definiti cu litera s

Daca esti patron, fa-te uneori ca nu vezi; daca esti angajat, fa-te uneori ca nu auzi.
Fiecare lucrator crestin ar trebui sa-si raspunda sincer la urmatoarea intrebare: "Daca cineva mi-ar da cate o mie de lei pentru fiecare suflet pe care incerc sa-l aduc la Christos as fi mai activ decat sunt astazi?"
Evanghelia aduce tulburare celui linistit si liniste celui tulburat.
Dumnezeu spune acum si aici Bisericii: "Du-te" si lumii "Veniti", dar la judecata va inversa ordinea si va spune Bisericii: "Veniti!"iar celor din lume: "Plecati de la Mine, blestematilor ..."sssss
Crestinismul a ajuns la noi doar pentru ca altii ca noi ni l-au daruit prin Evanghelizare.
Daca as avea doar o singura lumanare s-o ard, as aprinde-o in tarile in care oamenii umbla in intunerec, nu in cele inundate de lumina.-Un misionar
Dumnezeu are un singur Fiu si pe acela L-a facut ... misionar!
Pentru pescarii de oameni nu exista sezon inchis.
Castigatorii de suflete obtin cele mai bune rezultate cand se apropie de oameni nu doar cu argumente pe buze, ci si cu lacrimi in ochi.
Cand Biserica nu-i mai cauta pe cei pierduti ... este pierduta.
Daca mai multi sfinti ar asculta porunca: "Duceti-va!", atunci mult mai multi pacatosi ar accepta invitatia: "Vino!"
Da-mi voie sa te intreb confidential: "Este cineva astazi in Biserica pentru ca l-ai invitat tu?"
Rugaciunea nu rezolva nimic atunci cand ii cerem lui Dumnezeu sa faca El ceea ce El nu vrea sa faca decat prin intermediul nostru.
Bunatatea a convertit mai multi oameni decat zelul, elocventa si inteligenta la un loc.
Nu exista suficient intunerec in tot universul ca sa biruiasca lumina unei singure candele.
"Meseria mea", a spus William Carrey, "este sa latesc Imparatia lui Dumnezeu. Repar pantofi doar ca sa-mi acopar cheltuielile."
Lumina care strabate pana departe, straluceste cel mai puternic in imediata ei apropiere.
Ma tem ca noi nu le-am explicat oamenilor suficient de bine Evanghelia ca s-o refuze, iar ceea ce au acceptat ei nu este "evanghelie". (John MacArthur)
Evlavia nu poate fi privita ca un scop in sine, ci doar ca un mijloc de a ne ridica la cea mai aleasa cultura, pe calea desavarsirii sufletului. Iata de ce, oamenii care socot evlavia ca un scop ajung cel mai adeseori niste fatarnici. - J.W. von Goethe
Nu poti in acelasi timp sa umblii cu dracul si sa te astepti sa domnesti in slava cu Christos.
Diferenta dintre "datorie" si "dragoste" este ca cea dintai este rezultatul Sinaiului, iar cea de a doua a Golgotei.
Pentru unii, viata a inceput intr-o celula, si, daca va fi aplicata litera legii, va sfarsi pentru multi ... tot intr-o celula.
Intrebarea nu este daca omul s-a coborat dintr-o maimuta, ci cand are de gand omul sa nu mai coboare!
Daca evolutionismul este valabil, cum se face ca mamele au si astazi tot numai doua maini?
Nu tratati cazurile de matreata cu ... ghilotina!
Exageram intotdeauna si fericirea si nefericirea noastra; niciodata nu suntem chiar asa de fericiti sau nefericiti cum spunem. -Honore de Balzac
Exagerarea este un adevar care si-a pierdut cumpatul.
Pentru unii, pestele continua sa creasca chiar si dupa ce a fost prins.
Exista o tendinta de desfintare a semnului de exclamare. Astazi nu te mai miri de nimic!
Nu diferenta dintre doi oameni doare, ci in-diferenta ...
Crestinii sunt lumina lumii, dar unii au uitat sa suceasca intrerupatorul.
Mai multi oameni sunt calauziti spre cer de urme de pasi, decat prin semne indicatoare.
Credinta adevarata este viata pe care o ducem, nu crezul pe care-l marturisim.
Dragostea este mult mai usor demonstrata decat definita.
Experienta este ceea ce dobandim cand de fapt umblam dupa alte lucruri.
Experienta este cel mai prost invatator. Ea ne da intai examenul si numai dupa aceea lectiile.
Pe cel ce nu invata nimic din trecut il va pedepsi ... viitorul.
Cand, in sfarsit, invatam sa scoatem cel mai mult din viata, observam ca cel mai mult din viata ... s-a dus.
S-ar putea ca experienta sa nu valoreze cat ne costa, dar nici n-o putem cumpara de la "solduri".

INFRANARE
Este mult mai usor sa-ti opresti prima pornire, decat sa le stapanesti pe toate celelalte care-i vor urma.
-Benjamin Franklin
INJURATURA
Pentru multi oameni, Dumnezeu este subiectul predicii de duminica si tema injuraturilor din cursul saptamanii.
Orice injuratura este un fel de rugaciune adresata diavolului.
In literele cuvantului "injuratura" se afla scris de doua ori cuvantul: "ura!"
Unii oameni isi duc hainele la curatat, altii ar trebui sa-si duca ... mintea.
Nu se apote sa ai inima curata si sa spui vorbe murdare.
Injuraturile dovedesc ca si vocabularul si creierul ne sunt reduse.
INTREBARI
Nu toate intrebarile merita un raspuns ...
Daca vrei un raspuns intelept, trebuie sa pui o intrebare intelepata.
INTELEPCIUNE
Daca intalnesti un om care este de acord cu tine intotdeauna,
trebuie sa fi cu ochii pe el caci s-ar putea sa te minta si in alte privinte.
Fii fericit - este un fel de a arata ca esti intelept.
Un om intelept nu se asteapta ca viata sa merite sa fie traita; el stie ca este datoria lui sa o faca sa fie asa!
A fi intelept nu inseamna intotdeauna sa sti ce trebuie sa spui; cel putin tot de atatea ori inseamna sa sti ce "nu trebuie" sa spui!
Fii mai destept decat ceilalti daca poti si daca trebuie, dar nu le-o spune!
Este o mare diferenta intre fericire si intelepciune. Cel ce se crede cel mai fericit om din lume, de obicei chiar este, dar cel ce se crede cel mai intelept om din lume este deobicei cel mai mare prostanac.
Intelepciune este sa sti ce sa faci; pricepere este sa sti cum s-o faci; iar virtute este atunci cand te apuci de lucru.
Inteleptul gandeste in tacere, prostul vorbeste fara sa gandeasca.
Adevarata inteligenta este mult mai mult decat o acumulare de cunostinte. Ea este masurata in felul creator in care poate folosi cunostintele acumulate. Unul care gandeste incet, dar care stie sa ajunga la niste concluzii proprii folositoare este cu mult mai inteligent decat acele "enciclopedii ambulante" care plutesc in deriva pe marea vietii.
Necazul cu o sumedenie de oameni este ca sunt interesati mai mult de viteza cu care inainteaza, decat cu directia in care se duc.
Un intelept a raspuns unuia care l-a intrebat cum de a ajuns sa stie atatea lucruri: "Nu mi-a fost niciodata rusine sa recunosc ca nu stiu si sa pun intrebari".
De multe ori "darul tacerii" este la fel de duhovnicesc ca si "darul limbilor".
O dovada de intelepciune este si sa fi ignorant in lucrurile care nu merita sa le tii minte.
Sunt ocazii cand trebuie sa-ti schimbi glasul ca sa ramai in armonie.
Intelepciunea e "a ta" doar cand o dai si altora; altfel ea este numai "in tine".
"Unde vei fi maine? Esti sigur?"
Intelepciunea adevarata este sa ajungi sa privesti viata din punctul de vedere a lui Dumnezeu.
Nu trageti in sinucigasi!
Un om intelept este unul care stie sa asculte, cauta sa inteleaga si numai in urma stie sa dea un sfat bun. Invatati sa ascultati cu atentie ce va spun ceilalti. Veti afla astfel nu numai ce au de spus, dar si ce-i framanta, ce-i intereseaza, ce credinte si convingeri au si cu ce unitati de masura socotesc viata.
Oamenii simpli ajung la intelepciunea inteleptilor prin forta practicii lor, nu prin rasucirea firului in patru. (Radu Cosasu)
Omul este suma secretelor pe care le ascunde.
"Opreste-te! Priveste in jur! Asculta! Unde vei fi peste o suta de ani?"
Adevarata intelepciune inseamna a sti ce sa faci, cum sa faci, cand sa faci,
si mai ales, ce sa nu faci!
Intelepciunea a fost intotdeauna constanta pe pamant. Doar populatia a fost in crestere ...
Intelectualii nu se definesc prin numarul cartilor citite.

