comentarii

dadea savarina la tot cartierul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
JCC,4736 - de anita47 la: 19/11/2003 12:02:42
(la: ZIDUL RUSINII)
1)Ministerul de finante israelian "are in studiu" multe lucruri pentru a stoarce taxe populatiei.
Asta nu inseamna ca si le pune in aplicare!!(cel putin acest ministru de finante se opune categoric taxelor "pe munca" sub orice forma!)Ce inseamna 3 miliarde(intr-un buget anual de 250 de miliarde),daca se putea salva viata a 400 de oameni?Am specificat numarul 400(din cei 800 de morti) deoarece sunt de acord ca nu exista "inchidere ermetica"!)
Dar daca "tot ne jucam cu cifre",hai sa vezi si cum gardul "economiseste".In locurile in care "gardul lucreaza",au incetat COMPLECT furturile de masini(si transportarea lor in Cisiordania pentru "piese de schimb" revandute pe piata israeliana).Ca rezultat,probabil in viitoru apropiat,vom simti o "economie foarte substantiala la asigurarile masinilor).
In aceleasi regiuni, a scazut la minimum furtul agricol(si asta o declara nu guvernul israelian ci "cei in cauza" care se organizasera in detasamente de paza pentru a-si apara culturile).
Numai la aceste doua exemple,economia reste de zeci de ori mai mare decat cei 3 miliarde pomeniti de tine.
2)Nu stiu despre ce polemici vorbesti,dar teroristii nu au nevoie de "pretexte".au dovedit-o in ultimii 3 ani "fara zid".
Iar daca nun va fi zid,se va gasi alt pretext pentru unele tari care cauta anumite "interese in regiune".
Nu ne facem iluzii in aceasta privinta.Stii de ce?Pentru ca suntem siguri ca vom avea deziluzii.
3)Bush declara multe!Si depinde si in fata carui public apare.
Acest gard,din punct de vedere al securitatii,ar primejduii chiar foaia de parcurs care este "copilasul sau".Nu conteaza "cum arata acest copilas",dar este al lui?
acelasi Bush,cu alte ocazii,a declarat ca orice stat are dreptul legitim sa-si apere cetatenii(si nu conteaza cum!).
Am crezut ca el,in Irak,are alte "patente".Dar vad ca si trupele americane de acolo folosesc "tehnica barirelor" samd.Nimic nou sub soare!
4)Nu vorbesc de "avantajul" de a cunaoste limbi straine,ci de principiu de a folosi numai limba romana pe un forum romanesc!In plus,imi place sa vad si sa inteleg si "natura linkului" inainte de al cita!Si nu am sa caut in toata lumea.N-mi pasa daca faci un rezumat si redai in romaneste ce concluzii ai tras de acolo.(cred ca aceasta este si politica forumului,exceptand poiezii si alte opere de literatura).
5)Ce este rau sa detii mai multe cetatenii?Sa nu ai deaface cu "vize" si alate surprize in excursii in Europa(eu mi-am reluat-o pe cea romana).Cat depre cei 68%,trebuie sa intelegi ca marea majoritate a celor veniti in Israel din Europa sunt originari din Europa Rasariteana.Care abea acum incepe sa adere la Europa Normala(UE+Nato).Ce vroiai,sa lupte pentru un pasaport european care-i dadea acces la "Pactul de la Varsovia"?
Si cred ca si procentul este foarte exagerat,luand in consideratie ca nu exista in populatia istraeliana un asemenea procent de "Originari din europa"(ori cei originari din tarile arabe sau din fosta URSS nu cred ca sunt atat de "arzatori").
Vorbesti de 50% din cei 68% la suta care vor sa plece?Alta exagerare.Aici se vorbeste intens sa se dea drept de vot celor aflati in strainatate.Dar fiecare sursa de infornmatii vine cu "interpretarile ei".
In plus am auzit de un numar destul de mare de fotbalisti israelienimcare doresc un pasaport european(polonez,in special!).Acest lucru le deshide fara nici o problema portile catre "ligile europene"(din 2004,o data cu aderarea celo 10)

Iar la P.S.-ul tau,sunt uimit de felul cum ne putem juca cu datele statistice!
Salariul mediu in Israel este de 7000 IS(1559$).Muncitorii calificati(despre care vorbesti tu) sunt cei care "trag salariul mediu in sus",deci au mult mai mult decat acesti 1559$.
Iar cand se discuta depre chirii,se iau cele "utopici de mari" in cartierele elegante ale Israelului.In ce cartier ai auzit tu ca se plateste 1500$ pentru 3 camere?Si cine ti-a oferit aceste date?Sa-mi spuna si mie acest lucru!!
Desigur ca vei gasi si cu 3000 de dolari,dar sa iei aceste "limite extreme" pentru a face "statistici sau comparatii"?
Acest lucru imi aminteste ceva din Romania(sper sa nu te jignesti caci nu este nici o aluzie la tine):

"Cat face nenicule,doua corcoduse plus sapte barabule?"

Numai bine,anita47.
#4740 (raspuns la: #4736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anita47, thelinuxguy iti dade - de dorrina la: 02/04/2004 05:45:03
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
Anita47, thelinuxguy iti dadea un exemplu ipotetic cu romanii din SUA, n-o lua ca pe un fapt real si stai linistita nu e nici un conflict intre SUA si Romania (ca deh, suntem ca musca care bazaie un tigru, ce conflict sa existe?).
Cat despre ce-mi spui tu, ca nu poate fi vorba de vina totala a evreilor in ceea ce se intampla in Orientul Mijlociu, nici n-am incercat sa insinuez asa ceva. Ceea ce spun, iti traduc ca vad ca m-ai inteles gresit, era ca israelienii, evreii in general n-au inteles ca violenta la care apeleaza constant in relatia cu palestinienii nu duce la nici un rezultat pozitiv. N-au intels ca daca patruleaza cu tancul printre casele palestinienilor asta n-o sa aduca mai multa liniste si pace. Si nici daca construiesc un zid separator n-o sa scape de atentatele sinucigase.

Anita, chiar daca ai avea dreptate, incearca sa mentii un ton moderat, caci s-ar putea sa te suspectez ca esti troll si atunci nu avem discutie.
#13178 (raspuns la: #13161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amintiri din copilarie/Ozzy/06.04.04 - de (anonim) la: 04/06/2004 03:16:54
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Dragi frati si surori,

Cei din generatia mea pot cunoaste ceea ce scriu acum.Cei mai tinerei nu stiu.
Cand m-am nascut la conducerea tarii era Gheorghe Gheorghiu Dej,a murit cand eram in clasa a 2 a primara.Am facut scoala in Mandravela nici nu stiu daca mai exista.Tataie(tatal tatalui meu)ma ducea zilnic la scoala si ma lua inapoi.Toti baietii purtam un fel de uniforma ca o fustita pepita cu patratele mici alb-negru,guler alb si funda mare rosie la guler.Cam ciudat obicei,nu?

Prin clasa a2 a dupa ce Dej a murit,a fost plans de popor atunci,a venit la
conducere Chivu Stoica,un tip cu capul chel(se radea)care emula pe bossul lui rus,Hrusciov.Un var apropiat al tatalui meu a fost atunci adjunctul lui Stoica.
Cand erau petreceri in famile,nunti,sarbatori etc,venea adus cu masina si sofer personal care statea pana pleca el acasa.
Era una neagra cu...perdele la geamuri,marca Zil(mai tarziu a avut o Volga),era un lux pe atunci.Cand a cazut Stoica,a cazut si el.

Dar a apucat sa aiba o casa vila mare pe Aleea Trandafirilor data de partidul comunist pe gratis.Acest var al tatalui meu era un mocofan mare.Cand venea la mese,se indopa la refuz si apoi se ducea la WC si isi baga degetul pe gat,voma sa poata manca si mai mult!
Avea un baiat de-o varsta cu mine,sotia lui mereu se dadea mare cucoana,dar tot taranca era.
Cu varul meu,de cate ori ne vedeam ne luam la bataie,il cafteam bine.Alteori,pana la batai eram prieteni si la petreceri ne bagam sub masa sa ne uitam sub fustele rudelor,chiar si a mamelor noastre.De mic am luat-o aiurea in viata!
Cand noi ne duceam la ei,isi acopereau cu ziare picioarele mesei,nu cumva sa le zgariem ...din greseala.Aveau si mobilierul ,sifonier,etc,...imbracat in ziare.
Odata am furat un pistol cu capse jucarie de la varul meu si mama mia ce scandal a iesit!L-am dat inapoi dar ai mei m-au batut in prostie.

