comentarii

dedicati colegi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dragi colegi de forum, Sfatu - de mafalda la: 05/11/2003 13:37:34
(la: De ale doamnelor si nu numai!)
Dragi colegi de forum,
Sfatul primit dela o persoana cu experienta il voi pune in aplicare, asa ca scuze, dar voi sterge toate postarile care nu sunt legatede subiect.
Buna intrebare... Colegul are - de Daniel Racovitan la: 08/12/2003 02:56:34
(la: Cel mai mare defect al francezilor)
Buna intrebare... Colegul are ascendentza daneza, deci incepe sa se explice.... :)))
#6131 (raspuns la: #6114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dan, multzam ca mai ai rabda - de SB_one la: 11/02/2004 15:09:53
(la: Tablitele de la Tartaria)
Dan,
multzam ca mai ai rabdare sa raspunzi.

"Manipularea istoriei, mai ales in globalizare, devine arma de distrugere in masa"

Motto: “A nu sti ce s-a intamplat inainte de a te fi nascut este tot aceea ca si cand ai fi necontenit prunc; caci, ce este varsta omului, daca memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai dinainte.”


"Alexandru GRUIAN

P.S. Toata aceasta polemica are si un substrat. Ma bucur ca azi, în România, se poate discuta liber despre probleme în divergenta. Ma bucur ca exista libertatea cuvîntului, iar Napoleon Savescu îsi poate sustine linistit ideile, pe care istoricii pot sa le combata sau sa le accepte. Sper sa fi apus definitiv politica pumnului în gura.
Am colegi în presa care au îmbratisat una sau alta dintre cauze, nu neaparat istorice. Le respect alegerea si semnatura care le însoteste opinia. Poate sunt idealist, dar opinia semnata este cea care da masura personalitatii autorului. Sub fiecare articol scrie Marcel Bot, sau Daniel Maris, sau Lucian Stanciu, Mircea Lepadatu, Vladimir Brilinsky, indiferent de parerile sustinute si de cauza îmbratisata. Cel putin sa stii pe cine sa înjuri, daca nu vrei sa-i lauzi. Nu pledez pentru o fratie a presei, ci pentru onoarea de a semna ceea ce scrii. Restul e delatiune…"
........................................................

"Ion Irimescu si tablitele de la Tartaria

Maestrul Ion Irimescu a fost solicitat de Primaria Cluj-Napoca sa se implice intr-un proiect care vizeaza amplasarea in oras a unui monument dedicat tablitelor de la Tartaria, considerate a fi purtatoarele celui mai vechi scris din lume.
Primarul Gheorghe Funar a declarat miercuri, intr-o conferinta de presa, ca Ion Irimescu a venit deja cu o sugestie cu privire la cum ar trebui sa arate acesta. „Maestrul s-a gandit la un contur al Romaniei Mari, iar pe fiecare provincie istorica sa fie amplasata o tablita“, a afirmat primarul. La randul sau, prof. univ. dr. Virgil Lazarovici, unul dintre specialistii care s-a aplecat indelung asupra descifrarii scrierii de pe aceste artefacte, a spus ca, in opinia sa, respectivul monument ar trebui sa includa si o placheta comemorativa dedicata arheologului Nicolae Vlasa, cel care a facut celebra descoperire in 1961.
Municipalitatea clujeana considera ca este absolut necesara marcarea, printr-un monument, a descoperirii tablitelor de lut ars de la Tartaria, care sunt depozitate, in conditii de maxima siguranta, in Muzeul de Istorie a Transilvaniei. Aceste tablite sunt considerate a fi purtatoarele celui mai vechi scris din lume, datate in jurul anului 5500 i. Hr., specialisti de pe intreg mapamondul fiind preocupati si la ora actuala de descifrarea lor.
In 1961, cercetatorul clujean N. Vlassa descoperea trei tablite de lut in micuta asezare Tartaria, de pe Muresul transilvan. Tablitele, acoperite cu semne grafice asemanatoare intr-un mod uimitor scrierii pictografice sumeriene de la sfarsitul mileniului IV i.Ch., s-au dovedit a fi, in urma cercetarilor, cu 1000 de ani mai vechi decat primele marturii ale scrierii sumeriene. Ele datand, deci, de acum aproape 7000 de ani."
(http://www.cotidianul.ro/anterioare/2003/cultura/cult1622iun.htm#MONUMENT)




ptr. doritorii de link-uri:

[http://www.typolexikon.de/s/schriftgeschichte.html]

[http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9188]

[http://www.e-altfel.ro/dacica/Dacia/erau.htm]

[http://www.nouaromanie.ro/redescoperirea%20romaniei_files/TARTARIA%20prima%20resedinta.htm]

[http://www.nouaromanie.ro/redescoperirea%20romaniei_files/Toponimicul%20TARTARIA.htm]

[http://perso.wanadoo.fr/philippelopes/Bios23090TablettesTartaria.htm]

[http://www.dr-savescu.com/tartaria/]

[http://www.proel.org/alfabetos/tartaria.htm]

[http://en.wikipedia.org/wiki/Tartaria_tablets]

[http://en.wikipedia.org/wiki/Old_European_Script]

[http://www.prehistory.it/ftp/arta_populara01.htm]

[http://www.politicienihunedoreni.ro/arh/24.htm]

[http://www.magazin.ro/Arhiva/1997/04dec/stiinta.htm]

[http://www.zamolxis.ro/spiritualitate/mito01.htm]

[http://perso.wanadoo.fr/philippelopes/TablettesTartaria.htm]

[http://www.dacii.ro/modules.php?name=Top]

[http://www.zamolxis.ro/arhaic/ii.htm]

[http://users.cwnet.com/millenia/Sumer-origins.htm]

[http://www.inoan-press.com/ist/default.html]

[http://www.asa3.org/ASA/PSCF/1975/JASA3-75Yamauchi.html]