Noroi ce-ngroapa searbada concluzie a unui comentariu bun si ce-ar fi meritat Concluzie.
Noi te iubim, Vivaldi, io si cu vecinii.

E ca si cum ne-am rusina ca:
deoarece litera P
intotdeauna lui Vasile-i displacu...
de-acuma-l ingropam definitiv pe Goethe.

...ori pentru ca-i placu
la mitocan
la fel de mult litera P
ca "K"...atunci, ca cavalerii
noi iar il vom taia.

Pe Goethe!?!

Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.

Sf. Pavel: "Litera ucide, duhul da viata". Biblia trebuie citita in litera si spiritul ei.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Imparatul e gol!"

Daca litera Bibliei e corupta de oamenii ce au copiat-o si tradus-o de-a lungul vecilor cum putem sa stim spiritul ei original? Este cumva posibil ca Domnul a creat universul, a zis "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l" si nimic mai mult, iar restul sunt doar scorniri ale oamenilor? Cum putem afla adevăratul ei spirit, cuvantul lui adevarat? Nu din Biblie, se pare. De unde atunci?

"Daca litera Bibliei e corupta"

Aici e discutabil. Din cate am citit, Bibilia are cel mai mare fond documentar pentur un manuscris de istorie veche, depasind de departe pe oricare alt document din acea perioada. Descoperirea manuscriselor de la Qumran a dovedit ca in 1000 de ani practic manuscrisele nu s-au schimbat. Poti gsi pe net argumentatie suficienta.

Parerea mea personala este ca manuscrisele biblice sunt de incredere (reliable).

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"

In primul rand as vrea sa spun ca sunt de acord cu multe dintre afirmatiile eseului, insa as vrea sa exprim cateva nedumeriri.

Sunt de acord cu respingerea ideologiilor rigide, explicative. Totusi, nedumerirea mea e bazata pe o afirmatie morala” exista lucruri (si aici vorbim despre teoriile politice) interpretabile in directia binelui sau a raului, indiferent de intentia initiala a autorului”. Altfel spus, exista in trasaturile conservatorismului astfel de scapari interpretabile? In fond, acest scepticism moral se suprapune peste scepticismul conservatorilor: nici o sentinta a priori nu este valabila pana cand experienta comunitatii nu o valideaza. Modul cum acest scepticism se poate intoarce impotriva teoreticienilor conservatori poate fi urmatorul “ nu poti sa teoretizezi ceea ce ai definit initial drept o suma de practici cu surse cu surse imperceptibile si imposibil de redat in maniera explicativa”. Odata traditia, memoria si implicit identitatea pierduta, incercarea de a o conserva se poate oare face altcumva decat cu mijloacele rationalizarii, legate firesc de pretentia de obiectivitate? Imi imaginez spre exemplificare un conflict intre doi indivizi. Traditia ii da dreptate unuia dintre ei, celalalt nu e silit sa se supuna, pur si simplu pentru ca nu recunoaste aceasta traditie. Urmarea ar fi aceasta: pentru a se impune, traditia trebuie sa se solidifice, sa isi defineasca originile incerte, accumulate, si sa se constituie pana la urma tot intr-o ideologie, o teorie unitara.

Conservatorii sustin ca identitatea individuala nu se poate constitui in afara societatii. Dumneata te distantezi de asemenea atat de “ utopiile individualiste” pe de o parte, cat si de statul asistential, pe de alta parte. Mie mi s-a parut ca descrierea practicilor in cadrul comunitatii, a raporturilor “ organice” intre membrii ei expuse in defavoarea raporturilor dirijate, clare, construite de la un grad zero, seama foarte mult cu argumentarea unui libertarian classic, L. Mises, impotriva planificarii socialiste. Acolo este vorba de un argument economic cuprinzand insa, in profunzime, un argument social asemanator, mi se pare, argumentului conservatorilor. Aceasta imi aminteste de un paragraf din editia a IIa a Omului Recent. Acolo, un fragment argumenteaza ca Hayek ar putea fi considerat astazi un conservator...


Ajung astfel la urmatoarea nedumerire: in final, care e raportul atunci dintre stat si societate, daca nu este unul asistential, si nici unul minimal? Si economic, care este raportul dintre conservatorism si capitalism? Capitalismul subantinde, de buna seama, o teorie individualista, si o balanta net pozitiva a drepturilor fata de obligatiilor.

