dans iubire speranta bucurie

:)...ma bucur sa vad poezii de acest gen pe cafenea..."iubiti-va"...ft frumos...intradevar, iubirea e tot ce avem nevoie , e singura modalitate spre fericire si armonie intre oameni...un mesaj de iubire catre lume, sa nu uitam lucrurile sfinte si sentimentul frumos care ne leaga doar prin iubire...ma bucur sincer pt aceasta poezie minunata!...doamne ajuta!...:)

"Lumina fie-ti calea si sufletul Iubire,
De-acum inainte traieste-n Fericire!"...:)

Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat. „Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa. Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.
Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.
Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.
Si ii spune asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
(La noi, la crestini, cei doi lupi sunt ingerii, cel de pe umarul drept si cel de pe umarul stang.)
Lupul Raului.
El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..
Lupul Binelui.
El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
''Bunicule si care lup castiga?''
La care batranul ii raspunde simplu:
'Cel pe care il hranesti!'

ne dau incredere

SI:
succesele ne dau incredere
muzica ne da incredere
prietenia ne da incredere
biserica ne da incredere

poezia ne da intrebari
la care gasim raspunsuri
doar daca avem incredere.

Cat de usor ne este noua oamenilor sa criticam si sa blasfemiem tot ceea ce natura ne-a oferit, de fapt noi suntem oameni? Unde ne e locul, intr-o astlef de lume? Aici, pentru ca El, Dumnezeu, a facut lumea pentru noi, dar nu prea stim sa o pretuim.
Daca nu ar exista El, nu ar mai fi iubire, speranta si lumina, soarele nu ar mai rasari la fel si luna n-ar mai da putere noptii.
Dar Dumnezeu exista si va exista mereu in sufletele noastre.

daca am scris ceva ce nu intelegi, intreaba-ma si iti voi raspunde. Altminteri, eu mi-am exprimat parerea si n-o impun nimanui. De asemenea,nu voiesc ca altcineva sa mi-o impuna pe a lui.
Din activitatea mea stiu ca atunci cand ceri dovezi, intri pe un teren minat: daca nu stii sa le cercetezi, esti foarte usor de manipulat, desi esti siguri ca de fapt te-ai comportat ca un om rational; crezand intr-o idee, o divinitate, tu dai ceva din tine. Pana la coada si omeneste daca o luam, vedem ca depinde de noi. Cum spun unii: minte-ma, dar minte-ma frumos. Ei accepta acest lucru si e problema lor. crezi ca ii faci friciti daca le bagi adevarul pe gat? Adevarul tau? In nici un caz. Asa si cei ce cred, ei dau ceva din fiinta lor si asta ii innobileaza, fata de cei care sunt atat de siguri pe ei, dar sunt prada inselaciunii. Sper ca m-am exprimat cu claritate...
Cat priveste dictonul analizat, nu am inteles ce vrei sa spui...
"Ce este comun? Credinta este fundamentala in religie, pentru stiinta fundamentala este gandirea libera. Credinta este inacceptabila in stiinta, libera gandire este interzisa in religie."
Iar idei preconcepute.Credinta poate fi in multe privinte. chiar si in stiinta. Cand omul de stiinta elaboreaza o teorie, mai intai trebuie sa o creada el, pentru ca sa aiba motivatia cercetarii viabilitatii ei. Cine se angajeaza la o munca aiurea? Stii cumva cata dezamagire este in fiinta unui cercetator cand isi vede ipotezele nevalidate de experiment, de cercetare?
Eu pot sa-ti raspund la asta. Numai intr-un an de zile am facut 10 cercetari in domeniul social. Am avansat cel putin 10 teorii, inspre care m-au condus chiar evolutia lucrurilor. Parte din teorii s-au verificat, dar o parte nu. Asa e si viata omului. El investe credinta, iubire, speranta. Si nu are nimic de pierdut, pentru ca asta il duce Dincolo. Dar cei cu dovezile lor, parte din ele, lesne atacabile, ce vor face cand vor vedea ca au fost inselati, ca s-au lasat inselati?

sunt multe de spus, dar uarsc mesajele lungi...
Hypatia

" crezi ca ii faci friciti daca le bagi adevarul pe gat? Adevarul tau? In nici un caz. "

Nu bag adevarul pe gat nimanui, desi cred ca aflarea adevarului (nu cred ca adevarul poate fi al meu sau al altuia, e numai unul), oricare ar fi el este in cele mai multe cazuri un lucru bun. Daca unii adopta politica strutului, treaba lor. Nu zicea si Iisus, "cine are urechi de auzit sa auda"?.