Imi placea sa stau la bunici(din partea tatalui)si in vacante,mai ales cea de vara,ai mei ma expediau la ei,eram fericit si aveam si prieteni de joca,unul pe nume George altul Gabi,dar noi ne numeam intre noi"Domne".
Tataie a fost locotenent de cavalerie in primul razboi si decorat pt. rani si bravuri.Avea pe un perete pe hol poze in sepia cu el ca soldat.
Un om admirabil,f. bun si mereu interesat in politica,citea ziarele zilnic si multe.
Se culca la 7 seara si se scula la 4 dim.Cu gainile.Aveau in curte un prun si un cais,o magazie si un loc unde crestea in fiecare an un porc pt. Craciun.Avea o capra,gaini,rate si o gasca pe nume Maritza,care era ca un caine,doar familia o stia,in rest ataca pe orice strain,postasului ii era frica sa vina la gard.Maritza a murit de batranete,asa o indrageam toti de mult.

Mamaie n-a muncit in tinerete deloc,s-a maritat cand avea 18 ani cu Tataie care era cu 15 ani mai in varsta,era un fel de traditie.
Au avut 2 copii,o fata,a murit la 17 ani de TBC si pe tatal meu.
Pe aceiasi strada locuiau multe din rudele lor,2 surori ale lui mamaie si veri ai tatalui.Bunicii pe atunci nu aveau inca televizor si cu mamaie mergeam in fiecare seara la una din sorele ei sa vedem filme.
Multi de pe strada nu aveau TV-uri,cand era un film f. bun si american sau francez ori italian(rareori,in rest erau rusesti in prostie numai despre razboi si comunism),ne adunam cate 15-20 persoane fie la un vecin fie la sora lui mamaie,sa-l vedem.

Mai tarziu,ai mei au cumparat si lor un TV,ca al nostru,rusesc si desigur cu lampi,daca se ardea una erai in pom pt. ca se gaseau f. greu de schimb,trebuia sa ai...relatii.Nu-mi aduc aminte marca TV ului,stiu ca era desigur in alb-negru si ecranul oval, cutia din lemn si in fata jos avea 2 butoane mari in stanga si dreapta,pt. sonor si altceva,avea 6 clape mici la mijloc pe care apasai sa-i dai drumul,sa-l inchizi,etc.

Multi din voi poate nu ati auzit de anume emisiuni din vremea mea,poate altii stiu,ma uitam duminicile dim. la un serial pt. copii numit"Aschiuta si Daniela".
Aschiuta era o papusa din lemn cu o palarie ascutita pe cap.El o numea pe Daniela,Danielutza si vorbeu despre copii si scoala si raspundeau la scrisori trimise de copii.
Danielutza era tare frumoasa cu gropite in obraji si cred ca aveam 6 ani atunci si eram indragostit de ea la nebunie.Ea avea vreo 25 ani...apoi m-am indragostit nebuneste de alta actrita din alt serial ce-l urmaream cu sufletul la gura"Capitanul Val-Vartej",pe nume Irina Bora,bruneta si frumoasa la culme.
Danielutza era blonda.Uneori a jucat si ea in episoade cu Irina,era o placere pt. mine sa le vad pe amandoua deodata.
Mai tarziu Irina Bora s-a maritat cu un tenor de opera,Dan Iordachescu.
Ca veni vorba de muzica,pe atunci se asculta Gica Petrescu,Mia Braia,Dorina Draghici,Angela Moldovan,Ioana Radu,mai tarziu a aparut Margareta Paslaru,
Marina Voica,Aurelian Andreescu(pe asta am ajuns sa-l cunosc cand eram la liceu),Cornel Fugaru si in special italieni,ca Gianni Morandi(erau si filme pe ecrane cu el,muzicale),Adriano Celentano,Domenico Cutugnio Rita Pavonne,francezi ca Eddy Mitchell,Joe Dasin,Johnny Halliday,Yves Montand,Gilbert Becauld ,Sylvie Vartan(era casatorita cu Halliday),Juliette Grecco si multi altii.

Mergeam cu mamaie la filme serile,ori alteori stateam pe o bancuta in fata gardului casei si alte femei se adunau la taclale,ma fascinau barfele lor.Aveam un costumas vara din catifea albastra cu pantaloni scurti,de vizite.Si un fes pe cap cu alb si albastru.Am apucat s-o vad si pe strabunica,mama ei, avea 105 ani si eu aveam 5.Mereu eram pus pe prostii(inca de atunci!),ii placeau dulciurile si ii dadeam o bomboana de ciocolata(Se numeau Lebada),dar ii spuneam:"Inchide ochii si deschide gura".Apoi dupa sa zic 30 min.ii spuneam acelasi lucru si ea facea.De data asta ii puneam in gura un gainatz de gaina....
Si radeam da cadeam pe jos de cum se stramba,si incerca sa ma loveasca cu o nuia,dar nu putea,atunci venea mamaie si ma alerga prin curte si eu ma cataram pe magazie si radeam mereu.

Cu prietenii mei ne dezbracam goi sa ne uitam la putzele noastre,Goergica avea o sora ,tot de 5-6 ani Mihaela(o numeam Ela) si se dezbraca si ea si-si arate pasarica.Cred ca de pe atunci mi s-au tras treptat pornirile mele sexuale de mai tarziu....

Mamaie si Tataie,aveau ce se numea atunci,closet in fundul curtii,sau cacastor,sau altii il numeau vatra.Eu aveam sub pat insa olitza si imi faceam nevoile in ea,mamaie ducea apoi olita la closet.Nu aveau baie(cada sau dus),ci se spalau intr-un lighean mare,la fel mamaie ma spala in lighean.
Nu aveau nici apa in casa,pe strada era o cismea(asa se numea)comuna si toti de pe strada se duceau cu galeti sa ia apa pt. gatit si spalat.

Bunicii nu aveau aragaz,ci o soba mare din fier in care puneau lemne si ca ochiuri erau cercuri de diferite dimensiuni din fier si daca doreai foc mic scoteai cercul mic,sa intre foc mic.
Avea un burlan ce iesea la acoperisul bucatariei.Vara gatea in magazie.Aveau soba si foloseau lemne sau carbuni sa fie cald.Tataie avea un lighenas mic in care facea spuma din sapun sa se barbiereasca,si vara,mereu afara in curte.

Noptile,la culcare dormeam cu mamaie,tataie era in sufragerie.Mamaie ma punea sa ne rugam la Dumnezeu,spuneam impreuna"Tatal Nostru"si apoi imi citea cate un basm din Fratii Grimm,pana adormeam.
Tataie a avut 2 frati,el s-a nascut in Bacau.Mamaie s-a nascut in satul Greci nu departe de orasul Gaesti.Ea a avut 3 surori si 3 frati.Acum toti au plecat din lumea asta,ultima a fost mamaie,la 95 ani.A plecat cu 2 ani in urma.
Sorele ei de pe strada,au murit cu 2-3 ani inaintea ei,mamaie se senilizase saraca....mergea la casele lor si statea cu orele pe bancutze asteptandu-le sa iasa din curte...Tataie a murit cu mult inaintea ei,in 1985.

Eram deja in USA,i-am iubit si iubesc inca.
Tataie dupa razboi a muncit ca postar,cu bicicleta,au tras de bani cu dintii sa-si puna copii la scoli(erau cu plata),sora tatlui meu a fost o f. buna in matematica,tatal meu a facut liceul la Gh. Sincai si apoi a vrut sa devina chirurg insa si-a dat seama ca e prea sensibil si a urmat in schimb facultatea de biologie.A fost cel mai bun!La 25 ani un savant roman(Traian Savulescu)
l-a ales sa-i fie asistent.Mai tarziu a devenit directorul Institutului de biologie din Bucuresti.Avea masina la scara.
A fost demis si mutat la Baneasa,la Institutul de protecia plantelor pt. ca eu devenisem dizident politic....Are 74 ani azi.