[http://www.dacia.org/history/sumer-e.html]

[http://www.ournet.md/~geometrical/Geometrical%20revolution.htm]

[http://dacia.8m.net/Continuitatea/continuitatea.html]

[http://rezistence.tripod.com/NRG/pol4.htm]

[http://www.parutions.com/pages/1-10-364-2408.html]






SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9462 (raspuns la: #9440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In '83 nici nu puteai avea o "colega romanca" din RSSM - de (anonim) la: 29/02/2004 08:18:54
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
"prin anii '83 am avut o colega "moldoveanca" ( in RO) care n-a vrut sa accepte sub nici-o forma ca e romanca desi vorbeam aceeasi limba. Se pare deci ca limba nu e totul ptr. apartenentza. Mai e si vointza/ credintza"

Nu oricine avea dreptul sa calatoreasca peste hotare in URSS. Dosarele erau "puricate" de KGB (eu, desi eram copil, nu am putut pleca in turneu in Franta impreuna cu formatia din care faceam parte, de exemplu, pentru ca proveneam dintr-o familie "antisovietica" si dosarul meu a fost respins la "Planetariu" - sediul KGB-ului se afla langa Planetariul din Chisinau). Asa incat, nu trebuie sa te mire ca "colega" era ata de anti-romanca (sau doar foarte speriata)...
#10942 (raspuns la: #10933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da, am aici un coleg care a t - de SB_one la: 01/03/2004 10:53:20
(la: Articolele despre Nicu Ceausescu)
da, am aici un coleg care a trebuit sa lucreze "disciplinar" la Sibiu. Zice ca era un tip de treaba. Asta nu schimba insa datele problemei. Se zice si ca nu era prevazut ca "inlocuitor".


SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
Sa ne bucuram, atunci: Romania tiganeasca - de SB_one la: 24/03/2004 13:43:08
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Romania tiganeasca

In timp ce oficiali romani incearca refacerea imaginii Romaniei in
exterior, tara noastra, printr-un studiu realizat de trei
cercetatori americani, este terfelita la cele mai inalte niveluri.
Studiul nu face altceva decit sa inoculeze ideea ca romanii sint
tiganii lumii.

Studiu de mintuiala sau la comanda ?

Centrul pentru Dezvoltare Internationala si Gestionare a
Conflictelor, din cadrul Universitatii Maryland - SUA, a elaborat si
publicat un studiu, "Minorities at Risk", care ar trebui sa dea de
gindit chiar si serviciilor secrete romanesti. Asa-zisul studiu este
definit de catre autori ca fiind "un proiect de cercetare, care
monitorizeaza si analizeaza starea si conflictele de natura politica
privind minoritatile care au mai mult de 500.000 de membri.
Proiectul este conceput pentru a se dispune de informatii
standardizate, care sa ajute la intelegerea si aplanarea pasnica a
conflictelor in care sint implicate minoritatile. Studiul a fost
facut selectiv, pe 275 de comunitati, si este destinat
cercetatorilor, studentilor, oficialitatilor publice,
jurnalistilor". Evident, Romania, integrata in capitolul "Tari post-
comuniste", este prezentata prin prisma minoritatilor maghiare si
rrome. Studiul a fost prezentat atit unor importante institutii
europene, dar chiar si Colegiului de Informatii si Aparare-
Washington DC, principala scoala de formare a ofiterilor de
informatii americani. Ceea ce frapeaza este faptul ca datele despre
Romania sint voit tendentioase, tara noastra fiind prezentata, prin
diferite tehnici de manipulare, ca o tara tiganeasca. In urma unui e-
mail trimis de un cetatean roman, care acuza studiul ca fiind
tendentios si elaborat cu scopul de manipula, cercetatorii
americani, vazindu-se depistati, au eliminat imediat din lucrare 10
pagini de text, adica exact paginile incriminate. Poate ca nu ar fi
rau de aflat daca sta cineva (si daca da, cine) in spatele acestui
nou atac la imaginea Romaniei. Spunem asta pentru ca este destul de
greu de crezut ca niste cercetatori ai unei universitati de
prestigiu, cum este Maryland, sa nu fie capabili sa elaboreze un
studiu obiectiv, bazat pe date reale. Autorii studiului sint: Monty
G. Marshall, Anne Pitsch si Ted Robert Gurr.

Manipulare si dezinformare

La prima rasfoire a studiului, frapeaza datele prezentate cronologic
despre Romania, in raport cu situatia minoritatilor din tara
noastra. Un exemplu elocvent in acest sens este faptul ca opinia
publica internationala a aflat despre Romania ca, in martie
1990, "Demonstratiile etnicilor maghiari, care cereau autonomie
culturala si lingvistica, au fost atacate de nationalistii romani
din Tirgu Mures, oras din centrul Transilvaniei. Tancuri si trupe au
fost trimise sa inabuse demonstratiile, citeva persoane fiind
omorite (?! - n.n.)". Nu are rost sa mai spunem ca in martie 1990,
la Tirgu Mures nu a fost omorita nici o persoana, doar romanul Mihai
Cofariu fiind batut cu bestialitate, si nu de catre reprezentantii
autoritatilor. Este doar unul dintre numeroasele exemple de
dezinformare care se regasesc in paginile studiului.