"Asa si cei ce cred, ei dau ceva din fiinta lor si asta ii innobileaza, fata de cei care sunt atat de siguri pe ei, dar sunt prada inselaciunii."

As spune ca si tu esti foarte sigura pe tine. De unde stii cine e prada inselaciunii?

"Iar idei preconcepute.Credinta poate fi in multe privinte. chiar si in stiinta. Cand omul de stiinta elaboreaza o teorie, mai intai trebuie sa o creada el, pentru ca sa aiba motivatia cercetarii viabilitatii ei."

Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei.

" El investe credinta, iubire, speranta. Si nu are nimic de pierdut, pentru ca asta il duce Dincolo. Dar cei cu dovezile lor, parte din ele, lesne atacabile, ce vor face cand vor vedea ca au fost inselati, ca s-au lasat inselati?"

Ce te faci daca ai ghinionul sa nu te nasti in religia potrivita? Mergi drept in iad, asa ca poti avea mult de pierdut. Alegerea trebuie sa o faci oricum, dar o poti face bazandu-te pe ratiunea ta sau pe ce spune lumea din jurul tau. O analiza critica a propriei religii te poate feri de acest risc. Nu stiu despre ce anume dovezi vorbesti, dar daca ele sunt "lesne atacabile" trebuie verificate si daca se dovedesc false, abandonate.



Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)

Ce-mi inspira Craciunul?

Insasi perioada din jurul Craciunului ma inspira pur si simplu. E o perioada din an foarte speciala pentru mine. Parca simt vibratii de fericire si bucurie in eter, e ca si cum constiinta divina e mai la indemana, mai aproape de suflet in perioada asta. Am senzatia ca aceste perceptii reprezinta chiar ele un dar pentru noi, un dar din partea lui Dumnezeu.

Realizez apoi ca atentia mea/a noastra plina de iubire si bucurie din zilele astea trebuie canalizata spre Dumnezeu (mama natura sau altfel... cum vreti sa-i ziceti) in aceeasi masura. E ca un fel de dar din partea noastra, dar pe care noi singuri alegem sa-l daruim la randul nostru lui Dumnezeu/mama natura.

Asa cum perceptia divina din eter e mai intensa in aceste zile, asa si eu simt nevoia sa-mi manifest dragostea si atasamentul fata de divinitate in mai mare masura ca in alte perioade din an.

Ce mi se pare interesant este ca in perioada Craciunului nu-mi mai este foame sau somn (precum in restul anului), mananc si dorm mai putin. E ca si cum ma incarc cu energie din eter in asa masura incat ma "indestulez" atat fizic cat mai ales spiritual.

Doresc Craciun Fericit tuturor si zile placute si linistite alaturi de cei dragi!

