|
te provoaca sa gandesti
dedicatii pentru nuntade ia
Nelutu si Teodorel
- de
carapiscum
la: 25/09/2004 09:55:03
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora) Imi permit in cele ce urmeaza sa le dedic cateva (cam multe, ce-i drept) versuri "reprezentantilor" nostri. Precizez ca viziunea asupra celor petrecute mi-a fost formata de marturisirile mai multor romani participanti la evenimente si de unele ziare nationale, eu fiind departe de scena cu pricina.
Nelutu si Teodorel- Cioclul si-ncrezutul chel- S-au tocmit in zi senina Sa se-nfrupte din slanina Afumata de romani Pe la case de straini Si-au purces ei voiniceste Ca nimic nu-i mai opreste. Prilejul le-a cazut bine Caci in tara, la prostime, Le-au zis ca vor sa sfinteasca Prin prezenta lor regeasca O statuie indrazneata Dintr-o romaneasca piata; Cata gala, cata fala De toamna electorala! Si, precum va spun cinstit, Nu stiu cum au nimerit Ca in loc sa faca ranza Au primit in cap o branza Cat o suta de dolari- Ca da bine-n demnitari. O fi vrand branza sa zica Ce-au facut ei, la adica, De cand ne-au gonit din tara Cu manie proletara Si cu legi tocmite-anume Sa ne-mprastie prin lume. Asadar taicuta Nelu A tacut chitic ca lemnu', Nu a mai rostit sloganuri Din tribuna cea cu flamuri; S-a luat singur de cap Si-a pornit tiptil la trap Lasandu-si numai lacheul Sa infrunte curcubeul.(Sa necheze ca si zmeul) Ba mai mult, comunicat De la sine el a dat Jurandu-se pe bunu-i nume Cum c-au fost doar niste glume Si ca lumea n-a-nteles Care-a fost realul mers. Branza-i pt. presedinte, Restul au drept doar la linte! Dar sa revenim la span Cel cu nume de jupan Care prins de naduseli Si de crunte banuieli Incepu sa zbiere-n piata Ca o oaie magareata Si cu venele umflate Sa ii dea pe toti pe spate. Dar si asta, cum sa spui, Nu e vina nimanui Ca din a culturii scoala Inca de la ma-sa-n poala A ramas doar cu injurii Si cu a orbirii furii, Ca de unde nu-i putere Nici chiar Dumnezeu nu cere. Se apuca, mari, chelul Sa sfasie-n cuvant, mizerul (miselul), Pe romanii cei vazuti: Nespalati, cretini, inculti... Inca face-analogie Cu ce-a fost candva orgie Faptuita de mineri Si de cativa pisicheri. Auzi do-le, sa-ndrazneasca Pe romani sa-i terfeleasca Chiar in propria lor casa, Singura de drept ramasa, Fiindc-au avut curajul Sa-i strige ca nu e breazul Si ca a fi cel mai bun O zice doar un nebun. Asa ca tot necioplitul, Frate drept cu fandositul, Dupa ce-si turna veninul Si spurca pe tot romanul- Ca-n mandria sa maiastra Uita ca-i din neam de traista- Intocmi scrisoare noua Ca sa ne mai ceara noua Satisfactie si scuze. Cata rautate-n buze Si-n privirea lui laiata Ce se crede natafleata! Si ca si cum n-ar fi de-ajuns Cat pumnalul l-a impuns, Mai afirma cu tarie Ca nu-i fiu de Romanie Cel care vazand statuia Eminescului astuia Nu i se inchina-ndata Ca la cea mai mare arta. Poate a uitat senilul: Arta nu e numai stilul Hotarat de el, pe bune, Judec-o intreaga lume! Iar acum la incheiere Mai zic fara-ntarziere Amanduror travestiti Sa stea ceva mai cuminti Si din gura-mbalosata Alte ganduri sa nu scoata Caci, imi pare, semetia Face casa cu betia De putere si de bani- Calitatea de romani, Demnitatea de-a fi om Ca si mult roditul pom, Nu se dau pe avutie, Diplome si-mparatie; Cinstea de conducator Este-a-ntregului popor! Acesti "domni" au privilegiul De-a fi ultimii-n cortegiul Celor ce ne-au impilat Si cu sila ne-au manat. Astor ipocriti le-om da- Nu cum dat-au altora- Judecata sfanta care Fi-va nepartinitoare; Iar de i-om gasi ascunsi Dupa masti si dupa usi, Mainile batatorite O sa le arunce linte... Dupa geamuri zabrelite! Asta ca sa nu mai uite: "Parul cel destept, frumos, Paraseste capul prost"! ----------------------------------------------------------------- So far, so good. Cum, nu ma lasi sa deraiez threadul ? :)
E cam greu sa descoperi ce e pozitiv, ca te obisnuiesti cu binele mult mai usor decit cu raul, si devine natural. Vad diferentele cind mai vorbesc cu cei ramasi in tara despre cum mai e pe acolo. Dar sa incerc. In L.A., cel mai pozitiv element e clima, dupa cum ai descoperit. Desi inca e prea cald aici (erau 24 de grade ca era dimineata, mai incolo vor sari de 30 un pic). Nu ninge niciodata aici dar la doua ore de condus sint niste munti (Big Bear) unde poti sa skiezi. In general, prin zonele bune, orasul e curat si strazile n-au gropi. Majoritatea cladirilor sint cu un etaj, maxim doua. Complexele de apartamente au piscina si jacuzzi, masini de spalat etc. In magazine vinzatoarele-ti zimbesc si nu te trateaza de parca-ti fac o favoare de