In fine, partea cea mai interesanta a studiului este cea in care
este prezentata situatia rromilor din Ungaria si situatia
maghiarilor din Romania. Astfel, in timp ce rromii din Ungaria sint
numiti "Roma", la capitolul dedicat situatiei maghiarilor din tara
noastra, peste tot cuvintul "roman" sau "Romania" este scris de asa
natura incit sa se subinteleaga ca ar fi vorba despre tigani
("Romanian") sau despre tara tiganilor ("Romania"). Cercetatorii au
aplicat aceeasi tehnica chiar si atunci cind scriau nume de partide
("Social Democracy Party of Romania") sau numele unor legi
("Romanian Education Law"). Asadar, iata ce afla despre Romania toti
cei carora le este adresat studiul - "cercetatori, studenti,
oficialitati publice, jurnalisti", din lumea intreaga. Or, daca
cineva ar fi interesat, desi nu se stie daca mai este nevoie, sa
promoveze acest studiu prin toate bibliotecile lumii sau numai in
cele "strategice", nu stim cum va mai reusi vreun Guvern al Romaniei
sa mai refaca imaginea "Romaniei tiganesti". Mai ales ca
autoritatile noastre au excelat intotdeauna la acest capitol prin...
indiferenta. (Eugen Ciufu)

(Source: BBC Summary of World Broadcasts, 6/18/99)

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#12755 (raspuns la: #12304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din modul in care a fost form - de Alain la: 01/04/2004 06:02:48
(la: Integrarea tiganilor)
Din modul in care a fost formulata intrebarea, eu inteleg ca cel care a facut sondajul are o problema cu tiganii. Ca sa fiu mai clar:din patru optiuni(o exclud pe "nu stiu"), trei sunt dedicate celor porniti mai mult sau si mai mult impotriva acestei etnii.Poate ca la urma urmei exprima realitatea.
Eu sunt nascut in Tulcea, unde am si locuit pana la vreo19 ani, comunitatea tiganeasca este destul de prezenta, dar vreau sa spun ca difera destul de mult de cea din capitala in sensul bun. Acolo poti vedea cum rromii se integreaza treptat, incercand in acelasi timp sa-si pastreze traditiile, e o lupta pe care o duc probabil cu ei insisi, iar ce va iesi din ea vom afla doar in timp...
Apropo, am avut in clasele 1-5 un coleg tigan pe care l-am mai ajutat din cand ic cand cu cate o carte. Desi nu-l mai vazusem de vreo zece ani, nu numai ca m-a recunoscut dar s-a vazut o adevarata bucurie pe fata lui cand ne-am reintalnit dupa vreo zece ani. Lucru pe care ma indoiesc ca l-as putea zice despre foarte multi colegi romani.
Sincer cred ca am avea si de invatat de la tigani poate chiar in privinta valorilor morale, si n-ar trebui sa intoarcem capul cu sila la vederea lor...
Pe alta data!
Pe bune! - de mya la: 07/08/2004 14:26:14
(la: Viata in doi!)
Eu personal nu sunt de acord cu relatiile extracojugale da' asta nu are relevanta. Fiecare e liber sa faca ce vrea, sanatosi sa fim!

Nu ma apuc sa fac teoria chibritului acum, va scriu numai o mica povestioara: un amic s-a decis cu ani in urma sa se calugareasca. NU VA SPERIATI ca nu sunt genul care sa propavaduiasca in jur cu larghete..."sufletelor ratacite". E doar un exemplu ce mi-a venit in minte si eu zic ca se potriveste la fix aici.

Tipul = om de lume, umblat peste mari si tari, genul aventurier (nu la modul sexual ci la modul general), foarte descurcaret, sigur pe el si "insetat" de aventuri/locuri/lumi noi. Isi facea foarte usor prieteni peste tot, colegi de facultate, de armata, de bauta, de karate, de culturism, de basket (de ce vreti voi!) in sfarsit...om de lume zic.

Cand au auzit amicii ca vrea sa se calugareasca..."au dat pe spate" ca sa zic asa. Au ras toti mai intai ca de o gluma bestiala da' le-a inmarmurit zambetul pe buze cand s-au lamurit ca vestea e adevarata.

S-a intamplat in felul urmator: au inceput sa se perinde pe la el pe acasa toti prietenii, pe rand...ca sa-l "lamureasca" ca nu face bine ceea ce face.
- unul, prieten bun, din copilarie (familist convins, om de casa, cu copil si foooarte serios) l-a intrebat: "Cum mai pleci asaaaa, o lasi pe maica-ta singura, ce faci cu familia, da' neamurile, nu o sa-ti fie dor de ele?";
- altul, fost tovaras de pahar din liceu (beau la greu impreuna prin carciumile din Bucuresti) zice: "Vezi ca acolo nu mai poti sa bei nimicuta, va da doar ceai de tei si de sunatoare, ce naiba faci, cum o sa rezisti tu?! Nu o sa-ti fie pofta de o bere rece, ei?
- altul, gagicar (sex in prostie si cu cat mai multe) zice: Ce naiba faci mai acolo fara gagici ca uiti si cum se face treaba aia? Cum naiba o sa traiesti fara asta?
- altul, genul intelectual (fost coleg de facultate da' d-ala care rupea cartea) il intreaba: " Ce faci ca acolo nu va lasa sa cititi romane de aventuri, spionaj sau ma rog altceva ci numai sfintele Scripturi?".

Si tot asa...etc.etc.
Tipul s-a distrat in mintea lui...si le-a dat tuturor acelasi raspuns da' in minte ca nu putea sa le "explice" fiindca nu erau pregatiti sa-l inteleaga. Vroia sa-si dedice viata lui Dumnezeu fiindca il gasise cu adevarat si doar El il atragea cu adevarat, ca un magnet.

Imaginati-va acum ca stati in cerc in jurul unui elefant, foarte aproape de el si vedeti numai o bucatica din el, fiecare vede altceva (decat vecinul lui) dar e convins suta la suta ca ceea ce vede se cheama elefant (unul vede numai coada, altul numai o ureche,etc.). Asa si in viata.

Concluzia: fiecare om isi gaseste scuze si explicatii pentru orice fapta/obicei/greseala/dependenta de-a lui si ii judeca pe cei din jur prin prisma experientelor lui proprii de viata (vezi exemplele de mai sus).