Vis a vis de existenta religiei as spune ca religii apar si dispar dar credinta va exista pentru totdeauna; credinta este forma spiritualizata a sperantei.
De ce speranta?
Speranta este motorul care ne mentine in aceasta perpetua si orbitala miscare in jurul fericirii absolute(sa nu uitam ca fericirea absoluta consta in satisfacerea tuturor nevoilor fizice, intelectuale si spirituale, pe deplin si pentru totdeauna).
Fericirea pe care o gustam atat de rar, in aceasta viata este o fericire relativa, astazi suntem fericiti decat ieri, sau mai putin fericiti, zile mai bune, zile mai rele…motivam fiecare actiune spunandu-ne ca-i parte din aceasta conquesta in cautarea fericirii. Oamenii ranesc, fura, ucid, toate in numele fericirii; suntem convinsi ca meritam mai mult si suntem pregatiti sa luam acel mai mult.
Singura masura a fericirii de care avem parte este pacea interioara; stii, cu varsta, devenim mai inteleptii si gradul de intelepciune este masurat in capacitatea de nu lasa lucruri marunte sa te supere, in capacitatea de accepta pe cel de langa tine asha cum este el, de a nu incerca sa schimbi lumea inainte de a te fi schimbat pe tine. Cu cat stii mai bine cine esti si inspre ce te indrepti cu atat mai usor este sa-i primesti pe ceilalti in viata ta.
Pacea interioara, aceasta ocean calm ce te fura atunci cand iti oferi prietenia, cand mangai pe cineva pentru ca are nevoie de mangaiere aceea, cand nu astepti sa fi mangaiat inapoi, cand scara valorilor tale nu este recompensa, cand generozitatea spiritului tau este antrenata de iubire neconditionata.
Vezi, Iubirea, Speranta, Fericirea, daca ele n-ar exista atunci tot ce ar guverna aceasta lume ar fi haosul si anarhia si …spun atunci, daca n-ar exista ar trebuii inventate… Iubirea, Speranta, Fericirea le numesc eu, pe scurt, Dumnezeu si cred cu tarie in ele, si cred cu tarie in el fiindca iubesc, am curaj si ma tem.

care-i diferentza dintre un sistem de gandire in care crezi si un gand?
atat timp cat gandul meu este impartasit de un grup, zic eu, nu sunt singurul care gandeste in felul acela...in plus....ca sa-ti poti permite sa gandesti trebuie sa acumulezi o baza de gandire, notiuni, termeni...
daca copii ar fi avut pace interioara si daca inocenta ar defini pacea interioara...crezi ca ne-am fi maturizat vreodata?
Singura masura a fericirii de care avem parte este pacea interioara; stii, cu varsta, devenim mai inteleptii si gradul de intelepciune este masurat in capacitatea de nu lasa lucruri marunte sa te supere, in capacitatea de accepta pe cel de langa tine asha cum este el, de a nu incerca sa schimbi lumea inainte de a te fi schimbat pe tine. Cu cat stii mai bine cine esti si inspre ce te indrepti cu atat mai usor este sa-i primesti pe ceilalti in viata ta.
Pacea interioara, aceasta ocean calm ce te fura atunci cand iti oferi prietenia, cand mangai pe cineva pentru ca are nevoie de mangaiere aceea, cand nu astepti sa fi mangaiat inapoi, cand scara valorilor tale nu este recompensa, cand generozitatea spiritului tau este antrenata de iubire neconditionata.
Vezi, Iubirea, Speranta, Fericirea, daca ele n-ar exista atunci tot ce ar guverna aceasta lume ar fi haosul si anarhia si …spun atunci, daca n-ar exista ar trebuii inventate… Iubirea, Speranta, Fericirea le numesc eu, pe scurt, Dumnezeu si cred cu tarie in ele, si cred cu tarie in el fiindca iubesc, am curaj si ma tem.
Ma intrebi ce mod de viatza...cred ca ti-am raspunsin randurile de mai sus...

Draga anonima,

e mult prea trista scrisoarea ta ca sa o pot numi de dragoste, nu e speranta bucuriei si regasirii ci dorinta despartirii...trista, cat nu pot spune, dar daca e "reala" ca si situatia descrisa, singurul remediu e uitarea si plecarea! Nu merita sa fii o alta femeie sacrificata pe altarul casniciei, una din multele, prea multele femei care iubesc prea mult si uita de ele insasi, de eul lor profund si liber...

irina, o femeie care a invata sa fuga cu lupii

Buna ziua.

Ma intâi de toate, cer iertare tuturor pentru pauza de prezenta pe forum...

Ma bucur ca puneti problema atât de clar, si sunt sigur ca raspunsurile ce se pot da la aceasta problema, nu vor fi niciodata atât de clare precum întrebarea !

Bine ziceti Dvs in motto'ul ce v-ati ales : "ma intereseaza sa traiesc , nu sa devin, ci sa fiu". Asa si eu, in legatura cu mine insumi, nu-mi pun întrebarea "ce ar fi fost daca...?", pentru ca acest soi de intrebari sunt absurde si fara folos : viata mea e asa cum e, si drumul meu e cel care este, si pe care il traiesc, si care nu e determinat, in cele sufletesti, de alegeri intelectuale -- credinta nu e atât credinta mea, ci credinta ce mi-a dat Domnul ; e un dar de la Dumnezeu, pe care eu doar l-am primit (si apoi lucrat, desigur).

