|
te provoaca sa gandesti
demonic
Probabil ca am gasi lumea destul de monotona daca ar fi numai bine in ea, respectiv in noi. Oamenii ce ne par in totalitate buni tind sa ne plictiseasca repede, nu-i asa?
Rafinamentul intelectual tine de o anumita doza de demonism, daca e sa ne luam dupa Demonii lui Dostoievschi. Fara conflict interior, fara sfasierile acelea in care notiunile se confunda si sufletul e gata sa se piarda, viata e lipsita de efervescenta, e liniara si sterpa. Cioran propunea gandirea in spirala descendenta pana cand adevarul (sau binele)se spune singur, ca forma de zbucium iar scrisul ca modalitate de vindecare. Ceea ce e cu adevarat frumos la demonul intelectual este ca are capacitatea de a se sinucide de dragul binelui, ceea ce binele nu ar face-o niciodata! In afara de acest rau inerent, pe care nu l-as zgandari inutil cu bisturiul, as propune stranutul pentru alungarea micilor dracusori care pot fi astfel stranutati, alungati sau educati dupa voie.
Ingeri si demoni-Dan Brown
A
- de
mermaid
la: 14/08/2006 12:06:13
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?) Ingeri si demoni-Dan Brown
A trai pentru a-ti povesti viata-Garcia Marquez Indragostita de un masai- nu mai stiu autoarea :( ********** Tot ce se intampla o data, poate sa nu se mai intample niciodata. Dar tot ce se intampla de doua ori, se va intampla cu siguranta si a treia oara. Bunica a descantat. Nu s-a inteles niciodata cu mama pe acest subiect. Mi-a descantat odata, pe ascuns si de atunci niciodata! Cand a fost sa moara a vrut sa-mi spuna din descantece dar nu am dorit acest lucru. Se spune ca tin de demonic.
...sa vorbim in soapta (ca trezim demoni!)in cuvinte mici...ale noastre!
Vrem prea mult, Alexandra! din pacate nu dorm cam niciodata,si nici nu-i usor sa te feresti de ei!
Prefatã
Prin ce tinuturi ratacesti Pribeaga? In care grota din povesti Ai hibernat -- o vara-ntreaga? O, Muza mea cu nasul mic Si coapse fine, Abia sculptate din nimic, De ce te-ai dus de lângã mine?... Ti-am prins în parul inelat Vreo floare artificiala? Te-am ofensat Cu vreo metafora banala? Ori mi-ai batut vreodata-n geam Si, spionînd perdeaua trasa, Te-ai suparat ca nu eram Acasa?... Vrei poate macii din livezi Pe toti cu mâna ta sã-i scuturi? Sau te distrezi Cu palaria dupa fluturi? N-ai dormit cumva pe-afara Si te-ai trezit sub un umbrar, Indragostita de-un magar Ca-n Visul unei nopti de vara? Cu Demonul lui Lermontof Te-ai fi-ntilnit si ti-a fost frica?... Nu ti-a intrat cumva-n pantof O pietricica? (De-aceea-mi iese schiop si mic Un vers, în fiecare stanta... Vezi, tot m-ai inspirat un pic De la distanta!) Ori m-ai zarit vreodata stând Cu Muza altuia? Se poate. Le-am spus cuvinte dulci, pe rând, La toate... Dar n-am fãcut-o pe furis Cum fac confratii mei cu tine, Ci pe afis Mi-am spus pacatul la oricine, Si confidentele, tu stii, Le-am dat pe fatã, tale-quale, Intr-un volum de Parodii Originale... Oricum, de-o fi ca-n viitor Sã pleaca stihurile mele, Las marturie tuturor Ca n-ai colaborat la ele Ca singur m-ai lasat sã scriu O carte-ntreaga fãrã tine... Si daca totusi mai târziu Te vei intoarce lângã mine, Nici nu te-alung, nici nu te-mpac, Ci-n fundul calimarii crunte Muind un deget, am sã-ti fac Un benghi în frunte! CORBUL
Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător, Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate, Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor. ,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător. Doar atît, un trecător." O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată, Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor, Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore – Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore – Nume-n lume trecător. În perdele învinse roşul veşted de mătase Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor; Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă: ,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor – Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor – Nu-i decît un trecător." Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l ,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor; Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială, Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător; Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător, Beznă, nici un trecător. Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme, Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor; Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită, Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!” Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!'' Doar ecoul trecător. Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie, Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor. ,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate... Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor. Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!'' Vînt şi nici un trecător. Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă, a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor. N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune, Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor, Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor, Sus, pe bust, se-opri din zbor. Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese, Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător. Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală, Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor! Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore!'' Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător; Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor – Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor- Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''. Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie, Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor. Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană, Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor – Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''. Spuse Corbul: ,,Nevermore''. Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă, M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor. L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor – Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor, Doar cuvîntul: «Nevermore»''. Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă, Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor; Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise, Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor – Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor – Vorba Never – Nevermore. Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică, Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător, Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor – Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor, Ea, pierduta mea Lenore. Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare, Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor; ,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' – Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore. Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !'' Spuse Corbul : ,,Nevermore''. ,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor, În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină, Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor, Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. ,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător, Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare, Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore – Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. ,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul, Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor! Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă! Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor! Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una, Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor, Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează, Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor; Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor. Niciodată – Nevermore.
