comentarii

de zi cu zi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dushanbe, orasul care se inchide de trei ori pe zi - de zaraza sc la: 23/05/2014 12:32:13
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/dushanbe-orasul-ce-se-inchide-de-3-ori-pe-zi

"Din Dushanbe nu am inteles prea mare lucru caci nu sunt foarte multe lucruri interesante de vizitat prin oras si l-am colindat mai mult cu treaba. Un lant nou de gasit in bazarul de bicicleta, camera de schimb, cartela de Tadjikistan si schimbatul banilor, cam acestea au fost preocuparile pentru ziua petrecuta acolo. Per total cred ca mi s-a parut cel mai vestic oras dintre cele intalnite pe drum pana acum, desi ghidul si wikipedia spun ca Tadjikistanul ar trebui sa fie in urma suratelor din Asia Centrala.

Tot presedintele iubit ales pe viata arata pe toate cladirile, si fata de celelalte tari oamenii aici inchid tot orasul cand presedintele se deplaseaza dintr-o parte in alta. Un efectiv de impresionant de militieni se desfasoara si cu 20 de minute inainte de a veni masina oficiala golesc strazile si bulevardele. Si chiar se intampla de 2-3 ori pe zi, iar cu gazda la care am stat, Veronique sta destul de aproape de bulevardul principal am avut si eu parte de inchiderile regulamentare.

Tot in Tadjikistan am vazut pentru prima data si masini scumpe. De fapt aici cred ca in comparatie cu celelalte tari de pana acum diferenta dintre saraci si bogati e mult mai mare, si in vreme ce Dushanbe arata chiar modern satele arata mai rau decat in tarile prin care am trecut pana acum. Iar mare parte din bani vine din traficu cu droguri, caci aproape toata productia de opiu si heroina ce vine din Afganistan spre Europa trece prin Tadjikistan. Se estimeaza ca aproximativ 50% din economie e finantata si are legatura cu traficul de droguri.
[...]"

Un membru al familiei gazduitoare
Image and video hosting by TinyPic
#651880 (raspuns la: #651879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cea mai scurta zi de pana acum - de zaraza sc la: 28/05/2014 08:31:11
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/cea-mai-scurta-zi-de-pana-acum

"[...] In locul in care trebuie sa parasesc raul pe care inaintez de 2 zile dau si de un punct de control unde dupa “Registratia” stau un pic de vorba cu militienii, si aflu printre altele ca au un salariu de 200 de dolari pe luna. Alta intrebare care revine in mod inevitabil in orice discutie aici e daca sunt casatorit si daca am copii, iar chestia combinata cu varsta produce inevitabil intrebarea: “Cum, 31 de ani si nu ai copii”. Spre exemplu militianul cu care stau de vorba are tot 31 de ani si are 6 copii, iar judecand dupa numarul de copii pe care ii vezi pe strazile satucelor, cred ca toata lumea face cam la fel.

20 de minute mai tarziu ma gasesc tot in fata unui alt rau umflat, care a maturat de ceva vreme podul pe care trecea drumul. Dar arata atat de neumblat incat ma intreb daca sunt pe drumul cel bun, caci apa cred ca trece bine de genunchi si ma intreb cum ar trece ceva care nu e 4×4 fara a scoate apa cu galeata din masina dupa. Si in timp ce incerc sa-mi dau seama daca am luat-o pe unde trebuie, la bifurcatie vad o punte peste paraul umflat pe care mai ca as putea trece bagajele pe rand si dupa si bicicleta. Intre timp apar si 3 fatuce care imi confirma ca intr-adevar e pe aici, si ma vegheaza pe masura ce fac drumuri peste paraul umflat pentru a trece lucrurile.

Stau si ma gandesc ca toti copii astia au cel mai tare loc de joaca de pe lumea asta, si felul in care sunt lasati liberi peste tot imi place tare mult. Iar fatucele sunt mult prea tari, imi arata unde e casa lor, ma cheama la ceai dar nu am cum. La ritmul asta de inaintare cu tot cu pauze de ceai nu mai ajung nicaieri.

De aici incepe urcusul serios, nu ca pana acum nu a fost de urcat si de coborat. In medie pe 60 de kilometri si pana acum se strangeau cam 1200 de urcare si 1000 de coborare, caci drumul desi urmeaza raul urca si coboara de te plictisesti. De aici in sus e de urcat pe bune, e de urcat cu sens, de la 1600 la 3200 in mai putin de 30 de kilometri.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
#651946 (raspuns la: #651945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Supradoza de munti; inca o zi pe drumul spre Khorog - de zaraza sc la: 02/06/2014 11:20:10
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/supradoza-de-munti-inca-o-zi-pe-drumul-catre-khorog

"[...]Dupa noaptea petrecuta pe malul raului si pe malul drumului dimineata e ploioasa, si profit de ploaie pentru a dormi de voie pentru prima data dupa multe treziri matinale. In cele din urma ploaia se opreste si ma apuc sa strang, dupa care se porneste din nou si iar ma adapostesc in cort. Nu-mi place de nicio culoare sa strang lucrurile pe ploaie si in tara cu 300 de zile de soare pe an, ploaia nu poate sa tina prea mult. Se opreste in cele din urma si reusesc sa strang cortul si sa o iau din loc la 10, cea mai tarzie plecare de pana acum.