Cu amicitie,
G. Nechitoaia

Intrebarea mea din subiect nu este numai retorica, ea contine si un dram de ... disperata nedumerire.
Am avut ocazia sa aflu doua opinii despre ce inseamna coruptia si coruptul, pe care am sa le prezinrt cu riscul sa ... plictisesc.
Intamplator am cunostinta despre un act de (in)justitie atat de evidenta incat si un copil, care abia si-a luat buletinul, l-ar recunoaste.
Un bun amic al meu, a imprumutat pe unui individ, fost nomenclaturist pecerist, acum ajuns, prin voia unitatii si solidaritatii indestructibile ale nomenclaturistilor peceristi, deveniti acum ca toti opotrunistii peceristi "pesedist fidel", avansat consilier prezidential, mana dreapta a lui ILIESCU [teroristul si criminalul nr. unu al RO din cauza caruia la asa zisa revolutie (date la o parte sa ma pun eu) au murit peste 900 de nevinovati , numai ca sa demonstreze ca a existat, vezi Doamne, o revolutie populara spontana]. In 2001 la solicitarea "dnului Consilier Prezidential", a creditat o firma a acestuia cu o suma foarte mare de bani, de suta de milioane lei, ( ca sa-si plateasca peschesul pentru "avansare"), din vanzarea unei mosteniri, pentru care casieria i-a taiat chitante cu mentiune "imprumut societate". Cand a venit scadenta, convenita, a cerut sa i se restituie creditul si spre surpirndere a primut un raspuns, daca nu hilar cel putin incredibil, ca banii i-au fost returnati, dovada fiind "chitantele de retragere inscrise in evidetele contabile ale societatii". (Din cate se stie, o persoana fizica neautorizata, cum era el, nu poate emite chitante, iar chitante de retragere nu exista, in cel mai rau caz Dispozitii de Plata emise tot de societatea platitoare).
Intueste ca este victima unei inselaciuni si daca banii au fost retrasi, acestia au fost ridicati de la casieria firmei, in numele lui, cu acte false. Singura solutie pentru a afla adevarul era de a face plangere penala pentru fals intelectual, uz de fals si inselaciune. Dupa ce este plimbat mai multe luni, de al Ana la Caiafa, fiind vizibila intentia de taraganare a solutionarii cererii sale din partea Parchetului si dupa mai multe audiente cu cererea expresa de solutionare a cauzei, in sfarsit primeste solutia de "neurmarire penala" deoarece " faptele nu exista".
In aceasta situatie se impunea neaparat studierea dosarului si sa vada cu proprii ochi pe ce probatiuni se bazeaza aceasta solutie. Merge in mai multe audiente si solicita sa i se permita sa studieze dosarul si dupa multe insistente, cu greu, primeste aprobarea, abia dupa ce face o somatie in comformitate cu cele legale privind transparenta activitatii institutiilor statului de drept si ale drepturilor constitutionale.
Stupoare, in dosar sunt mai multe "Dispozitii de plata" intocmite in numele sau, prin care se face retragerea sumei, ba chiar mai mult, DP care nici una nu poarta semnatura lui, ba cateva fiind semnate in fals in numele sau, singura semnatura fiind numai a casierei, iar unele fara nici o semnatura, dar scrise de casiera sau contabila firmei.
Toate aceste operatiuni sunt cunoscute de patron si chiar acoperite de aceasta, atat prin declaratii care sustin actiunile celor doua infractoare dar si prin denaturarea realitatii si incitarea la declaratii mincinoase...
Totalizand aceste sume constata ca suma totala este cu cateva zeci de milioane mai mare decat suma cu care a creditat el firma respectiva.
Oare ce contabilitate ar fi lasat un debitor fara sa nu-l fi somat sa returneze suma incasat pe nedrept. Ei bine contabilitate nu face nici un demers in acest sens, iar firma respectiva nici macar nu se sesizeaza de acest lucru. E normal ca aveau un interes, contabila mana in mana cu casiera sa nu se sgandereasca aceasta... potlogarie....
Conform Legii contabilitatii, o DP poate deveni document justificativ legal constituit si inscrise in evidentele contabile, numai daca are toate semnaturile de viza, aprobare si neaparat semnatura beneficiarului platii cu datele personale ale acestuia. Fara aceste semnaturi si mai ales semnatura beneficiarului platii, DP este considerata un fals intelectual (art. 40 legea 82/1991). Inscrierea ei in evidentele contabile este uz de fals intelectual(art 6 alin 3 din Legea contabilitatii-82/1991), iar cel ce inscrie este direct raspunzator.
Ei bine, parchetul ignora cu buna stiinta aceasta lege, nu ia in considerare aceste falsuri grosolane si isi pune rezolutia doar in baza declaratiilor unor martori, care sunt insasi infractorii ( casiera care a intocmit DP si contabila care le-a inregstrat in evidentele contabile). Sa nu mai vorbim ca in aceasta situatie anchetatorul era obligat, prin sarcinile de serviciu, cand sesizeaza abaterei de la lege, sa faca un control al activitatii financiar-contabile al societatii respective.
Nemultumit de rezolutia primita face plangere impotriva solutiei procurorului si dupa circa 3 luni (Legea mentioneaza in mod expres obligatia de a se da raspunsul in 20 de zile), dupa ce merge in mai multe audiente la prim procurorul parchetului cu pricina, insista si chiar da si o somatie de definitivarea cerereii, primeste in sfarsit raspunsul de respingerea cererii pe motivul ca "solutia data de procuror este temeinica si legala" si asta pusa la posta cu o intarziere de peste 10 zile de la redactare si inregistrata in registrele de corespondenta.
Omul ramane perplex de raspunsul primit. In disperare de cauza apeleaza la Parchetul National Anticoruptie, fiind ultima lui speranta, unde incearca sa depuna o plangere prin care demasca pe anchetatori (Politie si Procuratura) de comiterea infractiunii de coruptie si favorizarea infractorului. Si cum corb la corb... are alta surpriza. Aici din acuzator devine "interogat" si chiar acuzat. Este intrebat, brutal, autoritar si ireverentios, daca anchetatorii i-au "cerut bani sau foloase necuvenite", daca are cunostinta ca anchetatorii au primit bani sau folose necuvenite de la ce-i incriminati pentru a da acesasta soluiti si cate altele etc, etc...
La raspunsurile negative ale lui i s-a spus ca nu-i de competenta lor, aceste acuze pot fi luate in consideratie numai daca se aduce dovezi privind luare de mita sau foloase necuvenite etc. I-au inapoiat cererea si au dat de inteles ca audienta s-a sfarsit.
Cu toate ca a incercat sa arate ca piesele aflate in dosar (unde este si o expertiza grafologica a Politiei care confirma ca semnaturile care i se atribuie nu-i apartin), ce confirma faptele incriminate privind falsul intelectal si uzul de falsi savarsit de casiera si contabila si, dovedesc reaua credinta, partinirea si favorizarea infractorului, de catre anchetatori, procurorul de la PNA spune ca cele prezentate in petitie nu face obiectul unui act clar de coruptie, deci nu este de compententa lor...
In disperare, bietul om, incearca sa explice ca in conformitate DEX al limbii romane "CORUPTIE, coruptii, sf 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, DE LA DATORIE . ( sublinierea noastra) 2. Desfranare... " (pag 201) este definitia corupriei si legea nu poate fi decat in contextul acestei definitii... dar in zadar.
Refuzul de dialog era categoric, ba chiar au incercat sa il intimideze...
Este "sfatuit" ca poate fi acuzat de ultraj si cate altele, la adresa organelor statului si ar fi bine sa isi vada de treburile lui si sa se lase de "colpotari gratuite" si sa nu se mai ia "dupa gura lumii"...
Cu toate ca, in disperare, a insistat sa i se arate concret care-i "litera de lege" unde se defineste juridic CORUPTIA, raspunsul a fost nici mai mult nici mai putin decat o... invitatia de a parasi sala de auduiente ca timpul afectat audientei a luat sfarsit. Aproape a fost imbrancit si scos in "suturi"....
Oare reaua vointa, partinirea, favorizarea unui infractor in exerctarea sarcinilor de serviciu de catre un reprezentant al legii nu-i un act de coruptie? Numai latura pecuniara si avantajele materiale este davada unui act de coruptie?

