comentarii

decalotarea la adulti filmulete


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
pt.pragmatism...the real thing - de DANY DANA la: 22/04/2005 23:34:40
(la: DESPRE PIERDEREA CHEFULUI DE SEX)
Cateodata complicam lucrurile,cand ar fi mult mai simplu sa fim realisti,adulti si pragmatici.
Imi place..o fac!Fara false probleme.M-am simtit bine,merg acasa si-mi vad de ale mele.Oare cati barbati fac asa si nu-si mai fac procese de constiinta.Nimeni nu poate nega acest lucru.
#45046 (raspuns la: #44426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia - de athos la: 25/04/2005 01:08:30
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
aici de la 16 ani jumate poti sa inveti,
de la 17 ani ai carnet,tre' sa fii cu un adult cu tine,dar nu mai
tin minte cat...
anyway fiica-mea a implinit acu' o luna 16,dar nu prea vad ca se incumata rapede la volan
mi-e frica mai degraba de fiu-meu,el are 14 ani si ceva dar timpul trece repede,nu?
#45351 (raspuns la: #45343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dar cei care se nasc hermafroditi....... - de Cristina - Maria la: 25/04/2005 19:49:07
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cred ca stiti ca sunt si persoane care se nasc hermafrodite, iar parintii hotarasc la nastere ceea ce doresc sa fie copilul lor: fata sau baiat. Singura problema este ca indiferent de ce aleg copilul lor va fi steril. Ceea ce vreau eu sa zic este: daca se face alegerea gresita.......... presupunand ca intrauterin suntem programati psihic pt a fi de un sex de altul. Pe de alta parte psihologii sustin ca in primii ani de viata se realizeaza perceptia sinelui, deci este foarte important comportamentul parintilor cu copilul, modul in care imbraca copilul.... spre exemplu: Oricat de mult si-ar fi dorit un parinte sa aiba fetita si are apoi un baietel, asta nu inseamna ca ii va lasa baietelului parul lung si ii va pune fundite , il va imbraca in roz sau alte chestii de genul acesta..... In acest caz clar compotamentul adultului de mai tarziu va avea de suferit. De asemenea cred ca o trauma la varsta copilariei sau adolescentei, un viol sau o respingere mai brutala , poate duce la un comportament deviant, cosiderand ca normal inseamna exclusiv relatii heterosexuale, dar cum toti stim .... ce e normal pt cineva poate fi anormal pt o alta persoana.
Eu cred totusi ca un om nu se naste homosexual ci devine. Cred ca societatea ne face asa cum suntem.
skorpionx - de Cassandra la: 02/05/2005 20:14:13
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ai dreptate, exista gays peste tot, inclusiv la tara. Mai mult, homosexualitatea exista de cind omul si este prezenta si la multe specii animale. Problema este ca in mediul rural, un gay este sortit sa-si ascunda conditia sau daca vrea sa se simta liber si sa se poata afirma, sa se indrepte spre zone mai populate, orase, unde sa se "piarda" in multime, unde aparent opiniile sint mai variate si lumea are mentalitati mai deschise, si pare sa fie mai interesata sa-si vada de treaba sa si nu de ce face vecinul. Si unde e mai probabil sa-si gaseasca parteneri.

Mai frecventa decit homosexualitatea, la sate este relatia incestuoasa si/sau pedofilica de cele mai multe ori pasuita tacit de mama! Acesta ese cu adevarat aspectul condamnabil si nu homosexualitatea consimtita intre adulti. Dar despre asta nimeni nu vorbeste, poate doar victimele care la randul lor parasesc satele si se duc in lume sa-si caute rostul.
Da, sint multe povestile cu gays care si-au parasit satul si au emigrat la oras unde unii prin meseria lor, devin persoane foarte cunoscute, populare.