Isabela Iorga_ Despre originile omului
- de
SB_one
la: 29/12/2003 11:17:08
(la: Tablitele de la Tartaria) Despre originea omului
Sursa: Isabela Iorga Data: 06.01.2003 La Annunaki (Nephilim) s-au descoperit cateva tablite sumeriene, continand un text foarte curios pentru noi, prin informatia pe care o transmite. Aflam ca, acum 450 000 de ani a aterizat pe Pamant o civilizatie sosita din Constelatia Taurului, roiul Hyadelor, pentru a-si salva planeta. Au extras de pe planeta noastra cantitati de aur si alte materii prime ce le erau necesare pentru atmosfera lor. Ei sunt cei care raman aici si vor intemeia o supercivilizatie pe care noi o cunoastem sub denumirea de Sumer. Ceea ce se cunoaste eronat este spatiul in care aceasta civilizatie a sosit si a intemeiat prima sa tara. Multi afirma ca civilizatia sumeriana a aparut dintr-u inceputuri pe teritoriul cuprins intre Tigru si Eufrat, in vechea Mesopotamie, insa nu sunt de acord cu aceasta afirmatie si voi incerca sa demonstrez si de ce, studiind chiar documentele vechi sumeriene. Aceasta civilizatie intemeiata de catre extraterestrii din Constelatia Taur (steaua Aldebaran), a aparut pe teriroriul vechii Hiperborea, in zona actualilor Carpati. In 1961, Nicolae Vlasa descoperea primele tablite de la Tartaria, despre care se afirma initial ca ar fi fost “importate” din Sumer, dar dupa ce sunt verificate si datate la Moscova, concluziile vor fi altele. Tablite de acelasi tip se vor descoperi ulterior celor de la Tartaria in zona Portilor de Fier, la Lepenskii Vir, pe malul drept al Dunarii. Istoricul rus N. Jirov declara in revista Znanie Sila (1971) faptul ca sumerienii au migrat din zona carpatica, ducand cu ei o scriere deja cunoscuta. In sprijinul afiramatiilor sale aduce argumente imbatabile. Primul calendar mesopotamian nu corespunde latitudinii Sumerului, ci zonei din nordul peninsulei balcanice( Geto- Dacia). Sumerienii au migrat cu tot cu calendar, insa acesta nu se mai potrivea la marimea zilelor si noptilor de pe latitudinea lor, fapt pentru care a fost schimbat. Acelasi argument a fost folosit si de catre astronomul polonez Ludwig Zaidler in cartea “Istoria ceasurilor” pentru a demonstra migratia sumeriana din zona carpatica. Savantul sovietic mai sublinia faptul ca limba sumeriana era total diferita de ale vecinilor semiti, iar scrierile lor plasau originea stramosilor intr-o tara montana sau submontana. Datarile cu carbon radioctiv(C 14) au stabilit ca tablitele carpatice sunt mai vechi cu 2 milenii decat cele din Sumer, iar scrisul de pe tablitele de la Tartaria, localitate pe care am identificat-o cu prima resedinta regala din lume, atestata in Lista din Larsa, cuprinzând "Regii care au domnit inainte de Potop", sub denumirea de Badtabira (BA/b/-D/u/-TI-BIR-A/ = "Asezarea de la poarta de acces a celui care vorbeste, conduce si traieste in casa de lânga apa" - v. Mures), este mult mai vechi decat cel descoperit pe placutele din Sumer. Desi s-a realizat o "citire" si traducere a semnelor de pe aceasta tablita, la o "recitire" in sensul invers al acelor de ceasornic am identificat: BAB-SARRU / RABU-DU-KI-USU-EN / ZU-GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU / ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA, pe care le traducem prin: "Poarta de acces a marelui rege cer conduce cele patru districte ale tarii puternicilor zei al Lunei si Focului, a protectorilor care slujesc masa mare pentru jertfele inchinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) si renumitului zeu al Lunii din nord, cel care face sa prospere mâncarea si bautura, dupa disparitia celor doi zei si doua zeite (Igigi)". Pe aceleasi tablite de la Tartaria, s-au gasit scrise cuvintele: “BAB"=Poarta" (intrare-iesire), evidentiata prin "orificiul" realizat in tablita, acolo unde, de fapt trebuia sa fie "fata omului", SARRU-RABU = "Marele rege", un titlu, o demnitate, evidentiata prin "tichia regala", iar prin asocierea termenilor BA/b/-SA/rru/-RABU a rezultat Basaraba, apelativul remarcabilei dinastii regale din spatiul carpato-danubiano-pontic, astfel atestata si ca prima dinastie regala din lume. Orasul Badtabira, cum se numea atunci Tartaria, era resedinta reglui ENMEENLUANNA (EN-ME-EN-LU-ANNA = "Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare de omul Cerului"). In aceasta tara sunt pomeniti a fi aparut, (tot pe tablitele de la Tartaria), “Cei sapte zei - IGIGI" (I-GIGI/ru/ - "Umbrele oamenilor rai, demoni, de lânga râu", v.Mures), fiii lui AN si stramosii lui Anu, descrisi ca niste demoni cu infatisare monstruoasa. Am prezentat cateva dintre informatiile existente pe placutele de la Tartaria fiindca legatura dintre ele si ceea ce voi expune ulterior este fantastica. Concluzionand datele expuse mai sus si care sunt imposibil de contestat, fiind autentice si provenind din cea mai directa sursa, aflam ca pe teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic a existat o civilizatie de “zei”, ai “lunii si ai focului”, o tara mare, care cuprindea patru districte si avea capitala in orasul Badtabira (Tartaria), condusa de catre regele ENMEENLUANNA. Aceasta tara va ramane consemnata in documente sub numele de Tara LUANNA sau Tara regelui AN. Cu toate acestea, el nu a fost primul rege al tarii, ci tatal sau, regele ANU, asa cum ne-o confirma si scrierea de pe placute: “fii lui AN si stramosii lui ANU”. Ei au intemeiat cea mai veche dinastie regala cunoscuta pe pamant, de pana acum, cea numita a Basarabilor. Aceasta Tara, LUANNA sau a lui ANU, se intindea in NV tarii noastre, in munti. In “Legenda lui Ghilgames”, epopee sumeriana, se povestesc intamplari din timpul domniei regelui Anu si a potopului care a avut loc atunci. Dar pana sa se produca potopul, mai precis pana sa fie provocat de catre extraterestrii din Tara LUANNA, au avut loc mai multe evenimente importante care au determinat, in final, luarea fatidicei hotarari. Pentru a ilustra cat mai corect si clar evenimentele acestea, voi apela la celebra lucrare, despre care nu se poate afirma ca a fost falsificata. In mit ni se povesteste cum au decis “zeii” sa creeze o noua fiinta si cum au si creat-o. Ea este numita Enkidu in povestire, iar in Biblie se va numi Adam ( insotit de catre Eva, consoarta lui). Toate aceste denumiri nu reprezinta nimic. In epopee, fiintei nou create trebuia sa i se dea un nume, in Biblie s-a tradus gresit ceea ce dorea sa se exprime initial. Adam reprezinta denumirea AND-ului pe care noile fiinte il aveau, iar Eva, care in ebraica se traduce prin HAVVA=viata, reprezinta viata fiintei create. Adam si Eva inseamna