vorbesc cu tine. Sint magazine cu tot ce vrei, de la supermarketuri la cele dedicate pentru animale, electronice sau home improvement. Poti sa-ti permiti sa-ti iei chestii necesare in ziua de azi (TV mai mare, DVD, computer) fara sa-ti fie rusine de vecini sau frica, ca te urmaresc borfasii. Sistemul bancar e bine pus la punct. Combinat cu credit rating, poti sa-ti iei masina, TV sau mobila ACUM fara sa astepti 20 de ani punind bani deoparte. Si fara sa cari valiza de bancnote :) (desi daca vrei neaparat, se poate). Nu mai e nevoie sa ma duc sa stau la coada sa platesc telefonul, lumina, etc - primesc chitanta prin posta, trimit cecul tot prin posta sau platesc pe internet. Bani in buzunar - maruntis pentru prinz, restul e plastic. E posibil sa-ti faci o firma micuta, chiar de acasa, fara sa te gindesti la ce spaga sa dai si unde, sau sa astepti ziua cind mafia iti cere plata pentru protectie. Avantajul unei populatii de doua sute de milioane (USA) e ca si "nisele" de piata devin semnificative. Sistemul postal e de asemenea dezvoltat, cu timpi consistenti etc. In general viata e mai usoara, si impactul problemelor obisnuite de zi cu zi e mai redus. Stresul la munca e mai mare totusi, dar depinde si unde lucrezi. Ai o gramada de drepturi de care nu-ti dai seama pina cind ai nevoie de ele, dar sint acolo pentru tine. Sint mai putine de cind cu Bush totusi - daca pina si Soros a zis ca si-ar cheltui toti banii sa scape de el - but I digress. Cu plimbatul pe plaja marturisesc ca nu prea ma dau in vint. Plajele sint cam ca in Romania, apa cam murdara si lumea pestrita, nu chiar ca-n Hawaii. Poti sa pescuiesti pe ponton in Santa Monica dar sint tot felul de warninguri despre mercurul din moluste si anumiti pesti. L.A. e o metropola relativ noua asa ca a fost construit de la inceput cu un sistem suparat de autostrazi si se intinde pe 40-50 de mile. In spatiul asta traieste aproape jumatate din populatia Romaniei din 89 (ca numar). Sistemul de transport urban e slab dezvoltat, si din cauza asta, masina nu e un lux ci o necesitate, si congestia de trafic e o problema aproape tot timpul (vezi sigalert.com). E diferit de San Francisco sau New York unde majoritatea folosesc transportul urban. Cu toate astea, am fost surprins sa vad ca nu e absolut nimeni pe trotuare. Trotuare excelente, bine intretinute, si goale. Asta e o caracteristica locala a L.A.-ului, ca am vazut ca-n alte orase lumea merge pe trotuare. Toata lumea conduce aici. Cam prost, ce-i drept, si fara grija sau atentie, dar conduce. Populatia din L.A. e destul de amalgamata, cu diverse natii si culori. E mai usor sa te adaptezi cind toata lumea vorbeste cu accent si nu se uita nimeni strimb la tine ca esti strain. Pe de alta parte, diversele natii tind sa se concentreze in anumite zone (avem cartier chinezesc, thailandez, sint zone rusesti, evreiesti, persiane etc). Exista magazine cu specialitati greu de gasit altundeva (cascaval, gogonele, toba, muschi tiganesc, magiun de prune, Murfatlar - desi inca n-am reusit sa gasesc Busuioaca de Bohotin pe undeva :( ). E mai bine asa ?
Proiectant de farfurii zburatoare
- de
SB_one
la: 03/10/2004 16:07:12
(la: Romanii se pregatesc sa ajunga in spatiu prin mijloace proprii) ...sa vezi si sa nu crezi...!!
Inginerul Nica si proiectul masinii sale zburatoare capabila sa atinga "viteze infinite" Florian Bichir Duminica, 03 Octombrie 2004 Contactul cu o civilizatie extraterestra ar reprezenta poate cel mai important eveniment din istoria omenirii si un eveniment la care multi oameni de stiinta viseaza neincetat. Printre acestia se numara si Grigore Nica, inginer specializat in transporturi, un roman convins ca poate pune in practica proiecte legate de zborul in spatiu sau mersul pe teren accidentat cu vehicule neconventionale, dar mult mai eficiente. Studiile sale de peste doua decenii in acest domeniu si doua carti publicate dintr-o serie de patru, dedicate OZN-urilor si dezlegarii unor mari enigme ale Terrei il plaseaza pe temerarul cercetator cu un pas in viitor. Inginerul Grigore Nica este la prima vedere un om obisnuit: are 59 de ani, a terminat Facultatea de Transporturi in 1976, iar din 1998 are o mica firma. Cu un inceput de chelie, inginerul devine fascinant cind aduci vorba despre OZN-uri sau mistere ale universului, se transforma rapid intr-un Carl Sagan autohton http://www.expres.ro/social/?news_id=167928&print=1 http://www.obiectezburatoare.20m.com/ SB ................................................................ it's nice to be important, but it's more important to be nice !