Am vazut ca te afli in Romania, si sint curioasa daca nu te deranjeaza intrebarea, care este azi atitudinea generala fata de gays, s-a imbunatatit ceva? In Europa de Vest, se pare ca homosexualitatea este mult mai acceptata decit in Est.
#46694 (raspuns la: #46677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma... - de Intruder la: 02/05/2005 22:22:05
(la: ...)
Cred ca fiecare om adult are in el o doza de imaturitate, o zona "ludica"...Unii intra si ies mai des pe acolo, unii mai rar, iar unii au batut usa in cuie...Totul este sa nu ramai acolo inchis...
Anisia a spus odata prin cafenea ca as fi un "baietel" care nu se hotaraste daca sa-si dea bretelele jos si sa le inlocuiasca cu o curea...Cata dreptate a avut!...De cate ori nu mi-am pus "bretelele", desi nu mai am nici 10 ani, nici 18... Ma apropii si eu incet, incet... sau prea repede de 30 de ani, dar mama nici acum n-ar ezita sa-mi dea o scatoalca dupa ceafa...:))

In alta ordine de idei, incapatanarea cu care scrii nu-nseamna ca nu esti suficient de matura...toti incercam sa perseveram, toti am batut apa-n piua la un moment dat, toti am mai cantat pentru surzi...

Este bine sa fii copilaros -zic eu- dar cel mai greu este sa prinzi momentul si conjuctura cand o faci...Maturitatea este vitala cand iei o hotarare care-ti poate schimba viata tie si celor din jur, cariera profesionala, sanatatea, etc. Atunci trebuie sa ne folosim intreaga capacitate a creierului, altfel putem da "chix".

Sunt adolescenti de 16-17 ani care sunt mult mai maturi decat un om de 50 de ani...Nici pentru adolescentul de 16 ani nu-i sanatos sa fie extrem de "matur", dar nici pentru adultul de 50 de ani sa fie foarte copilaros...
Cu maturitatea asta...cred ca-i bine sa ne situam undeva mai sus de 50%...depinde de imprejurare, cum am spus...n-o dam nici prea tare, nici prea incet...("nu da tare, ca ma doare/ nici incet, ca n-am rabdare"...:)))

Cand semnam un contract la serviciu, cand vrem sa ne schimbam locul de munca, starea civila, locuinta, etc...DA...trebuie sa dam dovada de maturitate;
Cand ma duc cu 2 prieteni la pescuit, cand "trancanesc" pe aici, cand plec in vacanta, cand am o mica pauza la birou, cand ma duc pe la mama acasa si mananc (gust) direct din oala, ca mitocanii...atunci...dau jos cureaua, cravata si sacoul si-mi pun bretelele si eventual si costumasul cu ratzushte...:))
Pentru S D Seulean - de anisia la: 03/05/2005 01:25:08
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
asa cum prezinti lucrurile, ma faci sa cred ca citesc intr-o carte. te cred ca este punctul tau de vedere, dar as fi fost interesata sa citesc un gand de om si nu definitii cu care esti de acord.

inceputul fericirii absolute este sa pasesti pe calea pacii interioare nici copiii nu au pace interioara, chiar daca traiesc in inocenta lumii lor neintinata.pentru ca sunt stapaniti de curiozitate. adolescentii duc un razboi cu ei insisi pana cand isi hotarasc directia pe care vor sa o apuce. adultii se zbuciuma intre a avea grija de ei insisi si de cei nascuti din ei. poate ca batranii foarte batrani, care simt ca se apropie de ultima suta de metrii sa inceapa sa se impace cu ei insisi. dar asta nu inseamna ca musai isi gasesc pacea interioara. ci ca se resemneaza, pentru ca timpul fizic nu le permite altceva.
nu-i un drept ce l-am castigat este un rezultat al unui mod de viata. ce mod de viata consideri tu ca trebuie sa duca un om pentru a castiga acea pace interioara?


#46743 (raspuns la: #46695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lore lie - de irma la: 12/05/2005 13:14:44
(la: ...)
Nici unul dintre noi nu ar scrie aici daca ceilalti nu s-ar baga in discutii. Asa incat esti bine-venita. Si eu sunt noua in cafenea.

"ce sa intelegi in momentul in care toti din jurul tau iti spun ca esti matura,dar tu tii cu dintii de copilaria ta?unde e adevarul?"

Tin minte ca marea mea suparare din adolescenta era ca, dimpotriva, nu eram deloc considerata matura. Si din cauza asta faceam tot felul de chestii rebele. Voiam sa ma bage si pe mine cineva in seama!

Nu sunt deloc surprinsa de voi -adolescentii de azi. (sau poate ma insel si nu esti adolescenta?). Vin in contact cu ei zilnic. Nu e simpla comunicarea cu ei, dar cred ca ma descurc. La capitolul asta chiar sunt matura :)
Adolescentilor le face placere sa creada ca adultii nu stiu nimic, nu inteleg nimic de pe lumea asta. Le place sa creada ca sunt neintelesi, superiori... si eu nu-i contrazic.
Sa nu crezi cumva ca "tonul" meu e ironic. Eu chiar iubesc adolescentii.
In legatura cu virginitatea, am auzit odata o vorba, care mi s-a parut plina de adevar: fata care este prietena cu mama ei nu-si pirde virginitatea cu oricine.