Familia mamei mele a fost mai instarita si au avut pamanturi...inainte de comunism.Ea a avut 6 frati si surori dar toti au murit de mici copii de TBC,inca din timpul razboiului(al 2lea mondial),ea a fost cea mai mica,doar unul din fratele ei a trait pana la 33 ani dar a murit tot de TBC.Ea avea 7 ani pe atunci.
Mama ei a fost casatorita de 3 ori,n-a avut noroc de soti buni....toti 3 betivi
o bateau mereu,al treilea cel mai rau si era in Garda de Fier,mare scula de nazist imputit atat sub Zelea Codreanu cat si Horia Sima.Era mandru cand isi punea uniforma cu diagonala si pistol la centura si avea un bici,venea acasa
beat si o batea pe bunica cu biciul din senin!!!A murit in munti impuscat de comunisti.

Bunica pe care eu o numeam"Cuscra"pt. ca asa o numea mamaie,a murit la 82 ani de cancer la stomac,in 1972.Mamaie a ingrijit-o mult.
Cand lua pensia, mereu imi dadea pe furis 20 lei.I-am facut si ei destule poante proaste de copil mic...o scuipam si imi spunea:"pe lumea ailalta ai sa ma lingi",puneam in mancarea ei sare cu nemiluita,ii faceam sicane de ex. legam 1 leu cu ata si il puneam pe holul casei si ma ascundeam dupa perete,ea il vedea si eu il trageam incet,ea dupa el,odata a cazut pe jos.
Altadata aveam un prieten pe care ea nu-l agrea,si venea acasa sa ne jucam de-a indienii si cowboyy,eu eram mereu ....indian si ma vopseam cu culori pe fata si eram la pielea goala.
Odata a vrut sa-l dea afara din casa si m-am suparat,am imbrancit-o de a cazut si lovit la cap de frigider....am crezut ca murise si am plans si l-am luat la bataie pe prieten.
Din fericire n-a avut nimic...!

Mamaie si tataie nu aveau frigider ci racitor,el la 2 zile mergea si cumpara blocuri de gheata,le punea in el pe o usa deasupra.

Bunica"cuscra"a avut 3 surori,una din ele o numeam in familie"Cucoana"pt. ca era bogata si sotul ei mare businessman in flori si mai ales lalele,le importa direct din Olanda.
De cate ori venea in vizita la Cuscra la barfe si cafea,ma supara pt. ca mereu de cum ma vedea imi zicea:"Ce mai faci bai putza?".
Alta sora a fost castorita cu marele inginer si pilot de raliuri din anii interbelici,Jean Calcianu.
Alta a fost casatorita cu un colonel din garda personala a regelui Carol.

Mama mea la fel a urmat liceul Sincai(cu tatal meu s-au castorit la 25 ani,amandoi nascuti in 1930)si apoi facultatea de economie si a fost contabil sef la Fabrica de Ciocolata si Produse Zaharoase Bucuresti,pe Sos. Viilor.
Urma sa devina directoare cand a fost si ea data jos din pozitii ca si tata cand eram pe lista..neagra a securitatii.

Am fost singurul lor copil,dar inaintea mea urmau sa aiba altul,insa a murit prematur...ma gandesc si azi la soarta....ce ar fi fost s fi fost eu ...primul?
Azi nu mai scriam aceste randuri!

Mi-am stricat dintii de copil....prea multe dulciuri ce aducea mama acasa.
Ei traiesc azi in Buc.in apt. de bloc,comunistii au luat casa dupa ce am intrat eu impotriva lui Ceausescu si a lor.
N-au vrut sa vina aici in USA,dar ii ajut lunar cu dolari,pensia lor e mica.E randul meu sa-i ajut.

Eu?Eu trebuia sa fi fost mort de 5 ori pana acum.
Cand aveam 2 luni,tataie avea un cantar si asa ma cantareau,unul vechi cu balanta si o greutate de bronz in forma de para,grea.Odata m-a pus pe cantar si din greseala a facut para sa cada pe capul meu....mi-am pierdut cunostinta si au trebuit sa ma duca la reanimare imediat.Ai mei au fost tare suparati pe el o vreme,caci puteam sa mor.

A 2 a oara,aveam 9 luni si am facut pneumonie cronica.La reanimare din nou si apoi zilnic niste injectii.I cheated death again!

A 3 a oara aveam 4 ani si eram la poarta,ma uitam la baieti mai mari jucand fotbal pe strada.Un altul care nu juca m-a ochit cu prastia si m-a lovit in cap de mi-am pierdut pe loc cunostinta si sangeram de nu se oprea deloc.La spital din nou...si azi am o scobitura mica in craniu,dar pacalisem iar moartea.

A 4 a oara era sa mor in batai la securisti,Dumnezeu exista!Am pacalit iar moartea.

A 5a oara,in USA de O.D.(overdose)prea multe droguri si bautura combinate deodata.La spital dus de gagici.
Am pacalit iar pe Mr. Death.

Nasa mea mare care mereu mergea la sora ei in Franta,fie la Nice ori Paris,aducea reviste multe si chiar si sora ei ii trimitea apoi postal in R. reviste.Unele se numeau CineVerite,si la mijloc aveau poza dubla(gen Playboy) cu diverse starlete in pielea goala.Aveam 10 ani si mergeam la ea in pod unde la tinea pe cele vechi si furam acele pagini.Acasa ,in camera mea,le puneam pe perete la pat,si tin minte ca atunci eram indragostit lulea de Raquel Welch,aveam si poze cu ea pe perete.Desigur ca incepusem sa ma masturbez deja cu gandul la ea mereu.
Odata a venit un preot cu dascal de paste sa sfinteasca casa si in camera mea...popa dadea cu busuiocul si apa sfintita aiurea peste tot,caci ochii lui esra pironiti pe pozele mele!Ha!Tin mint ca repata mereu:"...Minunat,minunat..."

Mai la 7 ani aveam o papusa,in chip de fata si nu stiu de ce(nici azi)o numisem ...Magdalena?Dar dormeam cu ea in fiecare noapte,ai mei faceau misto de mine.
Prima mea iubire a fost la 6 ani(nicidecum sex!) si toti baietii o iubeau,se numea Renata,o alergam peste tot si odata am prins-o si sarutat-o pe gura(nicidecum french kiss),m-a strans in brate si m-a sarutat inapoi....am fost
cel mai fericit pt. ca ceilalti baieti nu au avut sansa asta,m-au urat chiar.O vreme am fost prieteni si mereu ne ascundeam si ne sarutam copilareste pe gura.

Apoi ne-am mutat si am schimbat scoala,nu ne-am mai vazut.Dar au venit alte fetite in viata mea,cu gramada,mai tarziu cand am dat de gustul pasaricii....
nu ma mai opream,desigur ca primul sex ce am avut a fost lamentabil,dar la 14 ani ce stii?Nici fata nu stia deloc,fiind de-o seama cu mine si amindoi la virginitate,desigur ca nu a avut orgasm.
Dar cu timpul ne-am educat si expertizat,apoi am trecut ca un fluturas de la una la alta.
Am mai scris astea.

Cand aveam 14 ani eram deja cu o gasca de copii de-o varsta si mai mari cu 5 ani ca noi.
Ne duceam pe terasa unui bloc al unora si ne masturbam toti ,care se scapa primul trebuia sa dea 25 lei ....era Tudor Vladimirescu pe hartie.
Furam din magazine zilnic bautura si conserve,alteori spargeam masini noaptea sa furam,de multe ori ne bateam cu alte gasti din alte cartiere,era unul numit Ferentari(plin de tzigani),altul Pajura,altul Chibrit,altul Damaroaia de ex.Batai cu bate si cutite,am fost taiat de cateva ori,as putea zice ca as fi putut muri a 7a oara.
Aveam un lant cu mine mereu,cu asta loveam la sange.Ionel,un tip din gasca avea de ex o bara de fier,asta a fost mereu prin puscarie,ca si Virgil,Faraonul,Gica cutit lung,Broscoiul.Pe mine ma numeau Montzi.
Broscoiul era un tzigan mic dar f. rapid cu pumnul,nici nu-l miroseai!Odata m-am batut cu el si mi-a spart nasul,n-am vazut pumnul deloc!
Erau niste frati pe nume Carligel(3)si erau spaima cartierelor,mai era si Gelu Pandelica,asta doar se arata si fugeu toti,mai era Virgil Vlajganul,si asta batea de speria lumea.

Odata eram si jucam barbut afara in dosul blocului si o femeie a cazut(s-a sinucis)chiar langa noi,blocul avea 9 etaje.Tin minte si acum,ne uitam la ea cum ii curgea sange din nas si urechi si gura.Am plecat si chemat militia.
Altadata omoram niste broaste si popandai cu latzul de sarma si vedem o gramada de oameni,femei,copii ,barbati alergand dupa un tip la 23 ani urland :Puneti mana pe el ca si-a omorat tatal cu toporul."
Atata am asteptat,eram cred ca doar eu Ion si Valerica,ca ne-am si luat dupa el,l-am prins si luat la cafteala de l-am umplut de sange.O patrula de militari trecea pe acolo si l-au luat ei in primire pana a venit militia.

Mergeam la scoala si acolo iar batai cu alte gasti.Fumam deja si beam ,jucam poker pe bani si haine(aveam cativa legaturi la Shop-uri pe valuta),uneori aveam noroc de o pereche de jeans,de multe ori insa pierdeam.Trebuia sa fur bani de la parinti ori din casele altora.Intram pe geamul de la baie,stiam cand nu e nimeni acasa.
Uneori cu Valerica ne uitam la femei cum fac baie,odata era una f. frumoasa si cada era chiar sub geam.Geamul deschis,si ea in cada.Ne bagam efectiv capetele pe geam ,ea se spala si noi eram la 1 metru de ea!!!!N-am fost prinsi niciodata.

Cand aveam 10 ani alergam cu Georgica dupa fetite si le prindeam si apoi le bulaneam si frecam la pasarica.Odata am vazut o fata de 14 ani masturbandu-se cu un creion in WC,tot pe geamul de la baie.
Ca sa te uiti la bloc pe geam se facea in curtea interioara si era un culoar de trecere de la o scara la alta pt. a duce gunoiul la tobogan.Ei bine trebuie ca eram inconstienti!!!!Geamurile la 2 apt. erau la perete pe acest hol care avea
o balustrada de fier....Ne urcam pe balustrada si ne sprijineam de perete si apoi ne uitam pe geam.
Ganditi-va ca uneori eram la etajul 3,6,8,9 si o miscare gresita...moarte,te faceai praf in curtea interioara.
Oare de cate ori am sfidat moartea???

Dar acum inchei aici cu alta amintire de cand aveam 5 ani.Parintii de Craciun cumparau jucarii cu 1 sapt. inainte si le ascundeau in sifonier.Eu stiam unde-i cheia si ziua deschideam sifonierul ,le luam si ma jucam cu ele,apoi le puneam la loc in aceleasi pozitii,cand venea ziua Craciunului ma prefaceam ca sunt uimit de ele....

Pt. mine aceste randuri ma ajuta la scrierea memoriilor,la copiez pe printer si apoi le traduc si rescriu in detalii in engleza,dar sper ca si pe voi din Cerc va intereseaza sa cititi.Poate multi din voi nu ati avut astfel de copilarie ca a mea.Sper sa fie candva publicat acest text.

Desigur si repet sunt alta persoana azi si de 14 ani total opusa,dar de ce sa fug de trecut?E parte din viata mea,o experienta prin care am trecut odata.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries).














































































































































































































































































































Lectura de vineri: interviu cu HENRI CARTIER-BRESSON - de Dinu Lazar la: 06/08/2004 09:52:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
An appreciation of the life of Photographer HENRI CARTIER-BRESSON
An hour-long interview with the father of modern photojournalism at
http://www.charlierose.com
#19152 (raspuns la: #19139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Henri Cartier-Bresson (1908 – 2004), fotograf - OMAGIU - de ovidiusimina la: 11/08/2004 10:54:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
« Au fond, ce n’est pas la photo en soi qui
m’interesse. Ce qui je veux c’est de capter une
fraction de seconde du réel »

Henri Cartier-Bresson (1908 – 2004)
===================================================

Kingdoms of the world in a moment

Aug 5th 2004, From The Economist print edition
http://www.economist.com/cities/displaystory.cfm?story_id=3071607

Henri Cartier-Bresson, whose photographs defined the
20th century, died on August 3rd at the age of 95

ALTHOUGH his name was familiar almost everywhere, far
more so indeed than his work, Henri Cartier-Bresson
himself was not a familiar sight. With his alert blue
eyes and a coloured handkerchief knotted round his
neck, he would wander the streets near his home on
Paris's rue de Rivoli and seldom be recognised. One of
the greatest photographers of the 20th century was
himself rarely photographed.

In his lifetime, he travelled to all corners of the
earth, capturing images of some of the most
extraordinary moments of 20th-century history—the
Spanish civil war, the liberation of Paris after the
second world war and the funeral of Mahatma Gandhi. At
the same time he framed and preserved less famous
moments, elevating them with his genius so that they
somehow seemed to capture the essence of life itself.

His unequalled ability to seize a millisecond in time
was uncanny. In his book “The Decisive Moment”,
published in 1952, he wrote: “It is the simultaneous
recognition, in a fraction of a second, of the
significance of an event as well as a precise
organisation of forms, which give that event its
proper expression.” He was never very interested in
the technology of photography, in the effects that
could be obtained during developing and editing in a
dark room. It was all about the thrill of the chase,
the chance to seize a moment.

The man who first inspired Mr Cartier-Bresson was a
photographer called Martin Munkacsi, whose picture of
naked African boys running into Lake Tanganyika in
1931 persuaded him to take photography seriously. “I
couldn't believe that such a thing could be caught on
camera,” he said, “so I grabbed my Leica and went out
into the street.”

Between 1932 and 1935, he lived rough in Italy, Mexico
and Spain where he took some of his most memorable
images. Back in Paris he worked with Jean Renoir, a
film director, and ended up playing the unlikely role
of an English servant in the director's masterpiece,
“La Règle du Jeu”. He was a prisoner-of-war for three
years, and after the war was one of the founders of
the Magnum agency, a trail-blazing photographers'
co-operative. In 1948 he went on the road again,
mostly to India and China (in time for the fall of
Chiang Kai-shek), in an age when the images of
photojournalists like him filled the pages of picture
magazines that were, in the pre-television era,
hungrily viewed by millions.

Unassuming genius
For the last quarter of a century, Mr Cartier-Bresson
eschewed photography, taking only the occasional
snapshot of friends and family, and turning his
attention to drawing. (He trained originally as a
painter, his early work influenced by his friend, the
surrealist artist Max Ernst.) He maintained that he
scarcely wanted to discuss photography any more. “It's
like when you're divorced”, he said, “and people keep
asking about your former wife. There's something
indecent about it.”

He settled into a quiet life in France—in Paris and in
the small house that he owned for some 30 years in the
Lubéron, a region in the south of the country, to the
east of Avignon. And there he died on Tuesday August
3rd, just less than three weeks away from his 96th
birthday.

Mr Cartier-Bresson always said that to be a great
photographer you had to be unintrusive. “For me,
photography is very much a physical pleasure—it's like
hunting, except that we don't kill.” At the height of
his career he would stalk his subjects, and his quarry
would often be unaware that it had been captured on
film. His desire to remain out of the limelight stayed
with him to the end, including his wish to hold back
the world's photographers from the funeral of one of
the greatest of them.

His funeral was a private affair attended by some 50
family and close friends. Only after it had ended did
the French Ministry of Culture make an official
announcement of his death. And the next day, August
5th, many of his most famous images were splashed
across the front pages of newspapers the world over: a
woman slapping an informer she recognises at a
deportation camp in Dessau in 1945; Muslim women in
Srinagar, Kashmir, praying to the sun as it rises over
the distant Himalayas; and a French family picnicking
by the River Marne in 1938, almost a last pre-war
moment of stillness.

Of Mr Cartier-Bresson's death, President Jacques
Chirac said: “With him, France loses a genius
photographer, a true master, and one of the most
gifted artists of his generation.” But it is not only
France's loss. Mr Cartier-Bresson's fame, which grew
despite his efforts to avoid it, reminds a much wider
world of its persistent admiration for unassuming
genius, and of the dwindling stock of targets for that
admiration.

================================================

La famille d'Henri Cartier-Bresson, la Fondation Henri
Cartier-Bresson, les photographes et l'équipe de
Magnum Photos ont la tristesse de vous annoncer le
décès d'Henri Cartier-Bresson le 3 Août à 9h30 dans sa
maison du Luberon.Les obsèques ont eu lieu dans la
plus grande intimité. Un hommage sera organisé à sa
mémoire début septembre.
================================================

Mai multe informatii referitoare la persoanlitatea si opera lui Henri Cartier-Bresson puteti gasi pe site-ul MAGNUM Agency, fondata de HCB. Adresa este http://www.magnumphotos.com/c/ , asa cum s-a mai spus pe acest forum de discutii. Intr-adevar, acolo putem vedea cu totii niste fotografii. Adevarate...

din Bucuresti, un biet ucenic intr-ale fotografiei, Ovidiu SIMINA
11/08/2004
Cluj: Omagiu lui Henri Cartier-Besson - de Dragos Bora la: 12/08/2004 09:09:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Henri Cartier-Besson a murit luni 2 august 2004.

"Am admirat intotdeauna cat de hotarata a fost arta sa,
niciodata n-a taiat, niciodata n-a schimbat lucruri in
laborator: fotografia trebuia sa fie o imagine reala a
momentului. Doar cu un mic Leica si obiective de 50 mm,
el a schimbat lumea sau cel putin modul in care noi ve-
dem lumea" (New York Times - 4 august 2004)

Vineri, 13 august 2004, la ora 20, et. II, la Casa de
Cultura a Studentilor din Cluj
Dl. Prof. Dr. Iosif Viehmann, cu sprijinul
Centrului Cultural Francez, dedica o seara celui care
a fost Henri Cartier-Besson.
RETETA DE SAVARINA!!!!!! URAAAAAAAA!!! - de LMC la: 09/10/2004 00:12:07
(la: Trancaneala Aristocrata)
Savarina

5 linguri zahar pudra
5 oua
5 linguri pesmet fin
coaja rasa de la o lamiie
zeama de la o lamiie
frisca

Siropul

150g zahar
1 pahar apa
1 lingura rom

Se freaca zaharul cu galbenusurile pina se obtine o crema, se adauga apoi, amestecind mereu, coaja de lamiie si pesmetul, la urma albusurile batute spuma (se incorporeaza amestecind foarte usor sa ramina pufos). Se pune compozitia in forma de savarina (forma rotunda cu gaura la mijloc sau orice forma mica si rotunda ca pentru cupcakes). Se coace la foc potrivit, apoi se siropeaza cu un sirop de zahar, apa si rom. Dupa ce se raceste se umple golul din mijloc cu frisca (daca folosesti forma de cupcakes atunci faci tu o gaura mica cu o lingurita) (se poate garnisi punind peste frisca citeva visine sau alte fructe din dulceata).

Eu folosesc tava din aia de cupcakes si in fiecare gaura pun o forma de hirtie care nu lasa ca savarina sa se prinda de tava. Este foarte bine sa folosesti hirtia pentru ca atunci cind insiropezi savarina trebuie sa stea siropul in savarina nu sa curga pe margine. De asemenea este foarte practic la servire, fiecare isi ia savarina cu mina o pune in farfurie si maninca cu lingurita.

Daca vrei sa dublezi portia cantitatilor de mai sus este indicat sa le faci de doua ori, deci nu pune 10 oua odata. Eu am facut asta si de multe ori albusurile au lasat un lichid apos care nu mentine savarina pufoasa.

Pesmetul se poate face din piine alba (not sourdough). In America cea mai ieftina piine este perfecta. Se pun feliile de piine la 150F , sau un foc mic in cuptor si se lasa sa se usuce. Cind o parte este uscata se intoarce pe cealalta parte si se lasa pina sau uscat de tot. Se poate pisa marunt cu un Food Processor, sau cu masina de macinat cafea. Pesmetul trebuie sa fie fin de tot la savarine.

Folositi un rom bun. Eu de multe ori pun mult mai mult rom la sirop decit scrie in reteta. Fiecare cu gustul lui.

Pofta Buna!
RETETA DE SAVARINA!!!!!! URAAAAAAAA!!! - de LMC la: 01/11/2004 19:24:54
(la: Trancaneala Aristocrata)
Scriu din nou pentru cei care vor o viata mai usoara :)


Savarina

5 linguri zahar pudra
5 oua
5 linguri pesmet fin
coaja rasa de la o lamiie
zeama de la o lamiie
frisca

Siropul

150g zahar
1 pahar apa
1 lingura rom

Se freaca zaharul cu galbenusurile pina se obtine o crema, se adauga apoi, amestecind mereu, coaja de lamiie si pesmetul, la urma albusurile batute spuma (se incorporeaza amestecind foarte usor sa ramina pufos). Se pune compozitia in forma de savarina (forma rotunda cu gaura la mijloc sau orice forma mica si rotunda ca pentru cupcakes). Se coace la foc potrivit, apoi se siropeaza cu un sirop de zahar, apa si rom. Dupa ce se raceste se umple golul din mijloc cu frisca (daca folosesti forma de cupcakes atunci faci tu o gaura mica cu o lingurita) (se poate garnisi punind peste frisca citeva visine sau alte fructe din dulceata).

Eu folosesc tava din aia de cupcakes si in fiecare gaura pun o forma de hirtie care nu lasa ca savarina sa se prinda de tava. Este foarte bine sa folosesti hirtia pentru ca atunci cind insiropezi savarina trebuie sa stea siropul in savarina nu sa curga pe margine. De asemenea este foarte practic la servire, fiecare isi ia savarina cu mina o pune in farfurie si maninca cu lingurita.

Daca vrei sa dublezi portia cantitatilor de mai sus este indicat sa le faci de doua ori, deci nu pune 10 oua odata. Eu am facut asta si de multe ori albusurile au lasat un lichid apos care nu mentine savarina pufoasa.

Pesmetul se poate face din piine alba (not sourdough). In America cea mai ieftina piine este perfecta. Se pun feliile de piine la 150F , sau un foc mic in cuptor si se lasa sa se usuce. Cind o parte este uscata se intoarce pe cealalta parte si se lasa pina sau uscat de tot. Se poate pisa marunt cu un Food Processor, sau cu masina de macinat cafea. Pesmetul trebuie sa fie fin de tot la savarine.

Folositi un rom bun. Eu de multe ori pun mult mai mult rom la sirop decit scrie in reteta (de multe ori insiropez chiar cu mai mult sirop). Fiecare cu gustul lui.

Pofta Buna!
Savarina - LMC - de Belle la: 07/12/2004 15:18:32
(la: Retete aristocrate)
Savarina (de la LMC)

5 linguri zahar pudra
5 oua
5 linguri pesmet fin
coaja rasa de la o lamiie
zeama de la o lamiie
frisca

Siropul

150g zahar
1 pahar apa
1 lingura rom

Se freaca zaharul cu galbenusurile pina se obtine o crema, se adauga apoi, amestecind mereu, coaja de lamiie si pesmetul, la urma albusurile batute spuma (se incorporeaza amestecind foarte usor sa ramina pufos). Se pune compozitia in forma de savarina (forma rotunda cu gaura la mijloc sau orice forma mica si rotunda ca pentru cupcakes). Se coace la foc potrivit, apoi se siropeaza cu un sirop de zahar, apa si rom. Dupa ce se raceste se umple golul din mijloc cu frisca (daca folosesti forma de cupcakes atunci faci tu o gaura mica cu o lingurita) (se poate garnisi punind peste frisca citeva visine sau alte fructe din dulceata).

Eu folosesc tava din aia de cupcakes si in fiecare gaura pun o forma de hirtie care nu lasa ca savarina sa se prinda de tava. Este foarte bine sa folosesti hirtia pentru ca atunci cind insiropezi savarina trebuie sa stea siropul in savarina nu sa curga pe margine. De asemenea este foarte practic la servire, fiecare isi ia savarina cu mina o pune in farfurie si maninca cu lingurita.

Daca vrei sa dublezi portia cantitatilor de mai sus este indicat sa le faci de doua ori, deci nu pune 10 oua odata. Eu am facut asta si de multe ori albusurile au lasat un lichid apos care nu mentine savarina pufoasa.

Pesmetul se poate face din piine alba (not sourdough). In America cea mai ieftina piine este perfecta. Se pun feliile de piine la 150F , sau un foc mic in cuptor si se lasa sa se usuce. Cind o parte este uscata se intoarce pe cealalta parte si se lasa pina sau uscat de tot. Se poate pisa marunt cu un Food Processor, sau cu masina de macinat cafea. Pesmetul trebuie sa fie fin de tot la savarine.