P.S. Povestea e adevarata si intrebarile prietenilor amicului sunt reale, contextul si mesajele au fost redate cu fidelitate.
Cum sunt colegii? - de pam la: 15/10/2004 04:51:07
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Sunt studenta in Italia,primul an,si vreau sa stiu de la cei care au trecut prin experienta asta:CUM E domn'le??Colegii ne marginalizeaza(cum banuiesc)sau nu?etc...etc..
cum sun colegii? - de (anonim) la: 19/10/2004 00:59:59
(la: Cum sunt colegii?)
draga...pam, si eu am trait aceasta experienta dar in Franta; lucrurile nu sunt din pct de vedere fundamental foarte diferite. Eu am fost primit si acceptat foarte bine de profesori si de colegi, adevarul e ca eram printre singurii baieti intr-o clasa compusa la 97% numai di fete......,cred ca a fost in avantajul meu. Dar sa las glumele de-o parte, cred ca noi romanii suntem mult mai dispusi sa acceptam sistemul universitar occidental decat ei, care ar fi cu siguranta mult mai pierduti in facultele noastre. Nu-ti fa prb., totul o sa fie bine; daca eu am reusit sa-mi iau toate examenele fara nici-o (asa se scrie???) restanta inseamna ca totul e posibil LOL. Ciao, baci
Regret un singur lucru: coleg - de (anonim) la: 30/11/2004 05:49:08
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Regret un singur lucru: colegii, scoala, profesorii. Nu voi uita niciodata nota proasta luata cind nu am invatat, poanta facuta profesoarei de chimie care nici nu s-a suparat, zimbetul aruncat ca din intimplare colegei de banca, duminicile petrecute cu colegii si cite multe alte amintiri placute. Asta este tot ceea ce regret!
Asta cu colegiul medicilor si - de mya la: 01/12/2004 21:33:24
(la: Increderea romanilor in institutiile romanesti- care e prima?)
Asta cu colegiul medicilor si farmacistilor e cea mai tare din parcare! :))) Da' nu sunt eu aia care a votat acolo (e un vot, glumet omul!). Raspunsul meu seamana cu raspunsul unui forumist care a scris mai jos. Dumnezeu, familia, sanatatea, cam asta e.
Nu acuz pe nimeni...Eminescule... deci cum? - de Eminescu la: 19/01/2005 13:10:54
(la: Bush-Personalitatea Anului)
Draga Mario,

In primul rind nu stiu de ce ma saluti cu Shalom. Eu nu sint evreu, iar daca tu esti evreu tot nu face nici o diferenta. In orasul in care mi-am pertecut copilaria 50% din populatie erau evrei. Am avut colegi de scoala si foarte buni prieteni, multi au plecat in Israel cind eram adolescenti si prima fata de care m-am indragostit a fost evreica. Avea cei mai frumosi ochi negri si un par negru ca pana corbului si ondulat....
La plecarea ei aveam 17 ani si ca orice tineri la vremea aia visam ca vom fi toata viata impreuna... Tatal ei era ceasornicar si la plecare mi-a dat un ceas pe care il am si acum!
Cu multi dintre fostii prieteni inca mai tin legatura si sintem ca si in anii de liceu.
Am prieteni in America, fie emigrati fie americani pe care i-am intilnit si pe care ii stimez.
Eu nu am nimic impotriva nici unui popor. Imperiile se ridica si cad, guvernele si sistemele politice vin si trec. Unele mai repede altele dureaza mai mult. Dar popoarele ramin. Si generatiile viitoare sint cele care sufera de pe urma greselilor politice de azi.

Asta ca sa clarificam unde stam!

Nu regreta nimeni dupa Ceausescu si regimul lui. Incetati a mai vorbi de legionari si comunisti... astia sint plecati de mult si daca mai sint pe ici pe colo nici nu mai au curajul sa zica nimic. Au tot interesul sa se ascunda. Plus, nu uita ca nu au fost cei mai viteji, onesti si dedicati oameni incit sa incerce sa mai sustina un punct de vedere fara speranta.

Tu, Mya si RSI, va folositi de numele lor ca sa-i etichetati pe cei ce nu sint de aceeasi parere cu voi, pentru ca nu aveti argumente concrete sa va sustineti punctul de vedere. Si nu aveti argumente pentru ca este o cauza ce nu poate fi aparata. Realitatea evenimentelor este complet diferita de ceea ce sustineti voi.

TU CONSIDERI CA INVADAREA IRAKULUI A FOST JUSTIFICATA????

Prin ce?
-Unde sint armele de distrugere in masa.
-Pina la urma au recunoscut ca nu s-a gasit nici o dovada sa-l acuze pe Saddam de cooperare cu Bin Laden.
-Irakul nu a initiat nici un atac terorist impotriva Americii sau altei tari.

Atunci care a fost motivul invaziei????
Or sa faca si cu Saddam asa cum fac cu Milosevic, o sa-l tina inchis pina moare pentru ca nu vor avea motive sa-l condamne.

Cum justificati voi, ca oameni civilizati, torturarea si degradarea unama a prizonierlor??? Aia sint prizonieri de razboi. I-au capturat cind luptau
sa-si apere tara impotriva invadatorilor! Sint aparati de Conventia de la Geneva!
Hai sa lasam la o parte faptul ca sint arabi. Stiu ca voua nu va plac arabii... dar este vorba de legi internationale care trebuie sa se aplice fara discriminare.

Cite alte regimuri dictatoriale nu sint in lume?!... De ce nu-i ataca pe toti. Sa aduca libertate si la alte popoare. Sau ei ii iubesc in mod deosebit pe Irakieni?!...

Le-a fost mila de bietul popor irakian?!... Atunci de ce i-au infometat timp de 10 ani cu embargou economic? Asta este umanitarismul si generozitatea AMERICII?
Aemrica nu da nici un ban pe nimeni daca nu este in interesul ei direct. De unde va vin ideile astea cu "RAZBOAIE DE CARITATE? Si nu numai america, nici o tara nu pleaca la razboi fara un motiv al ei. Si in special motive economice!

