comentarii

de nationalitate romana


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ecouri - de (anonim) la: 18/12/2003 03:44:33
(la: Veti vota pe 19 octombrie?)
din EZ online:

Opozitia si societatea civila acuza nereguli si abuzurila votul pentru Legea de modificare a Constitutiei
Asa cum era de asteptat, ieri, premierul Adrian Nastase si presedintele Ion Iliescu au prezentat referendumul pentru noua Constitutie drept un mare succes al PSD. Cei doi au folosit prilejul pentru a acuza de la tribuna opozitia ca a pus bete-n roate votarii, in ciuda faptului ca alianta PNL-PD a sustinut public campania pentru modificarea Legii fundamentale. Chestiunea abuzurilor pe timpul celor doua zile de vot, in special folosirea excesiva a urnelor mobile, a fost trecuta in plan secund de sefii palatelor Victoria si Cotroceni. Nu acelasi lucru au facut asociatiile civice. Pro Democratia si Agentia de Monitorizare a Presei au solicitat Biroului Electoral Central sa adreseze o cerere Curtii Constitutionale privind anularea referendumului, date fiind gravele nereguli constatate in Bucuresti si in mai multe judete din tara. Vizibil marcat de prezenta slaba la urne, Ion Iliescu a rabufnit ieri impotriva celor care au refuzat votul, in special a alegatorilor de la oras. “Orasul, din pacate, duce la o anumita instrainare a individului si la slabirea acestei legaturi cu colectivitatea, cu cetatea”, a spus Ion Iliescu, nu inainte de a multumi votantilor de la sate. Presedintele a lansat, de asemenea, o idee extrem de periculoasa pentru democratia romaneasca: orice scrutin, inclusiv un referendum, sa fie validat indiferent de numarul participantilor la vot. Opozitia a taxat ieri declaratiile sefului statului, acuzind, in acelasi timp, maniera abuziva in care a fost organizat referendumul. Presa internationala a remarcat, la rindul ei, absenteismul de la vot, preluind din cotidienele romanesti semnele de intrebare privind legitimitatea referendumului incheiat pe muchie de cutit weekend-ul trecut. (Laurentiu Ciocazanu)

“O mineriada electorala”

Asociatia Pro Democratia si Agentia de Monitorizare a Presei - Academia Catavencu au trimis, ieri, o sesizare presedintelui Biroului Electoral Central, Constantin Furtuna, in care semnaleaza o serie de nereguli privind organizarea referendumului pentru modificarea Constitutiei. “Referendumul a fost, de fapt, o mineriada electorala”, a declarat ieri directorul Agentiei de Monitorizare a Presei, Mircea Toma. Reprezentantii celor doua organizatii considera ca votul a fost viciat si cer presedintelui BEC sa dispuna masurile necesare pentru pedepsirea celor care se fac vinovati de incalcarea legii. Toma a precizat ca BEC, in baza sesizarilor primite de la cetateni, de la organizatiile reprezentind societatea civila si de la observatorii trimisi de partidele politice, trebuie sa faca o evaluare autentica a rezultatelor votului si sa ceara Curtii Constitutionale anularea referendumului. “Daca nu vor cere ei (BEC - n.r.) o vom cere noi atunci cind vom avea date complete si vom putea evalua la scara nationala neregulile pe care le-am constatat pina acum.” Presedintele Asociatiei Pro Democratia, Cristian Pirvulescu, a mentionat ca cea mai grava ilegalitate consta in incalcarea art. 54 din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului care prevede ca “promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase pentru a determina sa voteze sau nu se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani”. Pirvulescu a dat o serie de exemple: initiativa Regiei Nationale a Padurilor de a acorda, gratuit, lemne pentru foc in comunele cu cea mai mare participare la vot; adoptarea de catre Consiliul Local Bacau a unei hotariri prin care va oferi, prin tombola, 73 de televizoare bacauanilor care s-au prezentat la vot; tombola organizata de Loteria Nationala Romana in Bucuresti si alte asemenea exemple. O alta ilegalitate semnalata de cele doua organizatii se refera la folosirea abuziva a urnelor mobile in Bucuresti si alte localitati, gest care intra in contradictie cu prevederile art. 40 din aceeasi lege, in care se precizeaza ca urnele mobile se pot folosi doar “pentru persoane netransportabile din cauza de boala sau invaliditate”. (Adriana Istodor)

Iliescu, suparat pe oraseni

Presedintele Ion Iliescu a indicat, ieri, ca ar trebui adoptate legi care sa permita validarea alegerilor sau a referendumurilor, indiferent citi cetateni vin la vot. Referindu-se la actualele prevederi care stipuleaza ca, pentru validarea alegerilor sau a referendumurilor, este necesara prezenta la urne a cel putin 50 la suta plus unu din numarul persoanelor cu drept de vot, presedintele a comentat: “De ce? De ce trebuie tara sa cheltuiasca inca o data pentru ca sint unii care n-au aceasta constiinta a datoriei cetatenesti?”. Dupa care seful statului a adaugat: “Cine nu voteaza se cheama ca nici nu mai trebuie sa fie luat in considerare”.
Presedintele a fost de acord cu folosirea urnelor mobile si pentru alte cazuri decit cele prevazute in mod expres de lege (pentru bolnavii nedeplasabili) gasind ca aceasta practica se aseamana cu votul prin corespondenta sau prin mijloace electronice, practicat in alte tari. Presedintele Ion Iliescu i-a laudat, ieri, intr-o declaratie, la Palatul Cotroceni, pe tarani pentru ca s-au dus in numar mare la referendum. Iliescu a precizat ca “este, de fapt, cumsecadenia taranului roman, care ne-a salvat de-a lungul vietii prin echilibrul sau, prin legatura strinsa cu solul tarii si cu interesele de baza. Si este influenta microcolectivitatilor in mediul rural, care-i fac pe oameni sa fie mai echilibrati, mai responsabili cu misiunile lor si cu raspunderile lor civice.
Taranii au dovedit mai multa cumintenie si mai multa receptivitate la aceasta misiune care ne revine.” Presedintele are o parere critica despre mediul urban: “Orasul, din pacate, duce la o anumita instrainare a individului si la slabirea acestei legaturi cu colectivitatea, cu cetatea, in loc sa fie invers: mediul urban si nivelul de cultura sa ridice gradul de angajament si de responsabilitate”.(Cristian Oprea)

Actiunea Populara va sesiza Parchetul General si PPE

“(...) Demisiile ministrilor Puwak, Mihailescu si Beuran reprezinta o incercare a PSD de a crea o perdea de fum pentru ascunderea fraudei care a dus la validarea referendumului pentru Constitutie. Organizarea si desfasurarea referendumului pentru adoptarea Constitutiei a demonstrat inca o data mentalitatea infractionala a PSD, care nu are nici o retinere sa incalce legea atunci cind are probleme. (...) Actiunea Populara va sesiza Parchetul General referitor la fraudarea votului pentru referendum. De asemenea, vom sesiza Partidul Popular European si, prin intermediul acestuia, Parlamentul European despre gravele abuzuri savirsite de PSD in timpul acestui referendum. Solicitam anchetarea, de catre o Comisie parlamentara, a tuturor operatiunilor de organizare si desfasurare ale referendumului.”

URR: “O infringere majora pentru democratie”

“Nu putem ajunge sa votam nici “pentru”, nici “impotriva” atunci cind dreptul cuiva de a nu vota este alienat prin santaj, intimidare si mita sau furt. (...) Acest “succes”, departe de a consfinti integrarea noastra europeana, nu face decit sa dezvaluie lipsa de substanta a democratiei tranzitiei si lipsa de viziune a unei clase politice care crede ca integrarea in rindul democratiilor prospere ale Europei se obtine in 30 de zile de campanie desantata. (...) Nu vrem sa traim intr-o tara in care se infiinteaza “comandamente de criza” si au loc sedinte extraordinare ale guvernului doar pentru ca rezultatele unor alegeri nu sint cele asteptate. Nu credem in aceste dubioase “salvari ale natiunii in numele interesului national” pe care ni le flutura sub ochi, de regula, oameni interesati doar de binele lor personal”.

PRM cere BEC sa nu valideze referendumul

“(...) Partidul Romania Mare solicita presedintelui Romaniei, Ion Iliescu, si primului-ministru, Adrian Nastase, sa renunte la practicile autoritariste, sa recepteze rezervat rezultatele triumfaliste raportate de baronii locali, sa asigure securitatea documentelor justificative ale referendumului si sa impuna un calcul strict al voturilor exprimate, astfel incit sa obtina cifra reala a participarii la vot. (...) Partidul nostru va da publicitatii raportul unei comisii a partidului care centralizeaza rezultatele reale ale referendumului, pe baza proceselor-verbale de la fiecare sectie de vot, pina in acest moment conturindu-se o frauda de cel putin 15 procente. Datorita numarului impresionant de abuzuri comise la nivelul intregii tari, Partidul Romania Mare solicita Biroului Electoral Central sa nu valideze rezultatele acestui referendum.”

“Bucurestenii au pedepsit un sistem profund corupt”

Traian Basescu l-a criticat, ieri, pe Ion I liescu pentru declaratiile sale referitoare la prezenta la vot a locuitorilor Capitalei: “Bucurestenii nu merita certati de reprezentanti ai unui regim profund corupt, ai carui exponenti sint Adrian Nastase si Ion Iliescu”, a spus Basescu. El a protestat fata de impartirea celor 22 de milioane de romani - facuta “de inalti demnitari ai statului - in adevarati romani, cei din mediul rural, si cei mai putin adevarati, in mediul urban”. “Bucurestenii sint mai bine informati. Prin atitudinea lor, ei nu au pedepsit Constitutia, ci au pedepsit un sistem profund corupt, au pedepsit aroganta unei puteri care a ajuns sa-i deranjeze”, a declarat primarul Capitalei. Potrivit lui Basescu, bucurestenii nu au putut fi momiti cu cite un milion de lei pentru ca nu au pamint. (Alina Mihai)

Inghesuiala la predarea sacilor

Sute de reprezentanti ai comisiilor de la sectiile de votare din Bucuresti s-au inghesuit, duminica seara, la Biroul Electoral Municipal (BEM) pentru a preda sacii cu buletinele de vot. “A fost destul de multa lume pentru ca au fost peste o mie de sectii de votare. La inceput a fost mai greu, oamenii, probabil obositi, erau nerabdatori sa termine si s-au inghesuit, dar apoi au inteles care e situatia si a mers mai bine”, ne-a declarat Constantin Carbunaru, reprezentant al BEM. Acesta ne-a explicat ca au fost amenajate sase sali, cite una pe sector, in care au lucrat cite zece persoane, patru pentru primirea sacilor si proceselor-verbale si sase pentru validare. Cu toate acestea, predarea a durat peste patru ore, multi dintre reprezentantii sectiilor ajungind acasa spre dimineata. (I.A.)

Deputat PSD, acuzat de frauda cu urna mobila

Reprezentantii a trei partide de opozitie din Iasi il acuza pe deputatul PSD Cristian Nechifor ca a folosit in mod fraudulos urna mobila, intr-o comuna din judet, pentru a aduna cit mai multe voturi. “Cristian Nechifor a luat urna mobila de la sectia de votare din comuna Voinesti si a plecat in sat, impreuna cu doi membri ai comisiei locale, sa culeaga voturi pe intuneric. Au revenit dupa doua ore cu 200 de buletine, desi in comuna respectiva existau doar trei solicitari pentru urna mobila”, a declarat Constantin Serban, vicepresedinte al PD Iasi si membru in Biroul Electoral Judetean. Reprezentantul PD, impreuna cu cei ai PUR si PRM au depus o contestatie impotriva lui Cristian Nechifor.
Deputatul Cristian Nechifor a negat acuzatiile: “Chiar e o gluma buna. Cum sa iau eu urna, cu atitia oameni in jur. E drept ca am supravegheat procesul de votare in Voinesti, ca reprezentant al parlamentului. Dar, in rest, nu am intervenit”. (Razvan Chiruta)

Batrinii au votat “compensate”

Pe mai multe buletine de vot din Valea Jiului se solicitau medicamente gratuite si compensate. Oficialitatile considera ca cei care au scris sint mai mult ca sigur persoane in virsta, gindindu-se ca in acest mod vor putea sa-si faca publice ofurile. (M.M.)

Vrea sa-si boteze baietelul Referendum

Florentina D., 16 ani, din Slatina, a nascut un baiat chiar in prima zi de referendum. Ca sa nu uite evenimentul, Florentina s-a gindit sa il boteze pe micut Referendum: “Cred ca asa am sa ii dau numele, ca sa fie si el respectat cind o sa fie mare”, ne-a spus proaspata mamica. Ea spera insa ca atunci cind va merge la Starea Civila sa nu intimpine nici o problema. (Petre Cojocaru)

Tirguiala pe cele 10.000 de voturi in plus de la Oradea

Membrii Biroului Electoral de Circumscriptie Bihor au supus la vot, simbata, daca sa recunoasca public sau nu eroarea de calculator care a ridicat cu 10.000 numarul votantilor bihoreni din prima zi a referendumului, a declarat, luni, Ilie Bolojan, reprezentantul PNL in BEJ Bihor. Reprezentantul PNL a precizat ca, in opinia sa, eroarea privind cele 10.000 de voturi ar putea avea doua explicatii: “sau a fost efectiv o greseala, sau s-a primit o dispozitie sa se faca o ajustare la raportare, astfel incit la teleconferinta de duminica a PSD lucrurile sa iasa bine in ceea ce priveste Bihorul”.
Simbata, in numai citeva ore, de la 16.00 la 22.00, procentul bihorenilor prezenti la vot a crescut substantial, de la 6,5 la suta la 21,07 la suta. Una dintre sectiile de votare din Oradea a raportat un numar de 10.109 votanti in loc de 109, citi au fost in realitate. (Mediafax)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
CV Tudor, CV, Cred ca este umflat mult.... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:14:06
(la: Oamenii politici...)
Director si proprietar al publicatiilor de atitudine nationala România Mare si Politica
Nascut la Bucuresti, in 28 noiembrie 1949, intr-o familie muncitoreasca cu traditii patriotice.
Absolva cursurile liceale sustinând bacalaureatul în 1967. In 1971 obtine licenta la Facultatea de Filosofie a Universitatii Bucuresti cu o teza despre Sociologia Religiei. În 1975 urmeaza cursurile Scolii de Ofiteri de Rezerva din Bucuresti. În 1978-1979 beneficiaza de bursa premiului international Herder si studiaza istoria la Viena, ca student extraordinar. Lucreaza în presa : la început în redactia publicatiilor România Libera-Magazin si apoi, din 1975, ca redactor la agentia româna de presa Agerpress. Dupa 1989, înfiinteaza publicatiile România Mare si Politica. Este ales senator în Parlamentul României in 1992 si 1996. Participa la alegerile prezidentiale din noiembrie 1996, ocupând un onorabil loc 5 din 16 candidati.
A publicat pana acum peste 13 volume de poezie si publicistica, unele editate si în franceza, engleza si araba, si a scris piese de teatru. Întelectual cinstit cu propria-i constiinta, a intrat de repetate ori în conflict cu regimul totalitar. Redutabil pamfletar si om politic atasat justitiei sociale si interesului national este o personalitate proeminenta în România de astazi.
Este casatorit si are 2 copii.

Data nasterii : 28 noiembrie 1949

Locul nasterii : Bucuresti

Starea civila : casatorit cu Doina Vadim Tudor

Copii : Lidia , Eugenia

Nationalitatea : romana

Studii : Facultatea de Filosofie - Bucuresti

Profesia de baza : Ziarist

Limbi straine : italiana , franceza , engleza

Partidul din care face parte : P.R.M.

Grupul parlamentar : P.R.M.

Functii : - in partid : Presedinte

-in grupul parlamentar : Presedinte

Responsabilitati in structura Senatului :

- membru al Comisiei de Politica Externa , pîna în noiembrie 2000

- presedinte al Grupului Parlamentar de Prietenie Romania-Spania

- membru al delegatiei parlamentare române la Adunarea parlamentara a Consiliului Europei

Circumscriptia electorala in care a fost ales : Bucuresti

Daca a fost Senator sau Deputat in legislaturile anterioare : Senator

Functii avute in legislaturile anterioare si perioada :

Secretar al Senatului , 1992-1996

Alte responsabilitati si situatii publice: Presedinte al Fundatiei Umaniste România Mare

Adresa posta electronica ( e-mail) prm@unix1.senat.ro

Functii în delegatia la APCE:

- membru al Comisiei pentru cultura, stiinta si educatie

- membru al Comisiei pentru probleme sociale, sanatate si familie


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Crede si nu cerceta!...
domnule Herjeu, inca din tit - de gabriel.serbescu la: 12/08/2004 13:17:32
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
domnule Herjeu,
inca din titlul textului dumneavoastra, se porneste de la premisa ca cineva, sau ceva, vi-a interzis dreptul de fi mandru ca sunteti de nationalitate romana. Practic, titlul dumneavoastra e un manifest, vreti sa fiti roman ca o eliberare.
Continuand lectura textului se intelege o frustrare, aceea a neintegrarii. Atunci probabil ca se naste intrebarea ¨noi de ce nu?¨ si atunci incepeti o evaluare: va simtiti cand jenat, cand rusinat ca sunteti roman
si incepeti sa scoateti din boblioteca prafuita diverse personaje istorice, artisti sau voievozi.
Exista un mecanism uman care se manifgesta in momente de presiune, de frustrare (caci despre asta vorbeam), e o pacaleala si se numeste nostalgie.
Ca sa aduc un exemplu adiacent, est germanii fosti ddr.isti sunt acum nostalgici dupa vremurile comuniste, si despre studiul asta puteti gasi mai multe detalii in Le Monde Diplomatique nr 106/augst
Acolo se vorbeste cum de la incercarea de integrare in structurile capitaliste, exista un cert regres nostalgic catre valorile si traiul de viata fost ddr.ist si se manifesta prin filme, evenimente evocatoare, reaparitia de produse cu vechile denumiri si continuturi etc.
Cu siguranta asta inseamna din nou gadilarea unor identitati diferite de cele germanice si asa mai departe.
Revenind la discutia noastra, dumneavoastra va e rusine ca sunteti roman, dar va ganditi ce rusine ar trebui sa va fie sa fiti germanic, avand pata holocaustului pe cazierul istoric. Atunci reveniti la ceea ce ar putea sa fie un prilej de mandrie si cadeti in pacatul cliseelor culturale. Exagerati numind personalitati istorice drept Oameni, ca si cum ar fi personaje din Kipling, si aveti tendinta de a hiperboliza o natie, doar din frustrarea de a o vedea la pamant.

Ca sa va rapund pe puncte la ultimul post:
1 nu extista in istorie Oameni, asta e poezie, ori noua ne lipseste PRAGMATISMUL
2ar trebui sa rasfoiti constitutia japoneza, ati putea intelege astfel de unde provine colectivismul asta nipon. Probabil ca nu ar trebui amintiti nicodata ca exemple, istoric si spiritual nu se afla mai sus sau mai jos ca alte natii, sunt pur si simplu aparte.
3 ¨sentimentul de apartenenta la o natie bogata in Oameni¨... Domnule Herjeu, probabil ca daca v-ati fi nascut in Franta acum v.ar fi pleznit pipota de atat mandrie si orgoliu.
4.Mihai Viteazu a fost ceea ce este, adica Viteazu. Fiti si dumneavoastra mai critic un pic, ca prinde bine igienei intelectuale cum zice Plesu
5.¨. ¨Dupa parerea mea, Marin Preda este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii¨ #15607, de Radu Herjeu
7nu incerc sa distrug, dar va aflati in situatia extremistului de tip slav, care personifica tara ca pe o Mama, dar in acelasi timp o reneaga, prin simplu fapt ca-si mai pune intrebari despre ea.
8.in Europa, natiile au trait pana prin anii 70-80. De ce nu va incercati condeiul, condeiul ala ca o arma, impotriva unor lucruri mai importante si mai evidente decat orgoliile stoarse de natie intre natii, sau cum va place sa folositi de OM intre OAMENI?! Lasati-l pe Brancusi. De ce nu scrieti de cineastul care a luat nu stiu ce premiu la Berlin, cu un scurt metraj? Sau de ce nu deplangeti soarta intelectelor care se baga in publicitate, acolo iau premii europene, si contributia lor spirituala se reduce? sau de alti oameni insa ACTUALI!!! domnule draga, ca aici sta prtoblema. Noi romaniii ne luam hainele demodate din dulap si inca ne mai imaginam ca suntem eleganti. Actualizati-va! Si ajuta-ti si pe altii sa o faca. Numai bine


¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#19641 (raspuns la: #19585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mihail Sturdza_Romania si sfirsitul Europei - de SB_one la: 03/10/2004 20:58:24
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
1943,
Noi, 28- Dec, 1

Conferinta de la Teheran.
Presedintele Roosewelt nu este gazduit la Ambasada USA( cum ar fi normal) ci la Ambasada Uniunii Sovietice. De acord cu asasinii ofiterilor polonezi de la Katyn, Presedintele american cere, pe deasupra, asasinarea a inca 40.000 de ofiteri germani dupa victorie. Admite toate pretentiile teritoriale ale Uniunii Sovietice. Cere insa ca aceste concesiuni sa ramina secrete pina dupa alegerile prezidentiale din USA, ptr. a nu pierde voturile milioanelor de de cetateni originari din tarile vecine cu uniunea Sovietica.
La Ankara, Eden(ministrul englez de afaceri externe)
informeaza pe omologul sau turc cu privire la mana libera care se va da Turciei in Balcani-

Dec. 24
Incep negocierile secrete intre trimisii Maresalului Antonescu si Ambasada Sovietica la Stockholm.(nici macar Antonescu nu pricepuse imposibilitatea unei intelegeri intre rusia Sovietica si vecinii ei fara de o incorporare a acestor tari intr'un teritoriu dominat de comunisti)

1944
Martie 17

iuliu Maniu si Dinu Bratianuil trimit la Cairo pe Barbu Stirbei, cu aprobarea regelui Mihai, ca sa discute in mod secret conditziile unei paci separate sau a unui armistitiu cu puterile Occidentale. eroarea Regelui si a politicienilor era aceeasi ca a Maresalului Antonescu: in politica si in intentiile sefilor occidentali nu exesta nici urma de solidarit1943,

Noi, 28- Dec, 1
Conferinta de la Teheran.
Presedintele Roosewelt nu este gazduit la Ambasada USA( cum ar fi normal) ci la Ambasada Uniunii Sovietice. De acord cu asasinii ofiterilor polonezi de la Katyn, Presedintele american cere, pe deasupra, asasinarea a inca 40.000 de ofiteri germani dupa victorie. Admite toate pretentiile teritoriale ale Uniunii Sovietice. Cere insa ca aceste concesiuni sa ramina secrete pina dupa alegerile prezidentiale din USA, ptr. a nu pierde voturile milioanelor de de cetateni originari din tarile vecine cu uniunea Sovietica.
La Ankara, Eden(ministrul englez de afaceri externe)
informeaza pe omologul sau turc cu privire la mana libera care se va da Turciei in Balcani-

Dec. 24
Incep negocierile secrete intre trimisii Maresalului Antonescu si Ambasada Sovietica la Stockholm.(nici macar Antonescu nu pricepuse imposibilitatea unei intelegeri intre rusia Sovietica si vecinii ei fara de o incorporare a acestor tari intr'un teritoriu dominat de comunisti)

1944

Martie, 17
iuliu Maniu si Dinu Bratianuil trimit la Cairo pe Barbu Stirbei, cu aprobarea regelui Mihai, ca sa discute in mod secret conditziile unei paci separate sau a unui armistitiu cu puterile Occidentale. eroarea Regelui si a politicienilor era aceeasi ca a Maresalului Antonescu: in politica si in intentiile sefilor occidentali nu exesta nici urma de solidariate anticomunista.
Martie, 18
Stirbei este informat de catre reprezentantii Occidentului ca:” Se pot trata numai detalii operationale referitoare la rasturnarea regimului Antonescu si uinlocuirea lui cu un govern pregatit sa accepte fara discutii conditiile impuse de invingatori.

Aprilie, 18
Telegrama lui Hrriman, ambasadorul SUA la Moscova, catre secretarul de Stat American: “ In conversatia mea de ieri seara cu Molotov, acesta mi-a spus ca trupele romane inca se bat impotriva armatei Rosii si ca nu se predau decit dupa batalie. In Crimeea, rezistenta a fost deosebit de puternica din cauza ca trupele romane e acolo sint alcatuite din elemente extreme de bine antrenate”. Intre timp, iuliu Maniu, Dinu Bratianu si Regele Mihai cereau sa se efectueze o rapida ofensiva sovietica cu o debarcare in Dobrogea, precum si bombardarea citorva orase din Romania!

Mai, 12
Presedintele Roosewelt trimite o scrisoare tinarului rege al Iugoslaviei, care incepe cu “Draga Petrica”, ii porunceste in termini foarte amabili sa-l destituie pe Generalul Draga Mihailovici( eroul rezoistentei iugoslave contra nemtilor) sis a-l inlocuiasca cu comunistul Broz-Tito la Ministerul de razboi.

Iunie, 1
Emisarii romani la Cairo sint informati ca, “a continua discutiile nu are nici un rost si ca Dl Maniu ar trebui sa urmeze sfatul ce I s-a dat , de a trimite un ofiter ptr. A lua contact direct cu Armata Rosie direct pe front”.

Iunie, 6
Debarcarea anglo-americana in Normandia

Iunie, 29
Sosit la Cairo la 25 Mai, C-tin Visoianu, noul emisar al lui Maniu, este investit cu puteri superioare celor ale lui Stirbei. Spre deosebire de cum se negociase pina atunci la Stockholm si chiar la Cairo, Visoianu paraseste orice effort de a obtine garantii ptr. Romania. Accepta in numele lui Iuliu Maniu o capitulare fara conditii, “sperind” numai ca aliatii nu vor impune masuri prea severe. Transmite aliatilor planurile si propunerile lui Maniu:” schimbarea de govern va avea loc simultan cu o afensiva sovietica masiva”. Maniu cere pe deasupra o debarcare sovietica in Dobrogea, bombardamente aliate asupra oraselor romanesti precum si parasutarea a 2000 de soldati aliati; “daca acestoi soldati vor fi Anglo-Americani sau Rusi. Sa decida Inaltul Comandament Aliat”!!! Frontul Democrat Patriotic este pe deplin de accord cu aceste propuneri. In acest “Front democratic si Patriotic” intrasera , bineinteles,pe linga partidele politice traditionale, si membrii Partidului Comunist.

Iulie, 2
Consilierul politic American Robert Murphy comunica la Washington: “Aliatzii sunt informati ca nici o intelegere nu este posibila cu Antonescu”. Maresalul negocia cinstit, sustinut de armata, iar politicienii preparau dezarmarea armatei, sechestrarea Comandantului ei Suprem si predarea lui si a Romaniei Rusilor.

Iulie, 9 August, 7
Maniu repeat de patru ori propunerile lui catre Aliati.


August, 20
Conform propunerilor lui Maniu si a celorlalti politicieni, incepe Marea Ofensiva Ruseasca in Nordul Moldovei.

August, 21
Maresalul Antonescu, informat de esecurile tratativelor de la Stokholm, propune organizarea unei puternice linii de rezistentape directia Focsani-Namoloasa-Galati. Este tradat in intentiile lui de generalii Aldea, Racovita, sanatescu si Steflea.

August, 23
Maresalul Antonescu si Ministrul Afacerilor Externe sint chemati la Palat de catre Regele Mihai. Sint sechestrati si livrati spionului communist Bodnaras.

August, 23, orele 22
Proclamatia Regelui Mihai catre Poporul Roman. Regele declara ca un Armistitiu a fost semnat cu comandamentul Rusesc. In consecinta ordona Armatei sa inceteze orice rezistenta.
In realitate nu se semnase nici-un Armistitiu. Rezultatul acestei minciuni catre Poporul Roman si Armata Romana a fost capturarea si trimiterea in Rusia si Siberia a saisprezece Divizii Romane, fara sa mai socotim multimea nesfirsita a abuzurilor, violurilor si tilhariilor la drumul mare la care s-au dedat soldatii rusi pe pamintul romanesc.

August, 24
Considerind ca Guvernul de la Bucuresti a comis un act de tradare fata de poporul Roman prin arestarea Maresalului Antonescu si predarea lui unor agenti sovietici, Horia Sima si legionarii care se aflau atunci in Germania au decis sa continuie lupta contra celui mai mare dusman al Tarii noastre, cu toate mijloacele ce le aveau la dispozitie. Incepe imediat organizarea unei Armate Nationale Romane formata din voluntari, legionari sau nelegionari carora li se vor alatura multi soldati si ofiteri romani care luptasera impotriva Uniunii Sovietice.

August, 30
Noul Guvern de la Bucuresti, in care intrasera si comunisti. Urmind exemplul putin glorios al Italiei, declara razboi fostului aliat, Germania.

August, 31
Jefuind, distrugind, omorind si violind, Armata Rosie ocupa Romania intreaga si intra in Bucuresti. Deoarece nu se semnase nici-o conventie de armistitiu, soldatii sovietici se considera in teritoriu inamic ocupat.

Septembrie, 13
“Conventia de Armistitiu”, mincinos anuntata cu 21 de zile inainte, este semnata la Moscova de catre delegatii romani, fara ca acestia sa poata negicia sau discuta macar conditiile ei. Este vorba de o capitulare fara conditii care puneintreaga Romanie si intreg Neam Romanesc la discretia Rusiei lui Stalin.

Decembrie, 10
Constituirea la Viena, a Guvernului National Roman, format din 5 legionari si 3 ne-legionari.

1945
Feb.,7-11
Stalin, Roosewelt si Churchil se intilnesc la Yalta. Puterile Occidentale sint controlate de Harry Hopkins si Alger Hiss,, condamnati mai tirziu in USA ca fiind spioni sovietici.
Polonia este sacrificata. Europa impartita. Opt tari europene sint predate Sovietelor, impreuna cu o treime din Germania. Milioane de oameni din Tarile Baltice, Polonia, Germania Rasariteana, Romania sint trrimisi in Siberia, in lagare de exterminare. Cind Maniu si Bratianu protesteaza pe linga Roosewelt si Churchil impotriva salbaticiilor sibarbarismelor nemaiauzite comise de ocupantzii rusi pe teritoriul romanesc, li se raspunde ca :”rusia Sovietica a fost autorizata sa utilizeze puterea de munca umana, ca plata partiala pentru pierderile suferite in razboi”. Reamintim ca Domnii Churchil si Roosevelt proclamasera cele “Trei libertati” si semnasera “Charta Atlanticului”. Istoria ii va judeca ptr. Infamiile lor.

Martie, 8
Visinsky il oblige pe Regele Mihai sa desemneze pe comunistul Petre Groza ca Prim-Ministru al unui Guvern complet communist.

Mai, 7
Sfirsitul activitatii Guvernului National Roman de la Viena.

Iunie, 26
Conferinta Natiunilor Unite se termina la San Francisco. Ea a fost prezidata de spionul communist Alger Hiss, care a fost ales primul Secretar General. Rusia Sovietica este admisa ca membru cu trei locuri , in loc de unul singur, ca toti ceilalti. In teorie aceasta organizatie era destinata sa apere drepturile omului si independenta natiunilor.

Iulie, 17-August, 2
Conferinta de la Potsdam. Rusia Sovietica e invitata sa participle la razboiul contra Japoniei. Invitatzie absurda, deoarece japonica oferise, cu doua luni inainte, sa negocieze pacea tocmai prin Moscova. Este inceputul politicii americane care va livra pina la urma toata China comunismului.

August, 6
Aviatia Americana bombardeaza Nagasaki si Hiroshima.

Dec., 21
Generalul American George Patton- care cerea Aliatilor sa se opuna inaintarii sovietice in Europa- moare intr-un accident de automobile despre care s-a banuit ca a fost provocat. De remarcat ca alt American, adversar inversunat al abandonarii Europei in fata Sovietelor, secretarul la Apararea Nationala a USA, James Forrestal. Se”sinucide” in ’49 prin aruncare de la etajul 16 al SpitaluiluiNaval Bethesda.

Martie. 13-Iulie,17
Comunistul Josif Broz(Tito) sechestreaza si asasineaza pe generalul sirb Draga Mihailovici. Tito, care ordonase moartea a mii de soldati ai lui Mihailovici, fusese impus ca Sef in jugoslavia de catre Englezi si americani. Ascultatori la ordinele”Puterilor Anonime” care hotarisera ca secerea si coicanul sa inlocuiasca crucea, in tari crestine de aproape 2000 de ani. Se repeat cazul lui Kholtchak, dar de data sta cu >Churchil de partea asasinilor.

Martie, 17
Maresalul Ion Antonescu este condamnat la moarte de catre unul din acele tribunale, unelte in mainile partidelor comuniste, care vor caracteriza Victoria Puterilor Aliate.
Regele Mihai ar fi putut sa exercite dreptul lui gratiere.
1947,Dec.,30
Abdicarea regelui Mihai sub presiunea Armatelor de Ocupatie Sovietice, la sosirea carora in Tara el insusi, ca si politicienii din anturajul sau, avusesera o mare contributie.
Incepe perioada celor mai mari suferinte pe care Poporul Roman le-a cunoscut vreo-data in istorie

Mihail Sturdza
(fost Ministru al Afacerilor Straine)
Romania si sfirsitul Europei
-amintiri din tara pierduta-



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#24098 (raspuns la: #22599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MEDIA ALTERNATIVA PE PICIOR DE LUPTA - de AlterMedia la: 16/12/2004 23:40:01
(la: dobrovolschi si radio guerilla)
RETEAUA Internet, utilizata corespunzator, poate deveni o arma extraordinara de promovare a unor idei. Niciodata, nici un alt intrument nu a putut oferi posibilitatea informarii atat de rapide si simultane unui potential public de zeci de milioane de persoane din toate tarile lumii. In plus, mijloacele de informare oficiale nu mai sunt detinatoare in exclusivitate ale dosarelor de presa si in consecinta, nu mai pot sa revendice calitatea de unici intermediari intre sursa informatiilor si public.

• Fara manusi!

Datorita progreselor tehnice, reteaua Internet este azi capabila sa-si faca auzita opinia si sa rivalizeze cu cele mai mari grupuri de presa. Ea cuprinde un numar de retele asociate si militanti, desfasurand proiecte ce pot lua forma site-urilor web, radiourilor web sau agentiilor de presa alternativa. Marile evenimente pot fi astfel analizate comparativ cu varianta oferita de mass-media “oficiale”.

Astfel, Carta Maior, agentia alternativa multimedia creata de un avocat brazilian, lucreaza in acest moment cu peste 25 de jurnalisti, de trei ori mai mult ca pana acum. O alta, ATTAC-Info, inregistreaza recorduri impresionante: Cinci buletine de stiri pleaca in fiecare seara spre 95.000 de abonati, in cinci limbi, iar 50 de redactori, sprijiniti de 1200 voluntari traducatori de pe Internet, intretin site-ul.

Nu mai putin faimoasa este reteaua Indymedia, nascuta ca urmare a manifestatiilor contra summit-ului OMC de la Seattle. Aceasta are azi mii de membri si zeci de antene in tari de pe cinci continente. Zilnic, mii de documente, texte, materiale audio-video, sunt oferite gratuit milioanelor de vizitatori. Colectivul international al acestei retele utilizeaza toate resursele Internet pentru a aduce la cunostinta si a polulariza propria viziune asupra lumii.

Insa Indymedia a inceput sa piarda din popularitate, tot mai multi acuzand-o de subordonare unor interese politice mai mult sau mai putin transparente. In ultima vreme au aparut si fisuri in unitatea sa, unele colective abandonand total sau partial reteaua.

Atat succesele cat si insuccesele predecesorilor, au facut posibila aparitia retelei AlterMedia. Dar, de aceasta data, a fost necesara dezvoltarea unei agentii de presa cu adevarat alternativa, care sa devina ecoul militantilor sinceri, autentici, anti-globalizare. Pentru ca cei precum Indymedia si Jose Bove, care prefera termenul de “alterglobalizare”, in final lupta tot pentru “un fel de globalizare”. AlterMedia a ales sa fie perceputa ca un inamic al colaboratorilor sistemului, si inspirata de independenta Indymedia din zilele sale bune, a propus un altfel de media: libera, alternativa si profund antiglobalizare.

• Vocea dizidentilor

De la lansarea oficiala, AlterMedia si-a precizat obiectivele in carta sa constitutiva: “azi, mijloacele media sunt in serviciul catorva grupuri financiare, ce impun - mai mult sau mai putin direct -, punctul lor de vedere. Putinele mijloace de informare denumite ‘alternative’ s-au aliniat si ele la tiparele ideologice ale corectitudinii politice, si cenzureaza pe toti cei capabili sa propuna o alternativa reala la sistem.”

AlterMedia se vrea un mod de exprimare liber a celor ce nu depind de nici un lobby, de nici un sindicat si de nici un partid politic. AlterMedia este vocea celor ce nu si-au sacrificat libertatea de exprimare in favoarea corectitudinii politice. Ea functioneaza, in fapt, ca o agentie de presa alternativa cu corespondenti in cadrul unor organizatii si colectivitati cu sensibilitati diferite, si care au in grija dezvaluirea unor informatii pe care publicul nu ar trebui sa le cunoasca.

Membrii AlterMedia se prezinta deci, ca dizidenti ai unei societati tehnocratice si dezinformate. Dizidenti care vor sa impartaseasca altor adevarati dizidenti, cuvantul lor.

AlterMedia dezvolta, azi, un colectiv de activisti de presa specializati in producerea, difuzarea si promovarea informatiilor alternative. Fata de marile trusturi de presa, comerciale sau institutionale, AlterMedia utilizeaza reteaua Internet pentru a promova o viziune asupra lumii, in ruptura totala cu sistemul actual.

AlterMedia ofera zilnic si gratuit informatii scrise, audio, foto, video. Cat despre modul de functionare, ea scurt-circuiteaza mecanismele traditionale de productie mediatica, formate din jurnalisti activi si consumatori pasivi. Cititorii pot transmite informatii sau propune articole care, dupa validarea lor de echipa de moderatori, pot fi publicate pe site.

Folosind puncte de vedere independente, AM se inscrie si intr-o miscare de rezistenta impotriva proprietarului de tehnologie informationala, simbolizat de Microsoft, propunand o informatie libera lansata, printr-o informatica libera!

Prezenta in tot mai multe tari, AM este capabila sa ofere cu usurinta informatii de rezonanta locala, ce privesc direct comunitatile si oamenii. In acest moment, AlterMedia poseda deja 16 “antene” nationale: Romania, Franta, Belgia, Flandra, Germania, Grecia, Spania, Portugalia, Canada, Scotia, Statele Unite, Elvetia, Olanda, Italia, Polonia si Cehia.

Gestiunea si alimentarea unui site “national” este relativ simpla, gratie utilizarii unui sistem de publicare specific Internetului. Astfel, fiecare “antena” este condusa de o echipa locala, care nu trebuie sa aiba neaparat cunostinte de informatica. O interfata web foarte intuitiva, prescurtari tipografice si un formular cu cateva campuri predeterminate permit punerea in forma unui text, fara a fi necesara utilizarea limbajului HTML. Pe scurt, utilizatorul de internet poate participa cu usurinta la dezvoltarea retelei AlterMedia, realizand un site functional si facil de accesat al unui oras, unei regiuni sau unei tari.

Reteaua AlterMedia a luat fiinta in decembrie 2002. Dar aceasta initiativa merita a fi sustinuta de intreaga comunitate care se pronunta in mod real impotriva globalizarii si Noii Ordini Mondiale. Pentru prima data, militantii patrioti din diferite tari si-au unit eforturile pentru construirea unei voci contra-putere, a carei vocatie este dezvoltarea la scara internationala.

AZI, SUNT SAISPREZECE NATIUNI. MAINE, ALTELE SE VOR ADAUGA LA VOCEA REZISTENTEI!

Redactia AlterMedia Romania
==================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
#31825 (raspuns la: #30912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca conteaza foarte mult - de tyler durden la: 25/04/2005 18:32:12
(la: viata romanilor din germania)
Cred ca conteaza foarte mult pe ine cunosti aici si ce prieteni iti faci. Dupa propria mea experienta nu sunt reci, ci doar retinuti la inceput. Cind te cunosc mai bine si la rindul tau ii cunosti mai bine se dezgheata ei. sau am avut eu noroc...:) Sint de 5 ani in Germania, in nord si imi merge bine, dar trebuie sa fii tare si sa nu te lasi impresionata prea usor. Cu locul de munca e destul de greu, dar se poate. Obiceiurile sunt intradevar ciudate, unele chiar stupide, dar e parerea mea personala.
Eu am prieteni aici, si nemti, dar si alte nationalitati, romani nu prea multi, dar alesi:)!
Iti doresc noroc si "fii barbata"!
Expo foto Bucuresti: Cosmin Bumbut-"Refugiati. Portrete ale cura - de Dragos Bora la: 14/06/2005 23:48:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Consiliul National Roman pentru Refugiati are placerea sa va
invite la vernisajul expozitiei fotografice "Refugiati. Portrete ale curajului"
de Cosmin Bumbut, cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiatilor.

Evenimentul va avea loc luni, 20 iunie 2005, ora 17.00 la Libraria Carturesti,
Str. Pictor Verona, Nr. 13 (langa cinematograful Patria).
Studii in strainatate - de Katerina la: 08/12/2005 20:11:23
(la: Ai studiat in strainatate?)
Ei bine... Eu studiez in momentul de fata un Master in Spania -Cooperare Internationala. Cum descriu experienta? Ei bine, sunt abia la inceput si deocamdata sunt inca in faza de descoperire. Daca ma simt acceptata de colegi? Din fericire, da. Spun din fericire, deoarece a veni la studii intr-o tara ¨invadata¨ de emigranti romani, care nu au tocmai o faima buna, parea paradoxal pentru multa lume la inceput. Discriminata, nu m-am simtit in nici un moment la facultate. In institutiile de stat, la ghisee, si in alte situatii in care trebuia sa ma identific cu permisul de studii pe care scrie mare: STRAIN - NATIONALITATE: ROMANA, da, m-am simtit discriminata.
Dificultati intampinate? Tocmai am spus cate ceva despre discriminare si imi aduc aminte de zilele cand cautam camin. Eram pe punctul de a semna contractul pentru a ocupa o camera, si administratorul cand a aflat, cu stupoare ce-i drept, ca sunt romanca si-a adus aminte brusc ca promisese camera altcuiva. Am trecut peste situatiile acestea penibile, gandindu-ma ca peste tot in lume exista lume ignoranta care te ¨judeca¨ dupa nationalitate.
In ce priveste calitatea, ma declar foarte multumita. Desi Spania nu este o tara cu un nivel de studiu foarte ridicat, metodica aplicata la masteratul pe care il fac mi se pare excelenta: se bazeaza foarte mult pe comunicare, pe impartasirea experientelor (suntem 15 nationalitati diferite), pe studii de caz, etc.
Daca o sa imi foloseaca? Ca experienta de viata, mi se pare extraordinar si sfatuiesc pe oricine are posibilitatea sa studieze in strainatate, sa o faca, macar pentru experienta de viata pe care o va castiga. Beneficii intelectuale cu siguranta imi va aduce. Sa speram ca nici cele profesionale nu vor intarzia sa apara.
2006.... - de Calypso la: 19/01/2006 14:40:10
(la: Ce planuri aveti pentru 2006?)

as vrea o vizita in Ro pt vara 2006, vizita la care
ma gandesc s-o fac de vreo 2 ani si tot n-am ajuns:(...
cu acesta ocazie as vrea sa ma ocup sa fac demersurile
de nationalitate romana pt fiul meu.

poate se mai face si o intalnire a cafegiilor?

in rest, sanatate sa fie ca restul vine.....
"eu am pentru cei care sunt - de Calypso la: 30/01/2006 10:45:52
(la: Romanii din tzara vs. diaspora)
"eu am pentru cei care sunt plecati un sentiment de mila....nu ma refer la situatia lor materiala ( care pentru unii primeaza , pentru altii ba ) , ci la faptul ca sunt dezradacinati....."
"pot ei spune oricand si oricui ca nu este asa , si ca ce bine o duc ei , si ca au ajuns sa iubeasca mai mult tara adoptiva ....bla-bla-bla-bla....."


asta-i mentalitate romaneasca;


in plus radacinile mele sunt aici une traiesc acum si
nu ma simt deloc dezradacinata; aici am familia, prietenii...

in general, romanii (care vor) se adapteaza si prind "radacini" f repede
pe oriunde se duc; asta e o mare calitate;

eu am dubla nationalitate; iubesc tara de adoptie, iubesc Romania ca e tara unde m-am nascut, am copilarit si trait un timp
am primit o educatie....

la prima vizita in Ro ma voi ocupa de demersurile necesare pt ca si fiul meu sa aiba nationalitatea romana;


nici nu poate vorba de "dezradacinare" cum o numesti tu...




calypso - de ooanna la: 30/01/2006 11:31:31
(la: Romanii din tzara vs. diaspora)
...parerea mea este ca " radacinile " tale sunt in Romania....aceasta este singura deosebire intre ce gandim....dar nu este o deosebire iremediabila , atata timp cat spui : " la prima vizita in Ro ma voi ocupa de demersurile necesare pt ca si fiul meu sa aiba nationalitatea romana; "....acum intelegi ce vreau sa spun ?....radacinile nu se pot muta atat de usor pe cat si-ar dori unii....doar " corola " ( vorba lui proudfreckled )...
#102928 (raspuns la: #102923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...parerea mea este ca " rad - de Daniel Racovitan la: 30/01/2006 11:46:58
(la: Romanii din tzara vs. diaspora)
"...parerea mea este ca " radacinile " tale sunt in Romania...."

Este parerea ta. Ai grija sa nu iti iei dorintele drept realitate.


"atata timp cat spui : " la prima vizita in Ro ma voi ocupa de demersurile necesare pt ca si fiul meu sa aiba nationalitatea romana; "....acum intelegi ce vreau sa spun ?"

Eu inteleg ce vrei sa spui, insa tu nu prea intelegi ce spunem noi.
Apropo, e impropriu zis "sa ceara cetatenia romana" pentru ca fiica-mea are cetatenia romana inca de la nastere; mai degraba "sa ceara sa i se elibereze cartea de identitate / pasaport romanesc".
Va cere asta din considerente practice, de exemplu pentru a nu avea nevoie de viza pentru a intra in Romania (in eventualtiatea in care ar fin necesara), si pentru avantajele pe care le ofera cetatenia, stiu si eu, posibilitatea de a fi proprietar de terenuri, etc., naiba stie, nu strica niciodata. Si oricum, cine stie, poate se decide peste 20 de ani sa traiasca in Romania -- cetatenia ii va inlesni multe lucruri. Voila cum sta chestiunea.

"....radacinile nu se pot muta atat de usor pe cat si-ar dori unii..."

Imi permiti o intrebare? Tu de unde stii?

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#102931 (raspuns la: #102928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Ciprian, - de ampop la: 15/02/2006 17:47:11
(la: Patriot sau nationalist)
Da-mi te rog voie sa te lamuresc putin cu privire la temerile tale. Dupa cum stii, cu mic cu mare, de la vladica la opinca, politician sau plebeu, toti romanii (ma refer la cetatenii de nationalitate romana) accepta in principiu integrarea in Uniunea Europeana. Stii ce inseamna UE? ce presupune UE?...printre altele "cedarea" unei portiuni din suveranitatea Romaniei in favoarea Uniunii, unui supestat sa-i zice plurinational. Si ce e rau intr-asta? Este oarecum elucubrant sa te cramponezi de un nationalism loco, pe cand la nivel macro ai de a face cu o transnationalitate, cu o suveranitate extinsa. Pana si institutiile europene functioneaza mai coerent si nimanui nu-i pasa de micile "orgolii" nationale zvanturate pe ici pe colo de politicieni a caror gandire a ramas undeva in secolul trecut. Cooperarea intre organele de politie ale diferitelor state europene nu poate sa fie decat benefica. Vezi, draga Ciprian, Imperiul lui Franz Jozsef renaste sub alta forma, evoluata si adaptata secolului XXI. Dragutzu de imparatu' nici nu visa la asta iar micii nationalisti care au format statele nationale nici nu banuiau ca dupa 80 de ani vor lupta sa sa "uneasca" cu Austria. Si, cum pana la urma totul trece prin stomac :) te-ar deranja un salar de 3000 euro pe luna intr-un stat multinational, plurinational, federal sau cum o fi, cu dreptul si al ungurilor si al evreilor sau tziganilor de a se administra pe plan local, sau cu un stat "national", consfintit ca atare in Legea fundamentala si cu 100 euro pe luna?
Mario
"Think, think, think..." Winnie the Pooh
tatikule - de Horia D la: 10/06/2006 00:52:19
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Ecuadorul a fost simpatia ei, prea au culorile noastre. Inca un pic mai albi si ziceai ca sunt ai nostrii.

pfffttt. ce m-ai desumflat!! pai chiar ca aratau ca ai nostri!! eu am crezut ca e nationala romaniei si ca au fost pe litoral pentru o zi sau doua inainte de a merge in germania:))))
#127082 (raspuns la: #127068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce avem cu tiganii??? - de providence la: 18/06/2006 20:33:54
(la: Oameni buni....ce aveti cu tiganii?!)
Nu ma pot abtine sa nu raspund. Sincer: nu am nimic cu nici o rasa, nationalitate, religie...etc. Detest xenofobii...am avut deaface cu ei...si stiu cum e cand cineva incepe sa se ia de tine (vorbesc de Romania) numai pt ca nu esti de nationalitate romana. Urasc mizeria, furtul, oamenii necivilizati, neciopliti, criminali...etc. Inca n-am zis nimic de tigani da? Dar: ce pot sa fac daca toate aceste fenomene au legatura directa cu romii??? Si asta asa e din pacate. Nu am spus ca toti sunt asa. Tiganii...nomazi fiind..au avut si ei ceva traditii (si nu putine), dar acum vorbim despre tiganii din Romania nu? Sau de tiganii romani. Ca tiganii din alte tari...nu provoc atatea neplaceri cat provoc ai nostrii. hai sa recunoastem.
Acuma,...un exemplu pozitiv. Maica-mea a avut o vecina tiganca. Femeie de treaba, curata, plina de bani...uatevar...nu conteaza. Dar! Extrem de curata, culta si cu o casa de-ti pica fata. Fara turnulete si alte cele...Femeia nu deranja pe nimeni, nu aducea acasa barbati beti, cu haine rupte, murdare, cu tatuaje etc.
Dar...cati din astia sunt? Cand am fost in Anglia, am vazut cersetori tigani...romani...ma crezi ca mi-a fost rusine sa scot o vorba cu iubitul meu in romana...??
Faza ce ne.ai povestit...cu copiii...din scoli. Intr-adevar e o chestie dureroasa si tine de educatie...Adica eu mi-as educa copiii in asa fel incat sa nu se lege de cei saraci din scoala, clasa...Acuma...daca se aseaza cineva langa ei...cu un miros insuportabil, cu manute murdare, si par lipicios...e mai greu sa fie toleranti..copii fiind. probabil nici pt. profa nu a fost usor... Copiii sunt nevinovati...zic eu...pana o anumita varsta. Dupa asta devin copii fidele parintilor lor. Dar asta e alt subiect.
"asa cum noi suntem oameni..asa sunt si ei..."
Well...Nimeni n-a zis ca nu sunt oameni. Si cei condamnati la moarte sunt oameni...si totusi au ucis zeci de suflete..Chestie de gandire..

"cred ca si ei ar fi vrut sa se nasca intr-o tara mai buna,in care sa aiba conditii mai bune de trai si sa se bucure de multe lucruri pe care nu le au.
Incercati sa va puneti in locul tiganilor... Cum v-ati simti? Ce ati face pentru a schimba situatia?"

Eu cred ca indiferent unde s-ar fi nascut...sangele lor nu s-ar fi schimbat....Cum m-as simti in locul lor..ce as face sa schimb...Probabil - fiind in locul lor - n-as constientiza situatia mea..si ar fi ceva absolut normal sa scuip pe strada, sa-mi arunc mucii pe unde merg, sa bag cutitu in cine nu-mi da bani, sa fac zeci de copii pe care sa-i trimit la cersit, sa fur etc. Ei nu vor sa schimbe. Si nici nu o sa se schimbe niciodata. Repet: vorbesc de tiganii din Romania. De aceea categorie..de care se leaga toti. Stim de care e vorba. Scot palaria in fata tiganilor educati, care muncesc corect, isi trimit copiii la scoala...Dar unde sunt ei? cati au ramas?
Atunci...te rog nu incerca sa schimbi mentalitatea oamenilor in privinta asta, pt. ca atata vreme cat tiganii ne fac de cct in strainatate (ca deja se iau de cap vecinii cand aud de noi), atata timp putem sa tinem sute de discursuri...despre discriminare, drepturi si mai stiu eu ce.
Nu cred ca a fost un comentariu rasist. Uitati-va la infractionalitatile din Italia, Grecia, Franta...etc...Dupa surse sigure stiu, ca ponderea celor care comit fapte ilegale se gaseste in randul tiganilor...asa ca...NO COMMENT despre tigani, rrom sau cum vreti
AAA si inca ceva..scriai ceva despre o tara mai buna sau conditii mai bune de trai. Hmmm. Si eu m-am nascut aici...si nu.-mi merge f. bine. Nu sunt nici o mare patriota. Dar asta nu-nseamna ca am o scuza, sau ca as fi iertata daca m-as purta necivilizata....
Comparatii neconcludente - de DINU IONESCU la: 17/07/2006 08:50:59
(la: Chiar nu intereseaza pe nimeni?)
In afara de o buna documentare , comparatiile Dvs. cu relatia Germania-Italia nu dovedesc absolut nimic! Dece nu luati situatia concreta a tarii noastre , cu istoria ultimilor 130 ani(caci , practic de la obtinerea independentei se stat din 1877, putem vorbi de o tara inchegata si , cat de cat , independenta).Au fost exact 70 ani de Regat(dinastia de Hohenzollern) si 60 ani de Republica,sub presedinti de nationalitate romana.Nu putem da toate nerealizarile si frustrarile noastre de azi, pe seama comunismului, intrucat ,iata , in ultimii 17 ani de "capitalism", am avut tot presedinti romani.Comparati perioadele,realizarile si rezultatele la nivel economic, social, politic, cultural,moral.Comparati existenta si promovarea elitelor, care sunt singurele ce pot impinge inainte un popor pe calea progresului real. Rapunsul va veni de la sine...
SAM.
#133647 (raspuns la: #133190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
missing the point - de tuxedo la: 06/03/2009 09:00:19
(la: Rrom sau ţigan?)
convine au ba, sunt cetateni romani, sunt de nationalitate romana, la fel cum si ungurii si sasii din romania sunt cetateni romani.bun.
trebuie cautate solutii pentru o problema veche si mult timp ignorata. Acum ca s-a spart buba, metoda salvatoare care e? hai sa ii numim altfel ca sa ne prefacem ca nu-i cunoastem, ca sunt asa , de pe un taram bizar si deloc romanesc.s-au nascut din neant, ca vorba aia, daca dai mariei alta palarie nu mai e marie, sau cum?

si da, in general s-a demonstrat ca masele au veleitati de judecator suprem, si in rectia de masa nu mai exista nici delimitari sau fineturi sau nuante.se constituie intr-un mecanism de genul :noi fiinta unica avem dreptate in mod absolut, cine nu e cu noi e impotriva noastra.si nu doar in chestiunea rromilor.

adica poti vopsi gardul ca inauntru tot girafa sta. si se vede.
#414077 (raspuns la: #414059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 29/06/2009 18:55:18
(la: Eugène vs Eugen)
Eugen Ionesco a fost scriitor francez de nationalitate romana.
Elie Wiesel a fost scriitor american, evreu de origine si nascut in Romania...si gata, ca ma 'nervez!

on topic: daca un parinte poate sa-si renege fiul/fiica si-un fiu/o fiica poate sa-si renege parintele...probabil ca se poate sa-ti renegi si tara, nicio chestie...numai ca Ionesco n-s facut-o si fiica-sa o ia in mana, de Malineanu! (scoozati expresia)
eu nu ma refeream - de anisia la: 04/02/2010 20:08:30
(la: Burqa)
la asta.

ma refeream la faptul ca atunci cand fu acceptat(a) sa emigreze intr-o tara, a fost acceptat(a) stiindu-se faptul ca persoana are o anume identitate culturala, care implica un anume port.

si nu am auzit pana acum de nici o tara in care sa se solicite emigrantilor lepadarea de portul national, care port face parte din identitatea lor culturala.

ba dimpotriva!

de ex, in norvegia lumea se imbraca in costum national de ziua nationala.
e o parte din modul lor de-a serba.
ei bine, pentru ca nu sunt suta la suta norvegianca, nu mi s-a permis sa imbrac portul lor national, sub motivatia ca 'alterez identitatea lor culturala' dat fiind faptul ca sunt nascuta in alta tara.
si mi s-a sugerat fain frumos verde in fata sa ma imbrac cu portul national din zona de unde apartin.

drept pentru care mi-am cumparat frumos fota, ie, marama, bundita, etc, si ma prezint in fiecare an de ziua nationala in portul national romanesc.

acum intelegi la ce m-am referit?
#522856 (raspuns la: #522205) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: