carui inceput l-ai constientizat, si de al carui sfarsit esti convins. Nesiguranta ta cred ca provine doar de la faptul ca procesul de cautare inca nu s-a incheiat, adica tu inca nu stii cum arata drumul, cat de repede poti intra in curbe fara a derapa, unde sunt locurile cu umbra si unde fantanile.
Fii pe pace! Timpul cu siguranta n-a trecut, atata timp cat tu ai firul rosu in mana:
Eu ma pregatesc sa urmez ...

Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata
Critica asta suna - si este - buna, atata timp cat nu devine obsesiva. Atunci se transforma in perfectionism, ceea ce face din respectivul o victima. Si din cei din jur, dar asta e o alta tema, mai ales ca n-am senzatia ca pe tine te paste pericolul de a aluneca in directia asta.

Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine
Daca intri la Academia militara, prioritatile tale personale sunt cele ale patriei si poporului. Asta nu este ceva negativ, dar este un fapt pe care ar fi trebuit sa-l fi cunoscut si unii din ofiterii mei inainte de a merge la Academie...
Exista oameni care traiesc foarte bine cu asta, dar parerea mea este, ca cei care sunt obisnuiti - sau au nevoie - sa mearga prin viata punand intrebari cu privire la firea lucrurilor sau cu privire la ei insisi, se adapteaza mai greu vietii cazone.
Exista desigur si posibilitatea unei cariere fara influentze exagerat cazone, in cercetare, ca om de stiinta, etc... Nestiind care sunt ambitiile tale pe aceasta linie, ma opresc aici, de altfel si pentru ca posibilitatile mai concrete ale unei cariere din Academia militara, nu-mi sunt tocmai indeaproape cunoscute...

<í>Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ;
A insista asupra partilor rele aici, pe forum, este ok, atata timp cat esti constient si de partile tale bune, dintre care responsabilitatea si respectul sanatos fata de viitor ti le pot atesta eu. O alta insushire ai amintit-o tu: Partea buna este ca sunt un idealist.
Si ma bucur ca ai numit-o parte buna, desi sunt convins ca multi au facut constient sau inconstient incercarea de a te convinge de inutilitatea unora din trasaturile inerente idealismului: A crede in idealuri. Atata timp cat nu purcezi la a face compromisuri cu tine insuti in ce priveste idealurile, ai numai de castigat. A face compromisuri cu lumea din jur fara a te trada pe tine si idealurile tale nu este lashitate si nu este imposibil, ci tine de instinctul de conservare, de atingerea telului vietii si necesita diplomatie, tarie si tenacitate.
Poate de aceea multi idealisti se dau batuti undeva pe drum, cazand prada alcoolului, devenind si hranind clishee de victima, invinuindu-se pe sine si pe ceilalti pentru neatingerea idealurilor proprii.

Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele.
Sunt foarte multi pe care-i cunosc si care sunt la fel, dar foarte putini cei care au constientizat si numai cativa care nu ascund.
Ultimii sunt cei la care cele mai multe din atributele insirate ar fi defecte, doar daca le-ar descrie in exclusivitate caracterul. Recunoscandu-le insa, si le-au facut aliati, folosindu-se de ele in relatiile cu cei care sunt intr-adevar asa.

Am incercat si incerc inca sa le corectez
Cred ca miza nu e sa le corectezi, ci sa le controlezi, sa dobandesti capacitatea de a le recunoaste in preajma ta si de a reactiona pe - si cu - masura. Tot la fel de important este insa, sa nu cazi in greseala de a le indragi in iluzia ca-ti dau putere mai multa decat idealurile...

Vroiam argumente pentru orice lucru care mi spunea sa-l fac
Asta nu e o greseala. Greseala poate fi a face la fel, sau a renunta la curiozitatea cu privire la argumentatie.
In viata o sa intalnesti multe situatii, in care ti se cere ceva fara a-ti fi puse la dispozitie argumente. Uneori va trebui sa accepti situatia, dar nu de fiecare data. Este vorba de compromisurile cu lumea din jur: De multe ori sunt necesare, alteori nu. Iar a discerne cu cat mai multa exactitate cand "da" si cand "nu", tine de experienta de viata.
Capacitatea de a discerne intre "da" si "nu" creste odata cu numarul de greseli comise - sau inregistrate la altii - dar cand e vorba de tine nu greselile sa-ti fie problema caci toti le-am facut si le vom mai face, ci ce inveti din ele.

