comentarii

departe de acasa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
Picky - de Baloo_ la: 28/06/2007 09:13:57
(la: BIOETICA)
bin' ca zici. Am si eu un exemplu de "utilitarism". In fotbal.
In '90, un fotbalist columbian reteaza un 11 metri (daca nu ma insel chiar impotriva Romaniei), iar Columbia nu se califica mai departe. Venit acasa, jucatorul cu pricina e impuscat ca nefiind competent. E si asta o selectie, nu? Raman jucatorii ce-i mai buni.
#210884 (raspuns la: #210872) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lusko - de thebrightside la: 27/08/2008 09:11:55
(la: Ce să faci cu un adevăr neconvenabil? )
las-o, mah, ca e departe de acasa. normal sa traduca polution ca polutie, ce daca polueaza?!
auzi, cum adica polueaza? :))
#336544 (raspuns la: #336402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de thebrightside la: 18/01/2009 21:47:26
(la: [Hin]dusă departe - Swaminarayan Akshardham I)
multumesc mult.

sa-mi imaginez sa traiesc zeci de ani plangand curativ ori departe de acasa?
#393769 (raspuns la: #393140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi despre intoarcerea acasa - de (anonim) la: 09/02/2004 06:59:09
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Da, e adevarat ca WC-urile din Romania sunt ingrozitoare, mai ales ca ele nici nu mai exista in multe orase. De aceea ma mira faptul ca multi au ales sa stea departe de tara din cauza lor, a veceurilor!

Ce vrau sa spun e ca suntem orbiti de asemenea detalli si suntem inclinati sa le dam dreptate fostilor concetateni cand spun ca nu se mai intorc in Romania. Pentru ce plecati de zeci de ani e de inteles ca au uitat atitudinea romanilor fata de toaletele publice. Eu mai stiu ca regula generala era sa te pregatesti de acasa pentru catva ore sau sa te tii ("tzii")pana ajungi la scoala/inapoi acasa/la rude/prietenii etc. Aceste toalete erau cu siguranta curate, va mai amintiti?

Iar in ziua de azi puteti intra in orice bar, pizzerie, centru comercial sau, ca oriunde in lume, la Mc Donald's si rezolvati o problema importanta.
Exista atatea toalete curate in Romania ca se poate spune fara grija ca e ca "acasa".

Ma mai intreb cati dintre (fostii) romani au incercat sa ajute o firma romaneasca sa se prezinte "occidental" si sa inteleaga ca in comert, vanzari mari nu se pot face fara amabilitate fata de clienti. Stiu ca printre forumisti sunt o multime de specialisti, nu vorbesc in vant. Pot sa va spun ca si romanii care nu prea au umblat prin occident se plang de acest lucru. De parca acolo totul e nu numai curat, ci chiar pur.

Nu doresc polemici si pana la proba contrara va cred pe toti nevinovati, puri.

Eu voi merge in continuare in Romania. Sunt atatea locuri pe care vreau sa le vad si revad si atatia prieteni straini care vor sa ma insoteasca... Nu va faceti griji pentru noi, nu ne e frica de caini, ne vom tine geanta cu valori aproape si nu vom schimba bani la negru ...

Dar poate ne intalnim in Ro !