Acum interb si eu ca ala ... nestiutorul: "Ce-i corupria si cine sunt coruptii?

Apropo, stiti care este definitia data de amicul meu al "P.N.A."? Peschesul Nemerniciilor A tuturor coruptibililor PSD

Se spune ca toate dosarele cu "coruptii" demascati de PNA nu-s altceva decat inlaturarea incomozilor puterii, sau cei ce au uitat sa cotizeze sau au cotizat sub barem .

Se spune ca nu exista un guverna al Romaniei; este "guvernul Nastase". Daca un functionar guvernamental are proasta inspiratie ca intr-un interviu, sau cu vreo ocazie sau actiune oficiala, indrazneste sa spuna altfel decat "Guvernul Nastase", este preferabil sa-si prezinte demisia, ca altfel este ...demolat pe veci, daca nu apuca sa se sinucida inainte.

Am citit cartea lui Michael Drosnin si totusi abordez problema cu un oarecare scepticism, mai degraba stiintific decat teologic. Posibilitatea de a anticipa viitorul utilizand textul biblic mi se pare mai degraba un sacrilegiu sau un fel de "voodoo" informatic. Probabilistic se pot realiza conexiuni intre literele textului pentru a obtine ceva despre care noi avem cunostinta, respectiv pentru computer sunt necesare date de input despre care noi stim deja, spre pilda "Ytzhak Rabin" , "Binjamin Netaniahu" etc. Dar sa putem defini ceva ce va avea loc peste o suta de ani sau mai mult este absolut hazardant. Datele de input vor fi aleatoare si supuse subiectivismului operatorului. Biblia poate contine teoretic toate aceste date dar maniera de criptare cred totusi ca ne scapa iar cele relevate de Drosnin par sa fie doar varful icebergului. Only G-d knows it all.

"limbut e din nascare si are mestesug / sa nu spuie nimica, vorbind cu mult belsug. / discursurile-i vaste n-au nici un inteles, / se-aude numai zgomot si sunet gol si des. [...] orisice lucru poate sa fie stramb sau just, / dreptatea-i chestiune de varsta si de gust."(Mizantropul, Moliere).