impreuna AND-ul si VIATA, deci o noua fiinta, viabila, cu ADN-ul uman actual si care a fost creata pe cale genetica, de catre extraterestrii. Noile fiinte au fost create din ordinul regelui ANU, dar au fost “plamadite” de catre zeita Istar, fiica regelui Anu si nu aratau precum arata omul in prezent, ci, dupa cum ne informeaza epopeea, omul nou era: “o fiinta de-o putere coplsitoare, cu trupul invelit in par, asemeni fiarelor din codri”, “un urias”, care, dupa ce “a imbratisa-o pe frumoasa din Uruk, “si-a pierdut din vlaga”, “fiarele au fugit de el, simtind ca nu mai e de-al lor” si el “s-a facut mult mai chipes si mintea i s-a limpezit.”Observam ca primele fiinte, create pe cale genetica, erau mai putin aspectuoase dar foarte puternice, forta lor bruta fiind prinicipala trasatura care ii interesase pe creatori inca de la inceput, ele urmand a fi folosite in muncile cele mai grele, aidoma sclavilor si totodata, li s-a fixat prin informatia din AND si o limita de viata, de 120 de ani pamanteni. Noile fiinte nu gandeau si nu stiau sa se reproduca ( aceasta idee o regasim si in Biblie, cand ni se spune ca Adam si Eva nu se impreunasera,“nu gresisera” si nu gustasera din “Pomul cunoasterii binelui si al raului”, adica nu incepusera sa gandeasca si, drept consecinta a acestui fapt, nu se bucurau de liberul arbitru, pentru a face diferenta dintre bine si rau). Odata ce aceste fiinte incep sa se reproduca, vor apare modificari in natura fiintei lor, atat de ordin fizic, cat si intelectual. Se pare ca urmasii “primilor creati” sunt fiinte cu un aspect fizic placut, pierzandu-si blana de pe corp, mai slabe ca putere fizica decat stramosii lor, dar cu o minte mai “limpede”, adica mai buna. Totul ar fi fost bine si frumos daca unul dintre fii regelui, ( acestia erau Enki, zeul intelepciunii, numit si EA si Enlil, zeul vazduhului, numit si EL), Enki sau EA, nu s-ar fi revoltat impotriva tratamentului animalic si fara de mila aplicat noilor fiinte. El le va invata sa se reproduca si ii va invata sa gandeasca. Din acest moment, noile fiinte vor gandi si se vor inmulti independent de vointa creatorilor, dar mai ales, la un moment dat se vor ridica impotriva acestora si a modului in care erau tratati. Care va fi reactia extraterestrilor? Ce se va intampla? Din mit aflam ca regele a convocat un consiliu, o adunare, in orasul Suruppak, unde s-a discutat foarte aprins despre transformarea suferita de catre fiintele create spre a le deservi intereselor proprii si s-a propus ca toate aceste fiinte revoltate si neascultatoare sa fie innecate printr-un potop, hotarare pe care regele Anu a aprobat-o in final. Prin decizia de a face sa dispara toate fiintele create de ei si pe cele nascute din acestea, extraterestrii au dorit sa distruga urmele si efectele unui experiment genetic, care, din punctul lor de vedere, se soldase cu un esec, ceea ce au si facut. In epopee, zeita Istar, fiica regelui Anu, care face o multime de rautati, urmarind rezultatele potopului la a carui producere consimtise, se inspaimanta:” De ce-am vorbit atat de crunt in adunarea zeilor? Tocmai eu care-i zamislisem pe pamanteni, prin voia mea, i-am lasat prada apelor, fara sa misc macar un deget, ci apasandu-i cat mai mult”. Potopul provocat va fi cu mult mai puternic decat preconizasera “zeii” : “Prapadul se-ntinsese atat, ca nu mai putea fi oprit. Insisi zeii se-nspaimantara de ce dezlantuisera si se uitau din inaltimi, fara sa stie ce sa faca si cum sa le poata opri.” Cat de clar precizeaza mitul lui Ghilgames faptul ca potopul a fost provocat de catre extraterestri si mai ales ca proportia si urmarile sale au fost calculate gresit de catre acestia… Zeul EA ii informeaza pe oameni (“fii lui Cain”) despre iminentul eveniment si Noe, care in mit se numeste regele Ziusudra, va pleca pe mare si se va salva, el impreuna cu toata tara sa, adica impreuna cu toate fiintele de felul sau, urmasii sai. Zeul EA va fi considerat tradator si damnat de catre neamul sau, urmand ca persoana sa-i fie acoperita de rusine, blamata, creindu-i-se in mod voit un renume malefic si devenind in constiinta omenirii acel “Sarpe” care i-a ispitit pe oameni sa greseasca, Diavolul biblic. Acest personaj apare in Biblie sub forma sarpelui care a ispitit-o pe Eva sa muste din mar, deoarece el era conducatorul unei fratii, a unei societati numita Fratia Sarpelui si, probabil era apelat cu titlul de “Sarpe”, dar Enkil nu a facut altceva decat sa ia apararea unei fiinte slabe si sa o ajute. Dupa Potop, o parte din locuitorii din aceasta zona vor migra spre un alt teritoriu, intemeind Sumerul. Acestea sunt pe scurt evenimentele care s-au petrecut in acele timpuri, pe teritoriul Carpatic, iar faptul ca Potopul biblic s-a pornit aici poate fi explicat precis si clar. In civilizatia sumeriana ni se vorbeste despre cei opt regi care au domnit inainte de potop, pentru un timp de 241 200 de ani si despre dinastiile Ur, Kis, Uruk de dupa potop, cu regii lor, care au domnit pentru perioade de 177 de ani, 24 150 de ani, 3 luni si 3 zile si jumatate, 2300 de ani, iar dupa dinastia lui Uruk, urmand alte dinastii pe care nu le mai cunosc. Aflam ca din momentul sosorii extrterestrilor si a instalarii lor in Tara LUANNA, acum 450 000ani si pana la Potop s-au scurs 241 200 de ani, timp in care fiinte creata pe cale genetica a avut timp sa evolueze, sa devina independenta fata de creator, ca specie si organizare sociala si chiar sa se ridice impotriva acestora. Facand un calcul ar insemna ca acum 208 800 ani a avut loc marele potop. Data aceasta concorda cu data la care s-a produs cel de-al doilea cataclism din istoria Atlantidei, adica acum aproximativ 200 000 de ani ( primul avand loc acum aprox. 800 000 de ani, cel de-al doilea, acum aprox. 200 000de ani, iar ultimul, prezentat ca fiind un mare potop, acum 11 000 de ani). O prea mare coincidenta, nu-i asa? Potopul declansat de catre extraterestrii din zona muntilor Carpati a afectat foarte puternic Atlantida, determinand plecarea unei populatii numeroase de pe insulele ei, spe alte zone de pe glob. Despre migratia atlantilor si despre conflictul iscat intre ei, extraterestrii si fiintele nou create vom vorbi cu o alta ocazie. Sper ca am reusit sa va conving de veridicitatea celor mai sus prezentate sau daca nu, cel putin sa va provoc sa cercetati singuri. http://www.rufon.org/articol/16/ Moto: Crede in cel ce cauta Adevarul, Fereste-te de cel ce l-a gasit. (A.Gide)
Rugaciunile Parastaselor
- de
pr Iulian Nistea
la: 31/12/2003 09:05:49
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Buna Eduard.