Cu drag,
Mi

Plecat de mult de-acasa... - de Paianjenul la: 11/02/2004 00:42:50
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Cum ma simt cind ma intorc in vizita in Romania? Ma simt (si ma comport) exact ca si cind n-as fi parasit niciodata Romania. Plecat din tara in martie 1988, m-am intors pentru prima oara acasa in luna mai 1999. Prima constatare pe care am facut-o revenit in tara? Ca la zece ani dupa moartea lui Ceausescu, romanul tot in "cacat" traia... si ca deci, nici inainte de decembrie 1989 nu Ceausescu fusese exclusiv cauza nefericirii romanului, cit mai degraba ROMANUL insusi - mentalitatea lui... Aparent, portile deschise spre occident dupa asa zisa "revolutie" au lasat sa intre in Romania mai mult garbage si non-valori decit valori autentice... Aparent romanul se pricepe mai bine sa ABUZEZE de libertate, decit sa PROFITE de ea...
Cum vad eu realitatea romaneasca in perspectiva?.... Vorba "optimistului": "Sa dea Dumnezeu sa-i 'treaca'... dar are picioarele 'reci'...."....
In prezent nu stiu nici DACA ma voi mai intoarce vreodata in Romania, nici CIND o voi face, DACA o voi mai face.... Mi-am dorit de copil sa ajung aici unde traiesc acum (AUSTRALIA) si AICI ma simt mai acasa ca oriunde... Si asta, fara ca in cei 16 ani departe de locurile natale sa ma fi incercat vreodata, pentru vre-o secunda, nebunul "dor de patrie" de care povesteau unii, pe vremea aceea...
acasa - de (anonim) la: 27/08/2004 12:59:44
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
ACASA
pentru mine si familia mea ACASA inseamna Bucuresti-Romania. Suntem mandri sa spunem ca suntem romani si incercam sa ii invatam pe 'straini' (prieteni de altfel) despre poezia romaneasca, muzica, istoria si chiar geografia. ce bine ma simt cand vad un englez minunandu-se: 'aveti tarm la mare????? care mare????' DA, ma simt bine, pentru ca eu stiu despre tarile europene mai mult decat stie el despre propria tara! si ca suntem toti simpli oameni cu lipsuri si defecte, dar si cu parti bune, cu totii insa 'victime' ale istoriei: ei nu stiu despre noi pentru ca inaintasilor nu li s-a parut necesar sa aiba astfel de cunostinte, noi avem cunostinte care in propria tara nu prea ne folosesc...
trebuie sa precizez ca intamplarea a facut sa mi se ofere un post aici pentru 5 ani, post de expertiza in domeniul meu; mai mult, parte din 'pachet' a fost sa am si familia cu mine... a fost un noroc, o intamplare fericita, nu un pas pe care l-am dorit neaparat sau la care sa ma gandesc prea mult. e important, pentru ca iti influenteaza foarte mult gandurile viitoare despre tara gazda; daca pleci cu gandul de a ramane o viata, atunci iti impui sa vezi in roz si lucrurile mai gri. la noi insa situatia a fost alta - am plecat cu gandul ca e temporar.
inainte de a veni aici, aveam o imagine idilica despre occident. din primele luni insa mi-am dat seama ca birocratia de aici e mult mai stricta si mai anevoioasa, ca serviciile medicale lasa de dorit in ciuda tehnologiei de top (desi, e drept, fara spaga, in schimb cu sume foarte mari platite societatilor de asigurari atat de catre angajator cat si de mine), ca eram mai in siguranta acasa mergand noaptea pe strada din cartierul meu, decat sunt aici in centrul orasului, ca cersetorii ca si vanzatorii de droguri (si nu sunt romani!) sunt foarte agresivi, ca pensionarii n-ar avea nici ei bani suficienti daca n-ar avea pensii private, ca politicienii sunt in buna parte corupti, ca poti sa favorizezi angajarea unor prieteni (pile)..... ca localnicii profita de faptul ca suntem straini si ne cer chirii mult mai mari si incearca sa ne pacaleasca cu contracte avantajoase doar de parte lor, ca oamenii sunt reci si se mira ca-i inviti la tine la masa si le dai tot ce ai mai bun, ca.... multe lucruri pe care le credeam posibile numai in tari sarace ca a noastra le regasesc in aceste tari 'bogate'. cei bogati sunt mult mai zgarciti, asa fac sa fie bogati, nu?
vin acasa aproape lunar pentru cate un sfarsit de saptamana, si lucrurile se schimba incet incet, vad diferente de fiecare data si ma bucur; diferentele le fac oamenii care stau acolo si muncesc pentru asta, dar si noi putem contribui aducand idei, impartasind experiente, invatand de la norocosii cu istorie si incercand sa schimbam viitorul nostru! Oamenii se trezesc incet incet din cosmarul comunist si devin din ce in ce mai deschisi la schimbare. spre deosebire de occidentali, carora le e teama de schimbare, le e teama ca realitatea in care traiesc, pe salarii bune si preturi mici (apropos: preturile pe care le platesc aici in supermarket sunt la fel cu cele pe care le platesc acasa la mega image, doar ca aici salariul e de 10 ori mai mare...), o sa se sfarseasca in curand... ei simt asta si se tem! noi simtim ca schimbarea de acasa e in bine, si ne bucuram! Noi, cei care traim in tari diferite de cea in care ne-am nascut, avem un mare avantaj fata de ei: avem mereu un loc unde sa ne intoarcem...
La fel ca expatriatii din Romania - cei pentru care viata e foarte buna acolo, ca si pentru noi aici: 'pachete salariale' mai bune, scutiri de taxe, case platite de companie etc...

Trebuie sa recunosc: vreau sa mai traim si sa mai muncim in alte tari decat acasa pentru cativa ani inca; e o experienta foarte buna, desi nu intotdeauna placuta, avem multe de invatat de la alte culturi. dar nu am face-o daca nu am avea posibilitatea sa ne intoarcem suficient de des!

Desi au trecut 3 ani si jumatate de cand am venit aici, gandesc la fel in privinta asta intoarcerii acasa!

revenind la milion, cu banii astia pe aici nu poti sa iei mai mult de o casa suficient de mare, confortabila si cu curte, intr-o zona decenta, poate si o masina noua daca renunti un pic la confortul din casa, sau poate ceva mai mult daca te multumesti cu un apartament intr-o cladire cu mai multe...
pe cand acasa ai mai multe oportunitati! iar acolo nu trebuie sa faci exercitii de integrare. numai acasa prietenii sunt cu adevarat si total prieteni!
Banii sunt insa suficienti doar pentru a-ti asigura un anume comfort. mult mai important e restul! Oriunde pe lumea asta, pentru a-ti fi bine pe toate planurile, trebuie sa faci compromisuri, depinde insa in ce tara compromisul pe care trebuie sa-l faci te satisface cel mai mult, e cel mai usor de trecut... Pentru noi a fi departe de prieteni vechi si buni, parinti, rude, casa, e cel mai greu de suportat.

Acasa e unde te simti bine - de (anonim) la: 28/12/2004 17:30:03
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
Nu pot decat sa-ti dau dreptate, insa sunt unele lucruri pe care tu poate nu le-ai vazut in astia 8 ani de absenta. Ce ai vazut tu anul asta e o versiune mult imbunatatita fata de situatia Rmaniei din 1998. Atunci cand dolarul a "explodat" si toate s-au scumpit.
Situatia asta din tara nu e inexplicabila ci chiar foarte normala pentru o tara care incearca sa se ridice dupa 50 de ani de distrugere. Distrugere la nivel intelectual. Pai cum sa nu fie asa cand prostii erau apreciati si oamenii inteligenti marginalizati. Pai acum e chiar normal sa se intample lucruri ca cele povestite de respectivul politai pe care oricum nu-l cred eu prea departe de tiparul politistului roman.
Totusi, lucrurile se schimba in Romania si asta pot sa o spun pentru ca in fiecare an merg acolo.
Apropo de locurile copilariei, am fost la bunica-mea, acolo unde am crescut si am ramas fara cuvinte cand am vazut cum arata casa care mie inainte mi se parea de vis.
Dar asta nu ma face sa dau vina pe romani ci pe ceilalti care ne-au lasat in mana rusilor. Singurul bine care ni la facut romania e ca am primit o educatie foarte buna (binenteles cu eforturile familiei si mai ales a unor profesori foarte prost platiti dar dedicati) si am reusit sa ajungem unde suntem.
Eu oricum de cate ori aud muzica populara romaneasca mi se face foarte dor de prietenii si de familia de acasa. Imi dau seama ca daca nu as avea pe cineva acolo m-as simtii total dezradacinat si nu as mai stii cine sunt.

SA speram ca lucrurile rele se vor indrepta!!

Sarbatori fericite!

#32345 (raspuns la: #32217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aş sta acasă - de Anca Tudor la: 10/01/2005 13:41:32
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)

Motivul pentru care nu am plecat până acum din ţară rămâne valabil, cu milion sau fără. Eu nu mă simt bine decât aici. Da, mi-a plăcut să vizitez cele câteva ţări europene pe care le-am văzut, mi-ar plăcea să văd America, Australia, dar să plec din ţară n-aş putea. Nu sunt doar vorbe mari, mă apropii de 30 de ani, toţi prietenii mei sunt la cel puţin 3.000 km distanţă (unii chiar la 10.000), mă sfâşie dorul de ei, cu toate astea locul meu e aici. Pur şi simplu ştiu cu siguranţă că nu aş fi fericită departe. Sunt şi considerente practice (eu sunt ziaristă, soţul meu e poliţist de frontieră, ne-ar fi greu să ne facem meseria altundeva), dar mai sunt şi alte lucruri: n-aş putea suporta ca părinţii mei sau ai soţului să rămână singuri, doar cu albumele foto, cum văd că se întâmplă cu părinţii prietenilor mei, care se bazează tot pe mine când au o nevoie (de mers la un doctor, de făcut cumpărături grele, de una, de alta, pur şi simplu când au nevoie de companie). Dacă aşa avea un milion de euro, aşa putea să-mi cosntruiesc o mică afacere, care mi-ar permite să trăiesc mai bine,eu şi cei din jurul meu. Aş prefera să pot trăi mai bine la mine acasă, fără supărare! Încerc să schimb câte ceva din mentalitate, prin ceea ce scriu, construiesc zilnic şi aş vrea să apuc să văd că am schimbat ceva, nu să aştept în altă parte să schimbe alţii ţara şi apoi să vin la de-a gata. Şi mie mi-ar plăcea să separăm deşeurile, dar deocamdată mă bucur că la ghena din colţul blocului meu nu mai e gunoi pe jos de vreun an, că maşinile vin la timp, că se mătură zilnic, că nu miroase chiar pestilenţial, că găsesc şi eu saci din plastic pentru găleata de gunoi. Înţelegeţi voi! Nu-i poţi cere unui popor să se schimbe peste noapte, că nu e cameleon. Poţi cel mult să-i oferi toate elementele de confort şi, atunci când va vedea că e în folosul lui, singur le va folosi. dar am deviat puţin de la subiect, iertat să-mi fie. Revenind la milion, cred că o mică pensiune mi-ar plăcea să deschid (am un teren în apropiere de Slănic Prahova), dar m-aş ocupa doar parţial de ea, fiindcă n-aş putea renunţa la scris.
"Cand ziceti ca "ma duc acasa - de (anonim) la: 05/02/2005 22:34:55
(la: Ajutor!!!)
"Cand ziceti ca "ma duc acasa?"

Eu spun ca "ma duc acasa" daca ma intreaba cineva pe care il cunosc.

"Cand intr-adevar va intoarceti in Romania sau cand va intoarceti de la locul de munca sau de la scoala intr-o incapere aflata departe de locul si de cultura in care v-ati nascut."

NU spun niciodata ca "ma duc acasa" cind ca duc in Romania pentru ca eu am numai o casa care nu este in Romania.
E de departe cea mai buna car - de reghina la: 17/08/2005 12:37:38
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
E de departe cea mai buna carte pe care am citit`o!...io am dat pe ea 350.000...asa ca fa tot posibilul sa o cumperi , pt ca merita!Io o citesc acum si m`am indragostit de ea, abia astept sa ma duc acasa sa o termin :)
#65796 (raspuns la: #43267) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce este "acasa"? - de anisia la: 31/10/2005 15:11:58
(la: joc)
raspuns: acasa este unde inima iti este...

intrebare: ce este departarea?
___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."
#83231 (raspuns la: #83153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'acasa' unde ne intoarcem - de sanis la: 01/12/2005 10:39:04
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Toate mesajele sunt interesante (in felul lor), dar m-am hotarit sa raspund la acesta.

De ce? Pentru ca faptul ca un localnic recunoaste ca prefera sa stea pe ajutorul social decit sa plece din tara nu este tipic francez, si nu se datoreaza arogantei fata de alte partii ale lumii. Este un sentiment normal, pe care noi, in anormalitatea noastra, nu il mai intelegem. Sunt peste 200 de ani de cind un alt francez zicea: "Nu iti poti lua patria pe talpa pantofilor!" Era Danton, inainte de a se intoarce pentru a fi ghilotinat.

Noi nu suntem ghilotinati in Romania. Am decis doar ca vrem sa traim mai bine - si asta cit mai repede. Asa ca ne uitam in jur sa cautam o tara care ne primeste - si care este cit mai aproape de standardele pe care le-am dori sa le avem. Pentru ca noi nu plecam din Tara asa cum au fost nevoiti multi altii sa o faca: pentru a scapa de discriminare, de abuzuri, de autoritati care ne-ar pune insasi existenta in pericol. Pentru noi 'abuz' este faptul ca o licheluta ne-o ia inainte datorita relatilor. Ca riscam sa nu ne realizam - avem exemple nenumarate de persoane ajunse la anii pensionarii care nu au reusit sa devina bogate...

De ce nu vrea un francez, un american sa plece in alta parte? Pentru ca sentimentul de 'patriotism' la el este real. Daca l-am avea (asa cum multi alti romani il au), nu am pleca nici noi. Nu este un motiv sa pleci ca este mizerie, ca este mitocanie, ca este saracie... Toate tarile au avut parte de asa ceva de-a lungul istoriei lor - dar nu au plecat: si-au rezolvat problemele. Canada a trecut printr-o seceta cumplita; situatia grea a fost exacerbata de criza economica ce a lovit cam in acelasi timp. 90% din ferme au fost parasite, locuitorii s-au refugiat la orase, o multime au pierit pur si simplu de foame. Dar ei nu au plecat - nici macar in State! Au strins dintii si au rezistat - si apoi au venit si vremurile mai bune. Invatasera din momentul imigrarii ca la Vest se intinde Oceanul, ca au fugit cit de departe se poate, dar ca vine o vreme cind esti cu spatele la zid si trebuie sa faci ceva.

Noi venim aici pentru ca e mai bine. Venim la de-a gata. Nici macar nu avem respect pentru cei ce au creat tot ceea ce ne bucura aici, acum. Ni se pare normal sa beneficiem de ele si ne simtim discriminati daca nu le primim. Nu intelegem ca bastinasul, care are o alta mentalitate, nu poate fi ca noi - desi noi incercam sa fim ca el. Vorbeam cu un canadian casatorit cu o romanca. Are mare dragoste de cultura si traditia romaneasca, muzica ascultata este de predilectie cea romaneasca, participa la chefuri, la picnicuri, la slujbe religioase... Dar mi-a spus ca noi, romanii, ne plingem mereu. Si ca, desi ne-a fost intinsa o mina, nu avem pic de patriotism fata de noua tara. Aude des romani spunind ca daca lucrurile nu merg asa cum vreau ei, vor pleca din nou. In State, mai ales, sau poate in Europa. Unii chiar zic ca se vor intoarce in Tara... "Voi aveti intotdeauna o sansa. Nu merge bine aici, plecati... Dar noi? Noi nu putem pleca. asta e tara mea, la bine sau la rau. Daca merge rau, unde sa plec? Voi fugi toata viata de colo-colo, unde e mai bine? Ce viitor ii dau copilului meu? Nu e datoria mea sa fac din Canada tara lui, si sa i-o pregatesc sa fie cit mai buna?"

Toti cei ce au plecat din Tara - eu inclusiv (traiesc in Canada de 15 ani) gasesc usor o motivatie plecarii. Nici nu e greu. Ba chiar, fara sa constientizam, exacerbam acele probleme - pentru a ne justifica mai usor plecarea, pentru a ne justifica ne-intoarcerea. Unii zic: am realizat in noua mea tara, ceea ce numesc acum 'acasa', de zece ori mai mult decit as fi realizat acasa. Adevarat pentru cei mai multi. Adevarat si faptul ca probabil acasa, in Romania, nu ar fi putut sa o faca. Dar, dragii mei, ce este Romania? Este tara pe care SI NOI am facut sa fie ceea ce este azi. Am contribuit la asta, am asistat la asta fara sa fi ridicat un deget. Si, decit sa facem ceva sa schimbam - am preferat sa mergem acolo unde situatia este deja rezolvata. Va ajunge Romania sa fie la fel ca Franta? Who cares? Eu sunt (sau voi fi deja) frantuz...

Imi povestea un prieten: cind a ajuns prima data in Germania si-a aprins o tigara in statie, asteptind autobuzul. Cind acesta a oprit in statie, a aruncat tigara si a urcat in autobuz. Un german a alergat dupa masina sa ii dea ceva: "V-a cazut ceva pe jos". "Niciodata nu m-am simtit atit de rusinat, se uita tot autobuzul la mine..." Nu a mai aruncat niciodata nimic pe jos, dupa citiva ani s-a lasat si de fumat.

Probabil la astfel de intimplari ati asistat si voi. Procesul de integrare in noua 'acasa' presupune ajustarea la modul de a fi local. Invatam ca astfel de gesturi (a nu arunca gunoaie pe jos, de ex.) sunt naturale. Le aplicam si intr-o lume ne-naturala, in Romania de exemplu, si le-am aplica si in Africa, daca viata ne-ar duce pe-acolo... Dar citi dintre noi le-am aplicat fiind romani in tara? Citi dintre noi a luat actiune sa impiedice pe altul sa calce astfel de legi normale, care fac o viata sa fie normala? Cind ne suim in avion nu ne lepadam obiceiurile la aeroport si probabil cel mai greu este sa invatam noile obiceiuri, sa ne dezbaram de cele vechi. Eventual o vom face - desi in prezenta altor romani ne mai dam in petec...

