dana gheralia

Are dreptate Daniel: lucrurile d-abia incep sa se incalzeasca p-aici. Eu nu va cunosc, sincer sa fiu nici RL nu am mai citit-o cred ca de prin '90. Pe cand eram in tara, numai de citit ziare nu-mi ardea, gandindu-ma mai mult cum sa supravietuiesc. In schimb - in ultimul an in special - de cand sunt plecat din tara, am inceput sa citesc tot mai cu patos (spre disperarea sotiei) ziarele romanesti de pe internet, in special Ev Zilei si Adevarul. Nu stiu cat de reprezentative sunt acestea pentru ceea ce se intampla cu adevarat in tara, dar momentan imi satisfac nevoia de informatie. Si sa nu uit Cafeneaua, unde imi petrec cu placere o prea mare parte din zi :).

Dar ca sa revin la dvs, pardon, la tine (am observat ca preferi persoana a doua sg), ziceam ca nu te cunosc, adica nu am ti-am citit articole din ziar sau de pe internet, nici macar cartile, scuze pt ignoranta. Probabil ca multi alti cititori (sau membri, cum sa-i numesc?) ai Cafenelei sunt in aceeasi situatie ca si mine. Asa ca, in afara de a citi numai resume-ul tau, am preferat sa astept un pic sa vad si cum raspunzi la intrebarile puse, deoarece acest lucru mi se pare mai edificant despre caracterul unei persoane decat numai un resume sec. Pana acum, pot sa-ti zic caci, in afara de exprimarea placuta (la care ma asteptam din partea unui jurnalist) mi-au placut si unele explicatii care le-ai dat, cum ar fi de exemplu cea din raspunsul #9904 "Coruptie si dezamagiri". Foarte clara si pe intelesul tuturor! Parerea mea e insa un pic mai diferita referitor la influenta pe care o pot avea romanii din afara asupra viitorului Romaniei. Voi dezvolta asta intr-un mesaj mai detailat mai tarziu daca voi avea ocazia. Scopul acestui mesaj e altul: vroiam sa-ti pun o intrebare legata de trecutul de dizident.

Cum explici decizia autoritatilor comuniste de a renunta la pedeapsa capitala si a va pune in libertate? V-au cerut sa faceti vre-un compromis, a intervenit cineva in favoarea voastra? Ma gandesc ca e posibil ca nici voi sa nu stiti carui fapt se datoreaza aceasta "gratiere" a voastra, dar in cazul asta sunt convins ca v-ati intrebat de multe cui ii datorati faptul ca mai sunteti inca in viata.

Intrebarea asta e pornita mai mult din curiozitate, deoarece resume-ul nu explica acest fapt, ci doar ca "au fost pusi brusc in libertate". Cei care au gustat cat de cat din "dulceata" comunismului (in '89 aveam numai 20 ani) stim ce inseamna sa calci gresit pe vremea aia. Tatal meu a fost batut mar prin '84 la militie , numai pt faptul ca "prietenii" de pahar l-au parat ca la betie ii injura pe toti din partid, inclusiv pe decedatii. Nici nu vreau sa ma gandesc ce i-ar fi facut daca l-ar fi prins cu ceva scris, fara a avea scuza betiei. Asa ca sper ca intelegi curiozitatea mea...

Voi reveni in curand cu un alt mesaj referitor la modalitatile in care romanii din afara tarii ar putea ajuta la iesirea Romaniei din impas. Aici punctul nostru de vedere e un pic mai diferit: tu privesti problema din perspectiva romanului din tara, iar eu din experienta romanului din afara.

Dan

Si eu sunt de parere ca Lia Roberts ar fi cea mai buna solutie pt functia de presedinte a Ro, dar din pacate nu prea cred ca o sa aiba succes. Ar fi bine si numai daca in turul doi ar ajunge ea si Stolojan, macar ar scapa tara de paraziti ca Nastase si Vadim. Cel putin Vadim chiar ca e o gluma proasta pe scena politica a Romaniei.

Dintre toti candidatii la presidintia Romaniei Lia Roberts e singurul adevarat om politic. Numai ca nu sunt convins ca romanul de rand va sti la la ce foloseste asta, ci mai mult va pleca urechea la ceea ce ii va zbiera PSD-ul pe toate canalele (controlate) de TV din tara.

Ca o dovada in plus uitati-va la sondajul pe tema asta de la Cafenea http://www.cafeneaua.com/node/view/1014. Aici ar fi de asteptat ca ea sa fie in frunte, deoarece parerea mea e ca multi dintre cei care au participat la sondaj sunt romani din afara sau romanii din tara cu vederi mai largi (din moment ce-si petrec vremea pe internet si nu prin baruri sau la coada vacii). Pana si Nastase a primit ceva voturi aici. Iar in realitate, daca fiecare membru PSD si cu familia lui vor merge si vor vota de cate 2-3 ori fiecare, nici nu se mai pune problema cine va castiga.

