comentarii

daca vrei sa ajungi la fericire atunci puneti orice ca tinta numai un singur lucru nu: fericirea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ufff... amintiri! - de Guinevere la: 16/02/2006 20:18:27
(la: truisme)
M-a impresionat mult textul tau, cred ca e cea mai frumos prezentata conferinta de pe aici, din cate am vazut eu.

Mi-a amintit de temele facute la lumina lampii (culmea, am crescut in Bucuresti si nu neaparat intr-un cartier marginas!); aveam trei lampi cu gaz pe care le curatam in fiecare seara, ca nu se stia daca vom avea nevoie de ele sau nu, noaptea urmatoare! Mi-am amintit si de piesele de teatru comuniste, la care ma uitam fiindca altceva nu era la TV, in afara de emisiunea cu poezii patriotice. Cu el muncitor de nadejde si ea secretara cu inalte standarde morale.

La scoala am avut ceva mai mult noroc. In liceu am avut o profesoara de filosofie pe care acum probabil ca o stiu destul de multi, Mihaela Miroiu. A suportat destule persecutii numai ca sa ne deschida capul si in loc de marxism ne vorbea despre Phaidon-ul si Phaidros-ul lui Kant.

Mi-am amintit si de prima cutie de coca cola pe care am vazut-o dupa revolutie, si de batoanele Snickers pe care le taiam acasa in trei, sa fie pentru toti. O sa razi, dar de cate ori mananc ceva bun acuma, ma gandesc cat am visat la lucrul ala in copilarie!

Si mi-am mai amintit ce zicea Blaga:

Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur lucru nu: fericirea.

"Negarea/refuzarea este primordiala" - de cosmacpan la: 01/05/2007 20:55:59
(la: Ganduri de .... siesta)
as spune ca " la inceput a fost cuvantul" si acela a fost DA. nimeni sau ma rog putini sunt cei care accepte refuzul, toata lumea fuge cu disperare dupa "accept". fiecare vrea sa traiasca = accept. primul sarut = accept. cerere in casatorie = accept. un singur lucru acceptam cu greu ( sau cu resemnare) MOARTEA, dar si vine abia la sfarsit, deci nu ppoate fi primordiala. s-ar parea ca stomacul meu s-a lenevit tot motzaind aici pe prispa in bataia lumii.....
Casandra - cat mai ai pana ajungi la fericire ? - de Emirul Caton la: 10/11/2005 00:11:38
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Ma intrebam daca intrebarile tale nu te dor si daca punandu-ti-le
ajungi mai repede la fericire. Ne vedem la cafenea ?

Emirul
#86330 (raspuns la: #85480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Spiderman - de Little Eagle la: 15/05/2004 00:45:37
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dear brother,

Daca vei citi un text ce am scris la subiectul lui Daniel"Singuratatea a devenit o boala rusinoasa"vei gasi destule raspunsuri la intrebarea ta ce mi-o pui.

Cind incepe existenta unui suflet?Incepe in momentul cind Creatorul(God,Dumnezeu,Marele Spirit etern)vrea sa se cunoasca pe sine si vrea sa se recunoasca in Creatia lui,vrea sa traiasca personal prin orice manifestare a creatiei lui=vrea sa fie parte din ea.Este misiunea lui de a fi mereu cu ea si prin ea.

Daca tu plingi ,Creatorul va plinge cu tine,daca esti fericit ,el va fi fericit,daca
suferi,va suferi cu tine alaturi.Trebuie sa gindesti in tine adevarul,sa-l simti si daca vei plinge,lacrimile tale sunt stelele pe cer,daca vei rade va fi soarele zimbind tie si lumii intregi,razele lui iti vor da puterea de a birui orice obstacole.

Nimeni nu declanseaza un proces anume al reincarnarilor decit Dumnezeu insusi si daca trebuie sa suferi in o anume viata,accepta suferinta pt. ca e o lectie pe drumul tau catre el.Daca ai tot ce crezi ca este fericire ,fi blessed,dar
nu uita ca altii nu au soarta ta si atunci,daca esti elevat spiritual,vei gindi la ei,si vei ajuta cit de mult poti si neaparat din suflet=toti avem acelasi suflet,daca o faci din alte interese,egotistice,sa n-o faci.

God himself,the Great Spirit s-a creat pe sine insusi din dorinta de a se cunoaste si descoperi pe sine insusi.Stiu ca pare ceva straniu,dar intr-o viata anume vei afla.Eu nu pot spune in care,este viata ta si drumul tau ce-l vei urma singur,te vei descoperi cindva si vei fi mai intelept decit azi,cert este ca el e in tine si cu tine mereu si el insusi traieste toate experientele tale,asa se recunoaste prin tine si nu doar prin tine,dar prin toata Creatia lui.
Sa afli raspunsuri la intrrebarile tale ,poate azi nu le vei gasi,dar e posibil sa le afli miine sau niciodata,cert este ca vei invata multe in aceasta viata si ceea ce ai acumulat ca experiente,te vor ajuta in cea viitoare,sa te descoperi si mai mult si sa inveti mai mult de la tine si Creatorul ce exista prin tine.

Eu nu sunt un intelept si drumul vietii e greu de explicat cind fiecare din noi are o poteca a lui anume,nu pot calca pe ea,o respect chiar daca este o poteca gresita,de ce?Pt. ca nu-mi pot impune vointa sau gindurile mele si credinta mea nimanui.
Singur vei afla ce este la capatul drumului,si este al tau si numai al tau doar.

Ce-ti pot spune este experienta mea si asta nicidecum nu inseamna ca stiu totul.Marele Spirit are un drum prin fiecare din noi,la fel cum noi vrem sa ajungem la el,el insusi vrea sa ajunga la el prin experienta de a fi o persoana unica si in acelasi timp diversificata in toate formele Creatiei lui.

God ,Marele Spirit si Creator a facut o gluma pe propria lui piele si acum,de milioane de ani este incatusat in ea.Sufera pt. ca o iubeste,el, insusi este mereu in mijlocul ei si trece prin orice fel de existente ale evolutiei ce stim.

Important insa e dragostea,si chiar fiind uneori impura ne leaga intre noi,e o lectie ce inca o invatam zilnic.
Sufletul isi are drumul lui scris deja,nu-l putem controla,este soarta.Ea declanseaza acest drum.Unii se ratacesc,dar vor reveni de unde au plecat.
Altii il vad dar e ca in ceata si au sansa de a se rataci si ei,altii,f. putini cred ca l-au gasit...altii si mai putini sunt aproape dar inca departe....
Iar altii,f. rari ajung la capat.

NU uita niciodata sa fii un great warrior in orice situatii,fi brav my brother nu te uita in stanga si dreapta,vezi-ti de drum cu ochii deschisi si sufletul deschis.
NIMENI NU te va invinge.Si lasa reincarnarea in mainile Marelui Spirit,el insusi trebuie sa se redescopere ,si o face in fiecare clipa prin tine.
Nu minti si nu insela pe nimeni,fi sincer cu tine si cu cei din jur,iubeste Creatia pt. ca ea este Dumnezeu si gindeste ca biserica lui este in tine si in jurul tau.
Vei gasi singur raspunsul la intrebarile tale,love is all you need!

Love&peace,
Ozzy

I love you my brother,be good and don't worry,be happy.May that the Great Spirit will be always with you to guide your path to wisdom like an eagle.





































































































#15425 (raspuns la: #15420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
Sufletul este reflexia lui Du - de mya la: 18/01/2005 04:56:24
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sufletul este reflexia lui Dumnezeu in om (oameni).

Cine a spus aceasta?

In cartile despre vietile sfintilor se spun chestii de genul asta, sfintii le-au zis fiindca ei le-au trait.