Si cind ajungem la Bucuresti, 'normalitatea' lumii din Romania ni se pare anormala. Ne-am invatam sa consideram normal ceea ce am lasat in Franta, sau America - si vrem cit mai repede 'acasa' acolo... Simtim ca noi, in putinele zile cit vom sta 'acasa' aici, nu vom putea face vreo diferenta. Mai stim ca puterea exemplului lucra - dar dinspre majoritate spre minoritate:-) Altfel, daca vrei ca tu sa fii exemplu, vor ride toti de tine...

Si unii, cei care au trecut pragul primilor cinci ani de emigrant, vor invata adevaratul sens al cuvintului DOR. Vor vedea ca nu este totul in viata noastra sa ne 'realizam', sa facem ce nu am fi facut intr-o viata in Tara. Ca viata are multe componenet, si, in afara celor de baza (hrana, adapost, imbracaminte) restul sunt aleatorii - dar sunt unele care, daca lispsesc, fac ca fericirea sa nu fie deplina.

Nu vreau sa gneralizez, dar acesta este adevaratul motiv care ne face pe noi, cei ce am plecat din Tara si pentru a vedea Lumea, sa preferam iarasi si iarasi sa ne petrecem concediul 'acasa', in Romania, si nu in vreun loc exotic. Nu toti, desigur, dar intr-o proportie suficient de mare ca sa putem zice ca vorbim de majoritate.
#91994 (raspuns la: #74393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sentimentul de "acasa" nu-l poti cumpara cu nimic - de Doamna T. la: 14/12/2005 15:28:54
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Portocala albastra, exact asta e sentimentul pe care il am si eu. Cand am plecat din Romania, prietenii deja "integrati" si "adaptati" la Occident imi spuneau ca sunt socati cand se intorc in Romania, si ca asa ma voi simti si eu cand voi vedea tigania si mizeria din tara dupa ce am stat in Occident. Da, le vad, si? As vrea sa ma intorc in Romania si sa imi spun: nu mai vreau sa traiesc in tara asta, nu mai suport mizeria si asa mai departe. Dar de ce oare, indiferent ce as avea aici, nu ma simt acasa, si nimic nu compenseaza sentimntul asta?
Poate daca vrem sa traim in Romania este fiindca avem ceva chiar si din lucrurile care nu ne plac. Nu stiu daca e patriotism.. poate nu, poate altfel nu am pleca. Dar mi-e dor de Romania, cu bune si rele, si asa cum e ea. Pentru mine, e unica, si de-asta o iubesc.
#95042 (raspuns la: #87688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intoarcerea acasa - de coeus la: 06/02/2006 19:43:23
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
tu ai stat mult timp departe de casa?...numai daca ai avut experiente foarte neplacute legate de timpul petrecut acasa ar putea sa te faca sa iti uiti total tara...eu unul din experienta mea departe de casa va pot asigura ca am vazut romani care dupa ce petrecusera o perioada considerabila de timp departe de casa imi spuneau ca se simt f bine acolo( mai bine chiar decat in tzara),dar realitatea era mult mai neplacuta, se obisnuisera doar cu viata de acolo si le era teama sa se mai intoarca...nu stiu daca ati auzit despre cazuri in care multi romani plecati peste hotare au ramas cu probleme psihice datorita faptului ca, desi poate s-au adaptat la noua viatza nu au reusit sa se integreze psihic...eu din pacate am vazut in realitate astfel de cazuri situatii care nu pot sa fie descrise in cuvinte...unul din prietenii mei au trecut prin asa ceva, ajungand sa traiasca chiar mai rau decat in tzara, prizonier al viciilor diverse si al muncii fara de care nu ai avea cum sa supravietuiesti...eu unul am avut norocul sa am aproape persoana iubita si sa pastrez mereu contactul cu cei care nu imi erau aproape, dar chiar si asa am deja peste un an de cand nu am mai fost si probabil ca pana in vara cand o sa imi fac ceva timp nu voi putea pleca...dar cu sigurantza ca voi savura fiecare minut de vacanta pe care o sa mi-l petrec in tzara fara a ma gandi la intoarcerea "acasa"...pt ca in definitiv sunt si o sa fiu in continuare roman :-D...