Adevarul e ca foarte mult depinde de decizia EU din toamna anului asta. Daca Nastase reuseste sa-i imbrobodeasca sa decida in favoarea aderarii Ro la EU atunci zarurile sunt aruncate deja in favoare lui. Astia sunt in stare sa ia si o palma data pe obraz drept mare succes, daramite un succes adevarat! Oricum, in cazul asta m-as bucura macar ca Ro va intra in EU.

Dan

Lucrez intr-o fabrica si fac proiectare asistata de computer. Asa ca asta mi-e meseria. Si-mi place! Nici nu stiu cum trece timpul si se face seara. In pauze crezi ca merg afara sa ma mai dezmortesc un pic? Nooo... fuga pe internet: shopping, ultimele stiri, emailuri, conturi bancare, carti de credit, stock market, ziare sau carti de citit, filme de vazut, chat room-uri, Cafeneaua... Inainte de a pleca acasa crezi ca scot capul pe fereastra sa vad cum e vremea afara? Binenteles ca ma uit tot pe internet sa vad cate grade sunt si daca ploua afara! Odata ajuns acasa... direct la computer din nou. Fiecare cu computerul lui!!

Pentru mine computerul si internetul sunt nu numai pasiune si dependenta, dar si necesitate. Orice ai nevoie, orice informatie e numai cateva click-uri away. Daca vreau sa ma relaxez rasfoiesc internetul, ascult muzica, citesc ziarul, stau la barfa cu amicii, fac cumparaturi, etc.

Peste doua saptamani voi merge in concediu. Crezi ca voi lasa computerul acasa? Mai bine las valiza cu haine!

Dan

Dan, intrebarea ta are multa substanta. Imi da ocazia sa intreprind o scurta disectie in mentalitatea regimului represiv comunist al sfarsitului anilor '80.

Decizia autoritatilor comuniste de a renunta la pedeapsa capitala si a ne pune in libertate a avut cel putin urmatoarele premise (tare as vrea sa vad referatul pe baza caruia s-a luat aceasta masura!)


1. Nu se putea ignora ca Europa Libera si chiar ONU cunosteau cazul iar E.L. a facut acest lucru public. Ar fi trebuit sa ne judece, sa produca un proces ca sa primim pedeapsa, ceea ce nu s-a intamplat in final, am stat 93 de zile in inchisoare, forma legala fiind cea a "arestului preventiv" (asta e o poveste in sine!);

2. Nu exista certitudinea ca dezvaluisem toate conexiunile "retelei" si atunci era preferabil cel putin o perioada sa fim observati in libertate, in medii izolate (am avut domiciliu fortat, fiecare in localitati diferite, dar ne-am aflat permanent sub supraveghere);

3. Pe tot timpul anchetei a revenit obsesiv in retorica anchetatorilor numele corespondentului agentiei TASS (sovietice) cu intrebari care vizau amestecul acestuia (si implicit al URSS) in actiunea noastra. A ne elimina prezenta si riscul (doar in mintea lor!) unei represiuni de la Moscova.

4. Ceausescu si consilierii lui securisti au decis sa se concentreze pe compromiterea lui Bacanu - considerat pe buna dreptate liderul miscarii - si "incarcarea" lui cu un proces de specula cu masini, evitandu-se orice conotatie politica. Initial s-ar fi dorit sa i se insceneze un proces de viol - cum mi-a marturisit mai tarziu - dar constitutia fizica a lui Bacanu nu le-a permis aceasta speculatie care le-ar fi satisfacut setea de murdar.

5. Miza pentru regimul ceausist nu a fost vietile noastre. Aceasta era NIMIC. Imi amintesc ca aievea primul moment in care m-a cuprins frica: nu cand mi-au spus ca vom fi condamnati la moarte. Ci prima data cand... am avut nevoie sa fac pipi dupa primele ore de ancheta, imediat dupa arestare. N-am fost niciodata mai constient de modul brutal in care imi luasera corpul in posesie si puteau face ce doresc cu el. Cu vietile noastre ar fi putut face ce ar fi vrut. Dar faptul ca ar fi creat din noi niste martiri-eroi ar fi fost extrem de incomod.


Intr-adevar, am fost pusi brusc in libertate, prin oferirea exilului intern ca alternativa la pedeapsa capitala. Securitatea, ca si Mafia, era experta in "oferte care nu se pot refuza" (evident, aluzie la filmul "Nashul")...


Ca sa ma refer la intregul tau mesaj: cartile mele sunt mai degraba tehnice si pot fi folosite de persoane cu activitati in domeniul educatiei (a doua e practic un manual). N-ai pierdut nimic daca nu le-ai citit!