Imi amintesc ca pe la 13-14 ani, în cautarile specifice acestei vârste, mi-am pierdut incet-incet credinta -- azi as spune ca e aproape un specific al acestei vârste punerea în chestiune a religiei ; în plus, nici nu prea avea cine sa-mi ma ajute sa gasesc niste raspunsuri oneste. Apoi, pe drumuri ocolite, am regasit-o pe la 19 ani -- sau mai degraba am fost regasit, in aceste cautari.

Nu povestesc niciodata momentul si felul in care am regasit pe Dumnezeu si Dumnezeu m-a regasit pe mine -- slabiciunea omeneasca face ca oamenii sa ridiculizeze unele lucruri care sub haina banalitatii ascund taina lui Dumnezeu.

Dar voiesc sa spun ca au fost niste etape, sau trepte, daca vreti, ca niste nivele ale Revelatiei :

1. intai s-a nascut credinta (incredintarea interioara dincolo de explicatie, dar de nezdruncinat) in Dumnezeul personal, cum spuneti Dvs, dincolo de religii


2. aceasta prima Revelatie este, cred, cea mai importanta, dar ea nu ajuta prea mult la a avea niste raspunsuri legate de felul/modul de viata "dupa Dumnezeu" -- asa, cautarile continua si omul ajunge la maximul Revelatiei : crestinismul, invatatura lui Iisus Hristos, care are in centrul ei Iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui


3. in Crestinism, din motive exterioare (bogatia vesmintelor ori tot felul de istorii legate de preoti ori de institutia Bisericii etc.), nu am simpatizat de la inceput cu Ortodoxia, desi era confesiunea predominanta in România -- dar pâna la urma tot acolo am ajuns, caci ea poarta pâna in zilele noastre Traditia neintrerupta primita de Apostoli de la Iisus

Acestea sunt etapele drumului meu, si nu am motive - nici de credinta, nici intelectuale -, sa-l ascund, sau sa-l pun in chestiune. Ce pun in chestiune adeseori este masura in care eu reusesc sau nu sa urmez acestui mod de viata lasat de Mântuitorul Iisus Hristos si de Apostoli si de Parintii nostri...

Desigur insa ca m-am intrebat si eu : Dar ce e cu oamenii care s-au nascut intr-o alta cultura si civilizatie, care n-au cunoscut crestinismul, fie inainte de Iisus Hristos, fie in zilele noastre ? -- O incercare de raspuns la aceasta intrebare a dat un Parinte al Bisericii, care a zis : "Stim unde este Biserica, dar nu stim unde nu este". Carevasazica : pentru ca suntem in aceasta cale primita de la Apostoli, stim ca suntem pe drumul cel bun ; dar nu stim ce este cu cei care nu sunt pe aceasta cale a Bisericii, si nu trebuie sa-i judecam pe cei care nu sunt in ea.

Pentru mine, Hristos este Lumina si Iubirea si Bucuria (etc.), asa incat eu cred ca orice suflet care trece in lumea cealalta prin moarte, intâlneste de o maniera nemijlocita aceasta Iubire si Lumina si Bucurie, si atunci acest suflet va face, intr-o cunoastere deplina si nemijlocita, o alegere pe care nu a avut ocazia sa o faca in viata.

Nu stiu daca un asemenea raspuns poate fi multumitor pentru Dvs -- dar pentru mine, el e conform credintei mele.

Cât despre dezbinare, chiar nu vad cum credinta crestina (care are in centru iubirea), poate fi dezbinatoare, zau !

Dia-volos (= "cel care dezbina", gr.) e numele Diavolului, a Satanei, nicidecum al lui Iisus !! Diavolul este cel care divide si dezbina, precum si oamenii care nu urmaresc iubirea in viata lor.

Toate cele bune.

