dante

"Guarda e passa !" (Dante)
De multe ori ma simt in Romania ca un papagal exotic intr-o colivie de aur...Si totusi...
Sunt legat cu lanturi grele de tara asta...familia, serviciul care este "bun" si care- culmea! - imi place, frica de necunoscut, frica de a o lua de la capat, rutina care ne-mpresoara pe fiecare din noi si care este confortabila uneori, locurile prin care hoinaresc in putinul timp liber pe care-l am, poate lasitatea, poate blazarea de tip balcanic...nu stiu...
Cam atat am avut de spus...oare sa mi se para mie strugurii prea acrii...?

dantul e totpitor
in arena pe nisip
tauru-i toreador
fornaie ca un tractor
bine ca din batalie
a scapat tenor
ca de nu zbura mai frate
ca un turboreactor.
balu-i gata, si orchestra
mai ciupeste-ncet din coarde
valsul, inima vienei
bate-ncet patru/patru.
Doamna, tu, regina noastra,
unde este acum Arthur?
ori prin fete da chiar iama
ca lui Valentin il spun.
si-l pun si pe Dragobete
sa mai zica un descant
si din visul unei nopti
s-o trezi, lat la pamant.
si-n pamant i-o crapatura
de la ger, batu-l-ar vina
ca pe-acolo o scapat
si si-o facut culcus rima.

Am inceput sa citesc Macedonski opere complete. Nu exista nici un text de proza care sa se numeasca "Infernul lui Dante". Defapt, exista o piesa de teatru "Moartea lui Dante Alighieri" publicata in 1916. O voi citi cu siguranta, sunt curioasa cat de mult seamana cu proza mea.

"pîna la urma ar fi mai bine sa iesi din iad!"- sau personajul meu, intrucat autorul nu se confunda cu personajul, chiar daca este scrisa la persoana I.

Citeam in ziarul de ieri ca Evenimentul Zilei angajaza un fotoreporter; doritorii se pot adresa la dante@expres.ro.
Acu`, din punctul meu de vedere, aceasta angajare e inca un cui batut in sicriul fotografiei romanesti.
Imi bazez afirmatia de mai sus pe o analiza a ceea ce vad, pe care o fac mereu.
Nivelul estetic al produsului fotografic utilitar ( editorial in primul rind) e in Romania in ziua de azi la pamint.
Imaginile pe care le vad sunt cam asa; in revistele ilustrate, cadre banale, lumina pusa prost, cadraje aiurea, lipsa de imaginatie creativa; in presa, fotografii urite, nelucrate cu cerebelu`, facute ca sa fie.
Cam asta e imaginea de ansamblu a ceea ce vad eu; poate ca sunt, si de fapt sunt sigur ca sunt, si materiale vizuale de exceptie, dar sunt rare si sufocate de masa mare de imagini care arata cum ziceam.
Cum s-a ajuns aici? Ar fi doua sau trei motive esentiale, dar mai importante ar fi doua.
Un motiv, ar fi banii alocati pentru imagine; se fac totusi averi din presa romana, dar fotografii sunt platiti cu ceva intre una si trei sute de dolari, in medie, pe luna.
Pentru ca accepta si pentru ca daca nu vrei vine unu` nou imediat cu mai putin, ca sunt multi imbatati de parfumul fotografiei de presa.
Din banii astia nu poti sa supravietuiesti, faci ciubucuri ca sa rezisti, si strici si preturile in piata profesionala, ca la saracie zici mersi daca iei un milion, ca e ciubuc, nu platesti taxe si impozite, pe o lucrare care ar valora de cinci zeci ori mai mult in mod legal.
Din acesti bani nu poti sa inveti sa faci fotografie permanent, nu te poti perfectiona, nu poti sa vezi albume si situri, sa vezi ce se mai intimpla - si nici nu ai avea timp.
Oricum, accepti si intri pe un tobogan; 12 ore de munca grea, si ce mai conteaza nimicuri ca iluminarea, cadrajul, perspectiva, povestirea din cadru; sa ai pleashca de imagine, sa o puna detepistul, care nici el nu e dus cu preshul la biserica de multe ori, si gata pagina de ziar. Ar fi multe de vorbit aici, dar... nu ai cu cine; pe forumul de la www.afpr.ro mesajele sunt unul la citeva luni.
Si ajungem la al doilea motiv pentru care s-a ajuns la dezastrul vizual care ne inconjura; acesta ar fi lipsa de coeziune si de interes a breslei.
Atita timp cit fotografii vor fi socotiti niste umplatori de spatii ramase goale de la geniile care duc condeiul, atita timp cit fotografii vor fi angajati pe salarii mizerabile si vor accepta sa distruga ei insisi, cu preturi minuscule si calitate pe masura, piata profesionala care mai e, lucrurile nu se vor schimba.
Solutia ar fi crearea unei puternice clase de fotografi independenti, de freelancers, care sa colaboreze la ziare si reviste, sa negocieze preturi care sa includa si munca dar si arta, asa cum acum nu se face; publicatiile sa aleaga dintr-o masa de oferte pe cea mai buna in momentul acela si pentru tema data.
Ar fi multe de vorbit, dar nu e interes, unu la mina, si din pacate nici vointa.
Si unde nu e vointa nu e nici putirinta, vorba aceea...