nici nu stiu de unde ar trebui sa incep. cred ca cel mai bine ar fi sa atrag mai intai atentia celor care scriu aici ca atunci cand isi exprima o idee sa incerce sa o structureze in asa fel incat sa nu "ne duca pe noi in ispita" de a intelege gresit sau a nu intelege deloc ce vor sa spuna. credeti-ma ca stau de multe ori si recitesc unele mesaje pana imi dau lacrimi in ochi- nu de sentimentalism ci din dorinta de a intelege ceea ce citesc. insa unora se pare ca le face o reala placere in a ne baga si mai tare in nebuloasa prin folosirea persistenta de mesaje disparate si rupte din anumite contexte, de preferinta biblice.
sa o luam pe indelete. 1. "oamenii crestini sunt chemati sa isi serveasca stapanii pamantesti ca pe DUMNEZEU, iar nu ca si cum ar trebui sa placa oamenilor"? ce-ai vrut sa spui cu asta, ce corcitura de idee poate fi? dupa stiinta mea crestinii sunt chemati toti la a sluji pe unul Dumnezeu si nu oamenilor sau trupurilor lor- mai bine zis placerilor.
2. ei bine, asta cu ridicarea n-o pot inghiti asa cum ai enuntat-o matale acolo! prin ridicare se intelege CONLUCRARE intre Dumnezeu si om. Dumnezeu da putere de ridicare omului prin forte proprii, dar numai daca acesta vrea sau o cere in mod expres; altfel nu se baga cu de-a sila in viata ta si in nici un caz n-o sa te ridice din morti ca pe un sfant numai pt. ca ai apartinut unui anumit cult. iar in ce priveste sus-numita "lauda a lui Dumnezeu" sa avem pardon: "nu tot cel ce spune Doamne, Doamne va intra in imparatia lui Dumnezeu"! si din tot putina mea stiinta iti spun ca nu tot ce facem spre lauda lui Dumnezeu este automat si bun si necesar si perceput de El ca fiind bun. ia de pilda jertfele din VT care au devenit inutile odata cu venirea lui Hristos pt. ca S-a dat pe Sine jertfa.
3. mamma mia, ce rastalmacire de la adevaruri, de la realitatile istorice!... de unde stii ca filosofii au fost impotriva religiei crestine, cine ti-a spus asa o idiotenie? si cine a zis ca religia crestina nu e si filosofie in acelasi timp si ca s-a slujit sau/si se mai slujeste de unii filosofi? poate nu stiai dar majoritatea filosofilor antici au pregatit calea pt. implementarea culturii crestine, au fost un fel de premergatori(dar nu vizionari) ai crestinismului. de aceea pe unii pereti ai bisericilor din tara noastra, pereti mai vechi decat neo-protestantismul si ce a iesit din el, se gasesc incondeiati filosofi ca Platon si Aristotel. si nu sunt aratati ca niste sfinti, cu aura, ci doar ca simpli oratori- pastori de suflete. dealtfel arta oratoriei, de care exclusiv si in mod persuasiv se folosesc toate cultele asa-zis crestine, arta oratoriei o avem tocmai de la ei, de la acei 'inainte crestini'. asadar nu ei l-au respins pe Hristos ci cei care le-au scos oratiile din context- cam asa cum faci tu acuma.
4. "e frumos a scrie versuri cand nimic nu ai a spune"...(Eminescu, poate ai auzit de el) ati mai auzit voi, oameni buni, ca ar fi spus Hristos sa ne lipim inima de avutii si sa ne lasam condusi de placerile lumii acesteia? cum se poate una ca asta? adica ce, S-a contrazis pe El Insusi atunci cand i-a cerut tanarului bogat(care toata viata lui urmase legile si pazise cu strictete poruncile de la templu) sa-si imparta averea saracilor? oare n-a zis El, atragand atentia asupra pericolului care ne paste pe toti atunci cand avem bunastare, ca "f. greu va putea un bogat sa intre in imparatia lui Dumnezeu"? dar, in fine, poate nu ti-a explicat nimeni pana acum: saracia in sine nu este o garantie pt. castigarea raiului dupa cum bogatia nu este un impediment in sine. protestantismul a facut din invatarea pe de rost a citatelor biblice si explicarea lor disparata un scop. ortodoxia si catolicismul mai pastreaza inca ceva ce voi nu veti avea niciodata: TRAIREA. pt. ca in definitiv si la urma urmei nu dogmatica sau stiinta versetelor iti da viata ci urmarea intocmai a preceptelor continute acolo. fara suport din partea ta n-ai nici un merit sa intri in rai, nu crezi? iar cand spun suport exclud din start ideea ca daca te duci in lume sa faci prozeliti iti castigi comori in cer. asta nu pot sa cred fiindca nu vorbirea ne arata ca suntem crestini, ci faptele noastre de crestin. parca in aceeasi biblie scrie ca "LITERA UCIDE DAR DUHUL FACE VIU"!!!
6. drama ta cea mai mare, ca sa te arat si eu cu degetul asa cum o faci tu, drama ta cea mai mare e ca dai sfaturi altora fara a fi in masura sa discerni intre bine si rau si fara a cunoaste realitatile din biserica ortodoxa. am sa-ti spun si eu ce m-a deranjat nu cu prea multi ani in urma. intr-un sat oarecare, unde comunitatea ortodoxa era f. puternica, un batran senil a cazut prada unor sectanti si s-a botezat la ei. pana aici nimic neobisnuit, am spune noi. dar sa vedeti ce-au facut 'fratii'. s-au apucat de zidit o casa de adunare. si-au zidit, si-au zidit, zi si noapte, pana ce au terminat-o. cum credeti ca arata cladirea? cat un castel medieval! PT. O SINGURA PERSOANA! dar ce se gandisera ei: ortodocsii astia sunt niste pagani, ia sa-i invatam noi ce inseamna crestin si sa vezi cum ni se umple casa de...buzunare zeciuite! stop cadru. si ca sa para a fi niste sfinti, eleganti si lustruiti ca si reformatorii de la care si-au luat obarsia, si pt. a-si ascunde propriile minciuni si sumele fabuloase pe care le dirijeaza cum vor capii(pardon, pastorii) s-au gandit sa improaste cu noroi in biserica ortodoxa romana. le e mai la indemana. "dezbina si cucereste" este un dicton f. la moda in ziua de azi. pastrez si eu in suflet aceeasi sila fata de oameni care pastoresc pe credinciosi dar n-au nici in clin nici in maneca cu ortodoxia autentica. si totusi, daca nici Dumnezeu nu-i judeca(inca), eu ce, sunt mai presus de El si-mi pot permite sa o fac in locul Lui?
7. te arunci cu capul inainte si nu vezi ca ai sa ti-l zdrobesti de zid. pt. ca asta faci tu: incerci sa intimidezi pe cei nestiutori si-i ademenesti cu scheme ciudate de vorbire despre lucruri pe care le stii doar din auzite, nu si din experienta proprie. tu pui sub semnul indoielii chiar si pe cei cativa sfinti pe care-i recunoasteti pt. ca, sa-ti spun un mic secret, aproape toti marii sfinti au trecut macar o scurta vreme prin experienta Athosului. dar ce conteaza asta, noi credem in Isus- care scris asa, in limba aramaica inseamna "magar"! facem aici o mica observatie: stiati ca primii crestini mai erau numiti de romani si 'inchinatori la un cap de magar'?! tocmai de asta, ca ii ziceau Isus si nu IISUS.
8. nu vreau sa iau apararea nimanui la acest punct, doar iti atrag din nou atentia ca ceea ce faci tu se cheama judecata particulara.
9. adica a fuma si a bea nu sunt pacate... asta va spune voua pastorul la seratele voastre? pacatul lumii acesteia, cum ii zici, e ca are pacate. dar daca n-ar avea atunci nici n-am mai deosebi binele de rau, nu-i asa? nu-mi mai pomeniti voi de pacate la crestini cand voi insiva n-ati fost consecventi iar dupa revolutie ati dat navala in Romania strigand in gura mare ca sunteti fara de pacate. va cunosc, am fost acolo si am incercat atunci sa va fac sa intelegeti ca nu sunteti sfinti. dar voi nu, o tineati pe a voastra. acum nu mai e asa? liturghia ortodoxa nu era buna dar v-ati gandit de cativa ani incoace sa faceti ceva asemanator la intalnirile voastre de duminica/sambata. colindele noastre traditionale si pastrate de ortodoxie, pe cand voi nu erati nici macar in mintea celui rau care v-a nascocit pe urma, acele "bijuterii muzicale" cum le-a numit Breazul in cartea sa, ati inceput sa ni le furati si sa ni le deformati dupa bunul plac pe muzica ce dealtfel va caracterizeaza. nici nu puteati auzi de cruce cand ati venit la paganii de ortodocsi. apoi, spre stupoarea mea, intr-o oarecare zi pe care n-am s-o pot uita vreodata, un coate goale, un cizmar, un laptar sau ce-o fi fost el, venit de aiurea sa ne invete credinta, mi-a intins in fata o biblie de-a lui pe care lipise o cruce din hartie decupata!!! i-am cerut sa mi-o dea s-o studiez dar n-a vrut, a tras-o repede la spate. ce ordinarie... mai nou ati pus-o si pe unele case de adunare. nu pt. ca asta E bine ci pt. ca DA/ARATA bine si poate sa induca in eroare pe nestiutori. la inceput botezul nu se admitea decat pe la varsta de 16-18 ani, dar s-a revenit asupra deciziei si mai nou pot fi botezati copii chiar si cu 10 ani mai mici. nu mai continui ca am sa obosesc prin a enumera doar.
10. bai taticule/mamicule, sa stii tu ca primii protestanti s-au nascut in exact mediul care va sustine si astazi si care a sustinut cruciadele si inchizitia. putina istorie nu strica sa cunoastem. Biserica de Rasarit si cea de Apus s-au despartit dintr-o neintelegere la anul 1054. cea de Rasarit s-a numit Ortodoxa iar cealalta Catolica. mai tarziu, Luther, Calvin si Zvingli s-au rupt de biserica catolica prin marea si cunoscuta miscare a Reformei. stim motivele dar mai stim si ca ei insisi n-au vrut o transformare la nivel liturgic a slujbelor ci una de factura spirituala. asta si-au dorit. numai ca niste "zavorati in duh si adevar" le-au rastalmacit gandirea si dorintele spunand ca nu mai e nevoie de preotie, de simbolica in cult, de botez, de cainta, de smerenie si de toate celelalte. asa ca pana in zilele noastre s-a ajuns la un nr. de peste 5000 de secte, mai multe chiar decat statele lumii. ce crezi, acestia sunt pierduti sau se vor mantui? stii ce cred eu, ca cei care au dus la proliferarea sectarismului se fac direct vinovati de caderea acelora si ca vor fi aruncati in iad in locul lor. dar sa nu ma adeveresc prooroc mincinos.
in incheiere il indemn pe interlocutorul tau sa se lipseasca de binecuvantarile tale binevoitoare si lingusitoare.
ORTODOXIA NU FORTEAZA PE NIMENI SA RAMANA, SA CREADA SAU NU IN CEVA; PROTESTANTISMUL TE OBLIGA SA FACI CE SPUNE, ALTFEL ESTI EXCOMUNICAT. unde e liberul arbitru aici?
just me