Pana in Khorog mai sunt 140 de kilometri ce sunt imposibil de facut intr-o singura zi daca ma uit la ritmul din ultimele zile asa ca vreau sa-i impart in doua zile, eventual cu una ma scurta urmand ca in Khorog sa iau o zi de pauza. Dimineata e rece si umeda, iar toate varfurile din jur sunt in nori, dar tot arata impresionant chiar daca nu se mai vede zona inzapezita.

Azi e prima zi cand simt oboseala in picioare de dimineata, si pana acum am fost chiar suprins ca dupa atat de multe zile prin munte nu m-a prins oboseala din urma. Dar timp pentru zile de pauza nu e, sau mai bine zis o sa fie peste 2 zile asa ca ignor oboseala si incerc sa balansez cu ceva mai multa energie din mancare. In plus, in dimineata asta am si pentru prima data dupa multe zile vant din fata. Cred ca s-a sesizat, pentru ca in ultima vreme am trecut calitatea drumului ca cel mai mare impediment in a strange kilometri.. Oricum combinand drumul prost cu vant din fata, sunt momente in care abia te misti. Partea buna e ca drumul nu mai e chiar atat de prost, sau mai bine zis portiunile proaste sunt mult mai rare.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Ultima zi in Tadjikistan si inca doua pasuri de 4300 de metri - de zaraza sc la: 20/06/2014 21:25:55
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/ultima-zi-tadjikistan-si-inca-2-pasuri-de-4300-de-metri

"[...]Dupa granita urmeaza 20 de kilometri pana la granita din partea Kyrgyza, 20 de kilometri ce sunt oficial in Kyrgystan si ce ar trebui sa fie in coborare. In curand ajungem in pas si aici dau si de una din statuile cu caprele de munte din Tadjikistan. Cea mai mare statuie am ratat-o atunci cand am luat-o pe Wakhan, dar de data statuia cu caproiul nu mai scapa si chiar daca lumina nu e cea mai potrivita e un bun prilej de poze.

Peisajul se schimb radical imediat cum trecem pasul si in loc de nisip si pietris dam de noroi si de iarba amestecata cu zapada. Totul e mult mai verde pe partea asta a muntelui iar in departare se vede Varful Lenin, primul varful de peste 7000 de metri pe care il intalnesc pe traseul de bicicleta. In schimb e prea tarziu ca sa trecem si granita kyrgyza astfel incat ne alegem un loc de cort si petrecem o noapte ca imigranti ilegali in Kyrgystan si speram ca maine sa nu fie nicio problema la vama.

Locul de cort a fost in schimb unul din cele mai faine din ultima vreme cu varful Lenin ridicandu-se 3500 de metri deasupra noastra in fundal."

Image and video hosting by TinyPic
Prima zi in Kyrgystan - de zaraza sc la: 23/06/2014 10:13:52
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/prima-zi-kyrgystan

"[...]Nu prea-mi vine sa cred ca am ajuns in Kyrgystan, dupa mai bine de 3 luni de zile pe drum si dupa 7 tari, fiecare cu frumusetile si particularitatile ei. Chiar sunt curios cum o sa mi se para tara in care voi petrece aproape 3 luni.

Pana una alta, prima oprire in Sari Tash e la un Cafe care arata extrem de darapanat unde dam de ceai, samsa si de curent electric pentru a incarca electronicele cat sa tina pana in Osh. La magazinul din sat dam pentru prima data dupa multa vreme si de rosii si castraveti, lucruri pe care daca stau bine sa ma gandesc nu le-am mai vazut la fata de 2 saptamani de cand am plecat din Khorog. Si urmeaza din nou perioada de acomodare cu preturile, moneda si produsele dintr-o tara noua, dar comparand cu ceea ce gaseam intr-un magazin tipic din Pamir nu cred ca o sa fie greu.[...]
Dupa prima ploaie a zilei vine un intermezzo in care ne gandim sa cautam un loc de cort si ochim un crang de copaci din curtea unei case ca un loc perfect de petrecut noaptea, mai ales ca vantul e destul de puternic pentru campat intr-un loc neprotejat. Momentul se potriveste la fix cu momentul in care babuta din casa iese la poarta asa ca o intreb daca putem sa punem cortul in spatele curtii.