#48252 (raspuns la: #48022) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Athos, - de Hypatia la: 12/05/2005 21:31:15
(la: ...)
Copilasul din mine face numai nazbatii. Si am impresia ca deja am dat peste ce nu trebuia, asa ca lumea de pe la Petitorii s-a cam suparat. Deci, acolo ma abtin . Stii cum fac "soarecii": trag fermoarul, pun lacatul si arunca cheita, totul mimat. ( vezi "soarecul" din mine? Am vreo "doua" conferinte la care nu mai particip, gen "imi iau jucariile si plec) .Asa si eu la domeniul acesta. So, revenim la copilasi.
Uite, ca sa relansam discutia, va zic ca indata dupa casatorie, sotul meu nu mai termina de exclamat cate si mai cate. Exclamatia care m-a pus definitiv pe ganduri era ca s-a insurat cu o femeie- aveam atunci 27 de ani- si a dat peste un copil. El nu s-a putut impaca niciodata cu constatarea asta, asa ca nu mai suntem impreuna de foarte mult timp.
Intrebarea mea este: daca admitem ca mai suntem copii desi avem varste adulte, de ce nu admitem si copilul din celalalt (partenerul).
Oare toata viata copilul din noi cauta o mamica sau un tatic in persoana celuilalt?

Hypatia
P.S. Sper ca asta tine loc si de umbrela....
#48380 (raspuns la: #48247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*irma - de lore_lie la: 14/05/2005 19:55:34
(la: ...)
:) rebela nu ma consider, chiar deloc,dar nu mi se pare neaparat un defect. Sunt o adolescenta,relativ cuminte,pt ca eu asa am fost mereu...cuminte...Dar sunt mandra de mine si imi place asa cum sunt.
Eu nu-mi doresc asa mult sa fiu bagata in seama,in ideea ca mai bine sa fiu remarcata numai in momentul in care fac un lucru care iese asa cum mi-am dorit.Prefer sa vorbesc numai atunci cand pot face fatza discutiei,cred ca-mi place mult sa am dreptate ;))
Despre adolescenti ca intreg,nu stiu ce sa zic...sunt multe feluri de adolescenti,si sunt foarte diferiti,de aceea mi-e greu sa le gasesc o descriere batuta in cuie.
Cu unii comunicarea e chiar mai simpla decat cu unii adulti...eu stiu...depinde! Si poate chiar sunt neintelesi...voi va mai amintiti cum gandeati inainte de 20 de ani? cred totusi ca vedem lumea cu alti ochi...o vedem printre vise...si la un moment dat daca esti acoperit de griji si probleme,visele dispar...se ascund,sau poate din contra, lupti si mai mult ca ele sa devina realitate. in fine,nu despre asta era vorba.
maturitatea...in nici un caz,nu devii matur peste noapte,asta-i clar!eu deocamdata sunt undeva intre aceste doua lumi. realizez ca exista niste responsabilitati pe care le am, si tin cont de ele spre binele meu. dar asta nu inseamna ca nu stiu sa ma bucur ca un copil cand privesc o floare,cand ma joc cu un catzel,cand e soare afara si merg sa ma plimb in parc si multe altele.am mai spus,tin mult la copilaria mea si in general la ideea de a fi copil. e un univers al meu,pe care numai cine vreau eu il vede:)
cat despre virginitate...asa o fi,dar nu e nici asta litera de lege.Pt ca depinde mult de relatia mama-fiica...parintii se tem mult pt copiii lor in privintza asta si nu numai.Presupun ca e si normal...De curand am avut o astfel de discutie cu mama si am inteles pt prima data, cu adevarat, ca nu-mi vrea decat binele. Si ma bucur mult ca ma intelege.
imi place mult sa vorbesc cu voi,abia astept urmatorul comentariu.
si imi pare bine ca acceptati si parerile unei adolescente.
lore-lie -> asa am descoperit cafeneaua,dupa un search pe google dupa cuvantul lore-lie :)
#48894 (raspuns la: #48252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pasagerul.... Carmina Burana - de Jimmy_Cecilia la: 16/05/2005 10:12:00
(la: Va place Opera?)
am avut ocazia sa consult acum cativa ani, la biblioteca,
cateva texte din carmina burana si historia lor...
la origine cred ca erau anonime, cantece si poezii in câteva limbi,
latina, franceza si germana predominand, adunate din mai multe tzari,
si din care au fost alese doar cateva de catre Orff, care le-a pus in muzica, pt soprane, alto, bariton,
dar si cor adulti si copii si orchestra, sub forma de
CANTICE SCENICE...
dar nu le-am ascultat nici o data... :((