Ca axioma, afirmatia nu rezista criticii - nu e nici pe departe evidenta, ba inca contine, implicit, afirmatii, care trebuiesc demonstrate ele-insele. Existenta lui Dumnezeu, de exemplu.
Dar si in cazul, ca o acceptam nedemonstrata, nu vad cum ar riesi din ea, ca
"D-aia e nemuritor, vesnic, in fericire deplina etc etc etc. "


Sfintii nu au simtit nevoia sa demonstreze ca la circ existenta lui Dumnezeu pentru masele de oameni. Cine vrea sa afle adevarul despre sensul vietii si al mortii il cauta singur si afla in cele din urma. Acum, sincer...daca ar veni unul iluminat si ar zice: "Ascultati mai oameni buni ce va zic: sufletul e precum Dumnezeu, sunteti toti ca Dumnezeu dar nu o stiti inca. Sunteti mai fericiti decat va imaginati da' nu stiti. Iesiti din "haina" ego-ului, a simturilor, a aparentelor si treziti-va la viata....etc, etc" zice lumea ca e cazut in cap. Cine-l crede pe cuvant? Vor toti dovezi. Si dupa ce-ar primi dovezile in cauza, tot nu l-ar crede, l-ar lua lumea de dement, bolnav psihic. D-aia se zice ca fiecare om trebuie sa-si gaseasca adevarul in el insusi, in sine...sa caute in el (prin introspectie) ceea ce-i lipseste si nu in afara, mediu si imprejurari, societate sau altii. Daca ar fi asa de usor, sa vina unul din afara (spiritual pe bune) si sa-ti explice ce sa faci, sa-ti faca demonstratii asa pe loc, la botul calului...nu s-ar mai chinui numeni sa ajunga la introspectie, adevar, sine, suflet, Dumnezeu, nu? Stiu ca toti vor "instant satisfaction" da' uite ca nu merge asa de usor, deh.

Apar si intrebari: care este diferenta dintre "nemuritor" si "vesnic"? "fericirea deplina", unde ai vazut-o?.

Nu e nici o diferenta intre nemuritor, vesnic si fericire deplina. Sunt insiruiri/caracteristici ale sufletului fiecarui om. Daca sufletul e precum Dumezeu in fiecare om, atunci e nemuritor (ca Dumnezeu), e vesnic (precum Dumnezeu) si e in fericire deplina (iar ca Dumnezeu). Nu are nevoie de "distractii" ca sa fie fericit, are tot ce-i trebuie :))

Sfintii sunt fericiti tot timpul si apoi mare parte dintre calugari si calugarite (dar nu tot timpul, se straduiesc intens insa ;-)). La ei am vazut-o.

Un om normal intotdeuana doreste mai mult decat are, tanjeste dupa ceva nu tocmai realizabil - dragoste nemarginita, frumusete absoluta, nemurire de asemenea...

De acord. Tanjeste mereu dupa ceva care sa-i dea fericire deplina, frumusete vesnica, viata fara de moarte...adica Dumnezeu ;-). Da' nu stie dupa ce tanjeste, cauta in afara si nu inauntru.

Exista o singura categorie de oameni pe deplin fericiti, dar nu sunt sanatosi psihic

E drept ca exista si bolnavi psihic care traiesc intr-un fel de stare de fericire. Am citit despre, am cunoscut. Sufletul lor e oarecum mai blocat la chestiile exterioare si mai "in tune" cu interiorul. D-aia uneori pot sa fie mai receptivi la chestii divine. Oricum, chestia e mai subtila, se intampla rar si depinde de boli. Am citit despre asta, tot in carti despre sfinti. Da' nu sunt singurii cu fericire absoluta, fara discutie ca nu.

"Simplu" este un cuvant, care inlocuieste, intr-o conversatie politicoasa, cuvantul "prost", pentru a nu ofensa bietii oameni neinstruiti, fara prea multa carte, fara idei etc.etc.etc
Salut!
.

Sigur, fiecare cu interpretarile lui. Eu cand am zis simplu m-am gandit la simplu ca in "pur/necomplicat/clar"...ceva de genul asta. Nu am vrut sa fac pe desteapta, nici vorba. Si pe urma partea cu "mai multa carte" nu e relevanta, exista sfinti analfabeti asa ca...e loc pentru toata lumea. Norocul nostru...al astora mai fara scoala ;-) (intru si eu aici, recunosc!).

#33651 (raspuns la: #33642) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E numai vorba de "Codul luiDaVinci"? - de mircios la: 12/02/2005 09:14:06
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
"Belbo's favorite sentence he saves for pretentiousness, 'Ma gavte la nata,' which means something like 'take the cork out [of his ass] and let the wind out.'"[Google search]
Chestie pe care nu a facut-o nimeni pana acum pe fasia asta de discutie.
Ma infioara cand vad cum oamenii bat apa in piua doar ca sa auda zgomot. Eu o sa va dau tirbusonul:


Nimeni nu se intreaba de ce se promoveaza mediocritatea, ba mai mult, se ridica la nivel de geniu. Lucru care de altfel tinde sa se intample cam peste tot in ultima vreme. Cred ca unui om normal ar trebui sa i se para ciudat ca o carte ca aceasta a putut sa stea aproape doi ani de zile ca varf de lista a lecturilor si vanzarilor in America, Franta, Italia, mai putin Germania, Spania, si uite ca acum va avea aceeasi soarta in Romania si alte tari "civilizate".
E o carte care este nula din punct de vedere literar, are o actiune comuna si personaje de benzi desenate. Asa cum bine mentiona cineva arata ca o carte de Sandra Brown adica puternic ajutata de calculator. E scrisa dupa Ingeri si Demoni, dar nu e cu nimic mai buna sau mai rea. Este doar jocul publicitatii (ca si Potter Books, a aparut aproape simultan in mai multe limbi) care o face atat de atragatoare si ca experiment probabil ca e un experiment reusit.
Ce e ingrozitor este ca nimeni nu se intreaba de ce, dupa succesul pe care l-au avut "Pokemon movies" la o anumita categorie de varsta, succes obtinut mai ales prin propaganda si reclama, dupa ce lumea a fost "ravasita" de Fenomenul "Potter" la alta categorie de varsta, apare aceasta nulitate de "Codul lui DaVinci" ca sa incununeze construirea omului de tip nou, consumator idiot si lesne manipulabil, gata sa isi schimbe credintele si convingerile dupa o comanda de la centru. Daca cineva ar urma zicala care spune ca daca vrei sa ajungi la sursa raului trebuie sa urmaresti curgerea banilor, ar vedea ca toate, plecand mai mult sau mai putin din acelasi loc, urmaresc o construire nu numai a unui om de tip nou dar si a unui crestinism de tip nou care sa fie capabil sa asimileze sau sa se agreneze cu usurinta alaturi de alte religii "pagane."
Din fericire, ce se pierde din vedere in acest experiment e ca o religie nu se poate crea si nici re-crea, ci trebuie intemeiata. Iar istoria arata ca nu paiate de genul Dan Brown pot fi facuti peste noapte intemeietori de religie. Nici macar regi sau faraoni care au incercat nu au reusit.
Ce este ingrijorator este apatia cu care oamenii se lasa manipulati si lipsa de responsabilitate fata de ei insisi si fata de statutul lor de oameni.
Este ingrijoratoare usurinta cu care oamenii obositi ai acestui mileniu accepta castrari spirituale de la cele minore de genul "The DaVinci Code" pana la cele mai infioratoare de talia "Razboiului impotriva Terorismului."
Nepasarea a devenit deja nesimtire. Inchisi in mintea lor ca intr-o celula stramta, oamenii zilei de azi schimba sabloane mentale la servici, intr-o camera viruala de chat, la coada, la o bere, la club sau la sala de gimnastica si au senzatia ca sant liberi. In timpul asta, afara, tropaie cizmele distrugerii intr-o uluitoare reala libertate de a se juca cu vietile si mintile lor.
Actiunea incepe de acolo de unde oamenii inteleg ca viata e mai simpla decat sant indemnati sa credeada ca e. "Ce as putea sa fac? Cum sa ma lupt?" vor intreba unii. Raspunsul e simplu si era scris pe frontispiciul Oracolului lui Apollon din Delphi:
"Nimic prea mult. Cunoaste-te pe tine insuti."
Cartea "Codul lui DaVinci," in nimicnicia ei, este deja prea mult, insa pentru cel care se cunoaste cu adevarat nu poate ramane decat o incercare, abila poate si sigur perversa, insa fara rezultat de zdruncinare a credintei si cunoasteri de sine.
#36116 (raspuns la: #34825) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici mie nu-mi vine sa cred - de Nanina la: 06/12/2005 20:04:33
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Dragul meu,eu cred ca nu este o exprimare tocmai potrivita; sunt ,,student'' al organizatiei M.I.S.A.Tu urmezi un curs de yoga si nu un curs de M.I.S.A.Spui ca se incurajeaza din plin sexualitatea.In cursurile pe care le-am facut la aceeasi scoala, la mine, incurajarile au mers pe alte directii.Daca la tine s-a prins, in putinele lectii pe care le-ai studiat,ideea ca se da liber la sex ,inca nu este rau.Esti liber sa faci sex daca ai cu cine. Ideea este ca din cate am citit eu se punea accent pe dragostea dintre parteneri. Termenul de sex nu exista in nici un curs de yoga.Si nici exprimarea mea ,, parteneri''nu este cea pe care yoghinii o folosesc.Cele doua fiinte care s-au intalnit , nu intamplator, care nutresc sentimente firesti de dragoste si care se doresc si fizic se numesc iubiti.
Iti pui intrebarea:,,pai cum oare pot eu ajunge unde mi-am propus daca invatatorul nu respecta normele elementare!"
Mai intai de toate fixeaza-ti scopul sau locul unde vrei sa ajungi; asta in cazul in care esti lamurit in ceea ce te priveste.
Daca astepti ca un instructor sa te i-a de mana si sa te duca undeva, atunci nu ai nimerit unde trebuie.Ai sa auzi de Liberul arbitru, de cuvintele care se comporta ca un bumerang, iar legea rezonantei o vei intelege ca si pe celelalte legi atunci cand le vei descoperii in viata de zi cu zi.Legea nonrezistentei si multe altele care se invata la curs, dar si multe altele se pot aprofunda prin citirea unor carti, ca lectura suplimentara.
Dupa ce vei citi mai mult, vei intelege ca yoga este si o filozofie de viata.
Cat despre faptul ca esti in anul intai si ai nevoie de maestru, iti pot spune ca ai un instructor si in cazul in care pe parcursul timpului hotarasti ca yoga este potrivita pt.tine, acesta(instructorul)iti este suficient.De maestru ai nevoie atunci cand nu mai ai ce invata de la instructor.
,,Invatatorul''(cred ca la instructor te referi)nu poate incalca ,,normele elementare''asa un-doi.El se afla in fata unor cursanti si se prezinta cu demnitate si cu lectia bine invatata.
Nu tot yoghinul care vrea, devine instructor.
Cat despre fericire sau emis diferite definitii de catre scriitori, filozofi, psihologi si multe alte categorii de specialisti.Noi ne vom gandi mai mult timp la ce inseamna fericirea pt. noi. Vom gasi mereu ceva de adaugat la ce inseamna fericire.
Iti doresc sa capeti raspunsuri la tot ce te framanta, dinauntrul tau. Este cel mai bun raspuns, deoarece specialistul in ceea ce te priveste cu siguranta esti tu. Si daca vei intelege ca in ceea ce facem si suntem avem o forta care se numeste Dumnezeu, atunci vei fi senin si impacat.
Toate cele bune!
#93419 (raspuns la: #15637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletel, - de cosmiK la: 26/04/2006 19:41:32
(la: Despre arta de a fi si despre succes)
Spuneai la un moment dat in raspunsul tau ca nu iti pot da seama cine sunt eu. Ei bine, nici eu, nu prea cunosc raspunsul la aceasta intrebare. Dar cred ca vreme indelungata am fost o randunica mica si vulnerabila, inocenta si lipsita de aparare, de prieteni adevarati si de o motivatie pentru a fi fericita, ratacita intr-o lume plina de fiinte perfide si profitoare, in care cu greu isi putea gasi un loc fara a deveni asemeni lor.
O randunica care a vazut multe lucruri rele si a trecut prin nenumarate incercari dureroase dar care "cu timpul" a invatat ca in viata trebuie sa dea dovada de multa rabdare si intelepciune daca vrea sa ajunga la "liman".(..).
Dar intr-o buna zi mica randunica a gasit ceea ce cauta de mult: PRIETENI! Nu erau prea multi, dar erau atat de draguti cu totii, sau cel putin asa pareau. Micuta randunica era in sfarsit multumita, iesea cu prietenii si se bucura de viata simtind ca traieste din nou. In sfarsit rasarea si pentru ea o mica speranta de a iesi din rutina plictisitoare si amara. Si a fost atat de bine o perioada, totul era atat de minunat , in sfarsit nu se mai simtea singura si abandonata. Insa dupa vreun an, au aparut probleme in paradisul ei, prietenii pe care ii admira, ii respecta si ii iubea s-au dovedit a fi extrem de parsivi, ba unii din ei chiar rautaciosi si plini de ura si invidie...Si din nou a fost dezamagita biata randunica, fatal si teribil de viata asta nedreapta...Si singurul lucru care ii venea in minte mereu era o singura intrebare: de ce?
De cele mai multe ori in viata suntem dezamagiti de oamenii la care tinem cel mai mult, si asta doare cel mai tare, pentru ca de restul nu ne pasa chiar atat; dar de ce oare trebuie sa fie asa? De ce atata suferinta? Si mai ales de ce oare ii ranim tocmai pe cei la care pretindem ca tinem mult?
Sunt atatea intrebari la care cu greu putem gasi un raspuns tinanind cont de rautatea de care dam dovada zilnic si de ura care pune stapanire pe intreaga lume...Este oare mai usor sa faci rau decat bine? Avem o satisfactie mai mare? Ce fel de satisfactie poate fi sa il vezi pe cel de langa tine nefericit si sa sti ca TU esti cauza amarei lui suferinte? Te mai poti numi oare om?
Iar acum, ranita si total dezamagita de cei pe care ii respecta, ii admira si ii iubea atat de mult, mica randunica va cauta sa ii uite, consolandu-se cu gandul ca poate a gresit pentru ca si-a deschis prea mult sufletul fata de ei. Dar tot sufera in tacere deorece nu poate intelege de ce daca ea a investit in acele relatii timp, intelegere, sentimente si chiar a pus mult suflet, binele pe care a incercat sa il faca, a fost recompensat cu atat de mult rau.
Dupa aceasta experienta in care a vazut cum prietenii cu care se intelegea atat de bine si carora le-a fost alaturi ori de cate ori i se solicita ajutorul s-au indepartat rand pe rand din cauza unor prostii pentru ca altfel nu pot sa le numesc, mica randunica a ramas cu multe sechele si nici chiar OMUL pe care il iubeste si care o iubeste nu le poate intelege, pentru ca el e o altfel de fire, pentru care tradarea unor prieteni nu are o insemnatate atat de mare ca pentru micuta randunica care e o natura dezlantuita intr-un suflet sensibil si care poate fi ucisa atat de usor.
Odata cu acea experienta ceva in mica randunica s-a sfaramat, as putea spune chiar ca randunica a murit , acum e doar " un cadavru viu". Iar pentru a reveni din nou pe linia de plutire va avea nevoie de ceva timp pentru a invata sa aiba din nou incredere in oameni, deoarece cu toate ca nu si-a pierdut increderea in prietenie si in valorile ei, si-a pierdut increderea ia ea insasi.
Si cand te gandesti ca tot ce si-a dorit a fost doar sa aduca putina lumina si cantec in viata prietenilor, ca a incercat sa le arate un alt fel de a trai si a simti lucrurile si viata. Dar ei nu au inteles nimic din toate acestea, au trecut ca niste ignoranti pe langa o sansa de a se inalta spre ceruri. Dar pana la urma a fost alegerea lor. Totul are un pret. Iar deobicei fericirea cladita pe suferinta altora se naruie. Desi eu nu le doresc asta, pentru ca inca mai tin la ei si fiindca vor avea mereu un loc in inima mea chiar daca m-au ranit si mi-au produs atat de multa suferinta. Au fost si momente de viata minunate pe care mica randunica le-a trait alaturi de prietenii ei, momente pe care nu le va uita pentru ca i-au adus multa bucurie in suflet. Iar atunci cand o napadeste tristetea si nostalgia isi aminteste doar de ceea ce a fost frumos si curat in acele relatii.
Deci, Cri cri, nu cred ca sunt un spirit mai "ascutit", care poate patrunde dincolo de aparente, pentru ca m-am inselat de foarte multe ori in privinta oamenilor, cred ca mai degraba sunt un suflet "sensibil" care crede inca in bunatatea semenilor sai, desi odata cu trecerea timpului incepe sa aiba oarecare indoieli ca ar mai fi prea multe astfel de fiinte, dar care nu vrea totusi sa renunte la ideea ca la baza oamenii sunt buni si generosi, si care va cauta toata viata ei astfel de oameni. Si numai unul de va gasi si tot va fi fericita. Dar poate sunt chiar mai multi, doar ca ea nu a stiut sa ii vada ori sa ii cunoasca.
O astfel de fiinta a gasit in persoana Omului care ii sta acum alaturi desi la o distanta de mii de kilometri.
Cam asta ar fi o parte din povestea mea, dar mai sunt si alte capitole, unle scrise, altele nu, pe care le-ai putea descoperi daca vrei sa le cauti. Unele se afla chiar aici, pe alte pagini din site.
Nu stiu daca fac bine deschinzindu-mi sufletul inca odata fata de oameni, dar nu pot trai fara speranta ca intr-o buna zi o parte din ei vor intelege ceea ce e de inteles si ca poate vor invata ceva din toate aceste experiente ale mele, desi din cate mi-am dat seama prea putini sunt dispusi sa faca asta si atunci "dau singuri cu capul de pereti" si se trezesc sau continua sa "doarma". Acum, depinde de fiecare ce alege.
In ceea ce priveste ultima parte a mesajului tau. Nu-i nimic daca nu ai raspuns urarii mele, de altfel nu asteptam nici un raspuns la ea, am facut aceea urare doar pentru ca asa am simtit in acel moment.
Am fost fericita de Pasti alaturi de cei dragi si vroiam sa iti doresc si tie acelasi lucru. Sper ca ai petrecut bine si ca te-ai simti excelent acolo unde ai fost.
#118994 (raspuns la: #118721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru toate iubirile imposibile - de criscris la: 28/05/2006 12:03:36
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Fetelor,fetelor...
Vad ca de 2 luni si pret de circa 150 de comentarii si experiente de
viata ,noi femeile visatoare ne sfatuim si ne sfasaim sufletele in incercarea de a intelege ce ni se intampla si a gasi solutii si raspunsuri
... date de altii... Ma bucur ca unele dintre voi ati preluat termenul de
" sport extrem " pentru ca asta este : dai cu capul de stanci ,faci cucuie, te tarai in genunchi si te julesti , iti mai pun prietenii cate un
leocoplast pe rani si tu continui sa te antrenezi in speranta ca vei ajunge o data si o data ... cu adevarat la ... EL - premiu suprem ...
Nu vi se pare ciudat ca pana acum n-am citit aici nici un comentariu
oglinda scris si de catre un barbat ? Oare sa nu fie nici o femeie capabila
sa se poarte asa aberant atunci cand iubeste ? Nu credeti ca barbatii din
povestile noastre dau dovada de infantilism ? Mie cel putin "al meu " mi-a
si spus ca s-a speriat de ce i se intampla si ca eu sunt " prea mult "... cu toate ca e super doctor in medicina ,opereaza prin toata Europa , e
o namila de om si eu am 1.60 ... si are si 45 de ani ...Am ajuns la concluzia ca (cel putin in cazul meu ) faptul ca inca nu mi-am reprimat sentimentele e optiunea mea personala de a nu pierde frumusetea dureroasa a lor si a neimplinirii ... de a ramane apoi ... cu sufletul gol ... M-am obisnuit in
schimb sa convietuiesc dulce-amar cu durerea ... si ma bucur oricum de
aceasta experienta pentru ca m-am redescoperit ca femeie ,dupa o
casnicie ratata care a durat aproape 20 de ani ... Ma pregatesc si-mi
fac curaj sa pornesc un divort care probabil va fi complicat si foarte
costisitor ,dar stiu ca e unica solutie ... nu pentru a ajunge si a fi cu EL,
ci pentru a ajunge sa fiu EU ...
Am fost si eu siderata de comportamentul imprevizibil si inexplicabil al
" sufletului pereche " ... Cand suna si tace prelung sau imi spune ca a slabit 10 kg. in 2 luni ... de durere ... , cand nu suna 3 saptamani ca apoi sa-mi spuna ca se topeste de dor... , cand vine sa stea
5 zile numai cu mine , cand nu poate sa vina la Praga sa ne intalnim pentru ca a facut..."bronsita" ... si lista e interminabila...
M-am obisnuit si cu asta si oricum nu pretind nimic ... pentru ca oricum
nu inteleg nimic ... daca o fi ceva de inteles ... Am hotarat sa nu mai folosesc ratiunea in aceasta situatie ( oricum nu foloseste la nimic ) si sa
las viata sa curga ...
Cazul Anjei e oarecum diferit de al lui Cricri si al meu ( sau al altora).
Ori nu-l iubesti cu adevarat pe "medicul de la periferie" , ori nu esti sigura
ca el te iubeste destul ... Amenintarile cu sinucisul sotului si presiunea
familiei de dragul conformismului si al imaginii publice sunt un "bullsheet"... Tu esti responsabila de ce faci cu VIATA TA ...ca si ceilalti cu a lor ... Numai TU stii unde si cu cine esti FERICITA si cum
sa-ti gasesti implinirea sufleteasca fara de care toate vilele de la MonteCarlo si Ferarriurile din garaj n-au nici o valoare ... Sa continui sa
te culci cu sotul tau , visand in timpul asta ca faci dragoste cu cel pe care-l iubesti ? Si apoi sa umpli pernele de lacrimi si de frustrare ? N-am
sa inteleg niciodata cum pot fi barbatii atat de lasi si de egoisti ? Daca te
iubeste cu adevarat vrea sa te vada fericita si ar trebui sa gaseasca taria de a te elibera si de a te lasa sa faci ce simti ... Iti vorbesc din
proprie experienta si cred ca trebuie sa fii sincera in primul rand cu tine
si apoi cu ceilalti. Cum poate fi multumit sau fericit sotul (al meu ,al tau ...) doar pentru ca te poseda ,stiind ca sufletul tau e in alta parte ?
Asta da diavolism ...
Fetelor ,iubiti-va pe voi in primul rand si atunci ii veti iubi si pe ceilalti si ii veti face fericiti ... daca vor ...daca nu , viata e prea scurta ca sa o
irosim lingandu-ne ranile ...
Cricri , am un film interesant care cred ca te-ar ajuta mult.( What the bleep do we know - vezi ca am scris un text despre el ) Daca il vrei
scrie-mi pe mail : cristina_a_neagu@yahoo.com