PS Saptamina viitoare am inteles ca este vernisajul expozitiei anuale a fotografilor de presa; detalii, oficial, nu cunosc. Vom vedea fotografii grozave, sunt sigur; dar in aceeasi zi in preza zilei, vom vedea aceleasi blitzuiri gri si scobituri in nas si portrete cu grandangularu, ca da mai bengos pe pagina.
Visez la o stire care sa zica asa: fotografii doritori sa colaboreze cu ziarul x sunt asteptati la prezentarea book-ului personal in fiecare zi de vineri, intre ora si ora.
Dar va mai trece o generatie sau doua pina atunci... asta in cazul optimist.

Sa lasi...

Oamenilor sa nu le dai iubiri cu miinile curate
Sa nu le spui
Ca undeva e lumea ta
De lacrima albastra.

Sa nu-i lasi nicidata
Sa te calce,sa te stiveasca
In noroiul aripilor arse.

Sa nu-ti faci vise
Cu oameni fericiti.
Sa nu te-mbeti cu clipe
Ce demult s-au stins.


Si cind cuvintele-ti vor fi straine
Si-n tine zborul s-ar opri
Cind stii ca nu mai ai
De indurat o vina

Sa lasi un om sa-ti spuna
Ce a gresit


**********************************

Transcendenta

Era un timp
Pe care l-am iubit...
Dar am cazut!
Caci toamna mea
Venea intotdeauna dimineata.
Am incercat sa ma opresc
Undeva intre cer si pamint

Dar universul meu trecuse
Demult intr-o
Alta galaxie.
***********************************

Lacrima

Ochiul,
care privise mut lumina
A gasit modalitatea
De a-se exprima
Lacrima
Cuvint despre Dumnezue
Soptit in durere.

Junie 1995

**********************************

"Nu sunt ca zeii. Cit de dureros o simt
Un vierme sunt, ce-n pulbere traieste
A carui foame de pamint
Cu talpa, calatorul o stiveste"
Dante

domle Morariu... ati vazut yoghini drogindu-se, facind prostitutie ? Eu sint la yoga de 12 ani dar nu am vazut asa ceva... poate sinteti mai documentat decit mine, imi cer scuze !

DanT.

Domle DanT nu nu am vazut adevarati yoghini facind prostitutie si droguri dar am vazut yoghini d-astia "tunari" made in ro. care spala bani in strainatate si inchiriaza fetite in baruri de noapte pentru fondurile lor culturale dupa care ii spala pe creieri si prin bai de urina :):) pe unii fraieri din Romania si le mai "sutesc " si averile pe sest ca donatii cauzei.
Sint prieten cu-un indian original din India si nu de Dimbovita si nu l-am vazut meditind el sau familia lui care-i destul de numeroasa.
Nu tot ce zboara se mininca.
De fapt in anii '60 Beatlesii s-au dus si ei la un yoghin in India ca asa era moda pe atuncea dar au venit inapoi acasa deziluzionati sustinind de fapt ca au fost inselati de un excroc.Astia erau baieti destepti stiau ei ce stiau.:)

Andre Morariu

Am dat peste acest forum si binenteles subiectul mi-a atras curiozitatea pentru faptul ca arta Pre-Raphaelita este favorita mea. Ma consider dotata in acest domeniu din moment ce am studiat istoria artei si arta plastica pentru mai mult de sase ani in cadrul universitar al Californiei. In biblioteca mea personala am un numar de carti despre Pre-Raphaeliti in general cit si despre anumiti pictori Pre-Raphaeliti. Deci stiu despre ce vorbesc...