Exista, sa ma credeti, o filo - de Alice la: 16/10/2003 02:22:02
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Exista, sa ma credeti, o filosofie a salamului cu soia, si-i extrem de complexa.
Bunaoara voua, celor plecati.
"Vreau sa ajut" si-atat, ar putea fi umilitor (sa va ganditi la asta!)din perspectiva celui decis ca "a ramane" e asumarea luptei cu sine si cu ai sai. Si-atunci de vine cel plecat si-ntinde mana, il va trata ca pe un ipocrit: "tu n-ai mancat salam cu soia", eu am, si-aici am stat si m-am zbatut, nu pentru mine, pentru toti, ca sa ai tu la ce te-ntoarce si cui sa-i spui "mi-e dor"! Muncesc pe doi lei, in tara MEA, injur pe limba MEA, imi iubesc nevasta-n limba MEA si mananc painea MEA cu ceapa din gradina MEA, sperand. Te-ntoarna deci de unde vii, sa nu saruti apoi unde-ai scuipat deja!
Familiar va suna, stiu...
Pentru ca noua, celor de-aici:
Ni s-au intins prea multe maini. Le-am acceptat, crezand ca dau si tzeap-am luat, caci au luat mai mult decat au dat.
Si-apoi uitam ca cel plecat a suferit mai mult ca noi intre straini.Caci noi ne-aveam unii pe altii, dar ei vorbeau in limba ALTORA, in tara ALTORA, mancau o paine pe care, poate, ALTII n-o doreau.
Iar cand se-ntorc, privim in laturi, cu ura din durerea celui parasit.
Si- atunci esti orb, si cel venit si cel ramas...
Durere-n inima ta e, si intr-a ta la fel, si-acelasi sange impartiti. Si-aceleasi idealuri. Doar IN ALT FEL!
De-aceea scriu aici vazand ca nu pricepeti. Nu zi ca-i rau, nu te intoarece Imm! Zi: as vrea si eu sa te intorci, Imm, sa mai vorbim ca intre noi de ce a fost si ce va fi. Vino cand vrei, vino mai des! Si-atuncea IMM se va intoarce bucuroasa. Si sufletul ei mai usor va fi, acolo cand, departe, o va-ncolti al nostru dor! Va veni iar, dar noi o vom lasa din nou sa plece,c-o iubim si stim de-acum ca locul ei nu e aici.
Si uite-asa impartind ganduri, si cel venit si cel plecat are ce vrea - cerutul ajutor!
Sa ne iubim deci, sa nu ne judecam, ca nu stim totul. N-avem cum.
Va fi usor, parol!
PS. Chiar asa, daca veniti acasa uite una care v-asteapta bucuroasa la o cana cu vin, la un pastrav in coaja de brad, la o sarma, la o mamaliga cu branza, la o tranta-n zapada...:)
Ei?
#1446 (raspuns la: #1439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acasa - de gabi la: 16/10/2003 04:29:56
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
poate ca ma insel, dar am constatat ca "acasa" este nu unde esti, ci cu cine esti.
#1465 (raspuns la: #1461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acasa - de (anonim) la: 25/10/2003 15:08:28
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
in alte cuvinte, acasa este acolo unde ti-e inima!
#2150 (raspuns la: #1465) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu... - de ofemeie la: 27/10/2003 19:53:11
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am fost in Romania acum 7 luni.Merg cu bucurie pentru ca baietelul meu e inca acolo.Cand ajung sunt fericita dar imi simt inima departe.Vreau impreuna cu sotul sa ne stabilim acolo..dar poate mai tarziu.Peste o saptamana vine baietelul meu aici.Atunci voi simti ca "acasa" vine la mine.Alexandra
"Acasa".. - de JCC la: 28/10/2003 01:04:34
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
intr-adevar Tolanici, suntem acasa unde suntem, iar cand ai reusit sa scoti pe toti ai tai (cei apropriati) din tara, este ideal..

dar asta nu ne impiedica sa avem o strangere de inima cand mergem acolo, o deceptie pt ce speram sa gasim si nu este, o nostalgie a anilor copilariei, al prietenilor pe care ii gasesti schimbati din cauza vietii lor de fiecare zi, pe care nu-i mai regasesti cum ii stiai..
#2337 (raspuns la: #2315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...