am sa ma informez, daca in batistutza mea geografica :))
nice, roma, parma, venetzia si paris... nu o sa dau de o
reprezentare... ca m-ai facut curioasa...
#49273 (raspuns la: #49246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu am citit ce au spus ceilal - de alex boldea la: 19/05/2005 15:34:35
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
nu am citit ce au spus ceilalti. depresia in sine este o boala psihica. nu credeam chestia asta, dar din pacate am avut un caz in familie. si se pare ca se trateaza cu medicamente. ma refer aici, bineinteles, la depresia acuta. depresia pe care o sufera toata lumea in viata de zi cu zi e o forma mult mai usoara, si de obicei trece de la sine dupa o perioada sau dupa ce respectivul gaseste ceva care sa il faca relativ fericit. cat despre sinucigasi... cei care sunt adulti si eventual au peste 30 de ani sunt cazuri adevarate si le-as categorisi tot ca boala psihica. cat despre adolescentii care se gandesc la sinucidere mie cel putin mi se par ridicoli. si niciodata nu ar trebui sa recurga cineva la aceasta solutie, din motive cat se poate de logice: cand esti jos, si toata lumea e impotriva ta, nu ai decat o singura directie de mers, si anume in sus. cand nu se poate intampla nimic care sa iti faca viata mai rea, atunci tot viitorul e in fata ta si poti face orice iti doresti.
problema cu adolescentii din ziua de azi e destul de spinoasa din mai multe motive. de exemplu, am cunoscut persoane perfect normale in viata de zi cu zi dar care obisnuiau sa se autoflageleze. si asta doar cat erau adolescente. apoi le-a trecut.
Sa zic sau sa nu zic?! - de Gabi M la: 23/05/2005 12:10:10
(la: Ce atentii duceti la rude si prieteni cind vizitati România?)
Belle are dreptate. In primul rind nici eu nu as incarca pe nimeni cu bagaj. Daca ai bani in Ro. ai posibilitatea sa cumperi cadourile, fara sa mai faci probleme de vama, transport fragil sau perisabil, eventual alte neplaceri la drum. La fata locului se poate decide ce fel de cadou se ia. Copiilor ciocolata Milka de 300g, sau bicicleta, adolescentilor bani si iar bani, 50 euro sau 1000, adultilor orice, de la detergent la masina de spalat automata, de la 1kg de cafea, la telefon mobil... Pentru cei in virsta, trimite poze despre voi...si bani...
Nu a fost cadou cit de mic la care sa nu se bucure ai mei cind m-am dus!
putem trai in vis o viata paralela? - de cristiscu la: 24/05/2005 21:52:43
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Ma consider o persoana adulta si normala. Cosmarurile mi s-au dus de pe vremea copilariei. Rar se intampla sa mai am vreunul pe an. Ce m-a determinat sa va intreb de cosmarurile voastre e ca in urma cu cateva luni am avut cel mai ciudat vis al vietii mele. M-am trezit numai cand s-a transformat intr-un cosmar, uneia din persoanele apropiate din vis intamplandu-i-se ceva rau.
A fost ca si cum in decursul unei singure nopti am trait o viata paralela, desfasurata de-a lungul mai multor ani. Cu persoane din viata reala, altele pe care nu le cunosc, altele pe care le-am cunoscut doar marginal si care in visul meu jucau un rol pregnant. Iluzia a fost perfecta, ca nici un moment nu mi-am pus problema ca ar fi vis. Mi s-au intamplat cu adevarat extrem de multe, iar cand m-am sculat ma simteam istovit de rememorarea atator detalii. De-a lungul a 2-3 zile n-am putut sa-mi iau gandul de la atatea intamplari. Cautam sa mi le explic, dar deja uitasem multe detalii, care in visul meu sunt convins ca avusesera sens si formau un tot. Imi pare acum rau ca n-am pus pe hartie amintirile imediate, dupa ce m-am trezit. Transformarea finala a visului in cosmar m-a facut sa doresc sa mi-l sterg cat mai repede din memorie.
Ma intreb daca au mai avut si altii astfel de experiente. Am certitudinea ca evenimentele din acel vis s-au derulat intr-un ritm infernal. Cu toate ca eu le-am perceput in somn la viteza din viata normala. Apoi am fost fara motiv foarte obosit timp de cateva zile, de parca facusem niste eforturi uriase inainte de acea noapte. Imi aminteam iar continuu de secvente din vis, prea multe deodata pentru a le putea pune cap la cap. Aveam strania senzatie ca asimilasem mult prea multe informatii dintr-o data, iar memoria nu era capabila sa le retina pe toate.
imi place cum e prezentata alegoria, - de Cristall la: 27/05/2005 19:50:05
(la: Obiective educationale)
ca o stire din ziar
insa un ziar inca care sunt desene pentru copii
si informatii pentru adulti
spinroz - de Cassandra la: 27/05/2005 20:52:22
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
“Astfel că o să avem fenotipuri variate, de la masculul feroce la cel efeminat, şi femei deosebit de feminine până la cele de tipul masculului cazon. Aşadar şi genetic ne năştem androgini.”