Parinte,
- de
(anonim)
la: 03/10/2004 23:17:53
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Parinte,
Imi cer mai intai scuze ca ma bag direct in discutie fara sa citesc ce s-a scris mai inainte. Pe scurt, eu am parasit biserica ortodoxa acum cativa ani, pentru ca eram dezamagita de ce am vazut (imoralitate, bisericile, credinciosii si preotii nu urmau scriptura - dupa parerea mea) si am gasit o comunitate mica, de orientare neo protestanta careia m-am alaturat. Am parasit de doua luni Romania. Acum ma aflu la Oxford unde am gasit o comunitate devotata de ortodocsi. Prima data cand am fost la biserica a fost doar pentru a intalni alti romani, dar incep sa merg acolo pt ca sa ma apropii de Dumnezeu si, pentru prima data de multi ani, ma bucur sa fiu intr-o biserica ortodoxa. In biserica sunt oameni de toate nationalitatile, nu doar romani, iar preotii sunt englezi. Credinciosii din parohie sunt chiar dedicati lui Dumnezeu, ceea ce nu prea am intalnit in bisericile din tara, unde majoritatea sunt crestini doar cu numele. Sa-mi fie iertat daca gresesc, e doar punctul meu de vedere. Asta a fost doar un comentariu. Intrebarea ar fi - daca lucrurile stau chiar atat de rau cum le vad eu (si am intalnit si ortodocsi care sa fie de acord cu mine) ce face biserica pentru a schimba ceva in bine? In biserica de care apartin acum (Biserica lui Hristos), organizata, ce-i drept pe sistem american, exista o stransa legatura intre membrii bisericii, care se ajuta intre ei spiritual si material. Nu sunt tolerate abaterile crase de la normele Bibliei - pe ideea: daca nu vrei sa te supui, esti liber sa faci ce vrei, dar in afara bisericii (adica nu ca membru). Copii si memebrii mai noi ai bisericii participa la lectii de catehizare. Se organizeaza regulat studii, discutii biblice si grupuri de rugaciune. Din cauza ca noi credem ca credinta noastra ne aduce la mantuire, incercam sa le spunem si celor care nu cred si sa il facem cunoscut pe Dumnezeu. Am vazut activitati de genul acesta si in biserica ortodoxa din Oxford, dar in Romania, o prietena de-a mea ortodoxa, care a propus organizarea unui grup de rugaciune a fost acuzata de "sectarism". Ce este de facut pentru ca biserica ortodoxa romana sa nu mai fie in starea jalnica de acum? Repet, poate e doar parerea mea. Daca e asa, va rog sa argumentati. Poate imi deschideti ochii. Deasemeni, as vrea sa-mi spuneti parerea dvs. despre ecumenism. Si inca o intrebare: Ce terbuie sa facem ca sa ne mantium? Sunt, din punctul dvs. de vedere, crestinii din alte confesiuni mantuiti? Va multumesc pentru ca ati avut rabdare sa cititi un mesaj atat de lung. Andreea Serban Am vazut de curand un film despre un mare prezentator al unei televiziuni americane, unul care pt. a-si atinge ratingul a facut pana si crima, la urma chiar pe unicul sau fiu il ucide. Nu stiu daca e o poveste reala sau inspirata din realitate dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Se ajunge la un moment intr-un fel de impas crucial cand acest fiu al sau, moderator si creator al unei alte emisiuni televizate cu rating mare, da live o caseta continand spovedania tatalui sau filmata pe ascuns in confesionalul catolic. In acest fel il desconspira si-i arata adevarata fata patata pana si de furt din fondurile pt. orfani si saraci. In acel moment tatal sau pierde absolut totul si cade intr-un fel de prosteala sora cu nebunia. SI pe cand sta el (tatal) asa in biroul sau cugetand la cele intamplate, iata ca intra un copil cu un caiet in mana si-l roaga sa-i dea autograful- pasamite copilul era inocent si nu avea habar de ce fel de om a fost la viata lui cel caruia ii cerea favoarea. Si in caietul pt. dedicatii, SURPRIZA, inca n-avea nici o semnatura adunata, deci a lui ar fi fost prima. Semneaza cu lacrimi in ochi iar copilul ii multumeste. Atunci acesta spune ca pt. el in urma copilului ce iesea: EU ITI MULTUMESC!