Despre rugaciuni mai intai:
Despre moarte, rai-iad, starea sufletului:
In final, acum cred ca intuiesti si singur care e rolul si folosul acestor rugaciuni si ritualuri pentru cei adormiti:
Doamne ajuta.
pr Iulian
Via Ionel: "Conflictul nu est
- de
core
la: 29/01/2004 22:53:50
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca") Via Ionel: "Conflictul nu este atat de mult intre europeni si americani, sau intre postmodernisti si ceilalti, ci un conflict apocaliptic intre teisti si umanistii (seculari) cu repersursiuni in toate, inclusiv arta."
De unde se ajunge la concluzia ca teistii sunt demonii, iar umanistii post-moderni, un fel de clone laice ale sfintului gheorghe in razboi cu modernistii si europa la gramada. Nu inteleg termenul de "inchistate" aplicate "bagajelor", dar sa trecem la fond: tot ce e vechi, este cu necesitate subred si prafuit, va sa zica, lipsit de valoare- se subintelege din ditirambele dvs. De partea cealalata, a post-modernilor ("umanistii" new age? :))) ), singura valoare intrinseca pe care le-o point-ati pare a fi doar vederea buna pe timp de noapte, caci ei sunt in stare sa vada nudul imparatului (macar ala era un imparat, nu o paiata, model in serie ). Din start ii grupati pe post-moderni in simpli observatori ai predecesorilor, nihilisti numai pe argumentul timpului, nobili strict prin alianta cu arta pentru ca oricum nu pot fi aristocrati din nastere (aristocratii sunt goi, sa nu uitam), laici pentru ca trebuia sa voluntarieze cineva si ca adversari ai teistilor :)) "Din punct de vedere artistic, dezagreez. Nimeni nu are nevoie de bagaje vechi, prafuite, inchistate si subrede, cu atat mai putin America. " Curios cum un judecator al teismului da sentinte absolut nemuritoare (in sensul ca sunt bune de inscriptionat in piatra, ca Tablele Legii) la adresa a 240 de milioane de oameni! Reteta de varza a la bruxelles mai lipseste la masa imparatului si ecce post-modernismul cu fatza umana! :)) Salutari neo-secularismului. :)
pt ff si core
- de
ionel
la: 30/01/2004 10:11:07
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca") ff> Credeti ca, in linii generale, culturile se pot auto-izola, sau este macar asa ceva posibil in secolul 21?
Bineinteles ca nu se pot autoizola, dar putem sa incercam totusi, nu? ;-) core> De unde se ajunge la concluzia ca teistii sunt demonii, iar umanistii post-moderni, un fel de clone laice ale sfintului gheorghe in razboi cu modernistii si europa la gramada. Ai perfecta dreptate: no toti teistii sunt demoni. Iar pe tema umanistilor postmoderni, as prefera o comparatie cu Lucifer mai degraba 8-] core> tot ce e vechi, este cu necesitate subred si prafuit, va sa zica, lipsit de valoare- se subintelege din ditirambele dvs. Referitor la arta, cu putine exceptii, DA! Daca insinuezi ca m-am referit la toate cele vechi, nu numai la arta, exceptiile sunt mai multe. core> De partea cealalata, a post-modernilor ("umanistii" new age? :))) ), singura valoare intrinseca pe care le-o point-ati pare a fi doar vederea buna pe timp de noapte, caci ei sunt in stare sa vada nudul imparatului (macar ala era un imparat, nu o paiata, model in serie ) N-am nevoie de ochelari infrared sa vad goliciunea imparatului (Iulian sau Boschete Jr)... core> Din start ii grupati pe post-moderni in simpli observatori ai predecesorilor, nihilisti numai pe argumentul timpului, nobili strict prin alianta cu arta pentru ca oricum nu pot fi aristocrati din nastere (aristocratii sunt goi, sa nu uitam), laici pentru ca trebuia sa voluntarieze cineva si ca adversari ai teistilor :)) Generalizezi cam multe din putinele mele cuvinte. Nihilisti? Pentru pacea sufletesca a teistilor, modernistilor si structuralistilor, da. Nobili? Nu exista nobili. Aristocratii sunt goi? Imparat este cuvant peiorativ pentru mine. Imparatul este mai degraba un parvenit cu aere manierate, decat un aristocrat (un idol fals si gaunos de altfel). Laicii, adversari ai teistilor? Cam drastic, nu? core> Curios cum un judecator al teismului da sentinte absolut nemuritoare (in sensul ca sunt bune de inscriptionat in piatra, ca Tablele Legii) la adresa a 240 de milioane de oameni! Te rog, nu-mi pune vorbe-n gura. "Sentinta" mea a fost limitata specific la arta si la felul cum arta inaintasilor trebuie vazuta in prezent, nicidecum un fel de sentinta inscrisa-n piatra la adresa tuturor europenilor. Mai citeste inca o data paragraful cu pricina. Iar pe chestia cu inscriptia in piatra, nu te-ncrunta asa de tare ca apa trece si pietrele se macina si se sfarama in timp oricum. core> Reteta de varza a la bruxelles mai lipseste la masa imparatului si ecce post-modernismul cu fatza umana! :)) Reteta de varza? De ce o reteta, si nu doar varza ori salata? Sau o coroana de spini in contrapoint cu ghiulurile si lanturile de 'spe carate si dintii incrustati cu diamante?
Se pare ca si "visarea" a devenit ceva "molipsitor"!