Nu stiu daca azi as mai fi fost in viata daca actiunea noastra s-ar fi derulat in 1984. In acea perioada tatal colegului meu de Automatica si bunului meu prieten Andrei Ursu a fost retinut de Securitate, inchis si ucis in bataie cu lovituri de cizma in abdomen, sub acuzatia de colaborare cu Europa Libera. Aproape douazeci de ani mai tarziu, Andrei, care ar putea fi unul dintre interlocutorii nostri in cafenea, caci am avea multe de aflat de la el, a reusit in pofida imensei coruptii din Romania sa-i bage la inchisoare pe ucigasii lui Gheorghe (Babu) Ursu. Ma inclin in fata perseverentei lui Andrei si a oamenilor cinstiti din justitia romana - da, mai exista! - pentru memoria tatalui sau si pentru scoaterea la iveala a adevarului!!!


Deci multumeste celui-de-sus ca sa zic asa, ca tatal tau a scapat atunci, in Orwellianul 1984, cu viata.


In fine, astept cu mult interes propunerile tale privind iesirea Romaniei din impas. Doar am afirmat ca mi-am propus sa sustin, sa creez daca este nevoie, un grup de persoane interesate in acest lucru - fara sa ma grabesc - mi-am dat zece ani incepand din decembrie trecut pentru aceasta ULTIMA incercare. Si exista si oameni in Romania pe care ne putem baza. Trebuie doar gasiti si sprijiniti sa-si mentina verticalitatea morala.


Locuiesc permanent (suntem rezidenti americani permanenti) la circa 20 de kilometri de Washington D.C., Dan. Nu am nici una dintre grijile specifice Romaniei. Am o familie fericita. Deci perspectivele noastre, ale tale si ale mele, nu au de ce sa nu gaseasca un numar cat mai mare de puncte comune. Facem parte, asemenea multora dintre cei care citesc aceste randuri si carora le multumesc pentru rabdarea de a fi ajuns pana aici, din acelasi munte de vointa si de putere al romanilor din diaspora care nu s-a trezit inca.

Din pacate mai trebuie sa afirm si ca in Romania de azi, insisi oamenii cinstiti care sa afla permanent in Romania sunt de fapt tot intr-o diaspora: au ajuns "straini" in tara lor, acaparata de hoti nepedepsiti si ucigasi ai viitorului.

O surpriza extraordinara!!!!Multumesc!!!!

De laudat aparitia d-lui Dinescu pe net, felicitari "protagonistilor". Stiu ca dansul nu se prea da in vant pentru prezenta pe internet, dar dat fiind faptul ca are atatea sa ne arate (si la ce nivel!), n-ar putea fi convins sa ne arate un pic mai multe?

Rasuflate sau nu... macar te mai fac sa schitezi un zambet, ceea ce nu pot zice despre comentariile unora ca Mihai, Anda, Belazur. Daca nu va plac, e foarte simplu: nu cititi, dar va rog... nu faceti pe snobii. Daca se fac bancuri cu blonde, politisti, olteni, ardeleni, moldoveni, etc, asta nu inseamna ca noi chiar si credem ca toti astia sunt prosti, nu fiti copii!

Nu va opriti cu glumele. Chiar daca unele le-am mai citit, nu ma deranjeaza sa mi le reamintesc. Mersi.

Dan

Multumesc pt raspunsul la intrebarea pusa. Faptele se potrivesc cu gandirea intortocheata a autoritatilor de atunci (oare acum o fi mai diferita?).

Sa revenim la discutia referitoare la ajutorul pe care l-ar putea da tarii romanii din afara. Pe scurt, ziceai ca ar trebui sa ne implicam din punct de vedere economic, cu investitii directe. Sunt de acord, asta ar implusiona intradevar intr-o oarecare masura economia Ro. Numai ca apar atatea probleme... Am sa dau ca exemplu cateva situatii din experienta personala.

In primul rand vreau sa precizez ca nu sunt businessman ci inginer proiectant, deci o persoana tehnica. Asa ca privesc lucrurile foarte simplu. Compania americana la care lucrez cumpara matritze de pe piata locala si din Asia, in principal China. Sculele din China sunt 20-30% din pretul celor americane dar se face un compromis la calitate. La discutiile cu patronul american am reusit sa-i starnesc interesul in a stabili o colaborare cu una-doua fabrici romanesti care sa produca o calitate comparabila cu cea americana la preturi mai scazute, chiar daca ceva mai mari decat cele chinezesti. Amicul mi-a cerut sa-i fac un raport in care sa compar cele doua piete. Am cerut estimari de preturi de la niste furnizori din Ro pe care-i cunosteam dinainte de-a pleca, am dat ceva telefoane iar concluzia... total necompetitiv. Preturile erau undeva la 70-80% din cele americane (datorata in parte preturilor in Euro), termenele de livrare cam cu 30% mai lungi (la care mai trebuia sa adaug si shippingul 4-5 weeks din Ro), calitatea... acceptabila sa zicem, iar servirea... cu nuanta romaneasca. La a 3-a cerere de quote am fost deja apostrofat ca "... da nu le dau nici o comanda deja?" desi le-am explicat aspectul de market research al cererilor mele. Concluzia raportului a fost... total neprofitabil si am ramas cu un gust amar dupa aceasta experienta. Se pare ca in unele fabrici romanesti inca mai domneste acea mentalitate comunista in care furnizorul era mult mai important decat cumparatorul "Daca nu-ti convine du-te si cumpara din alta parte!". Nu mi s-a spus asta chiar in fata dar cam asa s-ar fi translatat indiferenta celor cu care-am vorbit. Cred ca asta se datoreaza faptului ca in Ro nu exista inca o piata cu adevarat competitiva in anumite domenii.

