comentarii

de ar sti mama ca s la joc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
limpede - de Intruder la: 11/07/2007 13:34:49
(la: Despre virtual, minciuna si imagini contrafacute pe net)
ceri "nume de jignit", iti dau: UNII!
deci, cine sta mai mult pe cafenea decat prevad normele tale, inseamna ca automat se-ncadreaza intr-o categorie, tot de-a ta!
q.e.d.
eu sunt deja imun, stii cum e: primii pumni in gura ii simti, apoi te imprietenesti cu trotuarul!
nu ma supar cand te legi de inteligenta mea, inseamna ca o am. :D
sunt asa de imun, incat si daca te-ai lua de mama sau nevasta-mea cred ca n-as mai reactiona...pan' la urma pentru ele sunt Andrei, nu Intruder.

poti sa dezvolti ad rem sau nu te tin curelele?
Sa dezvolt ca sunt unii rupti de realitate? Pai toate framantarile astea ce inseamna? Tot razboiul asta absurd?

daca ai citi atent si fara manie, ai vedea ca pe forum nu sunt numai razboaie si framantari.
limpede, incearca sa iesi cumva din incrancenarea asta si uita-te in jurul tau, sunt chiar oameni frumosi aici!
...cu exceptia mea si-a rodicai munteanu, of course!
noi suntem urati ca ciuma, spaima curcubitaceelor! :D

Spun cred de multe ori pentru ca doar idiotii au certitudini la tot pasul.
nu la tot pasul, dar cand generalizezi, e bine sa stii sigur pe ce melodie joci, nu toti sunt ca picky, rodica munteanu (sa zicem) sau Intruder si pe cafenea nu suntem doar noi!

Si eu am o imagine dar spre bucuria mea nu simt nevoia sa o cosmetizez. Asa sunt eu.
ok, dar noi de unde sa stim ca asa esti tu?
tu de unde sa stii ca "unii" nu suntem ce zicem ca suntem?
orice om este foarte subiectiv cu propria-i persoana, ma crezi? si aici si in viata!

Dar tu de ce crezi ca vor useri online? Asa... ca sa umple pagina? Nu e un semi chat schimbul de mp in timp aproape real?
probabil ca atunci cand vad cine e online se decid sa dea click pe "ultimele mesaje din sit" si sa vada ce-au postat userii preferati.
nu stiu de ce tot bati moneda cu schimbul de mp, stii tu ce contin mp-urile altora?
pai eu daca vreau sa-ti trimit un mp, ti-l trimit si daca esti offline si-l citesti cand te conectezi, nu?
discutiile mai serioase au loc pe e-mail si messenger, nu pe mp. ca sa ai discutii mai serioase cu cineva, inseamna ca-l cunosti cat de cat si ai adresa mail si ID-ul lui.

Despre tine doar am banuit. ti-am mai spus eu ca aici singura dovada e compotamentul.
...nici macar atat.
hai, sa ma las pe mine deoparte dar e pacat ca n-ai vazut in "unii" si farama de lumina.
cafeneaua nu e numai "cacaua" si laturi, s-ar putea sa n-ai habar cate chestii frumoase sunt aici.
anisia,zaraza, rodica munteanu, picky, baloo, maan, sancho panza, bright, andruska, Bitterdream, latu, LAllia si care mai crezi tu ca sunt in "haita"...ai sa fii capabil vreodata sa vezi si sa simti ca ei au si alta fateta decat cea pe care ai perceput-o tu?
citeste-le textele (daca au), citeste-le comentariile prin arhiva daca ai rabdare si timp si poate-poate ti se descreteste fruntea, poate asa n-o sa mai apesi cu furie pe taste cand te conectezi pe forum.
ia exemplu de la gheo (gheorghe cnstntn)...stii tu cate bobarnace a incasat omul asta? stii tu de cate ori i-au fost intoarse pe dos poeziile, de cate ori i-au fost intinse pe gard? oare de ce a ramas? probabil ca sa ne demonstreze noua ca nu suntem chiar asa de zmei, probabil ca e o caravana care nu se sperie de latratul cainilor sau altceva, ce n-o sa-ntelegem niciodata, noi "unii". nu stiu sa-i fi luat apararea dar nici n-are nevoie...

ma rog, intentia mea nu e sa devin patetic; ori am obosit de-atata razboi, ori mi-e jena de admin si ceilalti useri, ori am intrat in anul mortii!
pai... - de rembrandt la: 19/02/2005 15:20:59
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)

samadhi, pentru cultura ta generala... am scris si eu o poezie de dragoste... (de fapt am scris chiar mai multe... care la prima vedere n-au nimic 'a face' cu dragostea...- iti dau un exemplu : l'oras cross la riviere. E pe site-ul asta. ) Si uite... daca nu ma crezi... iti dau aici mai jos o poezie de-a mea de dragoste. Ca sa te conving din nou ca dragostea vesnica nu e niciodata vesnica...



buna dimineata, iubito
am inceput de-o vreme sa deprind un obicei nou...
sa mai raman o vreme in pat dupa ce ma trezesc.
intre asternuturile calde si cu muzica de la radio in surdina
nu mi te poate lua nimeni...

diminetile esti mereu langa mine; te iau in brate,
ma certi ca lenevesc... sau ca sunt somnoros ciufulit si adorabil
de-ti vine sa ma saruti tot

vreau atit de mult din tine... cu tine
vreau sa te sarut, sa te descopar, sa te alint, sa te iubesc

sa-mi aranjezi gulerul de la camasa, sa ma tachinezi,
sa te alinti de mine, sa te lipesti de pieptul meu, sa ma inveti cu mainile,
sa-mi stii fiecare dunga.

sa ma joc cu tine in nisip, sa mancam impreuna,
sa-mi culegi cu limba un pic de inghetata din coltul gurii,

sa facem dragoste pana mirosi a mine...

sa ne plimbam ore in sir
sa-mi arati Bucurestiul, sa-ti arat Constanta.
sa citim amandoi, unul langa altul, tragand cu ochiul la celalalt

sa mergem sa cumparam struguri albi si mari
sa iti dau sa mananci boaba cu boaba iar tu sa imi saruti degetele pe rand;
sa-mi simti privirile pe tine,
sa iti simt mainile pe mine

sa te joci cu mana in parul meu,
sa-ti spun "ce fusta frumoasa ti-ai luat" si sa vreau sa te dezbrac
de cum te vad

sa ne bronzam frumos
si cand te dezbrac sa rad de pielea ta alba de sub cupa sutienului,
sa te iau din gara joi sau vineri seara si sa avem lumea noastra
pentru cateva zile...

sa fii a mea, sa fiu al tau
iar restul sa vina natural si frumos... ca noi

te sarut, draga mea... si abia astept in cateva ore sa-mi bipaie telefonul



________
keep it simple...
#36779 (raspuns la: #36741) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
comentariu - de sinteticZero la: 21/06/2005 03:17:06
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
. Am vazut o groaza de cometarii care mai de care mai savante si care vin de la oameni care nu au nimic in comun cu homosexualitatea . Am citit tot felul de aberatii si vreau sa subliniez faptul ca NIMENI dar absoult nimeni nu se gindeste la felul in care homosexualii SIMT . Dragilor , au emotii ca toata lumea , si iubesc ca ca toata lumea si vor sa fie fericiti la fel ca si ceilalti . Nimeni , absoulut nimeni nu poate interzice sau refuza asta .
Sint homosexual si am stiut asta de la 13 ani .Nu m-a abuzat nimeni si nu m-a impins nimeni in asta. Problema a fost ca m-am nascut intr-o tara profund homofoba si plina de ignoranta . Homosexualitatea nu m-a impiedicat sa ma duc la scoala , sa termin o facultate si sa am viata care imi place . Sint extrem de fericit si nu pot fi altfel .
Libertatea nu e acordata de nimeni ,te nasti cu ea si nu trebuie nimeni sa iti spuna cum sa iti traiesti viata .Este pura mizerie , o viata impusa si traita intr-o anumita directie
Si inca un puct de vedere asupra caruia va atrag atentia , dragii mei heterosexuali : Ginditi-va ca exista posibilitatea ca fiul sau fiica sa vin la dvs si sa va spuna - stii mami/tati sint gay .Asi vrea sa vad ce veti face -ii veti trimite la reabilitare ?
#55763 (raspuns la: #55021) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico, zaraza - de irma la: 25/07/2005 16:21:15
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
Apropo de pupaturile umede...bleah...Bunica mea nu numai ca ne pupa umed si zgomotos, dar ne mai si ciupea. Uram chestia asta de moarte!

Aveam mai demult o vecina (la un etaj inferior) care era topita dupa baiatul meu. Si de cate ori il auzea pe scari iesea sa-l pupe. Copilul meu ura chestia asta si trecea mereu tiptil pe scara ca sa nu-l auda tanti Maria. Intr-o zi tanti asta era pe scara si statea la taclale cu o vecina...si tot vorbeau ele acolo, timp in care baiatului meu i-a venit o nevoie fiziologica si a vrut sa urce. Cand a auzit-o pe tanti pe scara s-a razgandit. A venit acasa, intr-un tarziu, si-mi zice (cu o mutra tare vinovata): stii, mami, n-am vrut sa urc pentru ca era tanti Maria pe scara, si-mi venea pipi foarte tare, si sa nu ma certi, da' am facut pipi la tufis... :))
intrusuleeee - de maan la: 04/12/2005 19:23:30
(la: primul colind)
dar sa stii ca io facui un joc de cuvinte, mai.
"am si io o problema 2" = "am si io o problema doo"

adica io si dana.

fa si tu un compliment: "moaaama ce dubla trimitere!"
#92865 (raspuns la: #92843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsuri la gramada (scuzati, economie de spatiu) - de Intruder la: 17/12/2006 02:08:11
(la: Ora de compunere: "Intalnire de gradul trei cu Mos Craciun")
maan:
tacerea-i de aur, zambetul e gratis. :)
nu-ncerca sa-nveti sa taci, pe voi- femeile- nu va prinde...

anisia:
ti-ajunge premiul de la miss. ce-i prea mult strica si se cheama abuz (in autobuz).
foaie-verde iasomie, numai tie...numai tie: un tantar si-o scufie si-o ciuperca de hartie...

Bitterdream:
hait! uite ca pot si femeile sa-i zica lui intruder "vreau si eu"!
putin mai am si-am s-aud "mai vreau". (fi-mi-ar obsesiile ale naibii si trrrrazni-le-ar sfantul ilie!)

anisia, din nou:
de cand sunt eu sensibilos la bibileli???
femeia, daca nu da cu pumnu' in masa si nu-si sufleca manecile si nu racneste ca la cazarma, nu obtine nimic de la mine!

Mr Six:
care din blonde intreaba? cea din dreapta sau cea din stanga?...si unde-i mos craciun?
tu esti mai serios, asa...deci glumesc si chiar multumesc de trecere. ;)

Bitterdream, din nou:
ai sa razi dar sunt si eu afurisit cateodata (numai in zilele cu sot.)
anisia stie ea ce stie...:)

maan, ancorunfoa:
asta cu premiile nui goange, pi buni!
di ce sa m-asociez cu zaraza? daca vrei sa stii, mam asociat odata cu ea, cand nea datara dinu lazar o fotografie...ea a luat poza si mie mia lasat rama, ca erea fotografie cu rama!
...pe voi taaaaaaare va mai influenteaza sentimentilii!!! d-aia n-am ajuns io, mister cafenea!!!

irma:
il inchid, ca fac o pauza! ma duc sa colind prin metrou si-am sa lucrez cu program prelungit!
...vad c-ai apucat sa scrii, asa ca-i ok!
sa nu va paraseasca muzele, am alte teme pentru la anul!

______________________________________
"...mai bine zicea 'cur', fiindca nu ma irita atat de mult!"
(maan)

#163846 (raspuns la: #163843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 24/04/2007 18:23:44
(la: Stranii coincidente)
madam ai un vocabular de mahalagioaica,da nu-i bai, eu chiar nu ma mir;
da' de ce te-ai mira, musiu.
la mahala m-am nascut, ca la mahala vorbesc, ca io nu-s ca aia de se da shcoliti cand ei is semianalfabeti.

si matali ai (a)firmat ca Vitoria pe raposatul Gheorghita il cauta;)

shi pi shini-l cauta di fapt, bre!
stai ca stiu! stai ca stiu!
cand colooo ....cand colo pi nechifor il cauta, ala de-i zicea gheorghita pe neve...
ete abia acuma inteleg!

ps. auz'? da' di ci pusashi, bace, a-ul in paranteza?
sa stii c-ai dospit un joc dibace di voroave!!!
si maan iar nu se prinde, uof_si_auileo!

mushile, iuv meid mai dei!
#190615 (raspuns la: #190516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ramona - de maan la: 25/10/2007 15:33:53
(la: ce faceti atunci cand va simtiti deprimati?)
n-am citit (inca) ce-au scris ceilalti, dar mi-o trecut prin fata ochiului o fraza unde se scria ca depresia trebuie combatuta.
sa mor! nu cred ca se poate asa ceva!
macar fiindca isi are originea in lucruri care nu anunta in niciun fel vreo cadere, vreun necaz.
cred ca 'te trezesti' depresat.

lupta cu starile astea te secatuieste.
n-am foarte des parte de asa ceva, dar orice-as face nu-mi iese.
asa ca las pe a doua zi treburile care ma sacaie si fac ce-mi place mai mult.
adica ma joc.
ma prostesc, cum zice mama.
stiai ca in joc uiti cum trece timpul?

jocul. joaca.
vindeca.
#248186 (raspuns la: #248162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 26/10/2007 07:24:40
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A TREIA)
Pentru cina-ntarziata
A fost insa prea tarziu:(
Sper ca e doar amanata
Si-nvitata am sa fiu:)

Nu vreau sa aleg eu locul !
O surpriza-n loc prefer:)
Stii ce mult imi place jocul !
Crezi ca-i mult ceea ce-ti cer ?;))
#248391 (raspuns la: #248370) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de Honey in the Sunshine la: 07/01/2008 21:34:08
(la: Am nevoie de ajutor!!)
cred ca problema e ca tot ce stia mama ta despre relatia voastra e ca "va iubiti" si ca va pipaiti la tine in camera.
eu zic sa renunti la subiect pana se mai calmeaza apele, iar apoi sa il reintroduci pe baiat in scena intr-un mod mai onorabil, gen sa va prinda invatand impreuna, sau daca iesiti el sa-i ceara voie si sa-i spuna unde mergeti, ce faceti si la ce ora va intoarceti.
Nu pari proasta, asa ca nu cred ca iti imaginezi ca mama ta vrea sa faca pe cotoroanta si de asta se opune relatiei voastre. Incearca sa-i intelegi motivele si fii sigura ca iti vrea binele.
O alta varianta ar fi (daca si el e de varsta ta) sa incercati sa vorbiti si cu mama lui si sa-i cereti sprijinul. Ar putea sa se intalneasca cu mama ta si cred ca ar linisti-o mult sa-i cunoasca familia (probabil acum pentru ea e un tip oarecare care ii pipaia fiica). Bine, asta presupune un minim de diplomatie din partea mamelor voastre si sa fie si prietenul tau dispus la asa ceva.

Oricum, daca el nu asteapta sa iti rezolvi problemele cu mama si nu te ajuta in acest sens, cred ca ar fi o idee foarte proasta sa te culci cu el. Gandeste-te ca desi suna cheesy, prima experienta e importanta in viata unei fete si nu cred ca ai vrea s-o imparti cu cineva caruia nu-i pasa cu adevarat de tine. Ar fi nedrept, zic eu.

Si mai e ceva... daca intr-adevar iubirea voastra e asa de mare si puternica, n-ar trebui sa cedeze chiar de la prima piedica.
prol - de INSULA ALTUIA la: 25/08/2008 12:47:42
(la: Din nou, Cafeneaua...)
Sa nu cumva sa crezi ca m-am bucurat cind s-a vorbit utit de tine,si tu stii ca sunt
sincera, la "joc complimente" mai ales ,
dar m-a durut enorm ceea ce ai scris pentru ca tu stii adevarul si stii ca nu sunt asa.
Eu oricum te apreciez mult (nu ma lingusec):)).
#336020 (raspuns la: #336018) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M..., - de juli la: 25/09/2011 21:51:58
(la: scrisoare dragului meu)
scuza-ma tu. Stiu ca nu esti nebun. Inteleg joaca si poate intuiesc si nevoia din care a pornit... e-un mod de viata. Unii chiar au nevoie sa se inspire si... mai departe stii tu mai bine.
Stop joc! Mea culpa!:)
#622325 (raspuns la: #622323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ampop - de adina.petre la: 14/07/2012 13:15:38
(la: cum votam la referendum?)
ai perfecta dreptate in ceea ce priveste PNL-ul. cred ca am ramas dureros nostalgica. sau perpetuu visatoare, mai stii? :)

mama cum e formulata asta! "the Romanian Government must respect the full independence of the judiciary" vai de noi.

sigur ca nu putem fi izolati, si in sfarsit pot spune ca m-a bucurat reactia europei la situatia romaniei. prea se intampla lucrurile in romania ca si cum nu exista jupan, nu exista stapan. ar trebui sa bage europa gheara mai tare in gatleju nelegiuitilor. am zis-o de cand eram in liceu si sper sa nu mor zicand ca in primul rand, romania are nevoie de un sistem juridic beton.

despre jegul de actual premier nici nu ma obosesc. e un impostor, un intelectual construit pe baza falsului si uzului de fals, o caricatura la care aspira toti mucosii si toti lenesii.
#633754 (raspuns la: #633655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hola Mama - de Honey in the Sunshine la: 14/04/2008 14:00:19
(la: Scrisoare pentru Spania )
si io is bine sanatos si ma bucur ca si voi sinteti.

io aicia muncesc pentru o mare multinationala cu filiale piste tot si spaniollii zice ca e industria cea mai profitabila din lume.

tu sa fi tranquila ca eu nu ma inhaitez io cu oriscine de parc n-ai sti tu ce chico ai crescut.

imi pare rau sa aud ca pe la noi lucrurile merg to mai prost deaia zic eu c mai bine raman io aicea. de Petronala io to timpu am stiut cai perra da nam zis ca mi sareaai in cap. deaia mam gandit si aduc pe nevastamea aicea ca decit sa se curvareasca si ia mai bine sa produca aicea cu fetele macar stiu ce face si mai castiga si vreun euroi in loc sai dea pe sutiene.
ca no ajunge ea in Spania! ii arat io sasi mai bata joc de barbasu care munceste toat noaptea ca sa aibe ia bani sa dea la handralai !

Acu' tre sa t las Mama ca a venit Licu cu marfa.
Si sa nu tr mai amarasti tu ca eu o duc binemersi numa stai cu ochi pe nevastamea pana ioi trimite bani de atlasib.

va trimit salutari la toti din sat si era sa uit ca Licu sia luat Audi sil conducem amandoi ia zile tu in sat sa vezi cum face spume la gura taranii dracu.

va imbratisez pe toti din satu natal si chiar dac acu am ajuns s fiu cineva nu vam uitat.

chico al tau.
Taci, mama! - de cosmacpan la: 16/07/2008 01:10:58
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Taci, mama! - Intruder

mama, in seara asta
voi veni acasa c-o fata!
nu stiu inca
daca o iubesc,
daca o voi iubi,
daca-i vantul de mai
sau joc de copii.
nu stiu ce o sa fie:
sotie,
amanta
sau menajera...
zid alb,
ecou,
aer de sera
ori roua din flori de salcam...
mama, vreau in seara asta
sa nu-i pui nici o-ntrebare
despre camasi calcate
si ceai de sunatoare!
taci, ramai in firesc,
fierbe-ne vin in cestile bej.
poti sta pe-aproape
daca te-nduri sa renunti
la stirile de seara,
la filmul de noapte
sau la tata
macinand politica in rasnita
de-acum patruzeci si ceva de ani
cand nu era carne si nu erau bani...
mama, stii ce?
vreau o garsoniera,
un tren cu papusi,
un pat mare de fier,
o colivie fara usi...
vreau un lan de secara
cu multi cai, toti murgi,
un turn fara scara,
o lama de-otel
cu care sa spintec
feliile de cer
in amurg!
ganduri imi umbla-n priviri
rascolindu-mi zavoare;
lupoaice-n calduri
mi se-adapa-n izvoare.
m-am saturat!
imi vine sa fug,
sa scap
de miros de rantas,
de casa asta, cu multe covoare
unde niciodata nu se rade,
niciodata nu-i soare!
mama, in seara asta
voi veni c-o fata
mai blonda ca tine, mai speriata;
cu fusta prea scurta, cu ochii prea mari,
cu sanii prea liberi, nearsa de ani.
taci mama si nu ma-ntreba
de foame, de sete,
de dragostea mea!
taci si te uita in timp, cum odata
tata te-a-mbratisat
la bunica in poarta.
taci si ramai ori pleaca de-acasa
cu tata...fii si tu fata
cu fusta prea scurta,
cu privirea speriata.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13594/taci-mama/1
cum sa-si bata joc alex andra? - de Bucu la: 09/06/2009 22:16:32
(la: BBC's believe it or not)
poate asta-i realitatea. poate, duminica, au fost doar pensionarii la urne. de la sate, mai ales. saraci, fara dinti, saracacios îmbracati, vai de mama lor...

cum s-ar fi putut cel mai bine fotografia evenimentul la noi? cu ce personaje? ce actori? nepotii si copiii pensionarilor sunt, probabil, capsunarii din italia spania etc.

la orase au fost cabinele pustii...cred ca media participarii in europa a fost de 43 procente. la noi a fost sub 30.

stii ce scriu ziarele aici? ca RO, împreuna cu altele, a bagat niste "ciudati" in parlament. sunt cam 30 de ciudati din astia in viitorul parlament, doi sunt de-ai nostri, autohtoni, alesi democratic.
crezi ca-i poza mai rusinoasa decât cele doua locuri?

nu fotografii-si bat joc de noi. si nici bbc-ul. altii. interni. si multi.
#449377 (raspuns la: #449356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dusmancele - de Ingrid la: 15/10/2003 09:29:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
de George Cosbuc

Las' ochii, mamă, las' sã plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Sã merg neplânsă în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sã-mi meargã neam de neam.

Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine,
Auzi tu! Sã se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură-rea!

Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargã-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi,
Fă cruce, fã, sã nu-l visezi.

Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Il poarta-ntr-una, şi de când!

Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-şi cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sã-si stringă nora de pe drum.

Sã-şi ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă şi golană,
De ce nu vine ca sã-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!"

Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat sã mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Sã moară.
Sã vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mã-sa-s zece guri.

Cu gura mãsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sã poată.
Dar lor pe plac eu n-am sã mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Si umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rãu de tot.

Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mã prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am fãcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mã poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii ştiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il ţiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa sã i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sã-i spui?

Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Sã-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Sã aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinşii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!
Greu de raspuns precis, dar... - de relu la: 28/10/2003 19:40:21
(la: Romani in strainatate)
Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu
bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd
nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei
patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa.
renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa.

Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat...

Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!"

Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos.

Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate.

Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
Primim de la Radu Sigheti, cunoscutul fotograf roman - de Dinu Lazar la: 20/05/2004 08:07:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Radu Sigheti se afla in Africa; domnia sa ne trimite un scurt reportaj extrem de interesant si de miscator.
Eventuale intrebari cafegii pot sa puna aici si domnul SIgheti le va raspunde tot aici, ca invitat special, la o cafea.
===============================================

Sudan. Nu pot sa gasesc cuvinte ca sa pot descrie ce poti sa simti cind ajungi acolo. Nu se compara cu imaginile pe care le-ai vazut, cu ce ai citit si cu ce stii de la prieteni.

Sudan-ul trebuie sa-l simti pe propria piele, sa-ti arda pielea la fel de tare ca soarele de acolo, sa ai senzatia ca cinva foloseste fierul de calcat pe corpul tau si se pricepe la asta, nu uita sa netezeasca nici o cuta. Si apasa. Nu se compara 35 de grade in Sudan cu 45 in Irak, e mai fierbinte in Sudan, crede-ma.

Iti doresti sa ai mai multe bluze la tine sa le porti pe toate odata, tricoul sa absoarba transpiratia care curge pe tine ca din izvor calda si lipicioasa si cind se lipeste praful pe ea parce ti-e mai cald, sa ai o bluza care sa fluture in vint ca sa-ti dea senzatia de racoare, nu conteaza ca se umezeste si ea, flutura si parca te simti mai bine si mai vrei ceva ca o gluga ca ti-o tragi peste sapca de parca ar ploua, doar ca sa simti ca ai pus inca ceva intre fierul de calcat si mainile tale.
Uhh!

Si dupa ce apune soarele ti-e frig! La plus 25-30 de grade! Pentru ca esti asa de incins de arsita zilei tremuri seara, cind incep si toate insectele sa apara. Multe. Am dormit o noapte afara, celelalte in cort, unul mare cu lumina electrica, dusuri si WC.

Dormitul afara este ceva. Am avut o saltea si chiar daca am dat de jur imprejur cu spray contra insectelor + pe mine tot nu am scapat de cele zburatoare. Dormit este gresit spus mai corect este nedormit afara. Este mai cald ca vara la 2 Mai dar te culci imbracat cu cat mai multe bluze pe tine ca sa nu te intepe tintarii despre care localnicii spun ca aici este capitala lor, chiar daca Nilul ete la 3 ore distanta de mers pe jos in ritm sudanez, pentru noi probabil mai mult ca dublu. Transpiri intins pe spate si adormi doar de oboseala, dupa ce sari in sus de nenumarate ori, o saritura pentru fiecare insecta pe care o simti pe tine. Te feresti sa le omori, doar le arunci de pe tine, daca cumva strivesti vreuna nu stii ce se poate intimpla, poate te inteapa.

Singurul lucru frumos este cerul plin de stele care parca sint mai aproape si mai multe decat se vede de la noi. Le poti atinge daca vrei dar nu ai timp din cauza insectelor. Si se misca foarte repede insectele si stelele pe acolo, se alearga una pe cealalta si mereu apar unele noi in joc. E un intuneric negru de tot, in care lumina stelelor pare ireala. Cu ochii la ele adormi intr-un sfirsit.

Te trezesti repede pentru ca soarele nu te iarta, si pleci la lucru pentru ca inca este racoare. Cam dupa 10.30 pana spre 16.00 nu poti face nimic pentru ca te topesti, pana si aparatul frige de abia il tii in mana daca cumva nu ai fost atent si l-ai tinut la soare.

Dar asta nu este nimic. Cum se traieste acolo, in ciuda secetei permanente este mult mai important, cred eu.
In patru zile am zburat de colo colo si in orice loc am aterizat am vazut doar un singur lucru.

Saracie.

Te-ai gindit vreo data cum ar fi sa traiesti ca la inceputul istoriei?
Te-ai gindit vreodata cum te-ai descurca neavind nimic, nici o unealta, nici un bidon in care sa pui apa, nici macar haine pe tine? Sa trebuiasca sa mergi kilometri ca sa iei apa, sa trebuiasca sa sapi un pamant tare, uscat ca sa plantezi sorg (nici nu stiam cum arata si ce este sorg-ul pana acum), sa maninci doar o data pe zi un fel de peltea, de sorg bineinteles si asta maninci in fiecare zi, toata viata ta, pana vine o ceata de banditi calare pe camile sau pe cai, care te omoara daca esti barbat sau care te violeaza si te iau ca sclava daca esti femeie?

In Rumbek, capitala sudului rebel, exista doar 3-4 cladiri construite din beton, una noua nouta si restul sint cele care au scapat din razboi.
Restul caselor sint hut-uri din pamant acoperit cu nuiele.
De asemenea acolo sint masini si camioane deoarece mai toate organizatiile cu ajutoare au baza acolo. In celelalte locuri unde am fost ori nu erau masina de loc sau doar una singura. Distantele nu se masoara in km sau mile ci in timp, indifferent daca mergi pe jos sau cu masina. Nu exista electricitate, doar generatoare care au nevoie de petrol, la fel si masinile. Singura sursa de aprovizionare si de transport este avionul, mai toate agentiile umanitare au baza principala in Kenya, linga granita si de acolo zboara zilnic peste tot.

Situatia este cam asa; Sudul tarii nu este de acord cu nordul, controlat politic si economic de arabi, care vor sa introduca Sharia, legea musulmana. Asta nu ar fi fost o problema pentru sudul catholic, cred eu, problema s-a ivit cind a aparut petrolul. Petrol=bani si de aici mai departe. Dintr-o tara saraca, Sudanul s-a transformat in 20 de ani in una dintre cele mai sarace tari din lume. Multi au reusit sa fuga, cam 2 milioane si in zona unde am fost eu unii s-au intors.
Dar cum traiesc, mama mama!

Am stat de vorba cu o familie care se intorsese din Uganda, nu stiu exact cati erau pentru ca familiile astea africane sint numeroase, cu unchi, matusi, veri si cumetrii. Incepusera sa defriseze in jur, deja aveau doua colibe si bucataria construite. Masa lor consta in peltea de sorg (stiu ca ma repet) si un (1) peste afumat fiert in apa, peste care era mai mult oase, nu mai mare de un A4, vedeai prin el. Asta pentru cam
2-3 barbati, 4-5 femei si peste 10 copii. Cei mai bogati au animale, capre, gaini, vaci, dar le pastreaza pentru zile negre sau le folosesc ca moneda de schimb. O nevasta, tinara si sanatoasa, buna de munca costa intre 3,000 - 3,500 de usd, cam 70 usd pentru o vaca, socotiti voi cate vaci trebuie. Multi umbla dezbracati, cind te vad pun pe ei ce au, haine vechi pe care le pastreaza pentru ca sint singurele pe care le au: un pantalon si o camasa. Cel mai ferecvent sint incaltati cu un fel de sandale cu talpa din cauciuc uzat de masina.
In alt loc am vazut un sat intreg, grupat, pazit de o mica garnizoana de rebeli unde exista chiar si o strada cam ca Lipscani-ul nostru. Am intrebat de curiozitate cat cost o pereche de pantaloni si vanzatorul mi-a spus ca nu-mi vinde nimic, este doar pentru oamenii de acolo. Toti erau refugiati, de prin alte locuri din sudul tarii si traiau acolo ce peste 10 ani. Pentru mancare toti depind de organizatiile umanitare care bineinteles nu au destula. Ce se poate cultiva acolo, inafara de sorg, nu am nici o idée, cred ca nimic din cauza lipsei de apa, la putinele pompe este intotdeauna coada. Si bei apa acolo pentru ca transpiri, ai nevoie de cel putin 7-8 litri zilnic.

Si sint milioane de oameni care traiesc asa, la limita supravietuirii, poate de aia sint atit de inalti, si slabi. Sint oameni simpli si prietenosi, glumesc, rad din orice, pentru ca viata lor este de fapt o lupta continua pentru viata la fel ca cea a animalelor salbatice din vecinatate.

Tu te intristezi sa realizezi cat de mult poate insemna o picatura de apa sau o firmitura de paine si nu poti sa faci nimic pentru ei. Daca mor mii de sudanezi, asa cu se intimpla si in prezent, nimanui nu-i pasa. Dar daca se prabuseste vreun avion si mor cinci turisti americani sa vezi ce operatii de salvare costisitoare se declanseaza.

As mai avea multe de povestit dar o las pe alta data, Radu


#15653 (raspuns la: #15635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...