Tot mentionezi de tineretul care trebuie educat?!... Cum vrei sa-l educi? cu minciuni? Asa cum ne mintit comunismul pe noi?
Vezi tu?... Eu am spus ce am gindit si pe vremea lui Ceausescu si nu
mi-a fost frica de consecinte. Multi dintre voi, care nici macar nu ati avut curajul sa deschideti gura si a-ti asteptat cu nerabdare sa fiti facuti membri de partid fie in universitate fie la locul de munca, ca sa puteti lua o functie mai buna... si acum strigati in gura mare "TRAIASCA AMERICA SI BAMBARDIERE EI".

Bai fratilor nu va imbatati cu apa rece. Pe MYA o inteleg ca traieste in America si se simte obligata sa sustina politica "tarii ei"...
Dar tu? Care traiesti in Romania? Inca mai astepti sa vina americanii sa investeasca? Ce au investit in ultimii 15 ani?
Care sint intradevar tarile care au investit? Hai sa ne bazam pe vrabia din mina! Sa ne bazam pe cei care au interese sa investeasca in Romania si sa ne ajute la ridicarea tarii.
A, sa nu uit! Tot ne-au trimis ceva. Au trimis-o pe reprezentatnta lor sa participe la presedentie... Ce pacat ca nu a cistigat! Atunci am fi fost fericiti si am fi avut de toate. "CITA LIPSA DE BUN SIMTZ!!!"
Dumnezeu sa ne-ajute.

Ion Roata.
#33780 (raspuns la: #33768) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am avut o colega de liceu car - de mya la: 21/01/2005 02:42:24
(la: Despre prostitutie)
Am avut o colega de liceu care se prostitua pentru bani. Era de la tara, arata bine la corp insa la fata nu era cine stie ce. Avea o privire goala, fixa, pur si simplu era o persoana foarte simplutza. Vorbeai cu ea sau cu dulapul, tot aia era. Umbla cu caramida de bani la ea in permanenta, si si-o tragea cu oricine, negrii, arabi, oriunde (chiar si in trenuri). Stiam toti asta, era destul de socant pentru noi colegii. Nu ne venea sa credem. Dupa clasa a X-a a disparut in ceata, de atunci nu am mai auzit nimic despre ea.

Chestia cu cultura sexuala a luat amploare dupa revolutia sexuala din SUA (anii '60-70) atunci cand s-au inventat anticonceptionalele si femeile "s-au eliberat" (vezi feminismul,...sa vorbim pe fata despre clitoris/punctul "G" si alte ineptii de genul asta). E suficient sa va uitati la moda tinerelor adolescente, te lasa perplex cand le vezi chilotii si balcoanele pe afara. Acum conteaza mai mult sa fii cool (cu orice pret, uite la actorii renumiti) decat destept sau cu personalitate. Cand citesc sau vad la tv interviurile actorilor de la Hollywood ma lasa fara cuvinte (mostra: "I was like...you know... kind of... sort of and she was like...wow..."). Pe astia ii admira un glob intreg, se scot reviste, se fac funclub-uri, etc. iar ei sunt niste handicapati, cu probleme psihice, care-si traiesc vietile intr-un continuu carusel al sexului si promiscuitatii. Exemplul viu pentru pustimea extaziata (dar nu numai).

Parerea mea sincera e ca o sa treaca si chestia asta in timp. In perioada asta se pune pret mare pe corp (sa arati tare, sa fii tanar, operatii estetice, etc.) insa peste cateva sute de ani (poate chiar mai repede) lumea o sa rada cand o sa citeasca despre vremurile actuale. Uite fac eu previziunea asta, bine?! :))

Cred insa ca mereu or sa se gaseasca oferte pentru prostitutie (desi din ce in ce mai putin in timp) si atunci si piata o sa ofera "bucati" de vanzare, fie femei, fie barbati. Cand oamenii or sa devina din ce in ce mai spirituali, intuitivi, telepatici etc. nu o sa mai aiba prea multa lume chef sa faca sex asa, aiurea...or sa-si gaseasca satisfactii in chestiile spirituale (care nu au limite si care nu duc in nici un caz la plictis sau saturatie) :)))

#34040 (raspuns la: #27570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mă bucur să dau de un coleg - de Simeon Dascalul la: 31/01/2005 08:48:14
(la: LITERATURA MINIMALISTA – VOTATI LITERATURA TANARA)
Mă bucur să dau de un coleg. De atâtea ori mi s-a prescurtat numele...

Referitor la simpatia mea de mai-nainte, cărţile ei sunt distractive, nu virează nici spre fantastic, nici spre absurd, nici spre disperare existenţială. Poate că nu se încadrează neapărat în ceea ce se numeşte "high culture", dar se citesc şi recitesc cu plăcere.
#34997 (raspuns la: #34733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt o fosta colega de facult - de (anonim) la: 04/03/2005 20:56:24
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Sunt o fosta colega de facultate a surorii tale,Lizy,locuiesc in Anglia si as dori sa pot intra in legatura cu ea.Imi cer scuze,mesajul meu nu are legatura cu comentariile despre dizidenta sau diaspora,este numai o dorinta personala de a intra in contact cu o fosta colega.Numele meu este Brindusa Petrache .
Bucuresti vazut de o regizoare suedeza - de RSI la: 27/03/2005 23:59:57
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Uite ca nu numai cei nascuti in Bucuresti stiu sa-l aprecieze. Aviz snobilor:


"Formula AS - Cultură



Festivalul Dakino


Karin Wegsjo


"Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea
acestui oras"

O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film
documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret
al Bucurestiului"

Adevarata minune! Exista straini care stiu sa descopere un alt
Bucuresti decat acela al cersetorilor, al gunoaielor si al cainilor
vagabonzi. Iar cand toate astea se-ntampla prin intermediul
aparatului de filmat, minunea este cu atat mai mare. Am intrebat-o,
deci, pe tanara, frumoasa si talentata regizoare a filmului, prin ce
miracol si-a oprit privirile asupra Bucurestiului.