Tot pe aceeasi tema: aceeasi firma americana la care lucrez a primit la un moment dat o cerere de proiecte care depasea cu mult capacitatea noastra de executie. I-am spus sefului nici o problema se va rezolva. Ma gandeam ca stiu atatea birouri de proiectare in Ro ca va fi imposibil sa nu gasesc pe cineva sa ma ajute. Surpriza: am gasit binenteles, dar cu $17/ora. Cei care mi-au oferit $10/ora nu aveau high-speed internet access, deci nu puteam comunica usor. Prietenii (tot romani) din Canada au oferit $22/ora. Nici nu a trebuit sa stau pe ganduri. Mai tarziu am rugat pe cineva din tara sa abordeze biroul de proiectare care-mi cerea $17/ora. Culmea, lui i-au cerut 10 euro/ora. Oare cat era cursul valutar euro/dolar acum 6 luni? De ce pt cineva din afara practicau un tarif separat? Poate am parut mai fraier?

Acum vre-un an stateam de vorba cu un prieten inginer aflat inca in tara. Tipul se descurca binisor cu aceeasi meserie ca si mine. Avea si ceva practica particulara cu care mai facea ceva extra. Acum isi face bagajele sa plece in Canada. (Nu am avut nici un amestec... pe bune!) La vremea aia ma intreba daca as fi dispus sa investesc si sa deschid o mica fabricuta cu el in Timisoara, ca se ocupa el de tot. I-am cerut informatii suplimentare. Concluzia a fost pana la urma ca m-ar costa mai putin si s-ar rezolva mai repede daca mi-as deschide o afacere similara intr-una din suburbiile Chicago-ului, unde locuiesc. De ce? Datorita birocratiiei din Ro, a coruptiei, etc. Si aici trebuie sa platesti tot felul de fees dar ce putin ti se da o chitanta si suma poti sa o deduci de la income tax. Pe cand in Ro cum poti sa deduci o spaga data unui functionar la Primarie? Aici pot sa-mi deschid o afacere privata si pe internet, pe cand in Ro trebuie sa-mi iau un avocat. Un alt aspect erau utilajele: masini-unelte second hand cumparate in Ro, aveau aproape acelasi pret ca unele noi in USA. OK, poate ca astea de aici sunt made in Taiwan si nu in Elvetia, dar sunt noi si cu garantie. Si le poti lua in financing foarte simplu, fara giranti, fara sa-ti pui casa ca si colateral. Se poate folosi utilajul respectiv si business-ul ca si colateral, pe cand in Ro... un milion de hartii.

Scuze daca v-am facut sa va pierdeti pierdut timpul citind exemplele astea lungi, insa am vrut sa explic un pic punctul meu de vedere. Prin prisma experientei personale pot sa va zic ca nu vad prea multe beneficii in a investi in o afacere in RO. Poate doar din patriotism sau faptul ca vorbim aceeasi limba. Iar un businessman care-si justifica investitiile pe baza acestor sentimente nu prea cred ca o sa faca multe parale. Momentan speculatiile la bursa americana mi se par mult mai safe decat investitiile in RO.

Concluzia mea e ca in primul rand romanii din tara trebuie sa faca tara mai atractiva investitorilor din afara prin crearea unuei legislatii friendly si crearea unei atitudini care sa incurajeze acesti investitori. Romanii care pleaca in afara ajung sa vada felul de a face afaceri prin modul in care acestea se fac in noile lor tari, iar daca dupa o vreme le vine ideea de a se intoarce si investi in tara, sunt loviti de palma realitatii romanesti, care le cam taie cheful. Cei care o duc pana la capat totusi, sunt de admirat pentru curajul lor.