carmen - de razvyq la: 13/07/2006 01:20:15
(la: Divortul, un esec?)
Am credinta ca Dumnezeu vrea sa ne vada fericiti si pentru asta trebuie sa luptam mult chiar daca de multe ori nu reusim. Daca intr-o casnicie pui in balanta lucrurile bune si lucrurile rele si ajungi la concluzia ca cele rele le depasesc pe cele bune inseamna ca asta e un ostacol in calea fericirii tale. Desigur este posibil ca si dupa divort sa nu iti gasesti fericirea dar suntem datori sa incercam.
Nu spun toate acestea fiindca as pleda pentru divort. Este o decizie dificila dar daca simti ca nu se mai poate, nu are rost sa continui.
Eu stau separat de sotia mea de aproape un an dar nu am curajul sa divortez. Decizia a fost luata, dar mila ma impiedica sa o fac.
Nu vreau sa mai spun decat un singur lucru si pentru asta voi fi CINIC, EGOIST, RAU, si voi fi in mod sigur condamnat. Fii egoista gandeste-te la tine si cauta pe cineva care sa te iubeasca si sa te inteleaga sunt convins ca meriti.
hgrancea - de watchmaker la: 31/08/2006 19:57:37
(la: Intrebari pentru atei)
Da, nu afirmi literal ca as merge la biserica. Insa ai afirmat ca, citez:
UIte ce inteleg eu ... spre deosebire de falsii credinciosi care se mint si pe iei insisi ..tu macar esti sincer cu tine ... dar iti este greu sa fi sincer pina la capat... si sa renunti la modul de viata al credinciosilor...
Chestia cu biserica am afirmat-o pur si simplu ca exemplu pentru sustinerea ideii pe care ti-o prezentam, credeam ca este destul de clar.