No Comment! Tin doar sa-ti fac o marturisire personala: astazi s-a nimerit sa fie ziua mea de nastere si simplul fapt ca cineva a apreciat ce am scris aici este cel mai frumos cadou posibil! De aceea eu sunt cel care iti multumeste! Nu te cunosc, de fapt nu ne cunoastem, dar si dusman de mi-ai fi fost tot nu te-as fi considerat mai putin decat cel mai bun tovaras de "arme", cel mai vrednic camarad al meu. Si un ultim aspect: sunt bataios de felul meu, toata lumea a observat asta, dar asta nu inseamna ca apune vreodata soarele peste mania sau supararea mea. Te asigur de asa ceva. Pana maine uit, numai daca-mi dai pace si nu ma asmuti din nou. ----------------------------------------------------------------- So far, so good. Primo: se stie din statistici ca exista mai multe femei in lume decat barbati, si proportia este in crestere. In acest caz devine necesar ca ele sa poata munci (macar jumatati de norme) pentru a nu crea probleme economice.
Secondo: Daca femeia isi doreste implinre profesionala mai mult decat viata de familie, e normal sa se dedice acesteia. Daca insa la un moment dat are dorinta mai mare de-a se dedica familiei, si i se cam 'rupe' de cariera (hei, nu toate doamnele sunt carieriste) cred ca ar fi normal ca o perioada (macar cat sunt mici copiii) sa poata sta acasa cu totul sau sa lucreze doar 4-5 ore pe zi (altfel s-ar putea simti epuizata). Odata ce familia nu ii cere atat de mult timp ea poate relua activitatea profesionala cu intensitatea dorita. Muncile casei s-ar imparti in acest timp intre cei doi soti proportional cu timpul liber ce-l au. Exsita multe familii in care femeia castiga mai mult (din pacate si a mea, sotul meu fiind deocamdata somer) si atunci sotul se sacrifica sa fiarba pastele, sa duca gunoiul, sa spele vasele (nu mai des de odata pe zi, cand se umple chiuveta). Desdemonita
Re: Destinul
- de
schitroc97
la: 19/10/2004 23:45:35
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Sunt de acord cu tine si cu pr. Iulian. Acest forum ar trebui dedicat numai discutiilor despre spiritualitatea ortodoxa...
Doamne-ajuta. Cred si eu, la fel ca unii din antevorbitorii mei, ca ai pus problema cu prea mare patima ... si partinire. E drept ca domnii (romani sau nu) de multe ori mai au de invatat in ce priveste munca in casa (fie considera ca nu e necesar sa speli pe jos atat de des, fie cand o fac 'uita' de colturile mai dificile) dar nu cred ca un barbat cu bun simt si o inteligenta normala nu poate fi facut sa inteleaga cand e cazul sa puna si el mâna. Nici instinctul nici traditia nu ii dedica pe barbati in special muncilor din casa, rolul lor (de la natura si prin traditie) este altul. Asta insa nu inseamna ca sunt scutiti de a ajuta. Dar nu trebuie sa ii condamnam si acuzam in bloc pentru ceva de care nu sunt vinovati mai mult ca altii de acelasi temperament. Chiar si in tarile civilizate si cu femei emancipate lucrurile de care te plangi se produc inca. Dar cred ca e gresit sa fii atat de inversunata impotriva barbatilor romani.
Desdemonita Aceasta poezie imi provoaca o emotie extraordinara...in classa a 8-a proff. de engleza(care intre timp a murit la numai 40 de ani) mi-a dedicat aceasta poezie.... ca un ghid in viata mea....si in orice limba o citesc...imi da aceeasi emotie. dar acum e prima oara cand o gasesc in romaneste. va MULTUMESC DIN SUFLET.
MULTUMESC Madalina.
Articole romanesti in National Geographic
- de
Dinu Lazar
la: 23/10/2004 09:02:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) "Le platim destul de bine pe cele ce vor fi tiparite."