Dan

Dan, raspunsul tau e cat se poate de edificator si corespunde unei realitati pe care o cunosc. Pe de alta parte eu am o firma de productie de software si servicii IT in Romania, care dureaza de cativa ani si ofera o paine la peste 20 de suflete. Au inclusiv o conexiune Internet de mare viteza (1/2*T1). Daca te mai gandesti vreodata ca ai putea realiza un proiect in Romania de ce n-am incerca sa facem ceva impreuna? Mie mi se pare ca noi, cei aflati in diaspora, comunicand, ne putem uni eforturile si pune cap-la-cap elemente care ne vor ajuta si pe noi si pe cei ramasi acasa. Nici nu concep sa pornim de la ideea unei "opere de binefacere" - inainte de orice, binefacerea nu se autosustine... Dar oameni sanatosi care castiga un ban bun si curat in Romania pot avea grija si de cei aflati in nevoie, aflati alaturi de ei.

Ma poti contacta pe adresa personala (editor@romanialibera.com) daca vreodata te gandesti sa dai curs unui astfel de gand. In cadrul Grupului pe care-l construim exista si alte persoane interesate in afaceri, in spirit occidental. Desigur, cu totii am putea avea o viata fara griji aici - deci in ultima instanta tot o forma de binefacere este cea catre care tindem, promovand afaceri (ce n-au voie sa fie decat reciproc avantajoase!) cu Romania, dar cel putin nu pierdem, si evitam dezamagirile.

Vor aparea curand si factorii politici in Romania care ne vor incuraja sa dezvoltam acolo, refuzand ciubucurile si birocratia. Eu sunt optimist!

Prietene, sint de acord cu tine, Dumnezeu care este spiritual nu are nevoie de o imagine inchipuita de om, Asa ca daca te rogi si te incurajes sa faci asta, roagate unde esti caci, El este acolo cu tine si iti garantez caci El te aude.

...pana la aparitia acelui cineva si/sau a schimbarii de fapte in fotografia romaneasca, multumim pentru detaliile legate de personalitatea d-lui Dinescu si pentru radiografia continua pe care o faceti situatiei actuale...

Credeam ca fotografia este facuta de oameni, eventual de fotografi. Poate, din punct de vedere istoric, fotografii nu sunt oameni. Ar fi si asta o tema de discutie.
In paginile citite din teza cu pricina am mai inteles ca ea era facuta doar de institutii.
De institutii bune, “Generatia optzecista”, UAP, Eugen Iarovici si de institutii rele. AAF, cu o structura etatizata, in descompunere…
Din context, teza e tratata foarte convenabil din punct de vedere istoric, mai ales a unui istoric cu preocupari diverse, cat s-ar putea de lucrative. Ma refer la indrumatorul dl. M.Rotar.

Asa este arta era oarecum controlata in anii 80.
Desi sub control de stat, prin AAF si Consiliul Culturii, fotografia din Romania era de fapt vie. In nici-un caz Fotografia acelor ani nu insemna nici conducerea AAF, nici „generatia optzecista”.
Fotografia acelor ani inseamna mai degraba Aurel Mihailopol, Edmund Hoffer, Armand Rosenthal, si cei care se ridicau: Dan Dinescu si ceilalti. Acestia erau membri AAF, care faceau lucrari asa cum doreau ei, departe de asa zisa fotografie pseudo-artistica promovata de AAF.

E adevarat, erau si profitorii sistemului. Fotografii cu tovarasul, la AAF facea doar D.M, nepotul Doamnei. Da, sinistra lui sotzie.
Daca ar fi sa comparam pe dl.Kiraly numai cu tovarasul Mitru MeinKampf, ce scrie in teza nici nu se apropie de realitate.
A fost cu mult mai grav.
Dar ma tem ca nici in visele lor, lucrarile “generatiei optzeciste” nu se apropiau de cele facute de numele citate mai sus.

In National Geografic citeam ca informarea conteaza 85% din succesul unei intreprinderi. Nu si la noi, unde informarea este sublima, mai ales daca lipseste cu desavarsire.
Pe vremea Imperiului Roman, justitia se conducea dupa zicala: “Audiatur et altra pars.”
Da’ partea cealalta nu dadea bine, istoriceste vorbind, din Alba Iulia.
In fond, dl.M.E. a fost manipulat si recompensat de cei care l-au indrumat spre aceste pozitii si concluzii. Destul de trist ca dansul crede ca apara adevarul.
Poate doar un adevar favorabil pentru anume persoane.
Adica pe acele vremi grele nu era nimic. Si ce era, nici nu merita citat, ca de Partid era poluat. Noi, cei din extremul Est, acum decisiv ne trezim si istoria v-o ametim.
Destul de vesela puscarie, domnilor. Numai bine, AP.

"Hristos a murit pentru poporul sau, poporul evreu.
Hristos a murit fiindca evreii contemporani lui parasisera invatatura
lui Moise."
Credeam ca moartea lui este privita in religia crestina ca un sacrificiu pentru mantuirea tuturor oamenilor, nu numai a evreilor ! Iar tot in Vechiul Testament este scris ca vor aparea multi care se vor pretinde a fi Mesia si avertiza sa nu li se dea crezare. Deci aici este o chestiune de interpretare.