Acum ar trebui sa spun cateva lucruri despre Kyrgyzi, in comparatie cu Tadjicii arata mult mai asiatic si poate ce mi se pare cel mai ciudat e ca e foarte greu sa ghicesti emotie pe fetele lor. In afara de copii mi se pare ca toate fetele sunt de piatra si in majoritatea cazurilor daca le zambesti nu zambesc inapoi, asa ca nu prea iti dai seama daca oamenii sunt prietenosi sau primitori din expresia fetei. Par fete de piatra la prima impresie, si abia dupa ce petreci ceva timp incep sa se dezghete. Cam asa a fost si baba care a zis ca putem sa punem cortul, dar cu o expresia care nu sugera ca am fi bineveniti.

Pana la urma am zis da, caci urmatoare furtuna se apropia si ne apucam sa punem corturile in spatele curtii intre copaci, si la putin timp dupa, apare si babuta cu ceai si cu paine proaspata, un prim exemplu ca trebuie sa ne obisnuim cu diferentele culturale din Kyrgystan. Iar cand am dus inapoi cestile si ceainicul am vazut chiar si o urma de zambet, deci nu e chiar asa de rau.

Si desi ne-am oprit ceva mai devreme, astazi trebuie sa recunosc ca partea care nu-mi place deloc la calatoritul singur, campatul, e mult mai fain atunci cand calatoresti in mai multi. Si cum fiecare din noi avem o poveste diferita, e foarte interesant sa aflam detalii din fiecare poveste. Spre exemplu in seara asta ne povesteste Fausto cum inainte de plecarea cu bicicleta pana in Asia de Sud Est, prietena de atunci l-am pus sa aleaga dintre ea si bicicleta, iar raspunsul lui Fausto in accentul italian care mi se pare atat de distractiv a fost ceva de genul: “Atunci mai ramane o singura intrebare, ce culoare?”.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Din nou pe munte si o prima zi in Ala-Archa - de zaraza sc la: 18/07/2014 08:55:53
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/din-nou-pe-munte-o-prima-zi-ala-archa

"[...]Bishkek e una din putinele capitale din lume asezata la poalele unor munti de 4000-5000 de metri, astfel incat in mai putin de o ora poti sa ajungi din centrul orasului pana unde incepe poteca. Am avut noroc in acelasi timp sa ajung in Bishkek in gazda la oameni care au aceleasi pasiuni si care voiau si ei sa exploreze muntii din jurul Bishkek-ului, astfel incat in momentul in care s-a ivit ocazia unui weekend petrecut la munte nu am avut cum sa-l refuz, mai ales ca tocmai ce am recuperat tot echipamentul trimis din tara de Mihaela. Singurul lucru care lipsea era o pereche de incaltari pentru poteca, dar problema s-a rezolvat repede gasind un fel de adidasi de munte redusi la unul din magazinele din Bishkek. Ar fi prea chinuitor si as muri de cald cu plastici in picioare, mai ales ca se anunta 37 de grade in Bishkek weekend-ul asta.

Compania e cel putin multiculturala, Nathan ~ muntoman si cicloturist de cursa lunga canadian, Sepaska ~ vecina din Bulgaria, cataratoare stabilita in Andorra ce tocmai si-a dat demisia de acolo pentru veni in Kyrgystan pentru a invata rusa, Sizim ~ cataratoare kyrgyza si singura care poate sa negocieze cu localnicii pentru un transport la care sa nu fim taxati ca si turisti si un roman ratacit cu bicicleta si cu ceva timp de pierdut prin Bishkek.

Vremea e calduroasa dar totusi pe aici adie putin vantul si cerul e complet senin, vreme numai buna de urcat cu spor la deal. E greu sa imi stavilesc entuziasmul de a fi din nou pe munte, caci totusi e o diferenta foarte mare intre ce vezi de langa un drum si ceea ce vezi cand urci pe un varf de munte. Si miscarile sunt atat de familiare incat nu pot sa nu ma simt ca acasa, chiar daca muntii sunt complet straini.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
O zi cu vantul din fata; pedaland catre Issik-kul - de zaraza sc la: 04/08/2014 11:02:16
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/o-zi-cu-vantul-din-fata-pedaland-catre-issik-kul

"S-a pornit de dimineata, ca un fel de balansare a vantului bun pe care l-am avut ieri. Per total pe o perioada de timp suficient de lunga, numarul zilelor cu vant din fata va fi egal cu numarul zilelor cu vant din spate, astfel incat nu are sens sa fiu demoralizat atunci cand prind o astfel de zi.