Este o veche metoda de diversiune cind vrei sa discreditezi ceva se face asa:
1- se lanseaza zvonuri care maculeaza obiectul de discreditat
2- se demonstraeza ca obiectul de discreditat este rau datorita zvonurilor care au fost inventate la punctul 1


Nu inteleg la ce te referi. Ce am discreditat eu? Am afirmat ca sint ateu, nu am afirmat ca cei care cred in dumnezeu sint rai! Citeste mai bine ce am scris, nu in diagonala. Inca odata, ca sa fie clar: nu spun ca a crede in ceva supranatural este automat rau, este doar inutil si dovedeste marginire, atat. In plus, credinta este un instrument de manevra extrem de eficient.


ma bucur ca mai tii minte asta ... alti se pare ca au uitat subit
- ce a adus bun acei ani de ateism ??? da un singur exemplu !

Acei ani de comunism, nu de ateism. Ateismul nu are de-a face cu comunismul. Afirmatia "Comunistii sint atei" nu implica "Ateii sint comunisti".

...crede si nu cerceta
Ai dreptate, aici am gresit eu, intr-adevar asta nu e o dogma a bisericii, insa nu poti nega ca este inventata tot de biserica (prin reprezentantii ei), si folosita pentru indeplinirea scopurilor ei, ceea ce face ca disputa "este sau nu este dogma" sa fie pur academica. In treacat fi spus, si inchizitia tot a bisericii este! Sau aici e vorba numai de ortodocsi?
Insa, ca fie clar, tin sa amintesc ca in Biblie, mai exact in evanghelia lui Ioan, si mai exact versetul 29 din cap 20 - episodul "toma necredinciosul", Isus ii spune lui Toma:" Pentru ca m-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut". Interpreteaza fraza asta!

- cum se face atunci ca tocmai 'obscurantista' religie este cea care a scris prilele carti si a facut primele scoli ????

Dupa cum ti-am explicat in alt post de-al meu, in ultimii doua mii de ani religia crestina a avut o influenta foarte mare asupra culturii si civilizatiei umane europene. O urmare fireasca a acestui fapt este incercarea de monopolizare de catre biserica a tot ce insemna educatie.
Monopolul bisericii a fost practic absolut in evul mediu, si a scazut in intensitate incepind cu Renasterea.
sa detina monopolul era foarte usor, pentru ca alternativa laica nu exista - orice afirmatie cat de cat mai indrazneata era catalogata automat drept erezie, iar autorul ei discreditat (sau omorit). Carti nereligioase existau, dar fiind tinute sub cheie de calugari, nu aveau cum sa ajunga la bobor.
Pentru ca obscurantism nu inseamna neaparat ca biserica nu avea cunostinta de anumite lucruri, ci ca nu le aducea la cunostinta publicului larg.
De altfel, nu obscurantista religie a facut primele scoli si a scris primele carti. Oricum, nu religia face asa ceva, ea fiind ceva abstract, nu-l poti apuca de fusta, mai corect era spus "obscurantista biserica". Primele carti au aparut cu 5000 de ani in urma, pe vremea sumerienilor, care aveau scoli (laice). Scoli au existat si pe vremea egiptenilor, si la greci si la romani. Scoli laice. Astea au disparut subit in momentul aparitiei religiei monoteiste in europa, provocind astfel o majora incetinire a dezvoltarii civilizatiei.
Este o aiureala cretina aberanta si stupida afirmatia ca religia a fost motorul civilizatiei. Este un lucru arhicunoscut ca dezvoltarea nu poate avea loc daca gindirii i se impun granite peste care ii este interzis sa treaca.

Singurul lucru bun care i s-ar putea recunoaste religiei este rolul ei de consilier spiritual pentru unii oameni care au chef sa creada in viata de apoi, in doamne-doamne si tot pachetul, care se simt usurati si mai buni stiind ca cineva acolo sus ii iubeste.

Apropo, aici vorbim de crestinism ortodox sau de religie in general? Pentru ca eu le consider absolut egal pe toate, tu in schimb vad ca faci anumite distinctii intre catolicism si pravoslavnism?

In incheiere, as vrea si eu sa te intreb citeva lucruri:

1. Crezi in dumnezeu asa cum este infatisat in Biblie? adica ca pe cineva aproape material, care le vorbeste si li se arata pamintenilor? sau este mai degraba o idee abstracta, ceva
2. Crezi ca omul este creatia lui dumnezeu? crezi ca celelalte vietuitoare sint creatia lui dumnezeu?
3. Daca dumnezeu a creat Pamintul si viata de pe el, cind a facut asta? conform bibliei, acu' 7600 de ani (aprox.), sau - conform dovezilor stiintifice - cu 4 mld de ani in urma?
4. Crezi ca Isus a fost nascut de o fecioara?
5. Crezi ca omul are stramosi comuni cu cimpanzeul?
6. Daca crestinismul, si ortodoxismul in special, sint calea cea dreapta, inseamna ca ceilalti oameni, care cred in Shiva, Buddha, Allah, etc. nu pot avea aceeasi soarta ca tine dupa moarte? Ca doar unii cred in reincarnare, altii au alte planuri dupa moarte, fiecare cu ce ii place.
7. Crezi in viata de apoi? si daca da, cum o vezi?
8. Crezi ca teoria evolutionista este corecta?

Intrebarile sint foarte serioase, nu trebuie sa le iei in gluma.

watchmaker




#142330 (raspuns la: #142243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
watchmaker - de hgrancea la: 04/09/2006 08:07:03
(la: Intrebari pentru atei)
"Nu inteleg la ce te referi. Ce am discreditat eu?"
- despre asta o sa arat pe parcus cum sucesti lucruruile exat dupa tehnica de dezinformare prezentata fii atent...

- cum adica "Ateismul nu are de-a face cu comunismul". ???
adica e doar asa o simpla coincidenta ??? mai sa fie :))
in caz ca nu stiai, intereseaza-te si ai sa vezi ca ateismul a fost impus cu forta de regimurile comuniste. si revin cu intrebarea anii ATEISM din perioada comunista (70 de ani in urss si 50 in statele satelite )
ce anume a adus bun ???
Eu nu am spus nicaieri ca toti ateii sint comunisti... (ex. 1 de dezinformare)


... si inchizitia tot a bisericii este!
- daca nu stiai prin vocea papei paul biserica catolica se delimiteaza acum si regreta perioada inchizitiei ...