Undeva in forum cineva a scris:

"Gasesc ca pre-rafaelitii nu te fac sa gandesti, ci mai degraba sa visezi. E foarte multa poezie in tablourile lor. "

Tin sa va contrazic, Pre-Raphaelitii sint poate cei mai mari stimulatori al gindirii, nu contenesti niciodata sa te gindesti la simbolurile si la temele care ei incerc sa-ti redea, fie intr-un mod direct sau subtil. Dante Gabriel Rossetti, favoritul meu pictor dintre toti care i-am studiat, are o Pictura numita "Veronica Veronese". In aceasta pictura, daca te uiti bine si de aproape observi o multime de flori, un canar, o vioara, etc etc. Fiecare dintre aceste lucruri au o insemnatate enorma, un simbol al unei cauze, simboluri care-ti spun totul despre aceasta Veronica si motivul pentru care ea pare asa de ginditoare, s.a.m.d. La fel vei gasi si in alte picturi Pre-Raphaelite care nu sint doar imagini de vis, ele au un mesaj anume, temele si subiectele lor sint alese intr-un mod decisiv, nu doar pentru a unmple un tablou si ai creia o estetica. Tineti in minte ca acesta miscare sau curent artistic cind a aparut pe "piata" cum s-ar zice a fost foarte revoltatoare. Cititi istoria lor, poeziile, proza dar mai mult cititi scrisorile lor si veti intelege mai mult de ce au pictat aceste imagini si care a fost scopul acestui curent artistic.

In momentul de fata pe pereti camerelor noastre sint expuse tablourile din colectia lucrarilor mele, si cinci picturi originale, una al unei pictorite foarte recunoscuta din Romania, altul este un tablou mic care l-am cumparat intr-un magazin de antichitati in Timisoara, nu stiu cine-i artistul, nici nu pot distinge semnatura, dar seamana foarte mult cu ceva care ar fi fost facut de oricare dintre Pre-Raphaeliti. Celalalte trei le-am cumparat de la un pictor care isi vindea schitele pe strada in Timisoara ca sa-si faca bani de tren. Mi-au placut foarte mult pentru ca erau facute la Garana, un sat nemtesc dincolo de Resita, un loc care niciodata nu ma plictisesc sa-l vizitez. Atit. As vrea sa-mi mai adaug la colectie dar nu am loc unde sa le pun. Toti peretii sint ocupati.

Curcubeul marii,
Linistea-nserarii,
S-au oprit o clipa
Pe sub bolta zarii
Si-si intind in pripa
Cate o aripa.

Adierea calda
Pajistea o scalda,
Salbaticele flori
Se intind la sfada
Tremurand usor
Petalele-n culori.

Valurile sparte
De un tarm, departe,
Canta melancolic
Pe un vers de Dante
Si revin metodic
La marsul haotic.

Plaja-nfierbantata
Sufera uscata.
Pe obrazu-i galben
N-are nici o pata,
Fondul ei de ten
Parca-i din polen.

Papagali flecari
Locali si/sau hoinari
Croncane sfatosi
-Ca sunt carturari
Chipesi, inimosi-
Despre mosi-stramosi.

Cateva ferigi
Frunzele-si fac brici
Iar pe sub un tui
Armii de furnici
Cauta hai-hui
Hrana pt. pui.

Un pudel roscat
Este acrobat
Si sare de zor
Dupa un vanat
Ce-l ataca-n zbor
Zumzaind sonor.

Un motan ghidus,
Negru ca de tus,
Se joaca-n nestire
Cu un ghem de plus,
Pisiceasca-i fire
Atragand uimire.

Iata, un mosneag
Chel si cam beteag
Amintiri aduna
Si le face cheag
Ca vrea sa ne spuna
O poveste buna.

Blondul baietel,
Carn si subtirel,
Si-a gasit iubita,
Asa crede el,
Iara cea gasita,
Zice, se marita

Dara vrea ca zestre
Lucruri tot maiestre:
Pantofiori de lac,
Margele albastre,
Rochii de bumbac
Si papusi un sac.

Brazdele de spuma
Rad fatis in gluma
Despre un pescar
Care de o luna
Cearca in zadar
Sa prinda homar.

Dar el innadeste,
Da nada la peste,
Vorbeste cu sine
Sau numai gandeste
Ca trofeul vine
Cand ai stat mai bine.

M-am intins pe jos
Sub un pom scortos
Si ma uit ferice
Cat e de frumos...
Cine poate zice
De-i magie-aice'?