In schimb asfaltul e suprinzator de bun si desi drumul e in usoara urcare, totusi pot sa ma misc destul de repede. Ar trebui sa fie cam singura urcare mare pana in Karakol, ultimul oras mare inainte de munte, iar daca drumul nu se strica dintr-o data am sperante sa ajung in 4 zile pana acolo.

In schimb cum zilele sunt lungi si orele de lumina sunt multe, nu prea am cum, si nici nu vreau sa pedalez de dimineata pana seara, astfel incat prefer o trezire mai tarzie si ceva pauze pe drum. Per total oricum se strang suficiente ore de pedalat. Am gasit si indeletnicirea perfecta pentru pauze, respectiv scrisul jurnalelor care au ramas restante, si trebuie sa spun ca desi merge mult mai greu pe telefon decat pe laptop, parca nu e chiar asa de rau. Si spre deosebire de laptop, pentru ca dureaza mai mult sa scrii un paragraf, uneori ma gandesc si a doua oara.

Astfel incat, dupa o ora si ceva de pedalat la deal iau o pauza la umbra si ma astern la scris sperand sa se mai opreasca vantul intre timp. Si dupa cateva randuri scrise, vad ca se apropie din departare o fata cunoscuta, belgianul Koen pe care l-am intalnit in Bishkek urmat de Laura si de francezul Julien.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Prima zi cu rucsacul in spate - de zaraza sc la: 19/09/2014 12:00:14
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/prima-zi-cu-rucsacul-spate

"In mijlocul noptii s-a pornit un uragan de toata frumusetea care a inceput sa fluture corturile din jur. Si cum din cauza zgomotului somnul a fost alungat singura solutie a fost sa recurg la doapele de urechi pe care le am din Iran. Cu ele in urechi singura sansa sa ma trezesc e daca ma plesneste laterala cortului in fata, si atunci ar fi grav.

Asa ca dorm neintors pana la 7 dimineata, iar cand scot capul din cort tabara de corturi arata ca dupa razboi. Mai bine zis ce a ramas din ea, caci 3 corturi au plecat sa colinde intinderile Tien Shan-ului iar alte 3 stau culcate prin imprejurimi. In departare una din rusoaice cara unul din corturile ce nu a avut un prea puternic dor de duca.

Dimineata vine si momentul in care trebuie sa vad daca intra totul in rucsac. E singurul rucsac pe care il am dupa mine si la 60 de litri nu e extraordinar de mare atunci cand trebuie sa cari dupa tine toate lucrurile trebuincioase pentru o saptamana.

Pana la urma odata ce pun intr-o punga pe exterior cortul, salteluta si sacul de dormit reusesc sa inghesui totul, dar nu pot sa zic ca sunt prea mandru de cum arata rucsacul. Noroc ca plasa nu e de rafie totusi caci altfel ar strica orice poza.

Vorbesc cu una din rusoaice si las bicicleta si bagajul de bicicleta pe mana ei, si nu por decat sa am incredere ca le voi gasi peste o luna de zile in Karkara. Oricum nu am de ales asa ca nu are sens sa-mi fac griji pentru ele.

Si lasand bicicleta in spate pasii ma poarta catre imensa vale formata de Inilcheck. Am mers deja pe ea 40 de kilometri si o sa urmeze probabil inca 60 pe jos. Imagineazati cum ar fi daca tot drumul de la Bucuresti la Sinaia ar fi tot doar o vale glaciara strajuita de varfuri de 4000, 5000 si 6000 de metri.

Merg in paralel cu cei doi cehi intalniti cu o seara inainte. Ne intalnim practic la fiecare trecere de rau cand trebuie sa trecem prin procesul de descaltare, congelat picioare, incaltare. Si sunt ceva rauri de trecut asa ca e timp sa exersam le indelete.

In rest e complet pustii si doar animalele salbatice se mai sperie de trecerea noastra. Printre exemplarele zilei se numara cativa iepuri si un fel de rate care stau mai mult le jos si care zboara cu batai foarte rapide din aripi atunci cand se sperie.

In rest timpul se scurge intre scartaitul ritmic al rucsacului de 30 de kile si admiratul locurilor. Cel mai spectaculos varf de pana acum e de departe Nansen, la poalele caruia e si tabara de corturi. Sau mai bine zis unde era tabara de corturi, caci uraganul a facut ravagii si pe aici si unul e inecat in rau si 4 au plecat si ele la plimbare. Si brusc ma simt parca un pic mandru de cortul meu de Quechua, care fiind mult mai jos a rezistat mai bine in noaptea precedenta. Singura lui problema e ca trebuie sa gasesti un loc solid in care sa-l ancorezi.