Sau aici e vorba numai de ortodocsi?
- fiecare lucru trebuie judecat in parte ... catolicii au parti bune si rele ortodicsii pe ale lor ... nu trebuie amescate si facut sa raspunda unii de greselile altora ... ok ?


Insa, ca fie clar, tin sa amintesc ca in Biblie, mai exact in evanghelia lui Ioan, si mai exact versetul 29 din cap 20 - episodul "toma necredinciosul", Isus ii spune lui Toma:" Pentru ca m-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut". Interpreteaza fraza asta!

- nu stiu ce explicatii vrei de la mine cind e ceva atit de evident ...
ferice de cei ce ce se nasc cu adevarul in inima ... de cei ce pot discerne adevarul de fals prin propria intuitie fara dovezi concrete... exista un simt al adevarului ... si unii il au si asta le aduce fericire...

dar tu de acest citat ce spui ? ... veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi....


"orice afirmatie cat de cat mai indrazneata era catalogata automat drept erezie, iar autorul ei discreditat (sau omorit)."
- iar generalizezi rolul incizitiei ... stii vreun astfe de caz la noi in tara ???

Carti nereligioase existau, dar fiind tinute sub cheie de calugari, nu
aveau cum sa ajunga la bobor.
- exemple !

Pentru ca obscurantism nu inseamna neaparat ca biserica nu avea cunostinta de anumite lucruri, ci ca nu le aducea la cunostinta publicului larg.
- exemple ! ( daca se poate din romania )

De altfel, nu obscurantista religie a facut primele scoli si a scris primele carti. Oricum, nu religia face asa ceva, ea fiind ceva abstract, nu-l poti apuca de fusta, mai corect era spus "obscurantista biserica".
- si biserica in numele cui lucra??? nu al religiei ???

- faptul ca nu am precizat ca eu aveam in vedere scolile de la noi din tara vad ca te-a facut sa te lansezi intr-o lunga dizertatie ce imi aminteste iar de orele plicticoase de ateism stiintific ...

" Primele carti au aparut cu 5000 de ani in urma pe vremea sumerienilor,
care aveau scoli (laice). "
- apropo pe unde a calatorit gilgames ??? nu cumva prin cer spre a-si readuce prietenul la viata ... curat carte laica ! :))

"Scoli au existat si pe vremea egiptenilor, si la greci si la romani. Scoli laice. Astea au disparut subit in momentul aparitiei religiei monoteiste in europa, provocind astfel o majora incetinire a dezvoltarii civilizatiei.
Este o aiureala cretina aberanta si stupida afirmatia ca religia a fost motorul civilizatiei.
- parerea ta !... uiti usor crimele antichitatii civilizate si laice :)

Este un lucru arhicunoscut ca dezvoltarea nu poate avea loc daca gindirii i se impun granite peste care ii este interzis sa treaca.
- tocmai ateismul pune granite ... nu exista suflet ... nu exista dumnezeu ... si dovezile in acest sens trebuie fie ignorate si denigrate

Singurul lucru bun care i s-ar putea recunoaste religiei este rolul ei de consilier spiritual pentru unii oameni care au chef sa creada in viata de apoi, in doamne-doamne si tot pachetul, care se simt usurati si mai buni stiind ca cineva acolo sus ii iubeste.
- alt exemplu de denigrare ...
- ce parere ai tu despre Hasdeu ? era un incult ? dar Cosbuc ?

"Apropo, aici vorbim de crestinism ortodox sau de religie in general? Pentru ca eu le consider absolut egal pe toate, tu in schimb vad ca faci anumite distinctii intre catolicism si pravoslavnism?"
- stiu ... tie iti convine sa iei ce e murdar intr-o parte si sa murdaresti tot (tehinca de dezinformare)
asa cum spuneam corect este sa judeci ficare lucru in parte !

---------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
---------------------
#143185 (raspuns la: #142330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hgrancea - de watchmaker la: 04/09/2006 19:44:43
(la: Intrebari pentru atei)


- cum adica "Ateismul nu are de-a face cu comunismul". ???
adica e doar asa o simpla coincidenta ??? mai sa fie :))
in caz ca nu stiai, intereseaza-te si ai sa vezi ca ateismul a fost impus cu forta de regimurile comuniste. si revin cu intrebarea anii ATEISM din perioada comunista (70 de ani in urss si 50 in statele satelite )
ce anume a adus bun ???
Eu nu am spus nicaieri ca toti ateii sint comunisti... (ex. 1 de dezinformare)


Da domne, stiam ca ateismul a fost indus cu forta de comunisti. Si ce-i cu asta? ce dovedeste asta? Ateismul a fost introdus cu forta pentru ca biserica era o amenintare reala la adresa comunismului - fiind singura institutie suficient de puternica pentru a putea influenta oamenii. Comunistii nu puteau accepta ceva atat de puternic si periculos linga ei. De asta au luptat impotriva ei, nu din vreo convingere ca religia ar fi falsa. Ateismul comunistilor a fost pur si simplu o arma ca oricare alta pentru a da la cap oamenilor. Deci nu are nici o relevanta paralela intre comunism si ateism in discutia noastra.


... si inchizitia tot a bisericii este!
- daca nu stiai prin vocea papei paul biserica catolica se delimiteaza acum si regreta perioada inchizitiei ...


Pozitia oficiala a capilor bisericii - de orice orientare ar fi ei - nu are nici un fel de importanta, atata vreme cit declaratiile lor nu sint influentate de vreun suflu divin, ci de considerente politice, in concordanta cu momentul istoric.



Sau aici e vorba numai de ortodocsi?
- fiecare lucru trebuie judecat in parte ... catolicii au parti bune si rele ortodicsii pe ale lor ... nu trebuie amescate si facut sa raspunda unii de greselile altora ... ok ?


Inca odata: aici e vorba de ateism vs fiecare culta in parte? Tu vorbesti ca om care crede in dumnezeu, sau ca ortodox?

Insa, ca fie clar, tin sa amintesc ca in Biblie, mai exact in evanghelia lui Ioan, si mai exact versetul 29 din cap 20 - episodul "toma necredinciosul", Isus ii spune lui Toma:" Pentru ca m-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut". Interpreteaza fraza asta!

- nu stiu ce explicatii vrei de la mine cind e ceva atit de evident ...
ferice de cei ce ce se nasc cu adevarul in inima ... de cei ce pot discerne adevarul de fals prin propria intuitie fara dovezi concrete... exista un simt al adevarului ... si unii il au si asta le aduce fericire...

Asta e ceea ce vrei tu sa vezi in fraza aia. E o chestie de interpretare. Daca mie cineva mi-ar spune asa ceva, eu as intelege exact ce spuneam: "crede si nu cerceta".
Lasind la o parte lemnaria de limbaj din fraza ta!... auzi, "ferice de cei ce se nasc cu adevarul in inima..."


dar tu de acest citat ce spui ? ... veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi....

Fraza este irelevanta, fiind scosa din context. Fraza completa este "
" Daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi."
Isus acolo spune "nu credeti in ala, credeti in mine, ca e mai bine".
Ce vrei sa demonstrezi cu asta?


"orice afirmatie cat de cat mai indrazneata era catalogata automat drept erezie, iar autorul ei discreditat (sau omorit)."
- iar generalizezi rolul incizitiei ... stii vreun astfe de caz la noi in tara ???

Pai... dupa cum am mai intrebat in amonte: vorbim de ortodoxism sau de religie?


Carti nereligioase existau, dar fiind tinute sub cheie de calugari, nu
aveau cum sa ajunga la bobor.
- exemple !



Pentru ca obscurantism nu inseamna neaparat ca biserica nu avea cunostinta de anumite lucruri, ci ca nu le aducea la cunostinta publicului larg.
- exemple ! ( daca se poate din romania )


De altfel, nu obscurantista religie a facut primele scoli si a scris primele carti. Oricum, nu religia face asa ceva, ea fiind ceva abstract, nu-l poti apuca de fusta, mai corect era spus "obscurantista biserica".
- si biserica in numele cui lucra??? nu al religiei ???

vezi ca nu ai inteles fraza mea. Citesti in diagonala. Mai citeste odata. O scriu din nou, mai clar: De altfel, nu obscurantista religie (a se citi "biserica") a facut primele scoli si a scris primele carti.


- faptul ca nu am precizat ca eu aveam in vedere scolile de la noi din tara vad ca te-a facut sa te lansezi intr-o lunga dizertatie ce imi aminteste iar de orele plicticoase de ateism stiintific ...

Iar ii dam cu conditiile locale de orientare si clima!
Care scoli din tara noastra? Atentie, nu numai de sec XIX vorbim.


" Primele carti au aparut cu 5000 de ani in urma pe vremea sumerienilor,
care aveau scoli (laice). "
- apropo pe unde a calatorit gilgames ??? nu cumva prin cer spre a-si readuce prietenul la viata ... curat carte laica ! :))

Codul de legi a lui Hamurapi, tratate comerciale, carti de agricultura, medicina (sa sa le spunem tablite, ca sa nu fim intelesi gresit...).
ref. Ghilgames: in felul asta o sa putem face carte religioasa si din Luceafarul lui Eminescu!


"Scoli au existat si pe vremea egiptenilor, si la greci si la romani. Scoli laice. Astea au disparut subit in momentul aparitiei religiei monoteiste in europa, provocind astfel o majora incetinire a dezvoltarii civilizatiei.
Este o aiureala cretina aberanta si stupida afirmatia ca religia a fost motorul civilizatiei.
- parerea ta !... uiti usor crimele antichitatii civilizate si laice :)

Aha, asta e un raspuns gen "da' si ei au facut rau".


Este un lucru arhicunoscut ca dezvoltarea nu poate avea loc daca gindirii i se impun granite peste care ii este interzis sa treaca.
- tocmai ateismul pune granite ... nu exista suflet ... nu exista dumnezeu ... si dovezile in acest sens trebuie fie ignorate si denigrate


daca tu imi aduci o singura, cit de mica, dovada a existentei lui dumnezeu, jur ca in secunda aia o sa devin cel mai feroce aparator al religiei. Pina atunci, la-sa-ne in ateismul nostru in pace. Daca darwin, einstein, hubble, hawking, schroedinger, si altii de teapa lor ar fi fost influentati de credinta, eram mult mai in spate acum!


Singurul lucru bun care i s-ar putea recunoaste religiei este rolul ei de consilier spiritual pentru unii oameni care au chef sa creada in viata de apoi, in doamne-doamne si tot pachetul, care se simt usurati si mai buni stiind ca cineva acolo sus ii iubeste.
- alt exemplu de denigrare ...
- ce parere ai tu despre Hasdeu ? era un incult ? dar Cosbuc ?



"Apropo, aici vorbim de crestinism ortodox sau de religie in general? Pentru ca eu le consider absolut egal pe toate, tu in schimb vad ca faci anumite distinctii intre catolicism si pravoslavnism?"
- stiu ... tie iti convine sa iei ce e murdar intr-o parte si sa murdaresti tot (tehinca de dezinformare)
asa cum spuneam corect este sa judeci ficare lucru in parte !


Aici nu am ce comenta, te-as jigni daca as spune ce imi sta pe buricele destelor acum.