Ce e aia "destul" de bine? As fi curios sa stiu. Exista un "cost of doing business" unde se aduna toate cheltuielile si e foarte simplu de calculat costul de fabricatie al unei fotografii sau al unui reportaj. Exista pe net nenumarate ghiduri de preturi si de modele de calcul si liste dedicate maririi gradului de cultura economica al fotografilor. Un exemplu ar fi ghidul australian de la sau paginile http://www.johnharrington.com/rates/ ori http://lifes-work.biz/asmp112002art.pdf si nenumarate altele. Bun, sa zicem ca noi suntem mai de cacao si ne multumim cu un salariu invizibil; dar costurile cu sculele, softurile, computerele, sunt maimari la noi decit la ei. Pina la urma, la noi e mult, mult mai scump sa fii fotograf decit "dincolo" si mult, mult mai putin rentabil, tinind cont de banii care se pot obtine de la editorii din tara. Oricum ideea de a face la gramada materiale care poate plac, poate nu plac, din care unele sa ajunga tiparite, mi se pare pur romaneasca. In lumea civilizata se face asa; merge fotograful cu book-ul la revista si acolo marele jmekercu ochi de vultur din redactie, decide: mda, asta e bun sa faca un material despre aia, asta despre aia, asta despre aia. Se vorbeste in principiu cite pagini sunt necesare, se discuta un model de paginatie ( fotograful sa aiba si imagini pe lat, si pe inalt, si cutare, si cutare, si detalii, si atmosfera) si omul merge si face materialul si e platit la zi sau la bucata de poza si isi face in asa fel cheltuielile incit sa ramina totusi si cu un infinit de mic profit. Exista, la ei, mari fotografi care pe listele de discutii ii educa pe incepatori: You have NOT been hired until you tell them what your fees and expenses are and they agree in writing to pay that amount. What if you tell them you charge $2000 per photo after you have shot the job? Do you think they will pay you? A lot of photographers work this way. Someone hires them to do photography, never talks price and then they call around after the shoot and ask what they should charge. If it is more than the client expected to pay, then they either except what the client wanted to pay (in which case they get screwed and the client assumes the photographer was trying to screw them to start with) or they stick to their price and tick the client off, both of which lead the client to be hard nose and abusive with photographers in the future. Sorry for the bluntness, but I think a lot of the problems we have today are a result of some photographer's reluctance to deal with price and terms and conditions in advance for fear of not getting the work. So let's assume that you do not have the job. Gather all the information you need from the client about the shoot and how the photographs will be used. This includes: how many finished photos they expect to end up with, do they want variations to choose from, how many books will they be printing, how long do they want to distribute that amount, will they just be distributed in guest's rooms or elsewhere, etc, etc. Once you have that information, put together an estimate in writing that spells out the exact license that you are granting, the creative fee and prep fees you will be charging along with all the expenses involved in the shoot. Include your terms and conditions with the estimate and ask the client to review the estimate and T&C and call you if they have any questions or want to discuss anything. If they have no question and approve they should sign the estimate and send it back to you. Try to partner with the client to find a way to give them what they need( which is usually different from what they want) within or close to their budget. This may mean cutting things out of the shoot, doing fewer variations, fewer finished photographs used, smaller print run, less usage, etc. A lot of times what they start out wanting in usage and what they want to spend are far different from where it ends up. The important thing is to work with them to try and find a way to make it happen. If you express your desire to work with them and they respond in kind, a lot of times you can work it out so everyone wins. If not , they realize you may be more expensive than they can afford now, but you are someone who is willing to try and find a way to make it work and they may hire you in the future when they can afford you. Be forewarned that there are clients who want it their way regardless and if they can't get it , will blow you off and move on to the next photographer until they find one who is desperate enough to work with them. Base your initial fee on a specific print run for one year's distribution (assuming that's what they want). In the estimate under an options section, quote them a percentage of the original fee (usually 50-75%) of the original fee for a second year and an additional percentage for each additional year. If they want to license the second year (or more) in advance lower the percentage some. I suspect they just don't want to tell you. They have to know how many they are printing. How else can they place the order with the printer? If they won't give you a print run, specify a print run in your estimate or better yet ask them if you limit the print run to 100,000 will that be enough, and base the estimate on that. Chances are they'll say, "heck no, we won't print more than 10,000", because they realize the price will be higher if it's based on 100,000.
Fotografi si fotografie in revista "Class"
- de
Dragos Bora
la: 25/10/2004 21:19:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Revista "Class" dedica numarul din octombrie fotografiei.
Sunt prezentate interviuri cu Doru Amariucai, Marius Baragan, Cosmin Bumbut, Cosmin Gogu, Gabi Hirit, Gabriel Hennessey si Ionut Staicu precum si un articol despre Henri Cartier-Bresson. www.revistaclass.ro
http://www.supersizeme.com/
- de
gabriel.serbescu
la: 03/11/2004 21:00:34
(la: Obezitatea la americani) http://www.supersizeme.com/
Este titul unui film, un documentar premiat la cateva festivale de film, curios l-am vazut prezentat aseara la o emisiune dedicata. Acolo se pot gasi mai multe raspunsuri la intrebarea de ce americanii sunt atat de grasi, incat pana si Bush la inceputul mandatului sau le-a facut ilustra recomandare sa manance mai putin. Asta e dintr-un site dedicat crestinismului, se pare: http://www.annointed.net/Article697.html
Pagina nu merge in acest moment, asa ca luati din google cache: http://216.239.57.104/search?q=cache:vYUuAwHUolQJ:www.annointed.net/Article697.html+&hl=en /trad.mea.partiala/"Inalte fete bisericesti cer credinciosilor sa voteze pentru Bush 10 Oct, 2004 Scrisoarea /semnata de inaltele fete bisericesti/, referitoare la numirea judecatorilor Curtii Supreme, teroristi, avortul, casatoria intre homosexuali, cercetarea folosind celule stem embrionare, precum si exploatarea resurselor naturale, e considerata legala pentru ca se ocupa de "probleme" si nu candidati sau partide. Cu toate acestea, dintre presedintele republican Bush si senatorul democrat John Kerry, e evident si nu trebuie sa surprinda pe nimeni, ca ideile presedintelui /Bush/ sint cele care se potrivesc cu opiniile prezentate de semnatari. " Un paragraf in mod special absurd este 6, in care pasaje din biblie sint interpretate drept mina libera sa exploatam resursele naturale cit putem, si ca tendintele "environmentaliste" duc la foamete si saracie. Nu ca celelalte paragrafe sint mai prejos, dar asta au uitat sa-l sublinieze asa ca l-am citit primul... Si din http://www.nytimes.com/2004/10/12/politics/campaign/12catholics.html /trad.mea.partiala/"Un grup de episcopi influentind populatia impotriva lui Kerry DENVER, 9 Oct. - Arhiepiscopul Charles J. Chaput, cel mai inalt prelat romano-catolic din Colorado, nu vede decit o singur mod in care orice adevarat credincios sa voteze in alegerile prezidentiale - pentru presedintele Bush si impotriva senatorului John Kerry. /.../ Intr-un interviu, Arhiepiscopul Chaput a spus ca votarea pentru un candidat ca Dl. Kerry, care suporta dreptul la avort si cercetarea cu celule stem embrionare, ar fi un pacat pentru care trebuie sa te spovedesti." (pentru un motiv oarecare parantezele drepte nu apar asa ca le-am inlocuit cu / / )
Ce ciudat. Graffitti-ul e o f
- de
gabriel.serbescu
la: 10/11/2004 20:02:38
(la: Interzis interzisul) Ce ciudat. Graffitti-ul e o forma de comunicare. Nu atat de ortodoxa dar se admite ca atare.