Si deseori mi se parea ca nu trebuie sa fac ce zice mama , fiindca nu are dreptate. Acum parca sunt mai flexibil.
Mi-a mers la fel. Flexibilitatea mea, a survenit mai tarziu de 17 ani si multe situatii de atunci le-am retrait in ipostaza de tata, avand la randul meu copii.
I-am dat de cele mai multe ori dreptate. In gand. Pentru ca el trecuse in nefiinta.
Ce vreau sa spun este, nu lasa pe nimeni sa-ti dicteze gradul de flexibilizare intr-un raport anumit de timp. Insa tine-o la curent pe mama ta cu progresele inregistrate de tine in a o intelege pe ea. Nici un parinte nu este peste masura de shocat de reactiile copiilor lui in perioada pubertatii - extremele nu le amintesc aici - dar fiecare parinte este peste masura de bucuros sa-si vada copii devenind maturi. Nu este satisfactia de a fi avut dreptate, ci multumirea de a nu fi platit multiplele preturi degeaba.
Este sentimentul de a nu fi trait in van...

Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
Exista carti pe care le-am inceput de nu stiu cate ori fara a le termina vreodata. Alte carti m-au tinut treaz toata noaptea si atunci cand le-am citit a zecea oara.
Cartile bune sunt dupa parerea mea cele in care gasesti cel putin o idee care ti se pare tie demna de urmat sau o confirmare a ceea ce crezi, simti, gandesti, traiesti sau visezi tu...

Iti doresc inainte de toate, tenacitatea si taria de a merge pe drumul pe care ti l-ai propus, cu idealurile pe care le ai, cu curiozitatea pe care o ai. Sunt sigur ca de multe ori ti se vor parea povara, dar tot asa sigur sunt, ca de si mai multe ori vei fi recunoscator destinului pentru frumusetea drumului, pentru profunzimea trairilor si pentru curatenia ta interioara...
Pentru ce mergem la biserica - pentru noi - de angelis la: 16/01/2006 14:32:41
(la: pt. ce mergem la biserica?)
Este bine ca iti pui o asemenea intrebare. Multi nu si-o pun sau nu pot da nici un raspuns.
Cred ca multi merg pentru omul-preot. Sa aiba cui sa povesteasca. Cine sa ii inteleaga. Sa spuna la prieteni ca merg la biserica. Sa ii condamne pe altii ca nu o fac. Mai degraba este o justificare. O justificare la problemele pe care le au.
Si eu am mers mult timp la biserica. Eu il cautam pe Dumnezeu, raspunsuri la tot felul de intrebari pe care mi le puneam. Dupa un timp, am constatat ca nu am primit nici un raspuns. A trecut ceva timp pana la acel moment. Dar tenace cum sunt am zis sa continui. Si am continuat. In paralel am inceput sa ma rog. Din punctul meu de vedere singura modalitate pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu este rugaciunea. Am inceput sa citesc, carti scrise de preoti, calugari, parintele Cleopa despre Rugaciunea inimii.
Si de aici a inceput marea mea dezamagire legata de biserica. Din discutiile cu preotii, calugarii am constatat ca nu se rugau. Nu am putut gasi nici un duhovnic care sa ma calauzeasca in rugaciune. Mi-au spus de la obraz ca nu se baga, ei nu practica rugaciunea.
Ce este omul-preot? Un prestator de servicii, servicii spirituale. Niciodata nu am crezut ca despre Dumnezeu poti invata la facultate, el trebuie simtit.
Biserica este o institutie, fosta putere in stat. Preotii sunt intermediari intre om si Dumnezeu, din asta traiesc, si unii destul de bine. Dar ce te invata? Sa depinzi de ei. Sa fii slab, sa te consideri un pacatos, sa-l vezi pe Dumnezeu intr-o forma in care el nu va fi niciodata: plin de dorinta de razbunare, de pedeapsa, nemilos, neintelegator, etc.
Si aici apare contradictia pe care am realizat-o din practica rugaciunii inimii: Dumnezeu este numai iubire si nimic altceva. Orice alt atribut este al omului. Numai mintea omului poate nascoci pedepse si alte orori. Dumnezeu nu are nici o legatura.
Daca te duci la biserica te duci pentru tine, pentru a trai relatia directa cu EL, pentru a simti. Foarte bine poti sa faci acelasi lucru si acasa. Depinde unde te simti confortabil. Sau poate te atrage o biserica anume, un cor, o muzica.
Imi amintesc de Paste am fost la manastirea Sambata. Am participat la liturghie. Toti calugarii erau simplii observatori. Era pentru ei o indatorire, o rutina. Dar corul era minunat. Cor barbatesc. Vibratia care era acolo rar o poti intalni. Si am profitat de acele clipe ca sa SIMT.

Fanatismul - de Simeon Dascalul la: 03/02/2006 14:31:25
(la: Va fi sau nu va fi)
Mi s-a părut întotdeauna o stare de spirit de invidiat. Oricât i-ar dispreţui / detesta ceilalţi, ei se simt bine şi asta contează. Mă gândesc că gradul de fanatism e direct proporţional cu confortul psihic şi cu un fel de invulnerabilitate.