- In 1987 am venit pentru prima oara in Romania. Am stat doar o zi la
Bucuresti. Era in martie, era frig, intuneric, o tristete
coplesitoare. Am vizitat apoi Sibiul si Timisoara. Pretutindeni, am
intalnit oameni minunati care, cu toata frica de atunci, erau calzi,
sensibili, admirabili. Apoi, in 1992, cand mi s-a creat ocazia sa
revin in Romania, teama disparuse. Am intalnit multa lume, persoane
interesante, m-am simtit bine.


Cat despre Bucuresti, imi lipsesc cuvintele pentru a putea descrie
frumusetea acestui oras. Este atat de plin de contraste, de locuri
frumoase, frumoase, frumoase. Case splendide, cu arhitectura "belle-
Žpoque" sau moderna, cubista sau in stil romanesc-brancovenesc.
Adevarate comori. Sigur, exista si spatiile uniforme si cenusii,
Pantelimonul de pilda, cu bulevardele lui stereotipe si nesfarsite,
cu blocuri urate, prost construite. Toate acestea la un loc dau
Bucurestiului o nota aparte, foarte personala si nu lipsita de
interes. Cat am stat la Bucuresti, am mers mult. In partea veche a
orasului era muzica, treceam pe strazi si auzeam crampeie de melodii.
In partea "noua", aceea cu blocurile uniforme si bulevarde largi,
muzica murise. Nu se auzea nici macar o nota. M-am intrebat atunci
cum ar reactiona cineva, venit din partea "veche" a orasului, obligat
sa traiasca intr-unul din aceste blocuri. Acesta este unul din
motivele pentru care am ales Bucurestiul. Celalalt motiv a fost ca
cineva ca mine, venit dintr-o tara bogata, curata, linistita -
Suedia, de pilda - simte ca, o data cu perfecta noastra curatenie, ne-
am instalat in sterilitate si am pierdut ceva important: omenescul,
caldura comunicarii, prezente din belsug aici, la Bucuresti.

In Suedia, totul este corect, suprafetele sunt perfecte, curate, fara
fisuri, fara gropi. Nu se vede ca a trecut timpul peste noi. Aici,
semnele timpului se vad, se simt la fiecare pas. Si chiar fetele
oamenilor sunt aici foarte diferite. In Europa de Vest, ca si in
Suedia, noi suntem toti la fel. Civilizatia creeaza inregimentari.
Stiu ca si aici se vor mai schimba lucrurile. Chiar de la an la an,
gasesc multe schimbari.



- Filmul dvs. este realizat in jurul a 6 personaje, oameni intre 20
si 99 de ani, pe care ii uneste acelasi sentiment: iubirea
de "acasa". Cum v-ati gasit eroii?



- O foarte buna prietena mi-a recomandat-o pe "tanti Coca", Elena
Popescu. Pe arhitectul Namescu l-am intalnit in casa parintilor unui
prieten roman din Suedia. Andrei Baleanu si Ilinca Dobrescu mi-au
fost prezentati de asistentul de regie Tudor Giurgiu, un admirabil
coleg si un bun profesionist. Imaginea filmului e semnata de
conationalul meu, Gunnar Kallstršm, unul dintre maestrii filmului
documentar suedez.



- Aveti multi prieteni la Bucuresti?



- Multi si foarte apropiati de inima mea. In general, oamenii de
aici, cand devin prieteni, sunt foarte deschisi, generosi.


- Si totusi, filmul dvs. este foarte trist. De ce?



- Pentru ca realitatea insasi este foarte trista. Viata este facuta
asa. Timpul trece si, o data cu trecerea lui vine tristetea.
Sentimentul de tristete vine mai ales de la cei care au participat la
film, de la "personaje". Au fost atat de sinceri, de deschisi, iar in
sufletele lor exista atata tristete... Asta se simte in film:
inima "personajelor".



- Exista in film o scena in care un grup, destul de agresiv, va
intreaba de ce filmati. Asa s-a intamplat intr-adevar?



- Da, s-a intamplat asa, dar nu in timpul filmarilor, ci cand am
venit in Romania singura, in 1997, inainte de filmari. Eram echipata
cu un aparat de fotografiat si cu o camera video si fotografiam
detalii care mi se pareau mai interesante. La un moment dat, cand
tocmai fotografiasem o casa mai paraginita, a venit la mine un barbat
care m-a imbrancit si a vrut chiar sa-mi ia aparatul de fotografiat.
Trageam amandoi de aparat, el era ca iesit din minti si nu a incetat
decat atunci cand un trecator, rugat de mine sa intervina, l-a
repezit, facandu-l "securist". Ca prin farmec, furiosul s-a potolit
si incidentul s-a inchis. Dar tot timpul am simtit un fel de
suspiciune din partea bucurestenilor. Este, cred, un fel de teama ca
Romania sa nu apara cu o imagine proasta in lume. Si astazi, dupa
atatia ani de la Revolutie, mai persista aceasta suspiciune. Si nu
inteleg de ce. Eu vad detalii pe care cei care locuiesc in Bucuresti
nu le iau in seama. Casele vechi, de pilda, isi au frumusetea lor si,
chiar daca nu sunt proaspat varuite, sunt armonioase, pline de
detalii surprinzatoare, fermecatoare.



- Ce proiecte de viitor aveti?



- Nu lucrez inca la un proiect anume, dar as vrea sa mai filmez si
alte locuri din Romania.