In concluzie: am impresia ca ne-am lansat intr-o discutie din care nu putem gasi iesirea. De aceea, eu consider in acest moment dezbaterea incheiata.
Imi pare rau ca am acceptat schimbul de replici. Nu ai decit sa jubilezi, spunind ca ai reusit sa ma invingi cu argumente logice. Nu ai reusit nimic, pentru ca argumentele tale sint lipsite de orice fundament rational - pentru mine biblia este departe de acest deziderat. Inchei aici, pentru ca mai am si altele de facut.
Bafta si viata frumoasa (asta si cea de dupa).
#143234 (raspuns la: #143185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu prea pricep unde vrei sa ajungi - de Cri Cri la: 26/03/2007 18:35:25
(la: nisip între dinţi)
idei disparate dislocate din poeziile proprii?
scopul?
Daca te-as fi vazut mai des pe-aici as fi crezut ca-ti doresti o discutie, daca te-as fi simtit lamentandu-te, as fi crezut ca speri vreun sfat, daca... daca-i pentru comment critic, as spune ca reflecta un adevar dar... sh`ce daca?
Te vrea cineva mai mult decat esti?
14 incet apare......el e oare? - de cosmacpan la: 26/07/2007 23:40:50
(la: de ce furi ma?)
“Unde ma aflu? Intrebarea rasuna in pustiu cu toate ca stiam ca nu are cine sa imi dea raspuns. In fata ochilor mirati, au inceput sa apara imagini peste imagini ce se schimbau cu repeziciune ca intr-un caleidoscop. Multe, ca sa nu spun ca toate, imi pareau cunoscute, dar nu stiam de unde sa le iau. Din pete de intuneric au inceput sa se teasa chipuri cunoscute, dar culmea toate erau personaje din povestile copilariei: Iepurasul coconasul, Veverita strengarita, Turtita – nfumurata si ridichea cea umflata, Scufita cea rosioara cu cosul la subtioara, chiar si fata mosului si punga cocosului, zgripturoaice, vrajitoare, copile si ursitoare, Feti – Frumosi cu stea in frunte, voinici cu plete carunte, nuieluse fermecate si covoare minunate. Cai focosi si iuti ca vantul, ce cuprind in zbor Pamantul, flori, Maiastre, pitigoi, care-au fost si pe la voi, Cosanzene, pricolici, zmei mai mari si zmei mai mici, lighioane si jivine ce-au trecut si pe la tine si tot felul de palate, batute cu nestemate, si pescari si pestisori, si casute, si feciori, si-mparati, si printi si zei, croitorasi sau derbedei, pacalici si pacaliti, lupi si capre si pitici, toti si toate se-adunau si cu drag ma-nconjurau.
- Hei dar unde am nimerit? Unde oare am ratacit?
- Esti in lumea de poveste, care-a fost dar nu mai este.
- Cum, chiar am ajuns aici? Printre zmei, printi si pitici? Jack, batrana, unde sunt? Ei pe unde-au ratacit? Ce-i cu ei? Ce au patit?
- Chiar iti pasa ce-au patit? Unde-s, unde-au ratacit? Esti aici si esti cu noi!
- Sunt destul de fericita, fericita si uimita. E un vis ce nu-l credeam. O lume ce-o cautam. Dar…..ceva tot nu e in regula……altcineva trebuia sa ajunga la voi….vedeti…..Jack avea cu adevarat nevoie de voi….va cauta cu disperare…
- Daca ne-ar fi cautat dupa cum spui, ne-ar fi gasit……poate ca a gasit altceva, poate ca el cauta altceva…..daca…..daca ne cauta, de ce nu este aici cu tine?
- Nu stiu. Poate drumu-a ratacit. Poate poarta n-a gasit….
- Sau poate ca altceva si-a dorit?
- Unde sunt am inteles, dar de ce? Si cu ce rost?
- Cineva intr-o poveste spune ca “gasim doar ceea ce cautam cu toata inima”.
- Si eu am gasit lumea de poveste? Merit eu?
- Ai gasit o lume, niste prieteni, poate viitorul.
- Viitorul? Stiu ca munca mea imi va face viitorul. Stiu ce fac si imi place ceea ce fac.
- Oare? Stii prea bine ca daca intri in viata cu o idee neclara despre ceea ce vrei sa faci in viitor, poti fi sigur ca nu va exista nici o intamplare fericita care sa aranjeze totul in locul tau. Nimeni nu va gasi fericirea in locul tau. Daca vrei sa o ai, trebuie sa muncesti pentru ea.
- Da, da, asa e. Dar eu am munca mea, pacientii mei…..pentru ei fac totul….
- Dar esti fericita?
- Atata timp cat nu-mi lipseste nimic important pentru viata, pot spune ca sunt.
- Chiar asa? Fericirea este data doar de ceea ce mananci sau de locul unde iti pui capul pentru o noapte? Nu-i prea putin?
- Nu si cand vezi chipul copiilor carora pot sa le alin putin din durerea lor. Oare ati uitat ce-i aia fericire? Credeti ca-n viata este ca-n poveste?
- De ce nu, Julie?
- Pentru ca povestile-s povesti, dar viata este viata. Cu dureri si cu….bucurii…
- Noi credem ca viata copiaza povestile, caci altfel toate povestile s-ar termina rau si nici un om nu ar mai fi fericit.
- Voi chiar nu vedeti ca lumea voastra este pe cale de disparitie, ca moare incet, ca lumea dinozaurilor dintr-un film pe care l-am vazut.
- Si aceea nu-i tot o poveste?
- E tot o poveste, dar ma doare ca in cativa ani, nici un copil, nici un om, nimeni nu-si va mai aduce aminte de voi.
- Asta daca si tu vei face ce fac ceilalti, adica nimic.
- Ce simplu spuneti voi nimic. Dar ce pot sa fac? Sa vorbesc? Sa scriu? Cine m-ar mai citi? De ce m-ar asculta tocmai pe mine?
- Spunand aceste povesti copiilor de care ai grija poti sa-i faci fericiti. Crezi ca e putin? Singurul lucru pe care nu-l poti cumpara este fericirea din sufletul unui copil, bucuria ce se revarsa din ochisorii lui. Nu crezi?
- Doamne, dar eu nu pot spune: “lasati copii sa vina la mine”….
- Nici nu trebuie, te vor gasi ei singuri….
- Dar ce vor spune oamenii?
- Este treaba lor ce fac sau ce spun ceilalti oameni. Uita-te in jur! Uita-te la ele…..
Jur imprejur se strangeau forme, da forme ca un abur usor, fara trup si fara chip, numai niste forme de abur care semanau cu oameni, cu animale, cu copaci, case, palate, paduri, cer, soare, dar toate erau numai abur usor.
- Ce-i cu ele? Cine sunt?
- Sunt noi personaje care asteapta pe cineva care sa le dea viata. Julie, nu vrem ca lumea povestilor sa moara.
- Nici eu nu vreau, dar totusi, ce pot sa fac? Chiar crezi ca pot sa scriu?
- De ce nu? Tu ne-ai iubit si ne-ai respectat intotdeauna. Avem incredere in tine ca o sa faci treaba buna.
vreu sa fiu cea mai buna avocata - de laura_92 la: 17/03/2008 16:05:09
(la: De ce vreau sa emigrez)
romanii cred ca daca o sa greseasca un pas viata lor o sa se termine ..eu am 16 ani si am trecut prin multe..dar niciodata nu am renuntat la visul meu,.
acum traiesc in spania in madrd,sper k aici o sa ajung ceea ce vreau caci destinul e in mainile mele,toata lumea e stapana de viata ei caci fiecare e constient de ceea ce face ori cat de sarac ar fi ambitia schimba totul pt k dak vrei poti si dak poti sa ajungi ce vrei inseamna k viata ta e in mainile tale .
nu poti sa asepti sa vina fericirea la tine ,cauto!. eu am 16 ani si knd aveam 15 ani asteptam fericirea dar acum sunt hotarata si stiu ce vreau.
am vazut romani destepti ce daca ar vrea ar ajunge oameni foarte importati dar daca nu vor.. e viata lor!isi semneaza contractul trist a vieti .
in viata in fiecare zi trebuie sa alegi si daca nu alegi bine esti pierdut si dak nu gandesti bine inainte de a alege nu sti ce te poate astepta maine sau ...poimaine .....loteria nu e totul viata ta si destinul tau e un joc.
(laura)
#293968 (raspuns la: #10140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul si copacul(3) - de Areal la: 25/06/2008 15:49:15
(la: POVESTIRI CU TALC)
Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”
Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.
Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.
Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”. Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”. Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat. Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj” ...

Dacă viaţa noastră ar semăna cu acest copac, întinzându-şi ramurile până departe, gata să le ofere umbră şi adăpost tuturor celor în nevoie, deschizându-şi braţele în faţa tuturor, am înţelege ce este iubirea. Nu există definiţii, scripturi sau doctrine ale iubirii. Nu există un set de principii care se aplică iubirii...IUBIREA ESTE UNIVERSUL...
Si - de papadie67 la: 13/10/2003 02:41:01
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
de cat patetism gratuit si nefolositor mai e nevoie ca s-ajungem acolo unde-ai vrea s-ajungem cand te-ntorci acasa?
#1113 (raspuns la: #1109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noua Constitutie - de (anonim) la: 18/10/2003 05:31:28
(la: Noua Constitutie, UE, armata si vanzarea fortata)
Parerea mea e ca romanii sint idioti! Pur si simplu refuza sa-si foloseasca creierul dincolo de ziua de miine si dincolo de propriile interese...

Altfel nu imi explic cum pot sa se lase manipulati cu atita usurinta de o mina de politicieni care au inteles cit de usor pot fi prostiti romanii. Cit de usor pot fi dusi cu promisiuni (votul uninominal, controlul averilor ilicite, restringerea imunitatii parlamentare, transparenta in biografia demnitarilor) si cit de usor se multumesc cu putin praf in ochi.

Iar politicienii nu fac decit sa continue ceea ce au inceput cu ceva timp in urma: sa adune cit mai multi bani indiferent de rezultatele negative pe care noi trebuie sa le suportam. Are careva idee cit au pierdut romanii prin taierea abuziva a padurilor retrocedate? Ii pasa cuiva ca mineritul a fost adus in pragul falimentului? Este cineva constient unde sa va ajunge daca UDMR-istii continua nestingheriti sa indrepte Romania catre federalizarea?

Cu maghiarii e o alta poveste. Timp de sute de ani de zile, am trait impreuna fara nici un fel de probleme. La un moment dat apare o mina de oameni (sa le spunem UDMR-isti) care observa ca in ecuatia "voturi -> putere politica -> bani" lipseste primul termen. Pentru a putea manipula mai bine populatia maghiara, UDMR-istii decid ca unele zone din Romania ar arata mai bine daca ar apartine de Ungaria. Si de aici pina la ura intre maghiari si romani nu a fost decit un pas. Celor care vor spune ca aceasta ura nu exista, le spun atit: Mergeti in Harghita sau Covasna si cereti de la cineva, in limba romana, o informatie. Faceti acelasi lucru in limba maghiara. Sa nu credeti ca celor din conducerea UDMR-ului le pasa de oameni. Voturile sint cele care conteaza! Cit despre maghiari, Bosnia nu a fost o lectie suficient de clara.

Din pacate, lucrurile vor ramine tot asa... Pentru a schimba ceva in bine trebuie sa ajungi sus. Daca vrei sa ajungi sus trebuie sa gindesti ca ei. Daca gindesti ca ei, schimbarea in bine va fi doar pentru tine.

Asa ca...

PS. Cineva trimis un comentariu de genul: "Eu o sa votez, ca nu vreau sa fac armata". Lui si celor care "gindesc" in halul asta le aduc aminte ca acesta lege si multe altele se puteau introduce oricind. Asa ca daca ati votat, v-ati facut-o cu propria mina...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...