Găsesc haioasă ideea cu dirijarea fanatismului spre fotbal de exemplu, dar nu cred că merge decât pentru un IQ mai redus.
Chiar dacă moartea aceea nu avea nici o logică, tră să recunoşti că există măcar o diferenţă estetică între Chanson de Roland şi o victorie a lui Real Madrid.

“hartile lumii s-au conturat mai tot timpul, aproape strict religios”

Roma? Aici expansiunea nu o văd religioasă şi spre sfârşitul civilizaţiei se instalează un nihilism foarte modern.
Dacă asta i-a adus sfârşitul sau a fost doar un simptom e infinit discutabil.

Revenind la citatul din subiectul discuţiei totuşi înclin să-l consider adevărat, cel puţin pe termen lung. Morala presupun că a apărut o dată cu religia şi se erodează în acelaşi timp. Un viitor populat de liber-cugetători va fi un viitor cam nesigur, cam darwinist, un fel de regres la starea naturală pe care Rousseau greşit o presupunea idilică, bellum omnium contra omnes.
teompa - de latu la: 05/02/2006 00:24:52
(la: Nu vreau sa traiesc in Rromania voastra!)
Sã ne integram în adevãrata Europã si nu în homosexualitatea si drogurile ei!
Sunt de acord cu libertatea fiecaruia de a-si alege drumul. Dar sunt de parere ca frazeologia patriotarda de genul citatului de mai sus este gratuita, la fel de daunatoare pentru echilibrul personal ca si plecatul in alte lumi inainte de a sti cu certitudine directia in care sa duca drumul.

E adevarat ca exista oameni care prefera Occidentul de dupa gratii libertatii din Romania. Este adevarat si ca unii oameni isi parasesc familiile pentru luni de zile pentru a lucra in strainatate. Si este adevarat ca diferentele dintre Romania si Rromania exista uneori mai tare in inimile noastre decat in realitatea strazii. Dar a arunca in urma cu noroi si a confunda experienta de viata cu colectia de locuri comune sunt greseli care nu duc la tzel, mai ales daca acela se reduce la dorinta de a manca in fiecare zi pizza imbracat in costum adidas.
Putini vor fi romanii plecati, care nu au clipele lor de singuratate printre straini, dar tot atat de putini sunt cei care raman plecati doar pentru haine si pentru pizza.

Pentru moment mi se pare un pic confuz ce scrii. Mi se pare ca ai posibilitatea sa mergi in strainatate pentru o munca pentru care te simti supracalificat. Alegerea e a ta. Dar daca alegi a pleca, nu e nevoie sa improsti cu noroi in jurul tau, numai pentru a-ti disimula deziluzia. Poate fiind afara, dupa ce vei fi invatat limba tarii in care vei lucra, o sa se iveasca si alta posibilitati. Dar sansele pentru a le gasi nu sunt sporite de innacrire, ci dimpotriva...
teompa - de munteanu rodica la: 07/02/2006 08:26:55
(la: Nu vreau sa traiesc in Rromania voastra!)
"oricum ,cardiacilor nu e indicat sa ma citeasca"
pentru ca sint o posibila candidata si pentru ca sintem din acelasi judet,
ma grabesc sa spun acuma cite ceva ca sa-ti pot urma sfatul dat din inima si care imi spune ca tu ai foarte multa incredere in tine.

eu te intreb daca ai fost plecat ce te-a determinat daca ai vrut sa te intorci sa nu o faci in timp util ca sa nu primesti interdictia.
sau de ce nu ai ramas acolo?
sau de ce nu mergi sa-ti rezolvi treaba caci la ora actaula nu mai este valabil cam de trei saptamini ceea ce spui tu actele sint inapoiate si drumurile sint deschise.
si totusi as incerca (nu este sfat)este doar un punct de vedere,
sa cred ca oriunde ai fi , primul lucru care l-ai face ar fi sa critici ceva sa-ti areti nemultumirea fiind si convins ca ai dreptate.
asa poate v-a format la scoala de jurnalistica dar atunci daca s-a lipit atit de bine de tine fa-ti meseria (vezi ca la Bucuresti la bursa se angajeaza jurnalisti) incearca sa o faci bine nu repede,poti sa faci o suta de alte lucruri in paralel.
daca nu ai reusit sa intelegi pana acuma intreaba fara rusine in jur cita lume (in afara de cei cu mosteniri) aici sau in strainatate
si-au facut o situatie pocnind din deget ,rapid,dar si criticind totul in jur.
ma refer la clasa de mijloc
deocamdata eu inteleg din scrierile tale ca aici sau in alta parte prioritatea ta este sa spui. astepti sa fi aprobat desi esti convins ca ai dreptate.
timpul si energia pe care le risipesti spunind ceva pe care toata lumea il stie, si repetind mereu acelasi lucru acestea, timpul si energia folosestele in alta directie care sa te ajute
si intelege orice inceput este greu pentru ca este altceva.
#104395 (raspuns la: #104276) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...