- de
luckystar
la: 20/02/2004 05:44:29
(la: Balada in numele oricarei iubiri pierdute) Tu, inger sau demon, nu rade de-a mea clipa,
Nu vreau ca tineretea sa-mi fie o risipa. Opreste-te si spune-mi ce sunt, de unde vin Si... ce sa fac in viata: sa blestem, sa ma-nchin?... Tu spune-mi sensul vietii; eu am sa rad de el. Da, nu pricep povestea, dar spune-o-ncetinel, Ca sa-ti aud parerea si sa m-amuz de ea. Stai! Nu pleca, o clipa! Dar clipa-as vrea sa stea... De ce? Sa iti vad ochii, o demon zurbagiu, Sau inger, poate?... Mai stii - sunt ageamiu, Cand stau sa fac in pripa asa clasificare, E lucru greu - se vede - si nu e de mirare Ca nici nu stiu sa-l fac. Dar, dupa rima, sigur, ajungem tot la drac. Deci drac ai fost amice si greu ti-a fost sa spui. Vorbesti de lucruri sfinte? Mai pune-ti pofta-n cui. Ca vine Doamne-Doamne s-arunce-n tine fulger. (Ce rima pacatoasa: ajungem iar la "inger"!) Deci, iarasi de la capat: a fi sau a nu fi Sau, azi, in forma noua: iubi sau nu iubi!... "De ce"-ul lasa-l, maine, caci avem timp de el, Desigur, pentru tine a devenit un tel. Eu fac ce-mi spune mama, ca sunt ascultator. Nu fii asa ironic, ca esti ingrozitor! Dar drept sa-ti spun, amice, m-ai intristat un pic, Mai bine spune clar ca habar n-ai nimic Stii - cum sa-ti spun? - mi-e teama ca totusi e ceva Si se trezeste-n mine instictul de-a urla. Oh, nu la luna, fii sigur, ci la mine Cand esti aici totul se preschimba, dar in bine Insa, cum pleci... ADIO si iar se schimba toate Si-apar atatia oameni sa-mi puna bete-n roate, Incat uit si de tine, si de povestea ta Si iarasi de la capat si zile-ntregi asa... Esti demon sau esti inger ce vii din infinit, Orice ai fi ADIO! Cu asta s-a sfarsit. Caci, ca sa cugeti bine la extrapamantesti Tu trebuie ca viata din plin sa o traiesti!... Deci, ai plecat cu mine, in lumea mea de-o clipa Si-n urma-ne uitarea, vartejuri se ridica. Dar ingeras sau demon, ce esti, eu te previn: INCEPE PENTRU OAMENI SA FII DOAR UN STRAIN!
¨Citesc cu plăcere, îmi
- de
gabriel.serbescu
la: 22/02/2004 14:36:53
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?) ¨Citesc cu plăcere, îmi plac ideile şi îl caut pe Dumnezeu. Dar îmi plac şi cîrnaţii de Pleşcoi, bufoneriile crude, brînzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanţa.
Sunt, hélas, lacom, echivoc, uşor de atras spre lejerităţi de tot soiul... Asta e, vreau-nu-vreau, "reţeta" mea existenţială, tensiunea primejdioasă a destinului meu. Frumos mi-ar şedea să iau o poză de teoretician famelic, să strîmb din nas dinaintea iahniei şi să contemplu nudul blond sau brun cu grimase mistice (...) Amatorii de idolatrie şi căutătorii de monumente exemplare trebuie să fie preveniţi: sînt un om patetic, multicolor (ca să nu spun pestriţ), încercat de o sumedenie de demoni. Dacă am ceva de spus, e tocmai din unghiul complicaţiei mele, al efortului meu zilnic şi al nemulţumirii mele perpetue. Cine - atribuindu-mi perfecţiuni geometrice - e dezamăgit să-mi vadă ridurile, şi-a creat un interlocutor fals şi nu am de gînd să încurajez o asemenea anomalie.¨ Andrei Pleşu, Plai cu boi (citatul il gasesti in portada Humanitas) Articolul intreg a fost publicat in exact primul numar al revistei Plai cu boi. Mi se pare evident un fel de marturisire ce-l plaseaza pe Plesu intr-o dimensiune cat se poate de umana. E o postura cat se poate de sincera iar sinceritatea e intodeauna cat se poate de demna. Ca sa ai un raport si mai bine definit ar trebui sa-ti amintesti, sau sa vezi Ultima tentatie a lui Isus, un film la fel de scandalos pentru spiritele incremenite in anumite tabuuri sau roluri sociale. Fiind un zeu lui Isus nu i se permite, nici macar printr-un simpu exercitiu de imaginatie sa fie un familist. Adica sa fie om, si sa-si respecte conditia umana. Fiind un ganditor, lui Plesu nu i se mai permite o alta imagine. Exista o scrisare a sa, cred ca intr-un numar mai vechi al Dilemei, in care inceraca sa-si explice gestul de a scrie, iar nu de a gira o revista ca Plai cu boi. Plesu nu face publicitate ci aporteaza un condei revistei. Cat despre Plai cu boi nu stiu daca este o revista pornografica. Vulgara da, pentru ca in fond reflecta un fel de a fi romanesc. Dar este si un raspuns culturii sexuale europene si americane. E o revista originala. Sau era, nu mai stiu. Cat despre Plesu, ceea ce insista si el in mesajele sale, e sa nu i se uite in nici un moment conditia sa umana. Supusa in unele momente erorii.Sau pacatului. Pentru ca doar prostia este constanta, nu si inteligenta. Cu manipularea in presa nu am inteles mesajul prea bine. O poezie favorita de-a mea... si puteti si sa o auziti recitata de autor la
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/fatfrumos.html Fãt-Frumos -- de Adrian Paunescu Oameni, oameni, fratii mei, Disperatii, fericitii, V-ati spãlat de superstitii, De demoni si dumnezei. Insã-i nu-i destul folos Dacã peste tot ce este V-ati spãlat si de poveste, L-ati pierdut pe Fãt-Frumos. Vin la voi acum plângând, Gura-mi sângerã ca rana, Unde este Consânzeana, In ce bolti, pe ce pãmânt? Mã ridic plângând de jos, Ca la un pierdut examen, Unde vã e basmul, oameni. Ce-ati fãcut cu Fãt-Frumos? Fãt-Frumos n-a existat, N-a stat nimãnui în cale, Era numai visul moale Al vreunui trist bãiat. Mai visati de vreti sã fiti Fericiti cu capu-n pernã, Feriti epoca modernã De rigizi si scofâlciti. Din prea mult entuziasm Sã nu spargeti Voronetul, Dati-i voi mai mare pretul, Oameni, mai râvniti la basm. Voi, care aveti copii, Nu-i lãsati sub gând satanic, Sã respire sterp, mecanic, Ca si când nu ar fi. Doborâti himera jos, Oameni, reveniti în lume, Pe umana noastra culme Regãsiti pe Fãt-Frumos. Fãt-Frumos si toti ai lui, Fiincã unde nu-i poveste Lume nu-i si om nu este Si, de fapt, nimica nu-i. El venea la noi pe jos Si ni l-au rãpit piratii, Vamesi vigilenti, redati-i Actele lui Fãt-Frumos. Dati-i viata înapoi, Ochii mari, miscarea buzii, Fãt-Frumosul din iluzii Si frumos numai prin voi.