Daca incep prin a marturisi ca filmul Matrix este cel mai atzatzator scenariu sau subiect de pana acum (la capitolul subiecte deja il fumasem intr-unul din visele mele de marire si glorie cand ma si vedeam rupandu-mi conexiunile de la un « server » al inchisorii noastre cea de toate zilele) ce vei spune oare ?
De ce este atat de greu acest subiect ? pentru ca nimeni nu s-a intors sa povesteasca, iar Dante a scris ceea ce credea el ca poate fi infernul (nu a trait in lagare – naziste sau socialiste), sau purgatoriul (perioadele de tranzitie sunt intotdeauna purifiante) (si nu purgative cum am vrut initial sa scriu, cu toate ca pe zi ce trece imi dau seama ca suntem aruncati in latrina istoriei de o mana de oameni – neoameni). Cea mai inexpugnabila cetate este mintea omului ( si visele sale) dar cate bordeie, atatea obiceie. Ne place sau nu place, ne dam cu presupusul. Ba ca este asa, sau poate asa, ba mai bine asa, dar cum este cu adevarat nimeni nu stie. Si chiar Mantuitorul aminteste ca nu poate vorbi deslusit ca nu a venit inca vremea si ca sunt oameni care cu toate ca aud nu inteleg si cu toate ca vad nu pricep, caci nu a venit inca timpul dezvaluirilor. Trebuie ca insasi omenirea sa urce Golgota ei, si-si sprijine crucea bine si sa se rastigneasca pana cand va binevoi sa invete ca odata rastignit trebuie sa suporti toate caznele si chinurile caci rastignirea nu-i o joaca, o opereta, un show.
Pana cand nu se vor cutremura locurile si lumile din strafunduri pana la ceruri, nu vom sti ca ne-am izbavit. Poate ca de aici senzatia de « deja vue » caci daca repetam acelasi spectacol seara de seara nu se poate sa nu invatam ceva, sa nu se lipeasca ceva mecanicisme de noi.
Si eu am trait destule experiente de genul celor enumerate si poate de aici senzatia si dorinta de a fi rautacios caci teama ne creeaza dependentze. Dar teama sau frica exista si sunt umane. Nu pot sa spun ca imi este frica de moarte pentru ca nu stiu ce este dincolo de ea sau daca este ceva dincolo de ea. Pot sa cred ca am mai avut o viata anterioara ? Nu, nu cred. Caci daca ai crede ai fi nevoit sa-ti amintesti si restul povesti, ori acest lucru nu se poate. Cineva spunea ca pe lumea asta totul este miscare, schimbare. Deci vorbele, visele, locurile si trairile cuiva odata nascute, plutesc prin lume si se « lipesc » pentru un timp de mintea, trupul si sufletul altcuiva. De aceea cand intalnim o persoana noua ne simtim atrasi irezistibil catre ea (indiferent de sex) sau nu putem sa o suferim (indiferent de tipologie : flegmatic, melancolic, coleric sau sangvin), sau cand trecem printr-o gara prafuita stim ca dupa al doilea colt se afla un magazin de incaltaminte de unde ai sa-ti iei cei mai frumosi pantofi pe care ii vei avea, sau ca pe banca aceasta dintr-un parc necunoscut vei cunoaste cea mai deosebita persoana care iti va influenta viata. Asta sa fie oare « deja vue-ul » ?
De ce oare nu ne este frica sau poate ca murim de frica dupa un vis in care intalnim locuri si persoane dragi, cunostinte si necunoscuti pentru momentul visului ? Sau ce te faci cand ai un vis ce continua ca o « saga » pe mai multe noopti, ani, zeci de ani ? sau ce te faci cu vise care vin si revin cautandu-te caci parca si lor le este frica sa nu uiti de ele ? Vis a vis de darul cel mai frumos de ziua ta (batranul tau – cat de simplu si frumos spus, batranul) bucura-te de el. Deci ca incheiere : marturisesc ca viata mea anterioare este de fapt viata parintilor si bunilor si strabunilor pe care ii port la mine in suflet si in minte (cat de frumos sunt spuse in « Dune ») iar viata mea viitoare va fi traita in sufletul si ochii copiilor mei. Caci voi privi cu ochi lor toate minunatiile fiecarei noi zile. Si de ce sa nu recunoastem ca fiecare zi este o zi deosebita care difera de celelalte prin doar 86 400 de secunde traite altfel.

Am citit cu interes mesajul tau si cu oarece satisfactie. Si dupa toate cele citite singurul meu gand a cazut asupra unei poezii de Eminescu, nu stiu de ce. Redau poezia mai jos in totalitatea ei.

JUNII CORUPTI

"La voi cobor acuma, voi suflete-amagite,
Si ca sa va arat fierea, o spirite-ametite,
Blestemul il invoc;
Blestemul mizantropic cu vanata lui gheara,
Ca sa va scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiara
Cu fierul ars in foc.

Desi stiu c-a mea lira de-a surda o sa bata
In preajma mintii voastre de patimi imbatata,
De-al patimilor dor;
In preajma mintii voastre ucisa de orgie
Si putreda de spasmuri, si arsa de betie,
Si seaca de amor.