Una peste alta desi nu a fost mult de urcat si de coborat la sfarsitul zilei ma simt destul de obosit, si tot ce pot sa sper e ca pe masura ce voi manca mancare rucsacul va deveni din ce in ce mai usor."

Cehi in luna de miere
Image and video hosting by TinyPic
Doua tabere intr-o zi si in sfarsit tabara de baza - de zaraza sc la: 03/10/2014 13:04:03
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/doua-tabere-intr-o-zi-si-sfarsit-tabara-de-baza

"[...]Zis si facut, doar ca de aici inainte o sa trebuiasca sa deschid singur poteca prin zapada proaspata ce ajunge in unele locuri pana la genunchi. Iar eu sunt incaltat cu o pereche de adidasi care desi au goretex iau zapada pe deasupra asa ca dupa prima jumatate de ora oricum sunt uzi. Iar ghetarul nu e chiar asa de simplu de navigat, cu o multime de raulete si crevase de sarit. Pana la urma ii dau de cap si dupa un ultim rau cu apa congelata pe care il trec direct cu adidasii ajung pe morena centrala.

Morena merge destul de drept la inceput, dar pe masura ce inaintez devine tot mai denivelata si e tot mai mult de urcat si de coborat. In plus din spate vin doua serii de nori apocalitici ce ma invaluie in viscol. Noroc ca nu dureza prea mult si de fiecare data iese soarele dupa si am din nou putina vizibilitate pentru a ghici drumul.[...]
Odata ajuns in tabara, dupa ce vorbesc cu seful, aflu si vestea buna, respectiv ca bagajul trimis din Bishkek a ajuns cu bine. Asa ca am in sfarsit si lucruri de iarna si maine nu mai trebuie sa mai inghet in adidasii uzi leoarca.

Socul si vestea proasta vine in schimb atunci cand umblu la rucsac si descopar ca am pierdut pe drum punga in care tineam cortul, salteluta si sacul de dormit de vara. Dupa experienta trepiedului pierdut si nemaigasit stau sa ma gandesc care sunt sansele sa dau de ea maine dimineata, mai ales ca punga era alba, iar ghetarul e la fel de alb.

Daca nu bate vantul si nu ninge in noapte asta am sanse sa merg pe urme inapoi si nu pot decat sa sper ca pachetul nu a cazut intr-un rau si e acum in mijlocul ghetarului. Ar complica extrem de mult logistica, ar mai trebui sa mai inchiriez inca un cort, ar trebui sa fac rost de un izopren dar in primul rand mi-ar parea rau de toate lucrurile pierdute.

Oricum e cert ca in seara asta nu plec inapoi, sunt mult prea obosit iar daca ma scol maine de dimineata am toate sansele sa merg mult mai repede pe zapada inghetata. Asa ca prima grija e sa iau pachetul, sa iau cortul de altitudine pe care l-am inchiriat si sa fac rost de un izopren pentru noaptea asta. Si cu stresul in mine sa incerc sa adorm si sa sper ca voi gasi lucrurile in dimineata urmatoare."

La baza varfului Pobeda (7400m)
Image and video hosting by TinyPic
Regasirea cortului si prima zi de tabara - de zaraza sc la: 09/10/2014 09:29:48
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/regasirea-cortului-si-prima-zi-tabara-de-baza

"[...]Partea buna e ca de data asta plec incaltat in plastici si nu in adidasi. Oricum nu cred ca as fi plecat cu adidasii uzi si inghetati in cautare. Dupa ce am incercat sa rememorez traseul deloc ortodox din ultimele doua ore cred ca mi-am cam dat seama pe unde as fi putut sa pierd pachetul. In mod cert imi amintesc ca la un moment dat pe ghetar am auzit cum ar fi cazut ceva, dar dupa ce am verificat sticla si trepiedul de pe lateralele rucsacului am mers mai departe. Pe de alta parte cel mai nefericit scenariu e sa fi cazut la una din sariturile peste raurile din ultima ora, caz in care acum s-ar putea sa fie in maruntaiele ghetarului.

Cu gandurile astea in minte si cu un amestec de speranta si anticipare plec inapoi pe urmele din seara anterioara. Soarele tocmai rasare si incep sa lumineze in mod magic toate varfurile din jur, dar de data aceasta aparatul a ramas in cort pentru a ma misca cat mai repede.

Nu e deloc greu sa urmez pasii inapoi, iar pe zapada inghetata si fara bagaj ma misc mult mai repede decat seara anterioara. Si la nici 20 de minute de la plecarea din tabara de baza, fix in mijlocul unui parau inghetat vad ceva ce nu prea se incadreaza in peisaj. Daca initial zic ca e un bolovan acoperit de gheata pe masura ce ma apropii imi dau seama ca e pachetul pe care il cautam.