Giovanni Papini - Un Om Sfars
- de
anda
la: 28/03/2004 10:58:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta) Giovanni Papini - Un Om Sfarshit
Simona Popescu - Exuvii Garcia Marquez - Despre ragoste shi altzi demoni, Un veac de singuratate, Dragoste in vremea holerei, Vivir Para Contarla Ernesto Sabato - Tunelul Cioran - Caiete, Pe culmile disperari, Amurgul Gandurilor, Demiurgul cel rau, Silogismele amaraciunii etc Salvador Dali - Jurnalul unui geniu JD Salinger - De veghe in lanul de secara (Catcher in the rye) Ileana Vulpescu - Arta conversatziei Paolo Choelo - Alchimistul, The Warrior of Light Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop
Nu vad de ce ar trebui demoni
- de
belazur
la: 29/03/2004 19:48:06
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete) Nu vad de ce ar trebui demonizata o intreaga cultura - doar din cauza unor escroci? Am prieteni care fac yoga de mult timp si nu-i pot banui de nimic ce ar face sa "mi se ridice parul din cap". Poate e adevarat ca intreaga filosofie nu este accesibila unui ortodox, dar gimnastica yoga, tehnici de respiratie etc. au fost imprmutate cu succes de diverse scoli de pregatire a actorilor, dansatorilor, medicilor...
Nu te mai obosi sa le explici ,romani 1.Dumnezeu rupe legatura cu ori cine pacatuieste rezultatu oamenii calauziti dupa poftele lor demonice.
Arhonte Carol sunt - Sa nu ne emotionam prea tare...
- de
(anonim)
la: 16/05/2004 17:26:46
(la: Existenta divinului?!) Toata stima Desdemona Doamna, ati punctat perfect, si cu real bun simt.
Intr-adevar, religia crestina nu a fost deloc blanda la inceputuri (care au durat mai mult de o mie cinci sute de ani!!!), timp in care conducatorii institutiilor religiei crestine au impus-o popoarelor cu forta si mentinuta asisderea. S-au facut crime impotriva umanitatii strigatoare la cer( iar Cerurile nu au raspuns!), Hitler pare un mic copil, cu cele cateva sute mii de oameni arsi, in numele "omului nou" "rasei alese". In Evul mediu au fost arsi pe rug, milioane de oameni din popoarele Europei,au fost schingiuite asa cum nimeni vreodata n-a facut-o in numele nici unei alte religii "pagane" "barbare" din trecut. Nici macar satanistii, cei ce se inchina lui Satan nu au atins acest rafinament al " blanzilor crestini ". Ma refer,repet,la liderii credintei crestine acelor vremuri. A fost Intoleranta extrema si a fost Moarte! Eu sunt Nascut crestin. Insa sunt un spirit realist si lucid. Iar memoria si logica mea sunt asa cum trebuie sa fie. Eu nu il neg pe Dumnezeu, ar fi ca si cum m-as nega pe mine, insa nu imi face extrem de multe iluzii privitoare la excelenta si infailibilitatea religiei crestine. Si nici nu cred ca va fi ultima mare religie a pamantului. Istoria a dovedit-o de atatea ori. Imi amintesc acum, ca religia crestina a numit toti marii Zei ai religiilor anterioare Diavoli, Demoni. Litera religiei crestine a hotarat si i-a "alungat din ceruri!! Vorbesc acum de fapte, de adevaruri scrise, mentionate intr- o serie mare de documente Reale ale vremurilor trecute. Documente ignorate de capii religiei crestine pe la anul 300. Este stiut si ras-stiut! Un fapt interesant legat de mitul "Alungarii din cer": Aproximativ 7000 ani in urma, Constelatia care stapanea zona "spirituala" a cerurilor, Nordul, era Constelatia...DRACO! Steaua polara era Thuban, steaua cu magnitudinea cea mai mare din aceasta Constelatie. TOATE popoarele lumii de la acea vreme si-au bazat religiile si credintele pe stralucirea si influenta acelei constelatii. Mari civilizatii s-au dezvoltat,regate puternice,imperii,au beneficiat de o cunoastere si o tehnologie de care cei mai mari savanti, fizicieni moderni (crestini ai mileniului 2 si 3,acum,) ar trebui sa fie invidiosi. Exceptie, Tesla. Cea mai importanta civilizatie de atunci cea egipteana, ne-a lasat piramidele, ale caror coordonate matematice insumate, dau exact coordonatele Constelatie Draco, cu punct focal pe steaua Thuban! Este un fapt, nu imaginatie. Toate scrierile importante ale "Vechilor", descriu contacte directe ale oamenilor cu "Zeii", patriarhii traitori cu cel putin doua mii de ani inaintea anului 0.e.n, descriu "carele de foc", si "slava cerurilor" si "Ingerilor", veniti sa imparta oamenilor diverse. Cu putin timp inainte de aceasta era, Constelatia Draco conform legilor Naturale si Universal Divine, si-a schimbat pozitia pe cer ,si o alta stea i-a luat locul in centrul Nordului - Polaris. Aceasta schimbare in ceruri, a fost perceputa si inteleasa de popoarele antice, in felul in care stim. Urmarea a fost o noua religie, care s-a impus aspura celorlalte in timp. Cu 10 mii de ani inainte, o alta constelatie inconjura polul Nord, si civilizatiile se cunosc care sunt acelea, aproximativ, Atlantida, etc. Peste alte ...1000 de ani, alta stea polara se va gasi la Polul Nord, fapt ce va produce diferite schimbari in constiinta "modernilor" locuitori ai pamantului, urmand o...alta religie, decat cea crestina., s.a.m.d Concluzia? Universul se schimba,constiinta oamenilor se schimba, Istoria se repeta la intervale regulate, precise, de timp. Traim in mit, spunea cineva. P.s- Un fapt Real,ce poate parea ciudat pentru unii, revoltator pentru altii, crestini hotarati sa fie crestini. Arheologii au descoperit in cel putin 3 locuri in Romania, tara noastra, un ex.la Adamclisi, o bucata de ceramica,veche nu de 2050 ani de pe timpul razboaielor daco-getilor cu romanii, ci de aprox.4000 ani, ceramica pe care era scris in limba daca ( nu romana) o rugaciune a unei femei dace catre Divinitatea sa, care afirma cam asa,redau aprox: " Mare zeita, sunt 666, sunt luminoasa si buna, te rog sa iti amintesti de aceasta si sa ma reincarnezi..." Ce sa fie de spus? Sunt stramosii nostri, au fost oameni buni,viteji, patrioti, iubitori de vatra si copii, stramosi ce traiau omeneste, in pace cu inimile si constiintele lor, inchinandu-se Divinitatilor timpului, cum noi urmasii lor, ai dacilor si getilor, ne inchinam Divinitatilor prezentului fiind impacati cu ei in constiinta noastra. Intrebarea ce mi-o poate pune oricine - Sugerezi ca Dumnezeu nu este acelasi, Unul in toate timpurile? Bineinteles, insa, capacitatea de percepere a constiintei umane este diferita de la epoca la epoca, dupa sistemul cunoscut, deal-vale, deal-vale. Sa fie omenirea astazi in pozitia "deal"? Sa privim putin la actiunile imperiilor de astazi, la actiunile locuitorilor din tara unde s-a nascut ultimul mare Invatator al omenirii, si sa ne reamintim in ce punct in timp au disparut civilizatii si odata cu ele cultura si religia acestora. Arhonte Carol Daca acceptm ideia ca Dumnezeu a creat cu puterile sale nemasurate Totul, si a "suflat" duh in narile creaturilor, investindu-se pe sine insusi in fiecare, trebuie sa acceptam si ideia logica, ca Diavolul este creatia lui Dumnezeu, ce contine in el acea scanteie Divina. Ne place ideia ,nu ne place, o acceptam daca vrem sa intelegem ceeva din adevar. Si consider ca a afirma ca Diavolul este Adversarul lui Dumnezeu, este gresit, intrucat ii negam puterea infinita a lui Dumnezeu , caci stim din textele vechi, ca se lupta cam de 10.000 ani cu aceasta creatura a sa, si se pare ca nu o invinge!