Folositi un rom bun. Eu de multe ori pun mult mai mult rom la sirop decit scrie in reteta. Fiecare cu gustul lui.

Pofta Buna!

#30960 (raspuns la: #30959) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a doua despartire - de gigi2005 la: 27/05/2005 04:23:54
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
a fost de bunica mea (mamaie, cum ii ziceam noi). Eu am cunoscut-o batrana si totdeauna cu un batz in mana sa ne altoiasca (pe mine si pe cei doi frati ai mei). Cand nu mai putea saraca imi zicea: las' ca te bag eu in mainile lu' tac'to, vezi tu! Avea tata o curea din piele, lata de doua degete, roasa de purtat dar care se infasura ca o liana de picioarele mele. Si lasa niste urme rosii...In paranteza fie spus eu nu am inteles decat de bataie! Eram atat de incapatzinata incat imi zicea mamaie: mai bine te facea ma-ta un c..at! Iar eu auzisem la cartier (am copilarit in Vitan) o injuratura numa' buna pe care i-o administram. Mi-i jena s-o spun acum! Tin minte ca mamaie nu stia decat o poveste "cu gorila" pe care ne-o spunea mereu.
Am iubit-o pe mamaie ca a avut rabdare cu noi si ne dadea bani... A venit la noi la bloc intr-o iarna, ca la curte era frig pentru oasele ei batrane. A stat cateva luni cu noi si intr-o dimineata s-a sculat, s-a spalat, s-a imbracat frumos, si-a strans bruma de lucruri intr-o sacosha si a vrut acasa la ea. N-a mai vrut sa stea nici un minut. S-a dus acasa, a facut curat, s-a gatit si s-a culcat in pat. A doua zi a chemat-o pe mama sa-i dea 400 lei "sa-i ia fetii un pulovar" si pana seara s-a stins...Nu a suparat pe nimeni, a trait 81 de ani plini de dureri si de..noi...N-am uitat-o niciodata si nici n-o voi uita!
eheeee - de Belle la: 07/07/2005 01:03:31
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
galbiori, negalbiori, eu una mi-am prins urechile, dar era cazul de-o interventie ca deja eu nu mai pot sa urmaresc ce se combate acolo ;)

faceam si eu destule ;)))) .. numai ca eu am stat la bloc. din fericire cartierul era curatel si eram multi copii cam de-aceeasi varsta, cand se-ncingea leapsa sau ascunzelea stateam pana la 10 seara afara. si-mi mai placea sa ma sui in dud la vecinii de peste gard... am fost si eu destul de baietzoasa, tot timpul eram calare pe garduri sau prin copaci.
painea cu untura de care povestesti mi-aduce aminte de vacantele la sibiu, in casa stil sasesc cu pereti grosi de-un metru si curte interioara pavata cu pietre. cand vroia bunica sa ne potoleasca ne dadea cartofi copti cu sare sau paine prajita frecata cu usturoi si unsa cu untura.
nu stiu de ce dar parca prea repede s-a dus copilaria
#58402 (raspuns la: #58400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sugar high!!! - de irma la: 25/07/2005 16:09:14
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
Atat am ras citind comentariile voastre! Si mi-am amintit de copilarie si...am mancat doua savarine!!!! Deh, erau preferatele mele in copilarie :)

Mai copii, da' eu eram tare bleaga pe langa voi :)). Sincer, nu-mi treceau prin cap asa de multe nazbatii.
Cel mai sadic lucru pe care l-am facut a fost ca, odata, m-am prefacut bolnava. Parintii mei erau plecati nu-stiu-unde si eu eram in grija unei vecine (babuta). De-a naibii ce eram, ce m-am gandit eu? (ma enerva babuta, ca prea era cu gura pe mine si nu ma lasa sa fac nimic-nimic) M-am prefacut ca mi-e rau...da' rau de tot!!! (eram un copil destul de bolnavicios si stiam cum e sa-ti fie rau) Tremuram, imi dadeam ochii peste cap, am simulat un lesin...in fine, din ce imi amintesc, am fost destul de convingatoare. Batranica bineinteles ca se dadea de ceasul mortii pe langa mine si dupa diverse incercari de a ma "resuscita" voia sa sune la salvare. Si atunci, am "inviat" ca prin minune si i-am zis ca a fost o gluma si ca n-am nimic.
In tot cazul tin minte ca mi-a parut tare rau de ce am facut. Mai ales ca reactia ei (dupa sinistra dezvaluire) mi-a dovedit ca ea chiar tinea la mine. Nu m-a certat deloc si nici nu m-a parat la ai mei. Doar s-a bucurat ca de fapt nu aveam nimic si a facut uitata toata patania.
Popix,Cico, - de PROUDFRECKLED la: 27/07/2005 05:17:22
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
Vis-a-vis de casa parinteasca se afla Vin-Alcoolul.Pe terenul din fata intreprinderii se depozitau butoaiele cu vinul care urma sa fie imbuteliat.Pe fiecare butoi era scris cu creta Risling,Cabernet,ori Cadarca.Noi copii din cartier nu aveam altceva de facut decit sa alegem ce bem astazi.Ne piteam linga butoiul cu pricina si scoteam cuiul.Cuiul fiind batut cu arta de unul din fratii mai mari.Adica de Dan frati-meu,ce mai,ca nu degeaba-l poreclisera Bachus in liceu.Ne asezam pe spate cu gura-n sus si fiecare bea dupa cit il tineau baierele.Unii cadeau ca mustele ca de aia pina la urma s-a deconspirat toata tarasenia.Au facut gard,au angajat paznic.Ei acum beam cu borcanul ...mult mai civilizat,ca paznicul era baiat de treaba ...ce dadea de la el?Tot farmecul a disparut cind a plecat Dan la fac. in Timisoara.Parca a stins cineva lumina in cartier.
eu am copilarit - de gigi2005 la: 30/07/2005 23:58:12
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
in cartierul Vitan, destul de rau famat. Langa strada mea era o strada de tigani (e si acum, numai eu m-am mutat de vreo 25 de ani de acolo). Era unu, Manuca, care avea mai multi copii. Tata era prieten cu el ca era un tzigan cumsecade, jucau table impreuna, era cuminte si avea serviciu spre deosebire de ceilalti. Si noi copiii ne jucam intre noi, erau copii linistiti, nu vorbeau urat si mergeau la scoala.
Intr-o seara eram in fatza casei la Manuca, noi ne jucam, tatzi nostrii erau cu tablele. Alergam cand in casa, cand afara, Manuca nu avea gard la curte, casa lui avea usa de dadea direct in strada. Deodata se opreste curentul. Bezna afara, bezna in casa... Coana mare (nu mai tin minte cum o chema pe nevasta lui Manuca) aprinde o lumanare groasa, de aia de botez, si o pune pe masa.
Ce s-a intamplat mai incolo intra in sfera paranormalului. Cum vorbeam noi asa in jurul mesei, cana cu lumanarea incepe sa alunece pe masa, aluneca usor, pana la marginea mesei, apoi, ca si cum o mana nevazuta a luat-o, coboara lin, parca plutind, langa piciorul mesei... Buff, tranc! O ceapa zboara si loveste usa unui dulap, apoi un cartof trece in viteza pe langa capul nostru si loveste zidul, si tot asa...
Coana mare se inchina si facea metanii pupand pamantul, noi copiii tremuram ca varga, tatzii nostrii ne luasera dupa umeri sa ne protejeze...
A doua zi a venit un preot, a facut niste slujbe, degeaba...
Mai tarziu, dupa cateva luni, a venit tot o baba si a spus ca fata aia mica a lui manuca avea insusiri psihice iesite din comun, telekinetice parca, dar erau involuntare si se petreceau in cazuri de stres. Cand se va face mare o sa treaca. Daca asa a fost nu stiu ca noi am plecat de acolo in 80.
#62605 (raspuns la: #62586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Gigi - de Cassandra la: 31/07/2005 17:39:38
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Hai sa scriu si eu desi povestirile mele apartin secolului trecut :) Nu stiu insa daca o sa-ti placa povestile mele...
Era o fata in Bucuresti care “dadea” bine in carti se spunea despre ea ca ghicea ca nimeni alta, avea darul de a spune trecutul, prezentul si viitorul. In scurt timp i s-a dus vestea (in cartierul in care locuia) si incepuse lumea sa o caute mai ales ca nu cerea nimic in schimb. Si toti ramineau uluiti de felul “diferit” de a ghici si de cit de bine le potrivea pe toate. Multi spuneau “nimeni nu mi-a ghicit asa de bine inainte”...
Ei bine fata aia eram eu si marturisesc desi tirziu ca nu am nici o putere speciala, nici macar nu stiam regulile de a citi in carti, din cauza asta lumea zicea ca stilul era diferit. Tot ce se cere in asemenea cazuri este ca “ghicitoarea” sa aibe o minima intelegere a psihologiei umane iar cei care solicita astfel de servicii sa fie dispusi sa creada pentru ca de potrivit, le potrivesc ei nu e treaba ghicitoarei. Nu mi-a durat mult timp desi lumea ma ruga si chiar ma tenta cu bunuri materiale sa continui, dar eu m-am speriat de atita succes in ale paranormalului si am lasat deoparte acest capitol pentru totdeauna.

Alta “poveste”. Cind eram mai tinara, am avut mari necazuri din partea a trei persoane la distanta in timp si spatiu. Necazuri atit de mari incit eu care sint in general o fiinta pasnica si nu doresc raul nimanui, le-am dorit in acele momente moartea. M-au facut sa ajung pina la asemenea extrem si recunosc dorinta mea imi iesise din adincul inimii in cele trei cazuri. Ce crezi ca s-a intimplat. Nu la mult timp am aflat ca toti trei au murit. Unul era un barbat, i s-a diagnosticat o tumora cerebrala si a murit. Celelalte doua erau femei si s-au imbolnavit si au murit una de cancer cealalta nici azi nu stiu cauza exacta. Explicatia? Pura coincidenta si faptul ca din toate cazurile astea imi atrageau mie mai tare atentia, deci relatia aparenta intre moartea lor si dorinta mea s-ar fi putut stabili foarte usor in primul rind...in mintea mea.

Eu nu cred in fenomenele paranormale si am observat ca ele apar numai acolo unde lumea este predispusa sa le creada. Dar sper sa nu te superi pe mine pentru asta, nu pot sa cred si pace. Desi in copilarie recunosc ca era fascinant cind ne adunam la lumina luminarilor si povesteam povesti de ni se zbirlea parul :)




Crima din cartierul Primaverii - de epimeteu la: 17/11/2005 21:13:18
(la: Romanitza Iovan...legitima aparare ?!)

Vineri 7 octombrie 2005, undeva în jurul orei 3 dimineaţa, o împuşcătură a răsunat în cartierul Primăverii. Un om pe nume Adrian Iovan a împuşcat în cap, cu o armă de vânătoare, de la 10 cm. pe un alt om numit Bogdan Iancu. Nu a avut nici un moment de ezitare. L-a privit în ochi pe Bogdan, care stătea agăţat de o conductă de gaz implorând milă şi a apăsat cu sânge rece pe trăgaci. Craniul i-a fost spulberat. După comiterea acestei crime, Iovan a chemat liniştit poliţia. A doua zi, aproape toată presa şi posturile de radio şi televiziune au spus acelaşi lucru: Un hoţ a intrat noapte în casa creatoarei de modă Romaniţa Iovan şi a fost împuşcat, în legitimă apărare de către soţul acestuia Adrian Iovan. Acelaşi gen de declaraţii au dat şi şeful Parchetului Capitalei, Nestor Dragoş, directorul adjunct al Poliţiei Capitalei Lucian Guran, ba chiar - ceea ce e şi mai grav - şi procuroarea Adriana Şerbănoiu, care anchetează cazul respectic. Şi asta ţinând cont exclusiv de declaraţiile celor doi soţi Iovan.


Majoritatea opiniei publice a acceptat fără nici o urmă de îndoială această variantă. "Foarte bine i-a făcut.", "Dacă eram în locul lui Iovan şi eu îl împuşcam.", "Doar aşa pot fi opriţi hoţii.", "A fost legitimă apărare fiindcă i-a încălcat proprietatea"... Stop! Hai să vedem ce înseamnă legitimă apărare şi dacă a fost vorba de aşa ceva în acest caz. Conform codului penal, articolul 44. " Este in stare de legitima aparare acela care savirseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau a unui interes public si pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau a temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-au comis. De asemenea, atacul trebuie sa fie material, adica sa fie exteriorizat (ex: lovire, taiere, impungere, sugrumare, etc.); atacul trebuie sa fie direct, adica sa ameninte in mod nemijlocit persoana sau interesul public si sa creeze in acelasi timp un pericol nemijlocit; atacul trebuie sa fie imediat, adica este pe cale de a produce, cit si atacul actual in curs de desfasurare pina la epuizarea lui (ex:apropierea amenintatoare cu un cutit, ducerea unei arme la ochi, imobilizare prin strangulare, etc.); atacul trebuie sa fie injust (nelegal, contrar legii, nedrept, nefondat, sa nu fie justificat, sau provocat); atacul trebuie sa fie indreptat impotriva valorilor aparate de legea penala(in speta, dreptul la viata, dreptul la integritatea fizica, dreptul la propietate, etc.) si sa puna in pericol grav aceste valori(un pericol grav poate produce un prejudiciu ireparabil).". A fost oare în cazul din Cartierul Primăverii vorba de aşa ceva? Prin ce l-a "ameninţat" Bodgan Iancu, un omuleţ de 1 metru 60 de centimetri, extrem de beat (după cum a arătat testul de alcoolemie), neînarmat, care se ţinea cu mâinile de conducta de gaz ca să nu cadă pe Adrian Iovan, un om voinic de peste 1 metru şi 80 de centimetri şi înarmat în plus cu o armă de ucis mistreţi? Este vorba de un răspuns "proporţional"? Dealtfel, nici Iovan nu a recunoscut iniţial că a apăsat pe trăgaci - după cum avea să reiasă în urma unei expertize ulteriore - afirmând că arma s-ar fi descărcat "din greşeală" iar el încerca doar să-i "de-a peste mâini hoţului". Şi asta e una din multele minciuni ale soţilor Iovan. Nici varianta conform căreia, e legitimă apărare în cazul " care din cauza tulburarii sau a temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului" nu e corectă: Adrian Iovan a acţionat cu un remarcabil sânge rece - dealtfel firesc pentru meseria sa de pilot de avioane. Dacă, prin absurd, s-ar admite o asemenea variantă pe post de circumstanţă atenuantă, numitul Iovan Adrian ar trebui demis imediat din postul său de pilot!


Dealtfel, semnele de întrebare au apărut destul de repede. De ce nu era activată alarma în imobil? Zona Primăverii este o zonă extrem de păzită, atât de poliţie cât şi de firme specializate de protecţie care pot interveni în mai puţin de 2 minute. Cum se explică faptul că Bogdan Iancu era beat? Nici un hoţ amator - cu atât mai puţin unul prezentat drept recidivist înrăit şi specialist în vile de lux - nu ar fi plecat la "muncă" într-o asemenea stare! De ce, atunci când Romaniţa pretinde că l-a văzut pe hoţ nu a apăsat butonul de declanşare a alarmei, care ar fi dus la intervenţia agenţilor de pază. Dacă cei doi soţi, şi Romaniţa în mod special, erau aşa de afectaţi de eveniment - de ce au dat o petrecere exact cu o zi după comiterea crimei?? Cum se împacă acest lucru cu declaraţiile lacrimogene ale Romaniţei privind faptul că şi-ar putea pierde "mormolocul" din burtă din cauza şocului suferit? Iar întrebările pot continua: Cum a intrat Bogdan Iancu în vila soţilor Iovan? Oare nu cumva la invitaţia acestora? (Unii au mers până la a sugera o posibilă relaţie între Bogdan Iancu şi Romaniţa sau cel puţin o relaţie de "afaceri" dintre Bogdan Iancu şi Adrian Iovan; fireşte, acestea sunt doar speculaţii...). Ştia Bogdan Iancu topografia casei? (avocata familiei Iancu susţine că da.) Cum a ajuns Bogdan în cartierul Primăverii, plecând din Rahova? A venit pe jos, cu un taxi, cu o maşină...? Chiar nu l-a observat nimeni pe străzile ultrapăzite? Mai straniu încă: De ce nu a auzit nimeni împuşcătura - extrem de zgomotoasă dealtfel? De ce a sărit Bogdan Iancu pe geamul de la bucătărie, aruncându-se 6 metri în gol, dacă nu ar fi fost speriat de moarte? De ce nu a fugit mai apoi din vilă, fiindcă - conform declaraţiei lui Adrian Iovan - ar fi avut timp să o facă în cele 4 minute cât i-au fost acestuia necesare să-şi încarce arma. Şi chiar aşa, cum a reuşit Adrian Iovan să-şi încarce arma în doar 4 minute, când, conform legii privind regirmul armelor şi muniţiilor, armele de vânătoare şi cartuşele trebuie ţinute sub cheie şi în locuri diferite? Altceva: Adrian Iovan avea, la îndemână, un pistol cu gaze - care nu ucide, dar poate respinge un adversar înarmat. De ce nu l-a folosit? De ce a vrut neapărat să-l ucidă pe Bogdan Iancu?