O, fiarba-va mania in vinele stocite,
In ochii stinsi de moarte, pe frunti invinetite
De sange putrezit;
Ca-n veci nu se va teme Profetul vre odata
De bratele slabite, puterea lesinata
A junelui canit.

Ce am de-alege oare in seaca-va fiinta?
Ce loc far-a se stinge, ce drept fara sa-mi minta,
O, oameni morti de vii!
Sa va admir curajul in vinure varsate,
In sticle sfaramate, hurii nerusinate
Ce chiuie-n orgii?

Va vad lungiti pe patul junetii ce-ati spurcat-o,
Sufland din gura boala vietii ce-ati urmat-o,
Si arsi pin-in rarunchi;
Sau bestiilor care pe AZI il tin in fiara,
Cum lingusiti privirea cea stearpa si amara,
Cum cadeti in genunchi!

Sculati-va!... caci anii trecutului se-nsira,
In siruri triumfale stindardul il resfira,
Caci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calca cu fata inzeita,
Cu faclele nestinse, puterea-i impietrita,
POPORUL IMPARAT.

Sculati-va!... caci tromba de moarte purtatoare
Cu glasul ei lugubru racneste la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respira-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.

Incingeti-va spada la dantul cel de moarte,
Aci va poarte vantul, cum stie sa va poarte
A topai in joc!
Aci va duceti valuri in mii batalioane,
Cum in paduri aprinse, manat in uragane,
Diluviul de foc.

Vedeti cum urna crapa, cenusa reinvie,
Cum murmura trecutul cu glas de batalie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbraca in zale ferecate,
Si fruntile carunte le nalta de departe
Un Cesar, un Traian.

Cad putredele tronuri in marea de urgie,
Se sfarma de odata cu lantul de sclavie
Si sceptrele de fier;
In doua parti infernul portalele-si deschide,
Spre-a incapea cu mia rasufletele hade
Tiranilor ce pier!

In darn rasuna vocea-mi de eco repetita,
Va zguduie arama urechea amortita
Si simtul lesinat;
Virtutea despletita si patria-ne zeie
Nu pot ca sa aprinza o singura scanteie
In sufletu-nghetat.

Si singur stau si caut ca uliul care cata
In inima junimii de viata-i dezbracata
Un starv spre-a-l sfasia;
Ca pasarea de zboru-i din ceruri dismetita,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri incretita
Un trasnet ar purta.

Dar cel putin nu spuneti ca aveti simtiminte,
Ca-n veci nu se imbraca in vestede vestminte
Misteriul cel sint;
Caci vorba voastra suna ca plans la cununie,
Ca cobea ce ingana un cant de veselie,
Ca rasul la mormant."

Nu mai fac nici un comentariu fiindca e de prisos. Atat doar mai intreb: stia (avea premonitia) ceva despre zilele noastre?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Va multumesc pentru comentarii!

Va sunt dator cu cateva lamuriri (unele generale, altele "la cestiune", adica la comentariile Dumneavoastra):

Mai intai, mi-as fi dorit ca orele de religie sa fi fost ore de educatie religioasa de baza, adica sa nu fi avut conotatii confesionale (sa trateze budismul, Islamul, animismul, denominatiunile crestine etc. drept ceea ce sunt: FENOMENE religioase, adica produse ale mintii omului).
Mi-as fi dorit ca orele de religie sa aiba drept obiective nu MANTUIREA (chestiune extrem de intima), ci informarea religioasa si, mai ales, formarea spiritului tolerant bazat pe intelegere.
Mi-ar fi placut sa fie ore de istoria religiilor, de cultura umanista, in care studiul Bibliei, credinta si trairea duhovniceasca sa nu fie prezentate ca scopuri in sine, ci ca puncte de pornire pentru capodopere anonime sau semnate de Dante, Bach, El Greco, Radu Gyr, Paul Constantinescu, Sorin Dumitrescu, Hafiz, Omar Khayyam...