Rezulta de aici ca ideia ca Diavolul este adversar lui Dumnezeu este falsa, rezultata din intelegera eronata a legilor ce au creat si mentin Lumea si cerurile, neintelegere ce s-a produs demult,in vremuri anterioare crestinismului. Vorbesc de crestinism, intrucat doar in aceasta religie apare Diavolul ca Adversar al lui Dumnezeu. Mai degraba este de admis, ca Diavolul, este creatia lui D.zeu, necesara pentru scopuri ce sunt ignorate voit sau nu, de cei care au fost intemeietori de religii,ori lideri ai acestora, la un moment dat. Ideia ca nu exista bine fara rau, este veche si clara, ideie de echilibru pentru "prea mult", Budha o numeste "calea de mijloc. In orice situatie in care aceasta balanta este neechilibrata, aici pe pamant, in universul mare, intervine agentul de judecata, ce aduce justitia. Diavolul! Este clar si stim toti ca Dumnezeu este bun si nu este functia sa aceea de a pedepsi! Dumnezeu este Unu. Si UNU nu actioneaza. Cine actioneaza sunt Doi, Trei, si Patru. Unu intervine doar spre a modula creatia acestor trei elemente, spre un nivel superior. Si totusi, dumnezeu este in Creaturile sale. Rezulta ca cine pedepseste? Cu razboaie, molimi, foamete, dezastre naturale? Diavolul? Dumnezeu? Religia crestina descrie putin inexact, rolul fiecarei persoane din trinitate. Religia Buhista descrie ceva mai bine, si spune despre cele trei persoane ce alcatuiesc pe UNU : Creatorul, Mentinatorul, Distrugatorul! In ordine, Brahma, Vsihnu, Shiva. Rezulta ca acest Shiva este Distrugatorul, Diavolul din religia crestina, care se pare ca are suficient de mare putere ,intrucat este TREI-ul, spre a distruge. Orice! Insa in tratatele hinduse, scrie clar ca acest negativ Shiva, distruge Universul ( Mahapralaya) la sfarsitul timpurilor, si tot el face posibila resorbtia Universului intreg , in totalitate, in UNU. Rezulta ca Shiva este singura persoana din trinitate ce face posibila integrarea constiintelor in Divin la sfarsitul timpurilor,indiferent de gradul de evolutie, iubire, credinta a acestor constiinte. Ar rezulta asadar ca acesta este Adversarul lui Brahma Doi-ul, cel ce creeaza Universul si nu adversarul lui Unu. Si mi se pare clara teama si ura oamenilor din vremurile vechi,impotriva aceluia care distruge creatia. Insa stim ca daca Unu nu vrea, nimic nu se misca. De asemena, acest Shiva mai distruge actionand la nivel mental, psihologic in om, ignoranta, prostia, indolenta,rautatea, mania, agresivitatea,etc. Shiva are deci funtie de curatire a pasihicului uman, prin metode radicale, fara mila, care poate aduce asa-zise suferinte. De aici imaginea sa terifianta. Insa doar intr-un psiho/mental clarificat, curatit,se poate oglindi imaginea Divinului. Totului. Caci nu exista din cate stim o alta metoda de a-l Sti pe Dumnezeu, decat ca Ideie Prima, si ca sentiment , iubire. Sa nu uitam ca religia crestina este veche de doar 2000 ani, si ca in multe din textele sale sacre, sunt preluate rituri, idei, personaje, ce apartin religiilor anterioare crestinismului cu cel putin 5-6000 ani! Daca la un moment dat religiile vechi au inteles gresit anumite idei fundamentale, este clar ca si crestinismul le-a preluat corespunzator. Totodata, stim bine, in toate textele marilor personaje care au existat inainte de anul 0.e.n, ca Enoch, Moise, Hermes,textele sacre hinduse, Mahabharata, Upanishadele, Ramayana, textele egiptene, nu fac nici o referire la Diavol ca adversar al lui Dumnezeu, desi descriu cu amanunte evenimente, contacte cu trimisi ,reprezentanti ai cerurilor. De ce odata cu venirea in existenta lui Issus a intrat in scena si acest personaj, este greu de spus. Stim si acceptam ca Issus, a fost unul dintre cei mai mari invatatori care au existat. Parerea mea este ca anumite texte au fost introduse in Biblie, ulterior, dupa plecarea sa, de cei care au scris despre existenta sa. Este greu de cercetat evenimentele dintre anii 30-300 e.n. Oricum se stie ca mai marii intruniti in Consiliul de la Niceea, au scos anumite texte din Biblie si au adaugat altele. Referitor la Faust al lui Mann si Goethe, la pactul facut cu Diavolul,la asa-numita vanzare a sufletului sau in schimbul dobandirii de cunoastere si bunuri,( observati tiparul- tentatia sarpelui, Diavolului, reeditata., nimic nou sub soare!) parerea mea este ca aceasta vanzare a sufletului se refera de fapt la anularea in psiho/mental a ideii ca Diavolul este adversarul lui Dumnezeu, si deci la renuntarea nu la iubirea de Divin ,ci renuntarea la ignoranta, si deci la teama fata de asa numitul Diavol, teama, indusa in constiinta sa (si nu numaii a sa) mod exagerat, eronat pentru scopuri greu (sau poate ca usor ) de vazut, de catre marii capi ai bisericii si religiei crestine de la dupa anul 30 e.n, repectiv la Consiliul de la NIceea. Pactul sau cu Diavolul, inseamna decat intelegere ,clarificare a unor adevaruri fundamentale, de unde accesul lui Faust la cunoastere. Faust a lucrat pe niste texte lasate de Solomon ( aprox.700 i.e.n) care a lucrat practic la randul sau, obtinand puterea de a controla si manipula orice fel de energie, rea