Eram intreaga zi cocotata intr-un nuc, maiestos prin dimensiunea coroanei , si le dadeam dureri de cap tuturor.Acola ma simteam extraordinar de bine, eram mai aproape de cer, pe care il simteam ca pe ceva tainic si catre care simteam ca trebuie sa tind!
Pe o scandura, asezata cu greu intre doua crengi, era intreaga mea avere: carti, carti, o gramada de carti, pe care le citeam de cate trei , patru ori.Imi dadusem seama ca o carte trebuie citita de cateva ori ca s ao intelegi pe deplin, simtindu-i de fiecare data alt gust .
Si vedeam de acolo , de langa cer,tot satul, frumos insiruit de-a lungul drumului, cu casute albe, pline de verdeata……dar ceea ce imi placea si ma fascina in acelasi timp erau niste ruine, de fapt ziduri incepute si neterminate, ale unei biserici; erau in aceeasi curte cu locasul in care se oficiau duminica d eduminica slujbele.De cate ori ma duceam acolo, trebuind sa cer voie bunicului, ma cuprindea o frica inexplicabila, amestecata cu evlavie……Zidurile erau acoperite de buruieni, era si zmeura intr-unn colt, lipseau caramizi multe , iar in locurile goale erau cuiburi de turturici….le speriam de fiecare data, curioasa ca un copil sa la ating, sa le simt zbuciumul.
Ceea ce ma mai atragea era un perete din care au fost desprinse caramizi si era ca un fel de scara , pe care puteam urca pana sus.Acele ziduri fusesera incepute de bunicul meu si lasate in paragina caci sistemul care a imbratisat minunea comunista la noi, a considerat ca un om ca el si preot pe deasupra, cu o buna influenta aspra satului, nu mai trebuia sa propovaduiasca Sfanta Scriptura, fiindu-le frica de o revolta……l-au inchis timp de 15 ani si l-au plimbat prin toata tara, dar despre asta iti voi vorbi mai tarziu.
Cat am fost copil , am crescut cu el langa mine si despre tot ceea ce am vorbit si-a pus amprenta asupra mea.
Eram 9 nepoti, caci bunica mea , pana sa ramana singura , nascuse deja 5 copii, iar fiecar edintre ei aveau , la randul lor, copii.Inchipuie-ti ce era la masa cand ne strangeam si cum incerca Parintele Ioan sa se impuna in fata “hoardei de barbari” ce invadau bucataria!
Cand imi aduc aminte, ma incearca un suras si o nostalgie….
In fiecare dimineata , cand ma trezeam, ochii imi picau pe o icoana primita dar de la niste maicute duse in pelerinaj la mormantul Mantuitorului, la Ierusalim.Asezata in mijlocul peretelui, gatita cu stergar din borangic tesut in razboi, era privita cu sfintenie si smerenie.
Mica fiind , ochii Mantuitorului ,blanzi, ma urmareau intreaga zi si ma dojeneau cand faceam vreo boacana;acum ,realizez ca aceeasi privire trebuie sa o avem fiecare dintre noi si sufletul sa ne fie descatusat de orice rautate si invidie.
In fata icoanei, seara de seara , bunii mei si intreaga liota de nepoti , ne rugam .Noi copiii , nu faceam acest lucru fiindca eram convinsi, ci mai mult sub imboldul bunicului…..stia el ca aceste momente imi vor ramane in amintire si ca atunci cand voi simti, vor fi asternute cu litere ferme, mirosind a vara si o lacrima stand sa rasara in coltul ochiului….Tot in fata icoanei ne stergeam lacrimile dupa vreo boacana descoperita de bunul meu….
Imi amintesc fata-i brazdata de ani , incadrata de o frumoasa barba colilie, pe care in fiecare dimineata, si-o pieptana cu gesturi sigure si maiestoase.Era fascinant sa il urmaresc dimineata d edimineata, avea o prestanta pe care atunci nu i-o remarcasem, dar acum, realizez ce-mi atragea ochii d ecopil.Avea o forta interioara, o verticalitate spirituala care , fara sa vrei te invaluia si atragea ca un magnet.In unele zile reuseam sa il determin sa imi depene din amintirile lui…..Ceea ce l-a impresionat cel mai mult in viata sa, asta am dedus eu din vorbele lui, a fost faptul ca in inchisoare s-a definit spiritual ,
langa el avand oameni destepti, profesori, medici, care , ca si el, fusesera sechestrati din cauza convingerilor si ideilor……Zi de zi, fiecare impartasea celorlalti colegi de celula din ideile lui ,…… si gandeste-te ce prelegeri sustineau acei oameni!La ce nivel se discuta acolo!

A defini cauzalitatea ar insemna sa intru intr-un "cerc inchis",cu termeni,cu probabilitati...

Eu am gandit astfel:

Admite însă afirmaţia conform căreia conceptul cauzării presupune conceptul de libertate, pentru că numai prin ideea de a face lucruri, a acţiona, ajungem să sesizăm ideile de cauză şi efect.

Apoi am dat exemplul de mai jos:

"Potrivit lui Georg Henryk von Wright, nici acţiunea nu va putea fi complet prinsă în reţelele cauzalităţii, nici nu putem susţine că de fapt cauzarea presupune libertate."

Mai vin cu o precizare:

O cauzalitate stabila implica gasirea unei varietati de explicatii pentru fiecare segment procesual al lumii, bazate pe acelasi pachet interactiv fundamental, si cu cit sunt mai complexe structural si comportamental agregatele reale cu atit sunt mai dificil de derivat dintr-un pachet cauzal extrem de redus.

Ce zici tu:
"... ca textul e greoi. Se folosesc prea multe neologisme care mai mult incurca decat ajuta."

Este o remarca ...de care se poate tine seama,in realitate se poate comenta folosind cuvinte uzuale...

La o alta nedumerire a ta:
"Ma intreb ce treaba are tot aranjamentul acesta cu notiunea de libertate. Mai bine zis, ce fel de libertate este avuta in vedere aici?"

Fireste este vorba despre libertatea de a gandi despre lume si viata.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Daca poate fi considerat profesionist numai scriitorul care traieste exclusiv din ceea ce publica?