Si acum, "la cestiune":
1. Era vorba de obligativitatea de a invata si a lua note. Elevii care nu doresc sa studieze religia ar putea fi lasati sa citeasca (alt)ceva in timpul orei, in clasa; evident, daca orele ar fi foarte atractive, ei ar dori
sa participe la ele...
2. Cum am aratat mai sus, m-ar deranja foarte tare daca nu s-ar pomeni de crestinism, pentru ca asta ar reduce (cel putin) capacitatea de receptare a artei europene din ultimul mileniu. In privinta sfinteniei, pe langa faptul ca e si asta o chestiune intima, prefer un ateu informat unui sfant auto-suficient...
3. Tocmai pentru ca destui dintre profesorii care predau discipline "laice" care se predau fara intrerupere din vremea lui Gh. Lazar (stiinte exacte, de exemplu) sunt slab pregatiti, ar fi trebuit ca Educatia Religioasa, disciplina (re)introdusa relativ recent in trunchiul comun, sa fie predata numai de persoanele care au cu adevarat vocatie si pregatire pentru asa ceva. Nu-i nevoie sa le pui o "intrebare mai dificila" unor profi care preadu stiinte exacte in scoli, e suficient sa vezi cum imparte vectorii un ilustru prof. univ. dr. de la Fizica...
4. Marturisesc ca ma deranjeaza orice grup la care admiterea este conditionata de actiuni distructive impotriva unor fiinte vii (y compris animale si plante). Secta, ca grup de oameni care impartasesc o credinta comuna (adica isi insusesc un produs al mintii omului), e un fenomen social: nici bun, nici rau, cata vreme actiunile sale nu lezeaza fiintele din preajma...
5. Mai intai, era vorba exclusiv de gesturile rituale specifice unui anumit cult (inchinare, metanie, pupatul icoanelor).
Pe urma, nu cred ca e necesar ca un copil "sa invete despre credinta", ci e preferabil sa invete sa gandeasca (adica sa judece, critic, ceea ce i se prezinta).
In privinta amenintarii cu Iadul, desigur ca nu se intemeiaza pe Biblie, ci (de exemplu) pe o carte adusa copiilor in clasa, "Satanismul muzicii rock" de proto... Nu-Mai-Stiu-Cum...
6. Ai ghicit, sunt adeptul libertatii bazate pe cunoastere si intelegere. Cred ca fiecare persoana trebuie sa-si inceapa viata sexuala cand este pregatita (in primul rand, maturizata emotional si spiritual), iar aceasta n-are nici o legatura cu traditia, statutul social, Biserica, gura satului...
7. Pai daca programa e greoaie, de ce nu se schimba, ca doar e de la Minister (C.N.C.), nu de la Sf. Duh? Nu cumva orgoliile celor care au elaborat programele trec inaintea scopului final: educatia?
8. Mai exista si Mircea Eliade... Important e si CUM spui, nu doar CE spui...
9. N-am jignit pe nimeni, poate niscai orgolii.
10. In fine...

Din nou, cu stima...

1. Numele scriitorului e Coelho!!! 2. Nu exista "cel mai bun".Cu ce e mai bun Dante decat Shakespeare? 3.Un scriitor e valoros daca reuseste sa ridice particularul la universal. Daca reuseste asta,il va citi si vanzatoarea de la mall si profesorul doctor...Asa cum s-a intamplat cu Alchimistul,care "exprima" nevoia omului din toate timpurile si de toate categoriile de a visa.4.Prin ce ai scris demonstrezi ca nu te pui impotriva curentului,ci faci parte din el.

Eu nu am facut nunta cu rochie de mireasa, val in cap si alte chestii de genul asta. Pur si simplu nu e genul meu, nu mi se potriveste. Nu m-am visat niciodata ca alte prietene ale mele...cu rochia alba, cu buchetul de flori si cu mirele care ma trece pragul casei. Si nici nu am plans sau m-am emotionat in fata momentului respectiv.

Am facut ceva simplu, doar cu rudele apropiate, intr-o curte sub vitza de vie, pe langa Parcul Carol. A fost foarte ca lumea, a durat fix 4 ore si toti s-au simtit foarte bine (inclusiv cainii familiei :)). Nu am vrut nici un fel de daruri, plicuri, fiare de calcat, seturi de pahare cu dunga de aur etc...i-am anuntat din timp pe toti sa nu ne dea nimic, sa vina doar ei. Oricum a doua zi mirele se cara inapoi in stainatate si mireasa ramanea sa-si schimbe toate actele (un circ intreg).

Rochia mi-o facusem singura cu ceva timp in urma, fara volane, dantele, perle sau franjuri. Ceva foarte simplu (less is more!) si m-am chinuit ceva la ea fiindca cu cat e mai simpla croiala cu atat e mai complicat de facut, tre' sa cada perfect.

Ii inteleg perfect pe aia care zic ca detesta circul cu nuntile dar si pe cei care stiu sa se distreze cu orele si sa faca din evenimentul asta o chestie de neuitat. Fiecare face ce-i pofteste inima. Am fost totusi la niste nunti (nu ma pasioneaza nuntile) meseriase si am petrecut de pomina.

Daca unul are chef sa joace hora si sa bage la ghiozdan sarmale, frigarui, piftie si torturi si altul sa se duca de banii aia in Bahamas in doi ...treaba lor.