sau buna, Diavoli, demoni sau Ingeri, fara a avea cine stie ce probleme. De ce a putut sa controleze, sa comunice, sa comande acestora ? Intrucat, este stiut ,iar daca nu, este bine sa se cerceteze spre incredintare, ca OMUL este superior multora din asa numitele grupe de ingeri, demoni, din alte sfere de existenta, prin faptul ca poseda "CHIPUL" lui Dumnezeu, constiinta, fiind apt de creatie, si de impunere a vointei sale in virtutea dreptului sau divin. Reamintiti-va ca niciunde, in nici un text, nu este scris ca vreodata, vreun inger, ori demon a creat ceva. Solomon a avut o mie de sotii, fiecare din alte tari decat tara sa, toate aducand cu sine ca zestre, zeii religiilor acelor popoare. Iar Solomon a construit pentru fiecare sotie cate un templu la care aceasta sa depuna ofrande zeilor ei. Si a fost atat de intelept incat sa invete de la fiecare sotie , cate ceva despre zei vechi, obieciuri, rituri, etc. Si pe toate le-a iubit, si a fost mult hulit ,urat de capii religiei sale, intrucat "se inchina zeilor pagani". "Cheile lui Solomon" este denumirea textului lasat urmasilor. Faust a cercetat si lucrat pe textul "Demonii din Goetia", un fel de subcapitol la "Cheile". Interesant este faptul ca una din sotiile sale era din Goetia. La vremea respectiva nu exista o alta zona denumita astfel, decat regiunea daco-getilor!!!! Caci este vorba de Geti si nu Goti, intrucat acest potpor din urma, s-a format tarziu in istorie, se stie. Rezulta ca religia daco-getilor se baza pe astfel de elemente. La Adamclisi, s-a descoperit un ciob de ceramica vechi de cateva mii de ani (inaintea erei noastre) pe care era inscriptionata o rugaciune a une femei geto-dace catre o mare zeita , aprox.redau "mare zeita, sunt 666, sunt luminoasa, te rog sa iti amintesti de mine la reincarnarea mea". 666? Ei, dar nu acesta este cifra Diavolului? Si atunci de ce zicea femeia ca este 666? Era diabolica? Ei bine, 666 nu reprezinta cifra bietului Diavol, nu a reprezentat niciodata asa ceva. Aceasta este cifra totalitatii. A complexitatii si totlaitatii creatiei, cifra ce contine cheia,baza ,intelegerii creatiei si a legilor creatiei. Este interesant de discutat in acest sens cu specialisti in fizica si chimie, ei cunosc foarte bine structura electronului, ce are ca baza exact acest nr., 18, de cercetat si tabolul lui Mendeleelv unde se vede clar ca elementele caramizi ale universului au la baza acest nr. 18. Deci acest nr. este baza creatiei, si nu numarul Diavolului! De unde acesta ideie, pe ce s-au bazat, ce argumente au pentru aceasta capii din vechime ai religiei crestine, nu se stie. Intrucat ideia de nr. al Diavolului 666, deci 18, nu apare in nici o alta religie, veche ori noua, iar ca o precizare, nr.ul 108 apare Hinduisti si Budhisti, reprezentand cifra totala a lumilor create. Nici ele nu dau mai multe explicatii. Fac o ultima observatie- personajul cu numele cunoscut de Diavol, este cunoscut in toate textele ezoterice majore ale lumii, drept stapanul taramului mortii,gardianul portii, ( nu Iadului- acesata este o alta copilareasca denumire data de crestinism pentru scopuri care scapa intelegerii),locul in care ajung oameni, in calatoria acestora intru integrarea cu Esenta divina. Probabil aflarea acestui fapt a a facut ca Diavolul sa fie urat si temut de oameni, si aratat ca o sperietoare credinciosilor care cu greutate au putut verifica de e asa ori ba. Se spune ca nu exista contribuite mai mare a unui om la creatie decat nasterea sa intrucat mentine si expansioneaza Universul real cel care conteaza , cel al Cunoasterii prin traire si experimentare, functie rela a Constiintei, si nu exista o contribuite mai mare la creatie decat moartea sa, intrucat in acest ultim caz, omul contribuie cu insusi ESENTA sa la marea Opera, adugandu-se pe sine creatiei, moduland-o pe un nivel calitativ, ci fiecare trecere, cu fiecare moarte. Ultimile cuvinte descriu intocmai convingerea mea referitor la locul omului in creatie, iar faptul ca religia crestina a infricosat de-a lungul mileniilor oamenii cu pedepasa vesnica in Iad ( un fals , mare fals, Iisus nu a afirmat asa ceva Niciodata!!!), si a mai incarcat si acest personaj Diavolul cu functii si atributii care n-au nici o legatura cu Planul Divin, este trist. Este foarte trist.
|
 loading... loading...cautari recente
"maxim gorki copilaria"
"noapte deosebita" "scenete pentru craciun" "tot ce se intampla pe pamant este scris in cer" "despre o seara la tara" "multzam fain" "tema patriei in limba romana" "mia" "lumina in veata omului eseu" "mal apropiat" "imbinari de cuvinte informatii" "cum se scrie corect un citat" "oviata unui om obisnuit" "o cafea cu multa ghiata" "Mircea Cartaresc" "aurii sua auri" "m-ai lasa munca" "pept la pept ion druta" "ac de pescuit" "carare" "pute-am" "cuvntul inalt" "preot deschide cartea" "elegii de iarna" "2005 cifre romane" "intalnire in oglinda de george sovu" "vom fi nevoiti" "focul mocnit din paradis" "limba romana rezumat" "comunicaţi" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Stiti sa folositi "bisturiul"?)