Cu cat mai multe astfel de mesaje intalnesti intro metropola cu atat mai mult poti vedea gradul de constiinta si comunicare a tinerilor de acolo. Ba mai mult e o activitate careia (Slovenia, Ungaria, SPania) i se dedica concursuri si spatii aparte. Clar, nu va fi tolerat un graffitti pe fatada unei institutii, sau a unei cladiri patrimoniu, insa in cartiere marginase unde betonul e singura constanta e chiar bine venit unul. ciudata tara si America asta. Austriecii o numesc Edelweiss, adica "nobletea albului".
Au si un frumos cantec dedicat ei. In Romania este numita Floarea reginei, numele(dealtfel frumos si el) "Floare de colt" l-a capatat pe vremea cand in Romania nu aveau voie sa existe :))) regi si regine! In botanica se numeste Leontopodium alpinum , unii ii mai zic Lions foots. O floare rara, care trebue ocrotita.
Libertatea - un elixir plin de reacţii adverse
- de
SB_one
la: 16/11/2004 21:31:19
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?) “ Cu un glonte în ceafă” îşi şoca publicaţia Spiegel de curând publicul. Atras de un asfel de titlu dramatic, cititorul putea afla amănunte despre cariera criminală a unui tânar rus. Ajuns aici în Germania, Eugen N. a devenit în scurt timp şeful unei grupări internaţionale criminale, care are deja şapte oameni pe conştiinţă, dacă se poate vorbi de vreo conştiinţă în acest caz.
Sursa: Spiegel Online Eugen N. a şocat autorităţile prin lipsa de scrupule dovedită şi energia criminală dezlănţuită la vârsta de 20 de ani, când alţii abia întâlnesc prima iubire. Tânărul rus nu este o excepţie, ca el sunt mulţi, cu un trecut şi prezent mai mult sau mai puţin dramatic şi cu un viitor dedicat “drumului strâmb”. Anul de cumpănă din istoria Europei, 1989, a deschis multora, larg, porţile înspre libertate. Numai că transferul de bunuri, oameni şi informaţie între ţările Europei a facilitat şi strecurarea, “mărfurilor negre”, circulaţia drogurilor între graniţe, a deschis portiţa din spate a mafiei internaţionale spre o piaţă nouă: copiii comunismului, adolescenţii perioadelor de interdicţie, tinerii aflaţi după “ perdeaua de fier”, flamânzi de nou, avizi de senzaţii tari. Pentru că nu scrie pe fruntea nimănui “bun” sau “rău” au ajuns destule elemente criminale din est în El Dorado-ul mafiei – Occidentul. Urmările nu se lasă mult aşteptate. http://www.rom2.de/pietre.php?name=News&file=article&sid=208
Pt yrch
- de
Adrian Marchidann
la: 18/11/2004 09:08:11
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...") Daca nu iti permite salariul sa cumperi ceva, ai doua variante: ori nu furi, ori muncesti mai mult ca sa-ti permiti sa cumperi ce vrei.