"Sacrificiul lui Hristos a dus in final la distrugerea Templului condus
de citeva grupuri "aristocratice" precum cohenii, levitzii, danii samd."
Distrugerea templului nu a avut nici o legatura cu Isus ci cu revolta impotriva imperiului roman.

"1) iudaismul talmudic - nascut ulterior, la 200 de ani dupa moartea
lui Hristos cind se pomeneste pentru prima oara functia de rabin
si locul de adunare a evreilor, sinagoga." Fals. Rabinul este invatator ( adica exact titlul cu care si lui Isus i se adresau discipolii sai ! Acesti rabini nu erau neaparat preoti (cohanim) ci invatati, adica intelectuali si ei compuneau Sanhedrinul adica sfatul inteleptilor, un fel de parlament antic.

"Criticii lui Mel Gibson, cu totii evrei,..." Iar fals. Printre critici se numara si preoti catolici si pastori protestanti, tot asa cum printre cei care au fost pentru prezentarea filmului in forma sa actuala sunt si evrei inclusiv rabini. Problema discutata a fost daca prezentarea filmului in forma actuala va duce la intensificarea antisemitismului sau nu.

"Adica, ca deobicei, evreii fac din fum foc, din tzintzar armasar..."
Bun, dovedesti ca poti sa ai prejudecati contra evreilor si fara sa fi vazut filmul. In paranteze te felicit pentru folosirea unei cacofonii in aceasta fraza.

O ultima intrebare: explici opozitia evreilor la film "Fiindca evreii contemporani noua, sint evrei talmudici..." conform teoriilor tale. Si Maia Morgenstern este deci o evreica talmudica ? Si ea e contra filmului ?
Sau poate toate teoriile absurde, falsurile si jumatatile de adevar pe care le-ai prezentat sunt menite sa justifice antisemitismul tau ?

Internationalizarea problemelor Basarabiei, Bucovinei Timocului, drama
aromanilor, meglenoromanilor si istroromanilor - este o problema prioritara
(prioritate nationala, in sensul veritabil pe care incercam sa-l dam) a
demersului nostru - eu am increderea asta.

De altfel Transnistria si toate cele expuse sun tprobleme ale Europei - iar
avertizarea celor nominalizati in mesajul de mai jos, si a altora, trebuie
facuta de urgenta !

Dan Tiba wrote:
Da, intr-adevar au fost niste formulari cam neclare in unele mesaje
din aceasta saptamina, din si de dupa teleconferinta.

Nu exista nici o indoiala ca populatia din Basarabia face absolut tot
ce este omeneste posibil ca sa reziste la uriasele presiuni care se exercita
asupra ei. Eu si multi membri ai UMRL, CMR, etc. avem o mare admiratie
pentru
aceste extraordinare realizari, pentru inventivitatea, spiritul de
sacrificiu,
numeroasele initiative , dirzenia si clarviziunea de care dumneavoastra dati
dovada. Si sunt convins ca veti reusi in ceea ce intreprindeti!!!
Ar fi bine ca si mai multi romani din Romania sau chiar din diaspora sa aiba
aceste calitati si cred ca trebuie sa urmam 100% modelul si analiza care se
face la Chisinau de catre CAIC, de catre personalitatile locale reprezentind
spiritul romanesc.

La nivel strategic, este evident ca resursele materiale de care dispunem
sunt
insuficiente, sub minimul necesar. De aceea o directie prioritara trebuie sa
fie apararea unor principii clare, fundamentale ale vietii politice, ale
dreptului international. Mesajul meu de ieri exact asta propune. Sa ne
adresam
unor personalitati , unor foruri recunoscute international si sa le cerem sa
se
implice in aceste chestiuni.
Poate Emma Nicholson si Arie Oostlander vor manifesta aceeasi energie si
intelegere si capacitate de reusita si in aceasta directie.
Dan Tiba
Berlin





SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)

Tocmai ce m-am intors de la vernisajul expozitiei "150 de ani de fotografie in Spania", care mi s-a parut un adevarat dezastru.

In primul rind titlul e gresit; din astia 150 de ani trebuie retrasi anii de dictatura franchista si ai razboiului civil; pentru ca atunci fotografia a fost ba de stinga, ba de dreapta, aservita unor cauze politice si nu artistice, extrapolind si aplicind cele citite in lucrarea de licenta de care am mai vorbit mai jos si care mai este la Fotomagazin inca.