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)

- http://www.calendar-ortodox.ro/ (calendar crestin-ortodox pe anul 2005)

- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)

- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)

- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)

E bine si asa stimata...Zaraza. Asa este in viata..., unii rad, altii plang in versuri, iar altii doar tac si gasesc sensuri. In rest...in poezie eu consider ca nu se gasesc imagini ci mesaje, asta este la urma urmei o poezie...un mesaj, un mesaj de durere, un mesaj de disperare, un mesaj de iubire, de bucurie...mesaje si atat !


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca

.... sanatatea, curajul, iubirea si bucuria pentru cei dragi mie .... iar mie un strop mic de fericire....i


________
"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

cum poate n-o sa mai intru pana la Craciun pe net... ca luam largul..
profit sa va urez la totzi

SARBATORI FERICITE!

Mos Craciun sa va aduca sanatate, iubire multa, bucurii si indeplinirea tuturor dorintzelor... plin de prieteni reali (pentru cei singuri si izolatzi prin strainatatzuri) si plin de bani (pentru cei care ar vrea sa faca ceva, dar nu-si pot indeplini visul din cauza finantzelor...

La Multi Ani tuturor !
Fie ca Anul 2006 sa va aduca sanatate, pace, iubire, multe bucurii si numai impliniri !

Iluzoria
"The future is already here; it's just unevenly distributed"

In ultima perioada ma atrage mai mult decat de obicei muzica sud-americana si sunetul de chitara... imi regasesc in ele durerea si uneori speranta, bucuria pierduta si tristetea regasita... din pacate... Jose Alfredo Jimenez, Buena Vista Social Club, Mercedes Sosa, Stan Getz, Joao Gilberto, Francis Goya ...

Excelente imaginile domnului Mendrea... pe gustul meu... trebuie sa ma trag de urechi pentru faptul ca ... recunosc nu am stiut de dansul.
Tare ma bucur.

Pt simplu fapt ca dumnezeu inseamna iubire,speranta, adevar..Ginditiva ce ne-am face daca toate acestea nu ar exista????daca nu am mai crede in IUBIRE< SPERANTA>ADEVAR am fi doar niste biete suflete ratacite..in sufletul nostru se afla adevarata biserica a lui Dumnezeu.Exista si avem un Dumnezeu spiritual..o forta a binelui care lupta sec. de sec pt a invinge forta diabolica pe care trebuie sa recunoastem o avem in noi si ne lasa de multe ori fara discernamint.Insa in mod involuntar cind se naste un copil...in mod involuntar spunem..Dumnezeu sa-l binecuvinteze...sau cind ne moare un prieten exista vreunul dintre noi care nu a rostit cuvintele ...Dumnezeu sa_l ierte??Amintiti-va cliplele grele prin care cu siguranta oricare dintre voi a trecut oare nu ridicati ochii spre cer si il rugati pe Dumnezeu sa va ajute????Isus care a murit rastignit pe cruce si care mai mult sau mai putin toti stim ca a existat....acum doua mii de ani..Cine la ucis??Nu cei care nu au crezut???De unde a avut puterea sa moara pt noi in chinuri groaznice???Nu de la Dumnezeu Tatal?Ateismul in adevaratul sens al cuvintului nu exista...oricit de atei am fi la necaz cu siguranta ne amintim de Dumnezeu...Cu siguranta..Sau cel putin daca nu azi intr-o zi...oricit de indepartata ar fi aceea zi...

de ce nu credem?pentru ca iubirea,speranta si adevarul se gasesc numai in simtul uman si in ceea ce cunoastem din tot ceea ce ne inconjoara.cum aceste forte inchipuite de oameni in trecut,dumnezeul si dracul,nu exista,ne ramine de facut ceea ce facem de tot timpul,sa profitam de viata.in sufletul nostru se gasesc comori de bine si inteligenta,care ne ajuta sa invatam calea buna si ce nu trebuie facut pentru a mentine fericirea pe care viata ne-o daruieste cind nastem.spunem doamne ajuta,pentru ca in trecut oamenii nu cunoasteau universul.increderea ca aceste figuri contrare exista nu poate continua a exista,pentru ca,timp cit exista,omul nu va simti propriile lui obligatii inspre societate si oamenii se vor contrazice pentru nimic.batrinetea si moartea fac parte din viata omului,sint aceleasi pentru toti si nimic nu poate exista intr-un corp mort.