Adevarat, autorul unui film nu pierde nimic daca furi ceva ce nu poti cumpara. Dar pierde tot daca cineva care isi permite sa cumpere, ii fura munca. Comparatia cu furtul din magazin nu este deplasata. Desi creatia nu este un bun fizic, ea exista doar pentru ca autorul isi dedica viata ei. El nu are alta modalitate de a-si castiga piinea.Tie nu iti pasa daca un artist renunta sa mai creeze pentru ca nu are cu ce plati chiria. Dar o societate in care artistii si intelectualii someaza se degradeaza inevitabil. Nu numai pentru ca trebuie sa le platesti ajutorul de somaj din taxele pe care le platesti la stat. Dar si pentru ca creatorii fac rost de locuri de munca. Te-ai intrebat cate job-uri creeaza Spielberg ori Michael Jackson? Asa ca iti place sau nu, furtul de proprietate intelectuala se pedepseste intr-o societate care doreste sa prospere.
jazz
- de
donquijote
la: 19/11/2004 14:06:47
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?) deci tu propui sa se ia pamanturile de la tarani si sa se inapoieze manastirilor/bisericii. as mai adauga (de la mine) de ce sa nu se reinstaureze si 'zeciuiala', un bir care a chivernisit buzunarele clerului si a institutiilor - si sa se ia nu numai de la tarani, ci de la toata lumea ca azi taranii nu reprezinta o forta economica.
apoi sa reintoarcem calendarul la ala vechi ca sa nu se balbaie biserica cu toate hramurile si sfintii care se sarbatoresc la date fixe. p.s. chestia cu calendarul din pacate nu e posibil deoarece crestinii folosesc calendar pur solar si daca s-a strecurat o greseala in aprecierea anului solar (cele cateva minute) trebuie corectata; mai ales ca majoritatea sarbatorilor au un fond practic legat de sezon si activitati agricole. numai islamul care foloseste un calendar pur lunar si are sarbatorile dedicate numai lui allah si fara nici o legatura cu activitatile pamantesti, isi permite sa nu corecteze calendrul. evreii care folosesc tot calendar lunar dar au sarbatorile legate de anotimpuri si activitati agricole il corecteaza dupa cel solar.
Chestii colaterale
- de
Dinu Lazar
la: 22/11/2004 11:29:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Am fost si eu simbata la Tirgul de carte si la expozitia foto a afeperistilor; multa lume si multe carti si multe fotografii.
Ce m-a frapat foarte mult, apropo de carti, este aspectul grafic; cum arata o carte occidentala, cum arata coperta, si cum arata la noi. Numarul cartilor romanesti care sa arate civilizat este infim; peste tot am vazut coperti aiurea, cu titluri in care se foloseau litere care mergeau ca nuca in perete, si pe ansamblu, acolo unde erau, ilustratii grafice bune si fotografii de obicei luate de pe CD-uri cu poze gratis. Portretele autorilor romani arata ca dracu`, aratind jalnica stare a acestei parti a fotografiei la noi. S-ar putea spune ca piata e slaba, ca editurile de abia o duc, ca asta este, ca o coperta e tichia de margaritar pe chelia chelului; s-ar putea spune ca nu sunt bani; fals, am vorbit cu un cunoscut de la o editura, care mi-a spus ca patronul editurii face cam 40.000 euro profit pe saptamina. Nu e rau! Dar, asa este la noi. Bani ar fi, dar creatorii si realizatorii de coperti primesc maxim de la un milion de lei la o suta de dolari pe coperta, si in asta intra si fotografia si grafica si ilustratia, asa ca asta e rezultatul. Bani de viloaie sunt, de coperti, nu; cine nu e multumit, asta e piata, apare la usa o hoarda de flaminzi care sunt gata sa faca si cu mai putin. Despre expozitia de fotografie s-ar putea spune multe; ce m-a frapat, este ca maxim 10% din ce am vazut se pot inscrie la categoria de fotografie de presa, restul fiind reverii, peisaje, filozofii, culori, stari, dar fotografie de presa in tot cazul nu - pacat ca nu se face un sit cu imaginile respective ca sa vedem la rece cum devine cazul. Ma rog, poate ca galeristul sau curatorul sau cine a facut expozitia, a dat tema libera la oameni, si asta e rezultatul; nu e rau, dar presa e departe. Alt gind care m-a urmarit a fost raportul jalnic intre ilustratiile curente pe care le vedem in ziare ( si reviste ) - multe facute fara nici cea mai mica urma de profesionalism, si ma refer aici la aspectul tehnic si estetic deopotriva - si ce s-a vazut in expozitie, unde erau totusi si ceva imagini bune. Dar daca se vinde si asa, daca publicul cumpara, inseamna ca asta e muzica necesara si degeaba vorbim de muzica atunci cind maneaua e ceruta mai mult ca nea Motzart. Asa si in revistele lunii unde mai citim cite ceva de fotografie. Spre exemplu, dau 59.000 de lei pe revista Stuff, ca sa am un sentiment de ameteala si sa citesc cea mai mare cacialma (foto) intilnita de mine in ultimul timp, si anume un Top 10 al camerelor digitale compacte. Bun, nu ma refer aici la neintelegerea termenului de compact de catre inginerii scriitori; au bagat in top si Sony F828 care numai compacta nu este