SANDA ANGHELESCU"



==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

personal - de athos la: 20/05/2005 13:10:08
(la: V-ati schimbat,in orice sens,de cand ati descoperit Cafeneaua?)
nu consider ca m-a schimbat Cafeneaua
ca si altii am descoperit-o intrand pe Colegi.ro
"dedic ceva timp fara sa vreau"-daca nu ai vrea n-ai intra
aici,nu-i asa?nimeni nu obliga pe nimeni la nimic...)
media de varsta?deschide un poll pe acest subiect si vezi
raspunsurile(votarile)
in orice caz-bun venit la cafenea!
Aveti dreptate stimati colegi - de Danila Prepeleac Jr la: 28/05/2005 00:30:55
(la: SE POATE FACE UN MILION LA MODUL CINSTIT?)
Aveti dreptate stimati colegi de cafenea! Daca preocuparea principala este consumul, milionul devine nesemnificativ. In general, sufletele cu trasaturi feminine si cei a caror preocupare se indreapta catre “designul exterior” nu vor avea NICICIODATA suficienti bani. Deviza principala este “trai pe vatrai”. Pentru cei a caror preocupare bate catre creatie sau “designul interior” milionul este deja prea mare. Poate de aceea milionul reprezinta o tinta pe continentul american. AICI, s-a creat expresia de “milionari in tenisi”.

In dialogul imaginar tinarul de 25 de ani are o tinta: sa faca un milion si sa se retraga. Cit timp ii ia sa faca milionul?
In ziarul Toronto Star din Marti, 20 Martie, 2001 la sectiunea Business se arata cit trebuie sa economisesti anual, la o dobinda de 6% si sub o inflatie de 3%, functie de momentul cind vrei sa te retragi si de citi ani estimezi ca vei trai.
Exemplu: ai 25 de ani si vrei sa te retragi la 50, dupa care estimezi ca vei mai trai 35 de ani. Daca dupa retragere vrei sa cheltuiesti anual 21.000 de dolari trebuie ca pina atunci sa faci jumatate de milion si ca urmare trebuie sa economisesti 480 dolari pe luna, ceea ce pentru multi din Ro sau pentru cei ce lucreaza in Vest nu mai este un “capat de tara”. Cu 21.000 dolari pe an poti locui chiar in SUA-Florida (clima ideala) unde chiria unui apartament/casute modeste poate fi si de 9.200 dolari pe an. Daca te retragi in RO sau in unele tari din Caraibe sau pe coasta Mediteranei, cu acesti bani iti poti permite un trai lejer. Pentru un milion, economisirea nu se modifica dramatic. Internetul este plin de calculatoare virtuale. Majoritatea bancilor ofera gratuit acest serviciu de calcul.

Dar, am vazut ca unele comentarii se refera la ce poti face cu un milion. Un canadian mi-a spus ca nu problema dublarii sumei ii face griji ci fapul ca nu are milionul. In comentariile dvs. am observat opinii foarte pesimiste. Sa fim clari. Daca vrei un iaht, un palat si un top-model alaturi te-ai ars. Milionul nu te ajuta. Dar pentru marea majoritate, cind ai un milion dispare stresul zilei de miine. Privesti lumea cu alti ochi. Este o suma care nu te face sa devii sclavul banului. Iti poti permite sa faci sport prin intermediul unui job de 10-15 ore pe saptamina care necesita si un efort fizic (pui marfa pe rafturi la un supermarchet, tai iarba, cureti zapada, etc.). Iti mentii forma si esti si platit, ai asigurare la medicamente, dentara, etc. Iti pierzi slujba, ti se rupe...Sa nu uitam ca reteta fericirii pe termen lung nu necesita multi bani: daca vrei sa fi fericit o zi taie un porc, pentru o saptamina cumpara un computer nou, pentru un an insoara-te, iar daca vrei sa fi fericit o viata construieste-ti o gradina.

Daca ai 25 de ani, un milion si te retragi nu inseamna ca pui banii la saltea si incepi sa-i “maninci”. Ii investesti sau o parte ii dai unui manager sa se ocupe de ei.
Ginditi-va ca, acei “mosulici” care pierd vremea pe cite un vas de croaziera au depus milionul in 1989 la o banca cu 10% dobinda pe termen de 10 ani (atit era dobinda la dolari SUA atunci). In acest timp (10 ani) poti cheltui un milion-dobinda (100.000 pe an!) iar dupa zece ani milionul initial este intact. Si trebuie mentionat ca daca nu mai lucrezi nu mai ai nevoie de doua masini, de benzina multa, mincare la pachet, hainele nu se tocsc repede, incaltamintea la fel, etc. Daca vrei neaparat sa multiplici milionul exista reteta clasica. Cumperi 10 apartamente in Vest (cazul de fata in Toronto), le inchiriezi cu 1200 dolari pe luna, fiecare, dar stresul nu l-ai eliminat din viata ta. Schema functioneaza si cu o suma mult mai mica de un milion, pe baza de imprumut bancar, caz in care dobinzile la imprumut se scad din venit, reprezentind cheltuieli pentru a mentine business-ul.

Statisticile canadiene si sfatuitorii financiari spun ca pentru a fi considerat un om bogat trebuie sa ai peste 700.000 de dolari (bani, casa, masina, etc.) si SA NU FI DATOR. Deci, sub 1.000.000! Cum asa? Pai aici, pe continentul Nord-american, lumea este mai saraca decit pare. Proprietarii de case nu depasesc 50% din populatie, spre deosebire de Romania unde procentul bate la 90%. Din cei 50% numai o mica parte nu au datorii. In Canada anul trcut nu prea s-au facut economii, iar in unele provincii economiile populatiei au scazut cu mai multe procente.
Ajutor social nu primesti daca ai o darapanatura de casa sau numai o masina noua. Vinzi ce ai, declari ca esti falit, si apoi primesti ajutorul. In Canada sunt zone agricole sau teritorii inghetate unde venitul este SUB 250 DOLARI PE AN!!! Daca nu ar fi nu s-ar specifica, ca aceste venituri nu se impoziteaza.
#51925 (raspuns la: #50944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La o fotovorba - de Dinu Lazar la: 15/06/2005 08:46:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ieri seara fotografii de la un mare cotidian bucurestean au pus de o bericica si de un cartofel si de o discutie si m-au invitat si pe mine sa schimbam citeva idei, sa ne uitam la poze si sa mai disecam ce mai e prin lumea fotografica, asta care o avem, sau nu o avem, ca niciodata nu pot fi sigur.
Am vazut si multe fotografii si fotoreportaje; am aratat si eu ceva imagini, dar in aceasta privinta eram desigur in colturi opuse, eu babalic cu compozitii clasice si lumini mai mult cinematografice, ei cu fotoreportaje mai cu nerv, mai ultra grandangularistice, mai instinctive, cu un limbaj plastic mai direct sau bazat mai mult pe reflexele imediate - cu rezultate care in timp cred ca pot constitui un nucleu de stil romanesc contemporan in arta imaginii reportajului.
Vor face si un sit al fotografilor lor - dar nici ce e acum la http://82.208.174.56/jfg/index.php nu e de loc rau; pacat ca fotografii din Ro sunt atit de dezbinati si pagina asta din lumea foto nu e cunoscuta si facuta cunoscuta cit ar trebui.

Viata fotografului de presa nu e usoara; de dimineata pina seara la alergatura; la urma urmei o munca nenormata si cu o uzura fantastica.
Mi-am permis cu ocazia asta sa le spun stimatilor colegi citeva observatii si teorii personale legate de fotografia editoriala si de fotografia de presa romaneasca; la ora asta desigur par teorii stupide si poate fara nici o legatura cu realitatea, dar sunt rodul citorva observatii care nu cred ca sunt chiar toate gresite.

1. Fotograful roman este in esenta absent din cetate si din aria culturala romaneasca.
Adica, extrem de putini profesionisti romani in ale imaginii comunica intre ei sau cu alti fotografi sau iubitori de fotografie; nu exista liste de discutii in limba romana dedicate fotografiei editoriale sau comerciale, nu exista materiale sau reactii ale fotografilor romani de nici un fel, nu ii vad nici pe listele de discutii sau siturile de fotografie din lume, nu participa la nici un concurs international, decit cu nesemnificative exceptii, si extrem de putini de fapt au un sit; cu mici dar importante exceptii, de fapt fotografii care chiar traiesc din fotografie sunt cam sau foarte absenti din viata culturala a cetatii; asta are majore implicatii, pentru ca orice bou de detepist considera fotograful si fotografia ca o chestie care exista numai ca sa umple spatiile neocupate de text in pagina, de exemplu, si de unde poate taia ce vrea muschii lui; fotografia nu prea e considerata o opera de arta facuta de un om care incearca sa se exprime plastic, de un artist, ci o treaba utilitara care daca e, bine, daca nu, iar bine.

Daca intr-un timp oarecare nu se va intimpla o minune si o coagulare a scolii de fotografie romaneasca editoriala, cred ca vor fi mari probleme in citiva ani, mai ales prin prisma integrarii in UE; lipsa unui sindicat care sa se lupte pentru drepturile si mai ales tarifele fotografilor, va insemna practic o invitatie la o concurenta neloaiala din partea oricui care va intra pe piata asta si va fura imagini fara frica, sau mai ales le va plati mizerabil sau va face comenzi foto.
De fapt si acum situatia e dramatica; la noi pretul la fotografii si la comenzi foto e tinut foarte jos, pentru ca sunt multi inconstienti care se vind ieftin, omorind practic orice posibilitate de a trai cinstit si onorabil din fotografia editoriala sau comerciala - sunt desigur unii care cistiga suficient, dar marea majoritate a fotografilor romani e la pamint.

2. Oricit ar parea de deplasat sau de ciudat in actualele conditii de la noi, eu continui sa cred cred ca numai o clasa puternica de liber profesionisti, ar putea face ceva sau ar putea constitui un punct de referinta pentru fotografia romaneasca.
Un liber profesionist ar putea, daca s-ar putea trai din reportaje foto decent, sa-si creeze un stil, o prezenta culturala, ar putea exista ca discurs profesional si ar putea face materiale la cel mai inalt nivel; asa este in toata lumea, si fotografia este unde este acum in lume nu din cauza unor angajati - chiar geniali - la redactii ci din cauza unor fotografi independenti care au constituit un model si o amprenta pentru un timp si pentru un anumit stil de imagine.
Din pacate, la noi nu prea pot exista fotografi liber profesionisti; si sa zicem ca daca la un moment dat ar pleca toti fotografii de la o redactie, si s-ar face independenti; ar muri de foame, in citeva ore ar veni altii, care ar lucra si pe mai putini bani; s-au mai vazut cazuri.
Mai sunt si agentii romanesti care vind imagini la preturi foarte mici, pentru ca gasesc tot timpul inconstienti care vind imagini cu citiva centi bucata; pe chestia asta spre exemplu un trust de presa din Ro nici nu are redactie sau sectie foto...

Ar mai fi multe de zis; sigur ca ar fi extraordinar daca ar exista un dialog pe aceste teme; cred ca exista si alte medicamente, sau cu totul altele, pentru a trata suferintele scolii de fotografie romanesti; sau poate totul e foarte bine si numai citiva vad hauri si cetzuri cind de fapt totul e OK.

Ar mai fi multe de spus, dar nu vreau sa tin antena ocupata.

Ce spun cafegii, e bine sau e rau, si ce s-ar putea face?
#54940 (raspuns la: #54914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...