Te referi la fenotip, mai exact la caracterele sexuale secundare. Dar se stie ca aceste caractere pot fi si dobindite nu numai determinate genetic. Asa este cazul hipogonadismului masculin care poate sa apara in timpul dezvoltarii fetale, la pubertate sau la adult. Exista boli si malfunctii testiculare sau ale glandei pituitare care duc la deficit de testosteron. Ca urmare, fenotipul unui individ genetic XY tinde spre feminin.
Exista o multitudine de alterari functionale hormonale dobindite care pot conduce la aberatii cum ar fi femeia (chiar copil) de tip mascul feroce sau barbat de tip femeie feminina. Asadar, fenotipul nu este determinat in totalitate pe baze genetice. Avem un sex determinat genetic, iar in mod normal fenotipul si orientarea sexuala sint in concordanta cu acesta, dar exista exceptii de la regula. Acum sint de acord cu tine ca exista o mare variabilitate fenotipica si de comportament sexual si ca e absurd sa fii maniheist si sa afirmi ca exista doar alb sau negru cind e vorba de specia umana.

Dar aceste caractere sexuale secundare isi fac aparitia la pubertate (cu exceptia cazurilor patologice), din fericire nu ne nastem toti nici mascul feroce asa incit mamica sa trebuiasca sa ne barbiereasca barba si mustatza inainte de alaptare, nici femeie deosebit de feminina sau orice situatie intermediara. Si nici hermafroditi.
#51878 (raspuns la: #51706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fenotip, caractere sexuale se - de Litzooka la: 28/05/2005 01:32:40
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
fenotip, caractere sexuale secundare,hipogonadismul masculin, dezvoltarea fetala, pubertate adult, boli si malfunctii testiculare sau ale glandei pituitare, deficit de testosteron, fenotipul unui individ genetic XY tinde spre feminin. (...)
Ca urmare: BLEAH, BLEAH, BLEAH

A vazut cineva cavaler ratacitor homosexual? Sau Dulcinee? :P
grecii antici, romanii, mongolii si lumea "moderna" - de Cassandra la: 31/05/2005 00:34:18
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
De ce spre exemplu in anumite societati (hai sa zicem grecii antici) homosexualitatea era in "floare" , iar in alte societati mai tribale (hai sa zicem mongolii) nu prea avem referiri la cazuri de homos? Sa fie oare o explicatie ca o societate orientata exclusiv spre partea FIZICA (hrana, supravietuire, etc) este oarecum "impinsa" spre perpetuare (inhiband din fasa alte trasaturi -chiar daca sunt prezente- care nu ofera supravietuirea)? Iar o societate lipsita de riscul iminent al supravietuirii devine mai relax si se orienteaza/descopera "ceva" lipsit de CARNALUL SUPRAVIETUIRII?