sau Fuji S7000 sau Konica Minolta Z2, care sunt aparate din cu totul alta categorie. In topul asta minunat, pe locul unu este Pentax Optio S4i, unde aflam cu nesfirsita surprindere ca "zoom-ul ... ce se retrage integral in corpul camerei este o gaselnita spectaculoasa, imprumutata si de alte modele de camere" Cum e facut topul e absolut bulversant; G6 de la Canon e pe locul doi, Kodak DX 4530 e pe 6, batind Olympusul C750 care e pe 8 si cu care nu se poate compara nicicum; bomboana pe coliva este pe locul 10, Fujifilm Q1, o camera rotunda gen pandantiv webcam din clasa de 2 MP fara zoom si extrem de spartana. Cum poti compara si pune intr-un top camere care au preturi in raportul de 1:10 si cum poti compara ceva conceput pentru super amatori cu ceva mai pro e un mister... poate e un top al camerelor luate dupa litera alfabetica, sau dupa greutate, sau dupa pozitia telefonului importatorului in agenda omului de la marketing... nenumarate sunt caile domnului. Cum poti compara oua cu mere si cu pere si cu giulumele? Romania, tzara tuturor posibilitatilor, este locul unde poti sa scrii orice despre aparate foto fara ca cineva sa te traga de bretele; poti astfel sa spui ca ( citim in aceeasi revista) - " Ixus iti poate oferi fotografii uimitor de clare si de vii la o rezolutie de 4MP" - cind citim in toate testele adevarate despre slaba calitate a obiectivului de la Ixus, iar 4 MP e o rezolutie deja afumata... Bun, oricum revista arata foarte bine si mai vezi niste imagini de calitate si bine facute si bine tiparite despre ce mai este nou pe firmament; asta nu e putin lucru. In revista PC Magazine de luna asta, numarul de erori din lumea foto parca e in continua scadere, dar totusi... O pagina dedicata histogramei, 117, ne trezeste cu doua imagini cu histograme, si imaginile sunt una mai supraexpusa, alta mai subexpusa; in ultima, aflam ca autorul a ajustat timpul de expunere ( arata subexpusa copios) pentru a pastra detaliile. Anuntam pe aceasta cale ca un subiect cu un pasaroi alb pe ceva negru nu e propice pentru o astfel de ilustrare didactica si ca subexpunere nu inseamna pastrarea detaliilor... ma rog, discutia e mai lunga. Pe pagina de linga, un articol despre cum sa facem o rama si o prelucrare a unei fotografii care sa arate ca o pictura; nimic rau, numai ca...aflam ca un prim pas este "reducera numarului de culori din imagine la 16 culori, pentru a simula mai realist impresia de pictura." Deci picturile sunt chestiile alea pe pinza cu putine culori. Absolut de acord, omul cit traieste invatza. Bine ca acum stiu, sa nu uit sa-mi notez pe undeva acest adevar imuabil.
|
 loading... |
(la: Reorganizare)
Daca nu ma insel, noi reprezentam un segment romanesc important in actualitate. As spune chiar ca scriem istoria Romaniei, si cand spun asta ma gandesc la istoria comuna, cotidiana, iar nu istoria aceea mistificata de comunisti si violata de glorie, de sublim, de jertfa, de sacrificii menite doar sa creeze un corolar nationalist.
Suntem 3000 de utilizatori inregistrati, si putem face mai mult decat simple sezatori tematice, in care fiecare incearca sa demonstreze ca adevarul sau e unic, iar ceilalti, fara sa-l inteleleaga, il demonteaza si demoleaza din subtext.
Cred ca forumului ii lipseste o intentie de grup, niste marturii definitorii, monografii succinte si personale ale locurilor unde suntem raspanditi, niste referate, niste notite, si de ce nu, publicarea lor nu doar in format digital. Vor avea daca nu valoare literara, macar una documentaristica, caci cine poate consemna o experienta de emigrant daca nu cel care o traieste direct.
Nu ma indoiesc ca exista si proiectele personale, dar un colectiv intodeauna ofera in afara de colorit si o perspectiva mult mai ampla. In plus, pentru sectiunile dedicate: film, muzica, literatura etc. sa se stabileasca niste criterii. Mi se pare, de exemplu, foarte bine ca cineva sa-mi povesteasca despre actorii sai preferati sau cele cateva filme vazute, insa a se tine o conferinta pe marginea unor preferinte e ceva denaturat. Si nu vorbesc despre gusturi ci vorbesc despre selectivitate.
Forumului astuia, daca nu deranjeaza remarca, cred ca-i lipseste personalitatea. Si observatia sper sa fie inregistrata ca o opinie pozitivista iar nu ca altceva, si poate ca cineva care trateaza profesioinal cu produse, de orice tip, poate confirma acest lucru. Nu vorbesc doar de management, si nici de administrare, ci de stil, estetica, etica, principii, declaratii de intentie, manifest, ma rog-personalitate.
As propune ca in viitor sa fie atenuate demagogia si populismul. Si patetismele. Si liricile baloase. Si da, patriotismele inutile. Ar trebui sa existe jurati. Un sistem redactional. In fine, s-ar putea face o gramada de lucruri.
p.s subscriu la opinia lui Axel. Frica de un subiect inseamna deja ignoranta. Ori de ignoranta ar trebui sa ne ferim cu totii.