Astfel, curatorii expozitiei, si organizatorii, ar trebui sa faca o excursie cu autocarul la Alba Iulia cu proxima ocazie si sa mai vada cum e cu fotografia adevarata; au facut cu aceasta expozitie o mare gafa culturala; nu au stiut ca ceea ce au pus pe pereti nu e fotografie, ci o insailare de opere goale pe perete; adevarata fotografie nu trebuie sa aiba detalii in alb, in negru, nu trebuie sa aiba compozitie si nici sa spuna ceva, doamne fereste, ci sa fie o opera de arta in sensul operelor celor care au influentzat pe domnul fost student la istorie de care vorbeam - acum licentiat si adevarat profesionist.

Doamna Juana Zlotescu Simatu, directorul Institutului Cervantes, se vede ca nu a citit Fotomagazinul si nici lucrarea cu fotografia ESTica facuta de vizionarii de pe aici; astfel domnia sa spune ca:
"... in epoca franchista se observa si in fotografie o exaltare patriotica, nostalgica fata de trecutul imperial al Spaniei..."
...dupa epoca fotografiilor oficialiste se va trece, in ritm trepidant, la fotografii inspirate din ultimele curente fotografice..."

Dar nu neaga nici operele nici fotografii din perioada franchista.

Propun, pentru ca tot nu sunt bani in invatamint, multiplicarea anumitor opere de licenta care au luat 10 si trimiterea lor contra cost la oamenii de cultura interesati, sa vada si ei cum se trateaza profesional aspectul fotografiei pe timpul unei alte dictaturi si al sinistrei sale sotii.

Acum, despre expozitie, pe bune, ce sa spun; primul meu soc a fost sa vad atit de multe poze bune reunite; si foarte bune, ca fotografie, si senzational marite, de o calitate incredibila; si bineinteles ca am murit pe loc de invidie, pentru ca daca Romania ar vrea sa faca o expozitie similara, 150 de ani de fotografie in Romania, nu ar putea; nimeni nu are negativele, nu sunt nici pozitivele, nu stim nici macar care sunt fotografii care ar putea sta pe simeze; de mai mare risul.

Da..., noroc ca avem codri verzi de brad ( taiati de zor si exportati) si cimpuri de matase (nelucrate...)

La expozitie a venit si un mic grup de retardati estetic, veniti cu pluta din strafundurile aafeului; a fost domnul inginer Dinescu Dan (www.fotografu.ro/dandinescu), domnul arhitect Andrei Pandele, domnul editor Florin Andreescu, domnul speolog Cristi Lascu; nu pot sa spun ca acestia sunt fotografi, ca sa nu dau apa la moara altor tineri cu miinile asudate la comanda vreunui buldozer si mai ales sfatuitorilor acestora.

Expozitia mi s-a parut un succes si merita vizitata de oricine e interesat sa vada o imagine exceptionala si o analiza obiectiva si bine facuta a unui timp si mai ales a unui spatiu cultural de maxim interes.

"ceea ce ne arata fotografiile nu este impietrirea trecutului ci, dimpotriva, vibratia tuturor timpurilor prezente in succesiunea lor, nealterate de meandrele memoriei.
Doar fotografia ne poate arata in mod nemijlocit ca cei care au populat trecutul nu sunt altii decit semenii nostri" - spunea Antonio Munoz Molina.

De vazut neaparat, pina pe 4 aprilie 2004, la Galeria Etaj 3/4 de la TNB

In primul rand vreau sa-ti spun ca a ta comparatie intre muzica si vinul "cu buli" este deplasata. Adica io ar trebui sa inteleg ca daca un cd original cu pink floyd (asta fiind sampania) ii scump, ar trebui sa-mi pun pofta in cui si sa nu mai indraznesc sa ma dedau la delicatesuri care nu-i de buzunarul meu? Si, prin urmare, sa ma multumesc cu poshirca mea nationala, adica vali vijelie - valoarea mea si imparatu' guta? Ca atatia bani am?


Daniele, Daniele, ai comis-o si cu fraza "Dar muzica pe CD/casete nu e un produs de stricta necesitate, deci nu putem vorbi de specula. E prea scump CD-ul pentru mine? Asta e, nu il cumpar."
Cum adica muzica nu e un produs de stricta necesitate? Iti dai seama ce faci? Sau ce zici? Pai merg mai departe pe firu logic si deduc: pai nici literatura nu e importanta, ca nu crapi de foame daca nu citesti Joyce.

Si stii ceva? Daca io am anumite preferinte muzicale, cand aud ca a aparut un album nou cu trupa X il caut repede pe net, manata in primul rand de curiozitate. iar daca e intr-adevar o valoare, in momentul in care gasesc originalul si am si bani sa-l cumpar, o fac. Dar la un salariu ca-n romanica, sa dai 15 euroi pe un cd e o adevarata nebunie. In plus, imediat ce faci nebunia asta, nu se poate sa nu regreti ca n-ai cumparat albumul Y. Sau Z. Iar alti 15 euroi nu mai ai de un'sa scoti, oricat te-ai screme.