Mi s-ar parea grozav. Era cindva pe badorgod o poza absolut neagra, in care fiecare vedea ce voia; si daca o rafistolai la histograma iesea un peisaj; asa ceva ar fi interesant.
Interesante ar fi si numai citeva cuvinte, o fraza, ceva.
Un site de Internet numit "I Love Books" a declansat o mica furtuna in presa printr-un fel de concurs ad-hoc destinat vizitatorilor; anume, cei care viziteaza site-ul au inventat un joc simplu, care a ajuns intre timp in paginile unor ziare respectate ca "The Independent", "The Daily Telegraph" sau "London Evening Standard". Jocul are o singura regula: se ia o carte - oricare - si se cere sa se rezume in cel mult 25 de cuvinte.
Joaca de-a rezumatul a prins neasteptat de bine: pina acum sint listate aproape 400 de carti, iar "rezumatele" variaza in ton, de la "haios" la "devastator". Iata citeva dintre ele:
"Trei surori" de Anton Pavlovici Cehov (care totusi e o piesa de teatru, nu o carte...): "Trei surori din Rusia se hotarasc sa plece la Moscova. Nu se mai duc."
"Biblia": "Capitol introductiv bun. Personajul principal intra in scena pe la jumatate, dar moare devreme. Niste porunci de bun-simt (nitel
invechite, totusi). Sfirsit cutremurator. Cam prea deschisa la interpretari."
Cartea Apocalipsei (Evanghelia dupa Ioan): "Sfirsit"
"Mindrie si prejudecata" de Jane Austen: "O femeie cu principii inalte care nu e asa de superficiala ca sa cedeze banilor si farmecului fizic, il alege tot pe tipul misto si sexos."
"In cautarea timpului pierdut" de Marcel Proust: "Tipul se trezeste, maninca o prajitura, se gindeste la fel de fel de chestii si se face scriitor."
"Ferma animalelor" de George Orwell: "Zoofilia si politica sint totuna.Undeva pe la mijloc se intimpla ceva nasol." O alta varianta: "Toate
revolutiile isi devoreaza copiii, mai ales pe aia care au gust de pui."
"Ulise" de James Joyce: "Leopold Bloom se plimba, si-o freaca, bea,palavrageste, se cearta, citeste, casca gura si se intilneste cu
tolomacul de Stephen Dedalus pe saispe iunie 'noua sute patru."
"Marele Gatsby" de F. Scott Fitzgerald: "Aceasta este o poveste despre efectele banilor. Nu sint buni."
"Tess d'Urberville" de Thomas Hardy: "O gagica misto de la tara se incurca cu un derbedeu de pe acolo. Taica-su e nervos. E prea vesel? Bine, mai pun un bebelus mort si o crima. Stonehenge. Spinzuratoare."
"Odiseea": "Un tip se chinuieste 10 ani sa se intoarca de la un razboi dus pentru o gagica, la nevasta-sa. Aceasta e neobisnuit de intelegatoare."
"Infernul" de Dante: "Coborim. Parter - pagini, filozofi, oameni fara noroc.
Subsol - niste declasati. Sub-subsol - niste ticalosi ordinari.
Sub-sub-subsol - niste ticalosi de cea mai joasa speta.
Ultimul nivel -toata lumea jos! Liftul de acolo urca."
"Asteptindu-l pe Godot" de Samuel Beckett: "Nu se intimpla nimic. Chiar de doua ori."
"Cold Mountain" de Charles Frazier: "Tipul merge pe jos 750 de kilometri pentru o tavaleala in fin cu gagica lui."
"Razboiul lumilor" de H.G. Wells: "Martienii ne bat de ne suna apa-n cap, dar racesc si mor."
Toata literatura realist-socialista sovietica: "Un baiat intilneste un tractor. Baiatul si tractorul se indragostesc. Baiatul si tractorul
traiesc fericiti pina la adinci batrineti."
In final, un rezumat "clasic" al genului, apartinindu-i lui Woody Allen,despre "Razboi si pace": "E despre Rusia."
Si, ca bonus, replica prietenei unuia dintre vizitatorii site-ului, intrebata ce parere a avut despre filmul "The Passion of the Christ":
"E supermisto! Ar trebui sa scoata si o carte."
As adauga un rezumat la albumul discutat: "Un artist destept poate dovedi oricind ca lumea e o adunatura de fraieri"

Eu sunt unul dintre cei care ma gandeam sa trimit fotografii celor de la Masca. Apoi am avut o discutie cu Ionut Dipse si m-am mai domolit, dar cand AG mi-a explicat frumos si pe-ndelete ca pt un incepator ce ma aflu, m-am hotarat sa nu trimit nici o fotografie, desi nu ridic prea multe pretentii in aceasta arta.
Chiar cred ca cei care exceleasa in aceasta arta ar trebui sa traiasca cel putin la fel de bine ca scriitori de best-seller sau pictorii. Daca pentru o pictura e nevoie de mult timp pentru a o desavarsi, consider ca si pentru o fotografie este nevoie de la fel de mult timp, nu numai de acea apasare de buton, ci de multe ore de truda pentru conceptia acelei fotografii, desavarsirea tehnicii, postprocesare, etc. Deci este o arta si arta se plateste, chiar daca unii o fac mai bine sau mai prost.