Da, asa ar fi, in mod normal, dar sunt de facut unele precizari. Pe la noi, piata de carte in ansamblu (editare, tiparire, difuzare) este inca destructurata, nu functioneaza, nici macar ea, dupa legile pietei libere, asa ca stacheta este pusa prea sus.

Chiar daca reuseste performanta de a fi publicat in tiraj comercial (nu 50 de exemplare platite de autor) si cartea i se vinde, la tirajul mediu de 3.750 exemplare/titlu (dat de Asociatia Editorilor) drepturile de autor sunt modeste, chiar si atunci cind sunt platite corect si la timp. O carte pe an nu asigura "traitul din scris".

Un bestseller atinge, poate, 20.000 de exemplare si poate aduce 200-400 milioane (brut), venit ce ar incadra autorul in categoria "profesionist", asa cum a fost ea definita, dar normal ar fi sa poti trai din acel tiraj mediu, nu din exceptii.

Din acasta cauza, top-urile "de vinzari" sunt inlocuite cu top-urile "de prestigiu" (succes la critica, premii literare, adica de apartenenta la coterii literare) care sunt false si compromit autorul roman in fata cititorului roman. Institutia care administreaza acest "prestigiu" este Uniunea Scriitorilor.

Urmatoarea intrebare este: de ce nu mai conteaza USR?

Pentru ca este un club inchis in care totul se invirte in jurul acestui prestigiu formal, sunt destui scriitori de succes care au refuzat sa mai faca demersurile necesare pentru a fi primiti in Uniune (numar de carti, dosar de presa, recomandari de la alti membri ai USR). Fara sa mai fie o garantie a valorii, acest club inchis are alte probleme de rezolvat, probleme care nu au nevoie de vizibilitatea si transparenta pe care ar aduce-o un site sau forme de promovare care sunt la fel de discrete azi.

Pentru o scurta perioada, ASPRO, aparuta ca o reactie a tinerilor scriitori la defectele USR, a avut initiative laudabile. Dupa disparitia celui care era garantul moral si profesional, Mircea Nedelciu, ea a incremenit, membrii ASPRO au inceput sa se "integreze" in USR sau au renuntat la orice forma de activism.

Unul dintre lucrurile pe care eu le resimt pe acest forum e o lipsa de directie. Exista multe experiente personale deosebite, multe caractere reformate, exercitiul emigrarii e totusi dur sa recunoastem, exista multe spirite literate, multe personalitati cu simt civic, un simt atrofiat sub comunisti, in fine, am cunoscut o multime de persoane interesante pe acest forum, dar care nu converg inspre nici o directie comuna.
Daca nu ma insel, noi reprezentam un segment romanesc important in actualitate. As spune chiar ca scriem istoria Romaniei, si cand spun asta ma gandesc la istoria comuna, cotidiana, iar nu istoria aceea mistificata de comunisti si violata de glorie, de sublim, de jertfa, de sacrificii menite doar sa creeze un corolar nationalist.
Suntem 3000 de utilizatori inregistrati, si putem face mai mult decat simple sezatori tematice, in care fiecare incearca sa demonstreze ca adevarul sau e unic, iar ceilalti, fara sa-l inteleleaga, il demonteaza si demoleaza din subtext.

Cred ca forumului ii lipseste o intentie de grup, niste marturii definitorii, monografii succinte si personale ale locurilor unde suntem raspanditi, niste referate, niste notite, si de ce nu, publicarea lor nu doar in format digital. Vor avea daca nu valoare literara, macar una documentaristica, caci cine poate consemna o experienta de emigrant daca nu cel care o traieste direct.
Nu ma indoiesc ca exista si proiectele personale, dar un colectiv intodeauna ofera in afara de colorit si o perspectiva mult mai ampla. In plus, pentru sectiunile dedicate: film, muzica, literatura etc. sa se stabileasca niste criterii. Mi se pare, de exemplu, foarte bine ca cineva sa-mi povesteasca despre actorii sai preferati sau cele cateva filme vazute, insa a se tine o conferinta pe marginea unor preferinte e ceva denaturat. Si nu vorbesc despre gusturi ci vorbesc despre selectivitate.

Forumului astuia, daca nu deranjeaza remarca, cred ca-i lipseste personalitatea. Si observatia sper sa fie inregistrata ca o opinie pozitivista iar nu ca altceva, si poate ca cineva care trateaza profesioinal cu produse, de orice tip, poate confirma acest lucru. Nu vorbesc doar de management, si nici de administrare, ci de stil, estetica, etica, principii, declaratii de intentie, manifest, ma rog-personalitate.
As propune ca in viitor sa fie atenuate demagogia si populismul. Si patetismele. Si liricile baloase. Si da, patriotismele inutile. Ar trebui sa existe jurati. Un sistem redactional. In fine, s-ar putea face o gramada de lucruri.

p.s subscriu la opinia lui Axel. Frica de un subiect inseamna deja ignoranta. Ori de ignoranta ar trebui sa ne ferim cu totii.

"Dumnezeu este obiectul unui concept rational, care exprimã, regulativ, posibilitatea absolutã a unui lucru, nefiind el însusi un fenomen, adicã un dat al experientei.

Insa, în orizontul practicului, acolo unde legea moralã are ca obiect Binele suveran, Dumnezeu este însãsi conditia de posibilitate a Binelui suveran.

Dumnezeu reprezintã al treilea postulat al ratiunii practice.

Existenta lui Dumnezeu nu trebuie doveditã.

Fireste, în spatiul dialecticii transcendentale ratiunea produce dovezi ale existentei lui Dumnezeu:
-dovada fizico-teologicã;

-dovada cosmologicã;

-dovada ontologicã.

Toate acestea însã nu fac altceva decât sã "identifice" un obiect pentru Idealul ratiunii, ceea ce este imposibil,cãci Ideile (conceptele) ratiunii nu se raporteazã la obiecte ale experientei, nici nu pot astepta, vreodatã, o fenomenalizare a obiectului lor.

În orizontul practicului trebuie sã acceptãm existenta lui Dumnezeu, cãci altfel s-ar nãrui însãsi viata omului (fiintei rationale).

N-ar mai avea îndreptãtire existentialã Binele suveran, apoi legea moralã ar rãmâne fãrã obiect, libertatea s-ar aneantizã, dar odatã cu ea s-ar pierde si cauzalitatea, ceee ce înseamnã cã si cunoasterea, natura, lumea fenomenalã si-ar pierde temeiurile."

- "Tradus" in limba muritorilor de rind, textul de mai sus vrea sa zica - presupun - ca Dumnezeu la care face referire Biblia nu trebuie neaparat considerat un individ, cu chip si asemanare asa cum il prezinta Geneza 1:26-27, ci mai degraba o notiune abstracta... o necunoscuta pe care o introducem in mod conventional intr-un exercitiu de algebra pentru a facilita rezolvarea acestuia... si ca o consecinta, intreaga Biblie trebuie interpretata mai degraba in sens figurativ decit in sens literal.