Da', dupe cate spui matale, danutzule, las' sa cumpere tot manelistii posesori de mertane sidiurile originale (cu manele si dance, bineinteles, ca altfel de muzici nu are cautare, deci sa nu se mai produca!), iar ailalti sa crape de ciuda ca ei si-au pierdut vremea prin biblioteci universitare, in loc sa mearga la produs in turcia sau italia.

Ooooof, viata mea... de bugetar!

Hello my friend,

Vreau doar sa-ti spun ca esti 100% on the money,cum zice expresia. Frumos raspuns si un ecou al ideilor si gindirii mele.
E adevarat tot ce scrii,din pacate am uitat sa mentionez lucruri ce tu le-ai adaugat,dar acum face subiectul meu plin!Multumesc.

LOVE&PEACE,
Ozzy

I love you all!God bless you all!

Daniele! :) Eugeniile? Eugenii sunt peste tot si acum. Made in Timisoara by BegaPam SA. Ia cauta-le prin vreun magazin romanesc.

Cu respect,
va salut dle Maier. Sunt Dan Florin Leontescu, si vreau sa va multumesc acum, pe aceasta cale, dupa multi ani, cred ca vreo 11, pt ajutorul acordat cand am venit pt prima oara in redactia "RL", mai precis la defuncta, din pacate, ARPress. Practic, ati fost "nasul" meu, in viata jurnalistica, de atunci si pana in prezent activand fara prea mari intreruperi. Acum si eu, ca multi altii, ingros randurile emigrantilor in SUA. Din fericire, cel de sus are grija de mine si ma lasa inca sa profesez aici ceea ce am invatat din (din nou) defuncta SSJ. E drept ca acum am o licenta universitara. Va doresc numai bine, sanatate, dragoste si liniste, dstra, dlui Petre Mihai Bacanu, pe care desi nu am fost prea apropiati, l-am simtit ca pe un al doilea tata, macar in ale jurnalismului... Salutarile mele si domniei sale, va rog sa i le transmiteti, daca puteti. Pentru orice mesaj, eventual ajutor, colaborare ati avea nevoie de aici din SUA, va stau la dispozitie. Rog doar email la: FLO@ORGANIZER.RO si va voi raspunde negresit. Cu bine, si poate colaboram si in domeniul internetului (sunt actionar la o firma cu 10 domenii de internet, din care on-line acum doar www.plicuri.ro si www.palinca.ro. Cu bine, acelasi student Leontescu.

Cred ca intrebarea ta e adresata in primul rand celor din afara, deoarece pt majoritatea celor din tara se pune inca problema de a le ajunge salariul, nu daca le mai si ramane ceva. Pe cineva care face $100-200/luna e cam nepotrivit sa-l intrebi daca-i mai si raman bani.

Oricum si pentru cei din afara intrebarea e destul de dificila. Cazul meu de exemplu, pe hartie totul suna frumos, dupa ce trag linia ar trebui sa ramana lejer cel putin $1000-1500 lunar. Dar la sfarsitul lunii observ ca d-abia mi-au ajuns banii. De ce? Pentru ca intotdeauna apar cheltuieli neprevazute: medicale, dentare, reparatii la masina (intotdeauna se strica ce nu e acoperit de garantie), musafiri, cadouri, mese la restaurant, concerte, haine, pantofi... etc. Si inca nu avem copii...

In primul an in Canada am reusit sa-mi platesc datoriile din Romania ( 10,000 CAD). Dupa 5 ani de Canada aveam salariul aproape de 3 ori mai mare decat la inceput si... 15,000 CAD datorie pe carti de credit. De fiecare data cand nu-mi ajungeau banii, in loc sa-mi ajustez cheltuielile in functie de buget, era mai usor sa-mi santajez seful ca plec daca nu-mi mareste salariul. Treaba merge pana la un anumit nivel, adica pana cand ajungi sa ai salariul cat si seful tau. Dup-aia... alt loc de munca. Acum, in USA, am salariul mai mic decat in Canada, dar datorita unei discipline financiare autoimpuse am reusit sa-mi revin financiar.

Concluzia mea: conteaza mai putin cat de mare e salariul ci mai mult cum il chibzuiesti. Stiu ca e bine sa ai salariu mare si sa nu-ti faci griji cum il cheltuiesti, dar tocmai aici e greseala: daca nu-ti faci griji iti cheltuiesti banii pe nimicuri si dup-aia nu-ti ajung pt lucrurile cu adevarat importante. Ani in sir am cheltuit minimum $10 zilnic pe tigari si cafele. In ultimul an platesc lunar $150 pe medicamente ca sa vindec ce-a stricat abuzul ala. Cu banii pe care i-am aruncat in felul asta mi-as fi putut cumpara, fara exagerare, o masina noua sau chiar un apartament in Romania. Sau pur si simplu sa-i pun deoparte pentru batranete.

Dan