P.S. Sa ma prezint si eu ca asa e frumos. Sunt Dan Tataru, iar umilele mele fotografii se gasesc la http://dante.ug.ro

Recunosc ca sunt unul dintre cei care vroiam sa trimit fotografii Tearului Masca, dar dupa o discutie cu Ionut Dipse si posturile de aici si de pe fotomagazin, m-am razgandit. Am realizat ca acesta este un obicei prost prin care noi cei amatori si mici putem dauna celor care intr-adevar fac bani din fotografie, desi acest lucru este destul de rar in Romania. Tocmai pentru ca acest lucru sa se intample mai des, sa se castige intr-adevar din fotografie in Romania, noi amatorii nu trebuie sa dam gratis fotografii nimanui care ar scoate bani din aceste imagini.
Asa cum un pictor castiga din vanzarea unei picturi, desi poate asteapta multi ani pentru asta si fotografia ar trebui sa aiba acelasi statut de arta si sa fie platita si considerata ca atare. Pana la urma fotografia este pictura cu lumina.

P.S. Sa ma prezint, sunt Dan Tataru, iar umila mea contributie la fotografie se regaseste in mare parte pe site-ul http://dante.ug.ro

Nu stiu daca ati observat, dar linkul este de pe pagina de turism este de la Februarie 2006, unde mi se pare logic sa fie under construction.
Pentru februarie 2005 asta este linkul, cu un singur festival postat. http://www.romaniatourism.com/february.html

P.S. N-am nici o legatura cu site-ul respectiv.
Si o intrebare, de ce posturile mele de acum 1-2 zile nu au ajuns niciodata pe site?

Mesajul meu de ieri era:

Recunosc ca sunt unul dintre cei care vroiam sa trimit fotografii Tearului Masca, dar dupa o discutie cu Ionut Dipse si posturile de aici si de pe fotomagazin, m-am razgandit. Am realizat ca acesta este un obicei prost prin care noi cei amatori si mici putem dauna celor care intr-adevar fac bani din fotografie, desi acest lucru este destul de rar in Romania. Tocmai pentru ca acest lucru sa se intample mai des, sa se castige intr-adevar din fotografie in Romania, noi amatorii nu trebuie sa dam gratis fotografii nimanui care ar scoate bani din aceste imagini.
Asa cum un pictor castiga din vanzarea unei picturi, desi poate asteapta multi ani pentru asta si fotografia ar trebui sa aiba acelasi statut de arta si sa fie platita si considerata ca atare. Pana la urma fotografia este pictura cu lumina.

P.S. Sa ma prezint, sunt Dan Tataru, iar umila mea contributie la fotografie se regaseste in mare parte pe site-ul http://dante.ug.ro

"Guarda e passa !" (Dante)
Nu cred ca au disparut romanticii, asa, peste noapte.Romantismul exista, numai ca el s-a modificat dupa cerintele noului mileniu...
Il vad, il simt prin e-mail-uri, pe messenger, SMS-urile telefoanelor,e
prezent la doamnele de varsta diferita care urmaresc telenovele, e prezent aproape la toti cand ascultam muzica preferata (hmm...era sa fac o cacofonie de zile mari..)
Adolescentii - baieti si fete - mustesc de romantism: unii si-l mascheaza sub o platosa pe care-o numim bravada...
Sa fim deci, "baieti de milioane"...de ce nu?...dar, de ce da??!

"Guarda e passa !" (Dante)
anisia...hmmm...n-ar fii rau nici porc...:)))
daca n-ar fii ignatul, ar fii perfect. dar porcul e tot porc. il bati si el zice ca-l scarpini. mi-ar placea un animal mai solitar...nu stiu...vultur de exemplu... daca as fii misogin as zice : femeie :)))
gata...nu mai zic nimic !! la ora asta incep sa devin ironic.
ce mai ora pentru polemici !! mi-am adus aminte ca nu mi-am terminat cafeaua. am s-o beau rece.
P.S. nici nu stiu daca ai sa observi comentariul asta...oricum nu ai pierdut mare lucru.:)