Din punct de vedere personal, logica mea accepta notiunea de Dumnezeu ca persoana (individ) fizica (,) cu "chip si asemanare" (cu forma si contur!) - care efectiv vede, aude, vorbeste, se bucura, se minie, etc... deci si interpretarea Bibliei va fi acceptata in general in sens literal.


"te limitezi in gandire..."

- Posibil... In acelasi timp, nu avem nici o garantie ca (,) cu cit o teorie este mai sofisticata, cu atit probabilitatea ca aceasta sa fie mai aproape de adevar este mai mare...


"esti convins ca detii adevarul?"

- INTERESANTA intrebare, amice DESTIN, daca luam in considerare faptul ca fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com emana parca aerul si tonul unei autoritati supreme si ultime, in domeniul abordat, si apare formulat ca o AXIOMA absoluta, care nici nu mai necesita nici nu mai admite obiectii, completari, amendari, etc...

In ce ma priveste, spun intotdeauna ce gindesc si ma straduiesc sa expun si motivele pe care se intemeieaza presupunerile sau convingerile mele. Admit ca e posibil ca parerile mele sa nu reflecte neaparat si intotdeauna ADEVARUL, dar nu vad pe ce temei mi s-ar putea reprosa contrariul.


"daca accepti :
'Apocalipsa 21:1-3.'din care ai citat te contrazici singur...

- OARE?


"Unde va fi raiul ?

Unde va fi iadul ?

Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

- DEPINDE de definitiile pe care le dam raiului, iadului, si sufletului.

Unde va fi raiul?

Daca raiul este Gradina Edenului, in virtutea ideii de restaurare a Pamintului la starea lui imediat dupa de la creatiune, raiul va relocat pe Pamint, probabil (?) ca parte constituenta din Noul Ierusalim la care s-a facut deja referire.

Prin extensie notiunea de rai poate sa se refere si la acel loc (undeva in UNIVERS - e irelevant unde!) unde rascumparatii vor fi transferati temporar pe perioada de reinoire a planetei Pamint, cind conform Epistolei lui Petru - 2 Petru 3:10 - si Apocalipsa 20:9, "pamintul cu tot ce este pe el va arde".

Unde e iadul?

Biblia nu suporta ideea existentei unui loc anume, permanent, in UNIVERS, unde sufletele despartite de trup ale celor rai ard - ad-literam - la nesfirsit. Toate textele care ar putea fi citate ca suport pentru o asemenea idee contin elemente metaforice sau alte figuri de stil care fac interpretarea lor literala doar partial acceptabila. Raspunsul la aceasta intrebare il dau tot 2 Petru 3:10 si Apocalipsa 20:9 care insista ca cei rai vor fi mistuiti de focul care se pogara din cer.


"Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

- Obligatoriu amindoua, in conditia in care cele doua elemente nu se pot manifesta independent una de cealalta... dar acesta e din nou un aspect inca in discutie in contextul subiectelor "Sufletul" si "SUFLETUL ESTE NEMURITOR"...

MEA CULPA !

Imi insusesc urmatoarele definitii (din Dictionarul Explicativ) ale termenilor in discutie:

IMORAL (adj.) = care este in contradictie cu principiile moralei
MORAL (adj.) = care corespunde moralei; in conformitate cu morala
MORALA (s.f.) = forma a constiintei sociale care reflecta si fixeaza idei, conceptii, convingeri privind comportarea individului în societate.

Ca sa nu-mi reprosati unicitatea sursei de informare (periculoasa, dupa Sf. Ieronim: "TIMEO HOMINEM VNVS LIBRI"), va sugerez si cateva definitii cosmopolite:

Din LAROUSSE:
IMMORAL (adj.) = Qui viole les règles de la morale
MORAL (adj.) = Qui concerne les moeurs, les règles de conduite en usage dans une société.
MORALE (n.f.) = Ensemble des principes de jugement et de conduite qui s'imposent à la conscience individuelle ou collective comme fondés sur les impératifs du bien; cet ensemble érigé en doctrine.

Din AMERICAN HERITAGE DICTIONARY:
IMMORAL (adj.) = Contrary to established moral principles
MORAL (adj.) = 1. Of or concerned with the judgment of the goodness or badness of human action and character. 2. Teaching or exhibiting goodness or correctness of character and behavior. 3. Conforming to standards of what is right or just in behavior; virtuous. 4. Arising from conscience or the sense of right and wrong. 5. Having psychological rather than physical or tangible effects. 6. Based on strong likelihood or firm conviction, rather than on the actual evidence.
MORAL (n.) = 1. The lesson or principle contained in or taught by a fable, a story, or an event. 2. A concisely expressed precept or general truth; a maxim.
MORALE (n.) = The state of the spirits of a person or group as exhibited by confidence, cheerfulness, discipline, and willingness to perform assigned tasks.
MORALS (n. pl.) = Rules or habits of conduct, especially of sexual conduct, with reference to standards of right and wrong.


Din cele de mai sus se vede ca MORALA este o constructie a mintii umane, un ansamblu reguli de comportament specifice unei anumite comunitati umane. Unele comunitati (mai exact, conducatorii politico-religiosi ai acestora), din dorinta de a legitima un anumit set de reguli, i-au inventat origini supranaturale (exemplu: Decalogul inscris in Tablele Legii).

Exista, prin urmare, o morala crestin-ortodoxa (aplicabila exclusiv celor care apartin de facto comunitatii crestin-ortodoxe, definita ca multimea persoanelor credincioase care respecta normele Bisericii), dar si alte morale, specifice altor comunitati (nu neaparat religioase). De exemplu, sinuciderea este considerata imorala de catre morala crestina (dar si de catre cea islamica, de exemplu), dar normele morale hinduse si shintoiste o accepta...
De aceea, cred ca trebuie declarat intotdeauna CADRUL MORAL in care se face o apreciere morala (la Fizica, asta se cheama precizarea sistemului de referinta). Nu este, adica, riguros stiintific sa se faca aprecieri morale fara aceasta precizare.

Statele moderne (laice, in cea mai mare parte), in dorinta stabilirii unui set universal de principii independent de conditionarile nationale si religioase, au adoptat in 1948 Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ca ansamblu de norme de comportament individual si colectiv.
La ACEST set de principii m-am referit cand am afirmat (in comentariul cu pricina) ca obligativitatea studierii religiei in scoli, ca disciplina obligatorie, in trunchiul comun, este imorala: se incalca Articolul 18 al numitei Declaratii.

In sfarsit, va cer scuze pentru lipsa de rigurozitate.
Va multumesc pentru ca mi-ati atras atentia.
Cu stima,
AR

P.S. Personal, nu cred ca, in anul 2004, cineva mai poate crede SINCER ca textul biblic este de sorginte divina si ca are si alta valoare in afara celei literare (remarcabila, de altfel, desi extrem de inegala)...