Exceptând postul OTV, care a dus o campanie curajoasă de prezentare echidistantă a acestui caz, ziarul Tricolorul şi revista România Mare, mass-media a avut în general un comportament deplorabil faţă de acest caz - prezentând exclusiv punctul de vedere al unei părţi: soţii Iovan. De acelaşi comportament au dat dovadă şi organele statului care s-au antepronunţat practic în acest caz. Dealtel, există numeroase suspiciuni privind modul cum şi-au făcut averea soţii Iovan. Conform ziarului "Tricolorul" (02.11.2005 ), Romaniţa Iovan a împrumutat 2 milioane de dolari de la Bancorex, bani pe care nu i-a înapoiat niciodată. Cine este hoţ mai mare, dacă acest lucru ar fi adevărat? Şi chiar dacă Bogdan Iancu a intrat în casa soţilor Iovan ca să fure. Merita el oare să fie ucis cu sânge rece? Sunt mai valoroase câteva bijuterii (găsite în buzunarul lui Bogdan Iancu şi care putea fi plantate foarte bine de către Adrian Iovan !) decât viaţa unui om? S-a deschis "sezonul" la vânătoare de oameni? Tare mă tem că, ţinând cont de modul cum lucrează justiţia din România, acest caz va fi muşamalizat iar ucigaşul va fi scos basma curată - aşa cum s-a întâmplat şi în multe alte cazuri în care bogătaşi care au încălcat grav legea (să ne gândim la fiul lui Ţiriac şi la soţia lui Adrian Păunescu).

Ruşine mass-mediei "oficiale" (ziarul Libertate excelează printr-o campanie deşănţată de sprijinire a soţilor Iovan şi de ponegrire a lui Bogdan Iancu) şi autorităţilor statului, poliţiei în principal - care a avut o atitudine părtinitoare şi i-a pus în cârcă lui Iovan o serie de "AN"-uri (fapte cu autor necunoscut) conform principiului "mortul este întotdeauna de vină" . Felicitări aparte merită sora lui Bogdan Iancu, Mihaela Bălănel care s-a luptat şi se luptă cu tenacitate pentru aflarea adevărului. Dacă nu ar fi existat această femeie curajoasă - o adevărată Vittoria Lipan - probabil că acest caz ar fi fost muşamalizat mult mai uşor. Însă acum, acest lucru e mult mai dificil. Tot felicitări merită şi Dan Diaconescu pentru emisiunile sale curajoase şi incisive "Dan Diaconescu Direct". De asemenea, felicitări ziarului "Tricolorul" şi revistei "România Mare" pentru strădania lor de a prezenta corect acest caz.

Alexandra dada - de Andre29 la: 10/02/2006 21:54:33
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Alexandra dada

Vrei sa ne punem pe sfada?

Ia pricepe ce citeste

Ca Tatiku-l te indrageste

Ca tu esti acea frumoasa

Desteapta si ambitioasa

Ochii tai verzui ca marea

Vrajita-l-ar precum in bucate sarea

Cu asa mandra printesa

Nu ma pun eu doar contesa

Plus ca tocmai ce-am primit

O-acadea de rontait

Si-s putin cam ocupata

Ca mi-s tare inghetata

De-ncalzit caut in desaga

Si ma intorc acush degraba

Sa punem de shaga

Cum ne sta noua bine draga


________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
#105115 (raspuns la: #105064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartier-Bresson - de Alin IVAN la: 21/07/2006 13:37:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La Institutul Francez este o expoziţie de fotografie ce se cheamă "Hommage à Cartier-Bresson" http://www.culture-france.ro/controller?action=2004 . Expoziţia este până pe data de 22 iulie (mâine), aşadar, grăbiţi-vă!

Cu prietenie,
Alin IVAN
Ciao copii - de fefe la: 16/10/2006 17:43:42
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
Acuma dimineata am primit chestia asta in email. Sper sa va placa si voua la fel de mult ca mie.

*************************
*************************
*************************

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.

Nascuti pina la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic".

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.

Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam.

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, oricum!" Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste
jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10,000 de mailuri de „dulce". Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine „iubeam". Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s-a cerut) prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am complectat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti`va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers. Daca esti de`al nostru... Felicitari!
* - de latu la: 12/02/2007 11:02:24
(la: Caut un baiat mai plinutz pentru o relatzie dragutza!!)
Am citit intr-o suflare toata conferinta. In a doua suflare m-am bucurat tare mult sa vad ca exista fete si baieti care mai sunt disponibili, ceea ce sunt si eu si n-am mai crezut dupa ce am fost tradus in mai multe limbi, parasit sub mai multe poduri dupa intalniri romantice si uitat in localuri diverse cu ocazie de blind-date.
Mai intai sa ma prezint:
Sunt orfan. N-am mama, n-am tata, sunt un copil din flori, matusa care m-a facut a murit de inima rea iar rudele ei s-au distantat de mine din invidie ca mi-a lasat mie toata averea (Doi metri cubi de actiuni la un mare concern din Cayman Islands, vreo sapte hectare de padure pe Insula Pastelui, doua ambarcatiuni pe lacul Snagov si inca cateva casutze in stil bungalow in diverse regiuni mondiale).
La scoala copiii se intretzineau negativ in spatele meu, invidiosi ca invatatoarea ma dadea intotdeauna exemplu la orele de biologie, dar toate aceste vitregii m-au facut mai tare, mai indarjit, mai dornic de cunoastere.
Astfel am devenit mare cunoscator de vinuri, bere si spirtoase, recunoscand cu ochii inchisi - dupa gust - mai mult de 175 de sortimente din produsele amintite.
Posed trei mashini pe care imi place sa le conduc sportiv in gradina resedintei mele, ca carnet n-am, de cand un politist invidios la vederea Rollsului meu mi l-a luat pe motiv ca as fi fost baut! Ca era manat doar de invidie s-a dovedit ca nu s-a prins nici macar ca Rollsul era furat!
In viata nu mi-a placut sa pierd vremea, ceea ce nu fac nici in ziua de azi. In clasa a shaptea am parasit scoala unde profesorii ma shicanau fiindca nu cunosteau la oameni si nu erau in stare sa deosebeasca copiii dashtepti de aialalti si am urmat scoala vietii, devenind actor la teatrul de arta naiva din cartierul nostru.
Viata m-a invatat sa nu-mi fie frica de munca. Imi doresc chiar o sotie harnica, neavand probleme s-o vad dereticand si stiind cum sa ma port pentru a nu o incurca cand se indeletniceste prin casa.

Sunt foarte simtzitor si saritor, ghidandu-ma dupa principiul "Ce-i al tau e si al meu si ce-i al meu nu te intereseaza", nederanjandu-ma deci sa ma ocup si de problemele ei si oferind astfel fericitei o viata lipsita de griji.

Imi doresc oferte serioase, la casuta postala 1808 in Pietricelili Mari, judetul Moldova. Profile de interesate se pot trimite si la m.john@hothope.com.edu. In toate cazurile rog adaugare tabel cu situatia materiala in vederea unei prime sortari a ofertelor.

Pentru intrebari suplimentare pot fi contactat si telefonic.

Cu stima si neostoita speranta in soarta cruda prezentata succint mai sus
Al dvs. cu drag si neclintita convingere in ziua de maine
Raman in asteptarea vestilor care vor veni
Cu drag si febrila nerabdare

John M. din P.M.

P.S. Sunt plinutz, am shase copii din 8 relatii care n-au fost sa fie si port cizme numarul 44, adidasi Nike nr. 46, blugi nr. 62 si ceas de mana Rolex (obtinut de la un prieten cu 18,50 dolari).
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...