Om,

Buna intrebare. Daca privim homosexualitatea in perspectiva socio-istorica , ne putem da seama ca ea este de fapt o constructie sociala. Se stie ca atractia sexuala spre membrii aceluiasi sex exista pe vremea grecilor antici. Aristofan in discursul sau din Simpozionul lui Platon ne descrie clar cum baiatul iubeste barbatul matur si se simte bine in compania sa strinsa, iar el la rindul sau va iubi baieti atunci cind va atinge maturitatea. Cu alte cuvinte grecii antici acceptau in mod universal nu numai ceea ce azi numim homosexualitate dar si ceea ce pentru noi este pedofilie. In schimb se pare ca dezaprobau relatiile sexuale intre adulti de acelasi sex (desi ele existau). Din punct de vedere social, familia Helenica era importanta si in general grecii se insurau si aveau copii, deci putini dintre ei aveau numai relatii homosexuale.

Dar cind vorbim de “homosexualitate” trebuie sa intelegem ca acesta este un concept modern pe care grecii nu il aveau, homosexualitatea este o constructie sociala a culturii noastre. In Grecia Antica clasificarea heterosexual/homosexual nu exista, categoriile existente erau cele de penetrator sau activ si penetrat sau pasiv. Rolul sexual si social erau puternic interelationate, un “pasiv” nu putea sa asume un rol politic si social important, de aceea acest rol nu era acceptat pentru adulti. Iubirea ideala era cea a barbatului matur pentru cel tinar (pina pe la 18 ani) in timp ce tinarul avea o adevarata admiratie si veneratie pentru barbatul matur, deci in acest tip de relatie nu se punea problema constringerii (nu exista intelesul pedofiliei actuale). Barbatul matur inculca in acelasi timp tinarului valorile si virtutile sociale. Pedofilia functiona ca suport al familiei si al suprematiei valorilor si eticii masculine.
In cazul mongolilor probabil valorile nu au fost aceleasi, cert este ca stim mai multe despre greci de la care am mostenit o intreaga cultura decit despre mongoli. Dar fi sigur ca si printre mongoli a existat comportament homosexual.

Homofobii obisnuiesc sa spuna ca Imperiul Roman a decazut datorita homosexualilor :) Iata ce scrie Gore Vidal despre asta:
“Terapeutii, ziaristii si clerul nu sint in general foarte eruditi. Nu par sa-si dea seama ca majoritatea societatilor militare in ascensiune tind sa incurajeze activitatile intre membrii aceluiasi sex din motive care ar trebui sa fie evidente pentru toti cei care nu au crescut cu fundul strimt, asa cum este cazul majoritatii norteamericanilor. In secolele hegemoniei politice si militare ale Romei, nu exista diferentiere intre cei care aveau relatii cu cei de acelasi sex sau cei care le aveau cu sexul opus... Dintre primii 12 imparati romani, doar unul a fost exclusiv heterosexual. Cum acei 12 barbati erau tipi destul de duri, antrenati in mod riguros ca soldati, poate ca stereotipurile si categoriile noastre sexuale sint false. Abia in sec. VI al Imperiului Roman relatiile sexuale intre cei de acelasi sex au fost proscrise de catre Biserica si stat. Dar atunci, barbarii patrunsesera deja in interior si gloria imperiului era istorie.“ G.V. Sexually speaking.

Imaginea repulsiva pe care multi o au in actualitate in legatura cu homoerotismul este consecinta sutelor de ani de indoctrinare religioasa monoteista.
cassandra - de om la: 31/05/2005 04:55:23
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Este interesant comentariul tau si pot sa-ti spun ca mi-a pus si mai multa ordine in idei. Prin exemplul meu greci/mongoli incercam sa conturez o cauza (mai mult filozofic cu background PRACTIC) de "declansare" a la tipul FUNCTIA CREEAZA ORGANUL (care aici ar suna ca asa: "cauza de declansare" care modifica "ceva" ce determina comportamentul homosexual). Pentru ca ORICE comportament este declansat de ceva; ex: il dispretuiesc pe X pentru ca este agresiv. Si pentru ca homosapiens traieste si se adapteaza in NATURA...logic ar fii o cauza NATURALA (unde fiecare raspunde in proprie maniera la mama NATURA). Se stie ca stresul: foametea, reproducerea, etc au creat obiceiuri DIFERITE dirijate spre supravieture. Exemplul tau de relatie homosexuala intre novice si maestru ca metoda de antrenament si initiere in cunoastere pare sa sustina logica mea. Da-mi voie sa dau un exemplu legat sa supravietuire: in japonia samurailor ... barbatii puteau avea sex cu alte femei (gheise) sau baieti aduse chiar de nevestele lor! De ce? Pentru ca samuraiul era UNICUL sprijin al familiei si daca nu era SANATOS putea fi infrint sau izgonit ca ronin, iar FAMILIA era in pericol DISPAritie.
In fine, tin sa te felicit pentru ca ai adus in evidenta o noua forma a homosexualitatii pe langa cea de iubire (in standardele actuale) reciproca intre 2 adulti liberi si anume cea legata de pozitie sociala (nu cred ca toti amantii imparatilor romani erau indragostiti de ei) si de initiere (trecere de informatie de la o generatie la alta)!

#52462 (raspuns la: #52439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da - de TeodoraPA la: 31/05/2005 08:59:55
(la: Obiective educationale)
Sa se deschida doar scoala aceea pt adulti si ma duc si eu!!!
Take heed when you think you stand, lest you fall.
zaraza si inca... - de lupdestepa la: 02/06/2005 01:18:03
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Dintr-un motiv sau altul textul nu a ajuns integral "din prima" si poate ca a fost mai bine asa. Intre timp s-au afirmat unele argmente pertinente, altele mergand pe aceeasi linie, oarecum care scapa miezul temei. Voi da restul de mesaj acum.

Homosexualismul este deci o cultura. (8)

Fiind o cultura, ca orice cultura homosexualismul are rol formator. Urmand pe Aristotel, sustinem ca omul este un „animal social”. Adica, daca insusi faptul de a fi om (adica insasi esenta de a fi om) este un lucru care se invata (de catre individ) si se educa (de catre societate) cum ar putea ca lucrurile sa stea altfel cu un atribut care insoteste, ca un accesoriu, faptul de a fi om? (9)

De ce spun ca teoria predispozitiei este falsa? Pentru ca s-a demonstrat ca si cancerul este o boala care se dezvolta pe o anumita predispozitie. (Sa nu se inteleaga ca afirm ca homosexualitatea este o boala in sensul curent al cuvantului; ea se poate afirma ca si o boala in acelasi sens in care cineva adora ciocolata. Se spune in asfel de cazuri: „E bolnav/a dupa ciocolata!” Bineinteles ca nu-i vorba de o boala, ci de o anumita specie de impatimire; caci am auzit ca si gelozia se manifesta cumva mai accentuat in cazul destul de multor homosexuali). Si totusi este la fel de bine stiut faptul ca nu toti dintre cei predispusi dezvolta cancer. Asadar predispozitia aceasta este o simpla potentialitate graduala. Din acest punct de vedere este aproape la fel cu a spune ca orice om care se naste se naste cu predispozitia de a face cancer. Dar la unii aceasta predispozitie este mai ridicata decat la altii; iar la unii aceasta predispozitie depaseste pragul peste care organismul poate inhiba imunologic boala; dar, mai mult, nici acestia nu toti dezvolta boala, ci doar aceia care printr-un efect conjugat al diferitilor factori ajung in situatia concreta ca organismul lor sa faca fata unei agresiuni de tip canceros si careia, evident, nu-i va putea rezista imunologic. Cat despre determinare genetica cred ca este de prisos sa incercam a mai refuta ceva. Ne multumim sa observam totusi ca, daca in cazul cancerului, (care fiind o boala, deci un fenomen fiziologic, imunologic,...samd. degenerativ, s-a putut concluziona <>) ca nu se poate stabili o relatie de cauzalitate genetica, cu atat mai mult (si concluzia este de domeniul evidentei) nu se poate determina o cauzalitate genetica in cazul homosexualitatii. Toti ne nastem deci predispusi la a fi homosexuali, la fel cum, in masura similara se poate spune ca toti ne nastem predispusi (si, ceva mai mult, imbiati, ademeniti chiar) sa fim heterosexuali!!! (10)
Si am o vaga banuiala ca pentru un homosexual este mai usor de acceptat faptul ca este un homosexual determinat si nu unul dezvoltat; ca s-a nascut homosexual decat ca a devenit homosexual. Unii refuza total si sustin ca sunt determinati. Altii accepta si una si alta. Altii pur si simplu suspenda problema, o ridica in aer si o lasa asa, refugiindu-se intr-un (dupa mine fals) argument al complexitatii si inefabilului problematicii insesi. Extrag din post-ul lui Rien 2 Loin: „Concluzia, ai dreptate Omule. Suntem infinit mult prea complicati ca sistem iar sexualitatea noastra e ea insasi un intreg univers de fizic, chimie si ezoteric, si tot restul... ca sa putem afirma cu certitudine ca homosexualitatea este nascuta sau dobandita. Unii dintre noi pot sa i se impotriveasca, altii nu. Pentru unii e moda sau excentric, pentru altii e o pacoste, pentru altii e tot aia...”
Omul in sine este o entitate complexa, dar asta nu i-a impiedicat pe oameni din cele mai vechi timpuri sa-si cheltuiasca viata incercand a descifra misterul Omului si nici in ziua de azi nu-i impiedica inca pe unii. Deci cum se va spune ca aceasta este o problema nerezolvabila?
Unii dintre noi au invatat la criminologie ca o problema relativ identica s-a definitivat cu un raspuns precis si bine determinat. Problema era daca individul criminal se naste criminal (determinat) sau devine criminal (comportamental/survenit). Unul a dezvoltat teoria criminalului-innascut (Lombroso). Ulterior a retractat. A venit altul dupa aceea si a demonstrat ca factorul psihologic si factorii de mediu joaca un rol esential in educatia timpurie a copilului si dezvoltarea ulterioara a individului adult.
Sinceri sa fim, cred ca in viata oricarui adolescent exista asa-zisa criza a pubertatii, care se manifesta in felurite feluri la fiecare. Si mai cred ca fiecare dintre noi se gaseste la un moment dat in interioarul acestei crize cand isi pune aceasta problema a identitatii sexuale. Eu m-am gasit! Am depasit-o intr-un mod corect, adica rabdator. Dar asta demonstreaza, cel putin in cazul meu, ca orientarea sexuala este o chestiune de alegere (nu spun ca este neaparat o alegere libera 100%, dar nici de o determinare nu poate fi vorba din moment ce eu am posibilitatea, fie si 1%, prin absurd, sa iau o hotarare contrara constrangerilor de divese naturi; o determinare exista doar atunci cand decizia nu-mi apartine in intregime, incepand cu momentul deliberarii si pana la adoptarea ei).
Modul cum se dezvolta un individ homosexual l-am gasit destul de expresiv reliefat in cartea lui Yukio Mishima - „Confesiunile unei masti”(Ed. Humanitas, 2003).

Poveste
Si contactul meu cu cartea are o poveste care se potriveste aici asfel: am cunoscut o femeie cu vreo „6” mai mare ca mine; ea statea sub mine, intr-un camin; ea era profesoara de istorie; ea avea un corp destul de atragator; ea nu ma atragea in mod deosebit; ea ma invita la ea; peste ceva zile se intampla intre noi „ceva”; peste alte cateva, iarasi „ceva”; peste cateva zile ea ma invita iarasi la ea; eu ma duc, dar nu mai vreau sa se petreaca „ceva”; ea se supara; eu raman pe pozitii; ea ma roaga insistent si precizeaza ca doar pentru ultima oara; a treia oara, caci a treia oara si-ar da seama daca eu reprezint sau nu o anumita calitate pentru ea „in domeniu” (daca as fi deci dezirabil); eu constat contradictia logica: pentru ce ar avea nevoie sa-si dea seama daca sunt sau nu dezirabil din moment ce-mi cerea aceasta „pentru ultima oara”; eu o refuz in continuare; efect: 1.ea ramane suparata, ofensata, ba chiar si putin jignita si atinsa in orgoliul ei feminin 2.eu sunt putin nefericit de a face nefericit pe altcineva 3.ea imi face cadou „de despartire” cartea mentionata cu dedicatie „cu simpatie”- ea ma „acuza” indirect deci de homosexualitate (eu din gestul ei intelegand cam asa: „daca nu vrei sa te culci cu mine, nu poate fi din alta cauza decat din cauza ca esti homosexual”) 4.eu am ramas cu cartea si cu o amintire stanjenitoare oarecum; eu nu am incercat sa-i demonstrez ca nu sunt ceea ce nu sunt; abia atunci ar fi trebuit sa-mi pun un semn de intrebare;

Eu am ales sa fiu homosexual pentru o femeie si heterosexual pentru restul.

Concluzia: eu am ales sa fiu „homosexual”; eu am ales sa nu fiu homosexual.
Homosexualitatea, ca si credinta in Dumnezeu, este, LA ORIGINE, o chestiune de optiune intima si personala, chiar daca una dintre cele mai sensibile.
Notam aceasta cu (11).

Sfarsit



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...