In seara anterioara aici a fost de sarit cam un metru si jumatate dintr-o parte in alta si probabil cam in acelasi timp in care eu aterizam in partea cealalta ateriza si cortul in parau, motiv pentru care nu am auzit nimic. In schimb de ce nu a luat-o la vale si a ramas inghetat pe pietris nu am sa-mi dau seama, cert e ca mi s-a ridicat o piatra de pe inima atunci cand am recuperat lucrurile. Problema cea mai mare pe termen scurt ar fi fost salteluta, caci dupa cum am vazut pe pielea mea in noaptea anterioara e diferenta imensa intre cum izoleaza salteluta si cum izoleaza un izopren.

Revenind fericit in tabara de baza vad ca inca nimeni nu s-a trezit, lucru care mi se pare putin ciudat. Obisnuit cu Alpii si cu startul extrem de matinal, mi se pare ciudat sa nu vad pe nimeni treaz pe la 7:30-8.[...]

Doua tabere intr-o zi, cu cortul la 5800 de metri - de zaraza sc la: 27/10/2014 14:52:32
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/doua-tabere-intr-o-zi-cu-cortul-la-5800-de-metri

"Ceasul suna din nou la 3 dimineata si parca deja m-am obisnuit cu trezirea la ore de genul acesta, mai ales atunci cand in fiecare seara somnul incepe sa ma ia din ce in ce mai devreme. Ii aud pe rusii din cortul de alaturi cum se pregatesc de plecare si sunt putin invidios ca nu mai trebuie sa stranga cortul de aici, ei avand deja doua corturi in taberele superioare. Peste noapte s-au pus 5 centimentri de zapada proaspata si cand ies din cort din nou totul e alb si oricat de bine incerc sa scutur folia de cort tot ramane plina de zapada si de gheta astfel incat ma chinui sa-l indes in husa. Pana la urma intra cu chiu cu vai dar sunt convins ca am de carat inca cel putin o jumatate de kilogram de apa inghetata in el.

Si de data asta suntem in aceasi formatie ca si la prima urcare, cei 4 ghizi rusi, doua echipe de cehi care au plecat putin mai devreme si eu care reusesc sa plec ultimul din tabara. Asa am plecat si la ultima urcare si i-am prins din urma pe oameni pe la jumatatea urcarii, dar de data asta imi dau seama ca lucrurile nu mai merg asa de repede cu rucsacul mai greu pe care il car dupa mine. Cerul e senin si ora albastra ma prinde si de data aceasta sarind crevasele din zona in care ghetarul e cel mai fragmentat. De data asta in schimb cu 20 de kilograme in spate nu e chiar asa de usor sa-ti iei avant iar marginile crevasei au inceput sa se duca in locul in care au sarit cei mai multi astfel incat distanta a crescut parca putin fata de ultima data. Odata trecut si de ele ajung din urma grupul si incepem sa sapam urme cu randul prin zapada ce s-a pus destul de sanatos peste 4800 de metri.

In zonele in care a curs de pe versantul din stanga trece ajunge aproape pana la brau, si chiar daca merg in spate tot ma afund in plus fata de urmele sapate de cei din fata mea. Mai complicat e ca in una din zone sunt cateva mini crevase acum complet acoperite de zapada pe care ar trebui sa le evitam. Mi-as fi dorit sa am dupa mine aici o pereche de bete, dar trebuie sa ma descurc pentru sprijin cu pioletul mai lung pe care il am dupa mine dar pana la urma cam toata greutatea tot pe picioarele e si in parte din cauza asta ma afund mai mult.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Mizantropie sau panica? - de Diana G. Verpe la: 18/08/2003 04:58:39
(la: Mizantropia)
Mizantropia, uneori, poate fi o forma ascunsa a fricii de societate. Exista in fiecare dintre noi un prag. Situat pe diferite nivele, pragul poate fi prieten sau dusman. Ca prieten el ne protejeaza, pentru ca stim ca mai este atat pana la capatul puterilor. Ca prieten, pragul este situat undeva sus pe scara de valori a capacitatii noastre mentale. Ca dusman insa, odata atins pragul, este clar ca inceputul sfarsitului a sosit! Este clar ca am ajuns sa traim clipa in care suntem satui de societate, de perfidia umana, de pacla in care viata de zi cu zi se desfasoara.Este clipa in care intram in panica pentru ca ne simtim lipsiti de puterea de a lupta in continuare.
Buna Dan, - de Diana G. Verpe la: 20/08/2003 16:10:07
(la: Cuvantul, ca prieten !)
Putem lua pentru inceput exemple simple ca: ''elev'', "student", absolut","doctor".
Cand am inceput sa studiez limba norvegiana, am fost surprinsa de cat de multe cuvinte se pronunta aproape identic ca in romana. Si daca ne gandim ca sunt doua limbi de provenienta total diferita (una fiind de origine slavica, iar cealalta de origine latinica), putem sa zambim sansei ca poate teoria mentionata anterior va putea fi intr-o zi demonstrata.
Diana
#22 (raspuns la: #19) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
timpul nu este de vanzare - de Diana G. Verpe la: 26/08/2003 02:57:23
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
il primim in dar sau nu...din pacate ne trebuie mult pana sa intelegem asta!
Nu esti singura ce traieste cu impresia ca a existat o vreme in care aveam mai mult timp, sau mai mult control asupra lui. Este doar o iluzie. Ziua are si va avea in continuare 24 de ore. Diferenta este ca in copilarie ii aveam pe parinti in jurul nostru, luand asupra lor grijile vietii de zi cu zi si lasandu-ne nou (ca dar!) timpul de a cunoaste, de a ne bucura de viata.
A venit randul generatiei noastre sa devenim parinti si sa daruim timp copiilor nostri...
Obezitatea - de (anonim) la: 26/08/2003 11:20:18
(la: Obezitatea si traditiile africane)
Am mai auzit teoria despre reflexul foamei. Se pare ca se manifesta si la asiatici: tipii mananca imediat ce simt o foame mica. De 10 ori pe zi daca e cazul. Poate mancarea e diferita, sau poate metabolismul, sau poate nu exagereaza, dar asiatici sunt in general supli.


cumpar timp - de (anonim) la: 30/08/2003 21:49:58
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
se pare ca tu,ca si eu nu stim sa ne organizam bine timpul.
La tine e (de iertat) , tolerabil, pentru ca esti mult mai tinara ca mine (ai putea fi fata mea), iar copii mei (3) sint adolescenti in schimb nu stiu cum e sotul tau , dar al meu e de un calm englezesc desii e "mots" de origine, iar eu ardeleanca pur singe.
stii ceva, eu propun sa se mai adauge trei zile la saptamina daca tot sinetm noi europenii in sistemul decimal.

Numestele cum vrei doar da-mi una sa recuperez somnul nedormit si alta sa termin cu spalatul hainelor si curatenia prin casa. iar cea dea treia as darui-o unei case copii handicapati sau neglijati , sau unei scoli care are copii problema, abuzati ,sau ne iubiti de nimenea.

Prima mea solutie pentru mine este sa-mi prioretizez lucrurile.
daca nu te plictisesc o sa-ti impartasesc lista mea de prioritati si sa stii cind ma tin de e ia iese bine.
1. in fiecare zi dis de mineata imi fac timpul sa aud ( citesc din biblie) ce vrea Bunul Dumnezeu sa-mi zica pentru ziua de azi, circa 5-10 min de multe ori " conversatia " continua in timp ce conduc inspre servici si ascult statia de radio cu caracter crestin.
2. Tot dis de dimineata daca sotul e meu e deja la servici il sun
sa-i spun o vorba dulce si sa-i mai aud glasul. Dupa care...
3. de la servici dau telefon acasa sa trezesc copii pentru scoala.
sa vad daca au mincat, daca tot e in regula..... o sa vezi si tu cind va creste fata ta mai mare....

cred ca aceste 3 lucruri sint cele mai importante pentru mine.

Fara una din ele, sau daca s-ar intimpla ceva cu relatia mea cu Dumnezeu, cu Isus Christos, sau cu sotul meu; sau daca s-ar intimpla o nenorocire cu copii mei cred ca as fi complet dezorientata, pierduta cel putin pentru o vreme . deaceea cele mai importante lucruri sint acestea trei.

apoi vin auxiliarele , optionalele...,
grija casei, curatenie, mincare, spalat haine,
serviciul si obligatiile legate de nevoia de aduce bani in casa in plus fata de sotul meu
activitatile crestine din cadrul bisericii
activitaile sportive ale copiilor unde trebuie sa " bat Fisa"
rudenii si relatii de prietenie, telefoane, e-mail-ul, mesaje, mersul la biblioteca ceea ce e o delectare pentru mine cum e golf-ul pentru unii.
daca ai o biblie in casa citeste in cartea proverbe la capitolul 31 incepind cu versetul 10 pina la 31, cam asa e o femeie care e placuta lui Dumnezeu si barbatului ei.
ceea ce vrem noi e sa fim wonder woman!!! admite!!!
dar stii ceva ? vrei sa-ti vezi nepotii? sau vrei sa le spuna altii despre tine ... cit de wonder woman AI FOST si.... nu mai esti.....
Sint multe presiuni pe noi pe femeile si nu am sa intru in capitolul asta acum , dar cineva mi-a spus asa: sa intreb pe Dumnezeu Tatal cam asa : Esti de acord ? Chiar vrei sa ma apuc de proiectul asta / treaba asta? o sa ma ajuti sa o scot la capat cu bine? apoi fac liniste si ascult ce-mi spune .

am realizat multe in 44 de ani de viata si toate pentru ca Dumnezeu a fost bun cu mine , nu ca as fi meritat, dar nici una nu ma satisface ca si relatia cu EL!!! incearca si vei vedea.
Lidia Nicoara
Intamplarea-dar nu cred asa d - de (anonim) la: 04/09/2003 04:21:14
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
Intamplarea-dar nu cred asa de mult in hazard- m-a facut tocmai azi sa dau peste blog-ul tau.De ce?Tocmai cazusem intr-o stare deplorabila...de ce?Poate pentru ca mi-am adus aminte de un coleg de al meu care a murit acum o luna.Interesant e ca m-am simtit vinovata pentru ca nu am putut sa il salvez-de ce?Nu stiu!Nici macar nu eram alaturi de el atunci si nu stiam ca "setea" lui de viata va sfarsi in acel tragic accident.Se pare ca viata e un sir de intrebari si mereu va exista una care ne va chinui " de ce?".Colegul meu avea ceea ce avea si colega ta!Acea stralucire in priviri care spunea cat de mult iubeste viata si ca vrea sa o traiasca la maxim-ca si cum azi ar fi ultima zi, dar si ca va avea un viitor stralucit daca va scapa de ziua de maine!Nu a scapat!Gaseste tu un raspuns la " de ce lor?"!Eu nu pot-sau nu vreau!
Pisicutza
depinde... - de Pisicutza la: 05/09/2003 06:29:55
(la: intrebare......eterna?)
Daisy...zi-mi ce fel de experiment...pentru ca mie imi vin foarte multe idei la ora asta...
cu sau fara importanta - de (anonim) la: 08/09/2003 03:57:33
(la: bani)
Banii... un subiect vechi de cand lumea.
In societatea in care traim, banii isi au importanta lor avand in vedere ca ei sunt instrumentul de plata folosit de om. Spunand asta , ma refer la faptul ca , nu ne mai putem intoarce in epoca medievala cand mestesugaritul era la mare pret si oamenii isi plateau cu metoda:serviciu-contra-serviciu. Traim intr-o lumea in care marea majoritatea a oamenilor gandesc "bani" in 90% din timpul lor. M-a socat la un moment dat povestea unei prietene care a solicitat ajutor fratelui ei pentru a se muta si a trebuit sa il plateasca o anumita suma de bani pe ora, pentru timpul cat el a ajutat-o. Ce iti spune asta?

Fac parte din clasa sociala numita medie. Nu ma lafai in bani, muncesc pentru fiecare leut si imi cumpanesc fiecare impuls de cumparare. Ca visez uneori sa castig la Loto, de exemplu? Da, visez... dar stii de ce? Pentru ca imi doresc din suflet sa am bani pentru ca sa pot sa fac cadouri celor dragi mie. Ador sa fac cadouri, sa pot citi bucurie in ochii celor dragi.

As putea sa iti scriu ore intregi Gabriel, am sa incerc insa sa vin doar cu o fraza de incheiere care sa cuprinda cateva idei.

Sa ai bani suficienti sau multi inseamna sa scapi de stress-ul financiar al fiecarei zi, sa duci o viata mai confortabila si sa ai posibilitatea de a calatori prin lume.Partea negativa este ca cel ce are bani multi nu stie niciodata daca are prieteni adevarati sau nu, pentru ca va trai intotdeauna cu intrebare: sunt eu cel pe care il iubeste sau banii mei?

Sa nu ai bani suficienti sau multi inseamna sa fii atent in fiecare clipa a existentei tale pentru a iti tine situatia financiara sub control, sa traiesti o viata simpla (dar care poate fi valoroasa!) si sa ai certitudinea ca cei ce iti sunt prieteni sunt langa tine pentru cel ce tu esti!

Sa nu ai bani deloc, sa fii sarac, este trist si se intampla deseori celor ce si-au limitat universul la zilele din trecut si s-au complacut in starea de fapt, fara a depune prea mult efort pentru a progresa.
Gabita
De-ale vietii - de (anonim) la: 09/09/2003 13:15:27
(la: De-ale vietii)
Intr-un film celebru cu Al Pacino am auzit-o pe asta:
"Every day above the ground is a good day" . Asa ca in loc sa fi trist mai bine te-ai bucura de tot ce-ti ofera viata zi de zi bun sau mai putin bun fiindca nu se stie niciodata......
Intrebare:
Oare ce s-a intimplat cu zimbetul romanilor ?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: