depresia se vindeca

E o boala depresia si se trateaza cu pastile. Din organismul bolnavilor respectivi lipsesc anumite substante chimice si medicamentele asta fac, ii ajuta.

Sunt oameni normali, am auzit in ultimul timp din ce in ce mai des despre oameni cu depresii, unii care au fost chiar internati. Toti isi revin dupa un timp, dupa tratament. Vorbesc aici de depresii majore nu de depresii mici, de zi cu zi.

Am fost deprimata o data grav si a fost groaznic. M-am gandit si la sinucidere dar numai fiindca nu gandeam clar, din cauza depresiei (a bolii). Boala asta se vindeca foarte greu, cere multa rabdare si respectarea tratamentului, plimbari, liniste, mediu relaxant etc. Refacerea deplina poate sa dureze si un an.

E greu sa-mi spun parerea despre sinucigasi. Cred ca se omoara in momente in care nu judeca foarte clar, in momente de deznadejde crunte. O fosta colega de liceu s-a sinucis din amor. Era o tipa mai sensibila si delicata, fina, scria poezii. Era prea sensibila si cand a avut o deziluzie puternica s-a sinucis. Alte exemple nu am.

Tuturor sanatate multa si cat mai multe clipe linistite si relaxante in viata. Nu merita nimeni si nimic sa ne pierdem uzul ratiunii. Usor de zis...greu de facut, stiu.

Un tip care suferea de citava vreme de o forma de depresie sora cu sinuciderea, merge sa consulte un psihiatru, in speranta ca va obtine si tratamentul adecvat. Psihiatrul - cu o oarecare experienta profesionala - ii prescrie tratamentul pe care-l considera cel mai eficient, si-i spune sa revina dupa un anume interval de timp, la control. Revenind, pacientul raporteaza deziluzionat ca nu a sesizat nici o ameliorare. Psihiatrul ii prescrie alt tratament... faza se repeta de citeva ori tot fara rezultat... apoi, capitulind, psihiatrul ii spune: "Regret domnule, dar cazul dv. depaseste competenta mea... As indrazni totusi sa va mai fac o ultima recomandare: circul din orasul nostru tocmai s-a intors din turneu... Au in trupa un clown mortal... Mergeti sa vedeti un spectacol... Daca nici numarul pe care-l prezinta tipul asta nu va vindeca de depresie... nici Dumnezeu nu va mai vindeca!..."...
Privindu-l un moment in ochi, pacientul il intreaba: "Doctore, asta e ultimul dumitale cuvint in ce priveste boala mea?"... Neprimind nici un raspuns, pacientul continua: "Doctore... eu sint tipul de care vorbesti..."...

E normal ca fiecare om sa aibe preferintele lui muzicale.Exista insa o muzica care are efecte vindeca toare,indiferent de gusturile ascultatorilor.Aceasta fiind muzica clasica, interpretata de orchestre,actionand,pozitiv asupra organismului omenesc.Lucrul acesta se explica prin faptul ca sunetul unei orchestre mari,emana enorm de multe fregvente si tonuri.Starile depresive se pot vindeca,ascultand bucati muzicale care au o expansiune de 65-75 batai pe minut si cu un nr. de tonuri si supratonuri cat mai cuprinzator. Mie personal,imi place sa ascult enorm de mult muzica clasica. Cred ca acest gen de muzica ma reprezinta ,si in acelasi timp reprezinta muzica in adevarata sa valoare.

Pentru carentele de vitamine exista comprimate, iar kilogramele in plus apar doar daca mama e depresata si se consoleaza indopandu-se. Iar comportamentul mamelor romance tine de retardul mental al societatii.

camyb1981

Frumos scris, n-am ce zice, cu atit mai mult cu cit titlul e o mica (mare) pacaleala, eu numai depresie nu vad intr-un personaj care arboreaza o permanenta atitudine voit superioara si care nu e citusi de putin afectat de toate prapastiile de intimplari dintr-o singura saptamina; dimpotriva, se mai si compara cu un Hristos in care chiar daca multi nu credem avem o anumita retinere in a-l demistifica, macar pentru legenda care s-a cladit in atita amar de ani...

Iata o remarca in care m-am regasit si in care imi oglindesc intreaga mea existenta de pana acum-25 ani.M-am regasit cu durere pentru ca tocmai am incheiat o relatie in care am cazut in propria-mi capcana.O relatie in care am simtit si l-am simtit cu toata fiinta mea, cu sufletul ,cu ochii, cu buzele.Ne-am coplesit reciproc cu dragoste.Si l-am pierdut deoarece... am suferit de teama.
Si acum imi strig durerea:"Vreau sa ma vindec de teama!"
Vreau sa strig:"Iubeste-ma pentru ca te iubesc primul rasarit de soare la Vama Veche dupa o iarna lunga si mohorata!"

Pentru cei care au pierdut atit de RUSINOS impreuna cu s'Kerry in alegeri!
Voi asigura gratuit support moral, incurajare, Esihoterapie, PENTRU IESIREA CIT MAI RAPIDA DIN STAREA DE DEPRESIE rusinoasa!
S-auzim numai de bine!
"K".

Depresia este o boala, care netratata este de cele mai multe ori fatala.

Exista de multa vreme tratamente medicamentoase (boala avand o cauza neurochimica demonstrata stiintific).

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.

cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

ca sa scapi de situatii penibile trebuie sa inveti cite ceva de la fiecare situatie prin care treci, sa vezi unde ai gresit, sa-ti para rau si apoi sa te uiti inainte ( cu Dumnezeu inainte) si nu in trecut si sa nu le mai repeti

situatiile penibile prin care trecem sunt cauzate de noi si numai de noi, ori suntem prea mindri, ori prea creduli, ori nu destul de observanti ori ne avintam prea repede in diverse situatii fara sa le analizam mai intai

eu zic ca Dumnezeu ne trece prin tot felul ca sa ne formeze caracterul si sa ne apropie mai mult de el si de alti oameni

din fiecare situatie prin care treci, incearca sa vezi ce trasatura de caracter vrea El sa-ti schimbe si ce anume trebuie perfectionat la caracterul tau

poti si ignora asta dar pina la urma tot o sa trebuiasca sa analizezi si mai bine mai devreme decit prea tirziu, in felul asta scapi si de depresie car este o boala urita si care nu se prea vindeca cind se cronicizeaza, se trateaza ce-i drept dar daca citesti efectele secundare ale antidepresantelor, nu le mai iei

situatiile penibile vin de la ginduri si idei care ne vin in cap. unele vin de la Dumnezeu, altele de la diavol

noi trebuie sa le discernem si la cele venite de la diavol sa le zicem nu

cum sa inveti sa le discerni? bine, te gindesti la consecinte si analizezi daca ce vei face te va afecta, in ce fel, pe citi, etc

constiinta iti va spune daca vrei sa faci bine sau rau, asculta de ea sau la o mai adinca gindire cauta un indrumator spiritual

pe acesta il poti gasi printre crestini adevarati, trebuie sa fie cineva pe care tu il admiri, ai admiri viata, dragostea, lipsa de egoism, sinceritatea, dreptatea, modestia, cum si-a crescut copii, cum se poarta cu sotul/sotia/colegii/parintii etc

cu el/ea te poti consulta cind nu esti sigura ce pas sa faci ca sa eviti situatiile penibile, parerea mea

Depresia, spre deosebire de starea de tristete sau mihnire, incapaciteaza persoana afectata pentru a realiza cele mai obisnuite si rutinare activitati zilnice. Cu alte cuvinte persoana deprimata nu poate duce o viata normala, si la fel de important este ca afecteaza si viata celor din jur – familie, prieteni. Depresia nu este o stare normala, iar persoana afectata are nevoie de atentie medicala, iar in lipsa de diagnostic si tratament, poate fi o cauza importanta de sinucidere. Athos are dreptate, orice profesional care trateaza pacienti, trebuie sa stie sa identifice si cel putin (daca nu este capacitat sa trateze) sa indice calea cea mai adecvata pe care trebuie sa o urmeze o persoana cu depresie.

Cauzele depresiei sint multiple iar uneori nu exista o cauza aparenta. Afecteaza barbati, femei, saraci, bogati, tineri, batrini. Se pare insa ca este relationata cu nivele anormale de substante chimice in sistemul nervos central, substante numite neurotransmisori. Concret, se pare ca dezechilibrul intre trei neurotransmisori – serotonina, norepinefrina si dopamina, duce la depresie. Specialistii cred ca acest dezechilibru poate sa apara cind coincid o serie de factori – genetici si ambientali cum ar fi stresul sau alte patologii.

Anumite persoane prin caracterul lor sint mai predispuse la depresie ca altele. Diferite situatii pot sa duca la depresie ca de exemplu boli proprii (cancer) sau ale celor apropiati, moartea cuiva drag, hipotiroidismul netratat, abuzul de droguri, anumite medicamente luate pe perioade lungi de timp (antihipertensive, anticonceptive, corticoizi etc), exista si depresia femeii care a avut recent un copil etc. Dar depresia poate sa apara si fara o cauza aparenta.

Exista tendinta de a crede ca persoana deprimata este slaba, lipsita de vointa si ca se poate iesi din starea de depresie cu un efort de vointa. In ziua de azi este evident ca depresia este o alteratie patologica cu baza biologica si ca cel care se afla in stare de depresie nu poate iesi prin forte proprii, are nevoie de tratament si multa grija si dragoste din partea celor apropiati si din partea societatii. Consider important faptul ca exista multi batrini cu depresie nediagnosticata si ca societatea considera in mod eronat ca normala starea de depresie asociata cu senectutea.

depresia este atunci cind nu ai pe cineva linga tine ... la bine sau rau

plec de la faptul ca medicina putin stie despre organismul uman ca sa nu mai vorbim de mintea umana.

depresia este o enorma problema unde medicina urmareste diverse teorii.chiar si cei mai mari specialisti in domeniu sunt in conflict ideologic.
personal pot intui ca depresia cauzata de evenimente de extrema gravitate poate duce la ideea sau chiar la sinucidere propriu-zisa.eu n-as numi-o boala mintala.
in alte cazuri din pacate foarte numeroase,exista persoane care sunt deprimate fara precise si determinate motive.poate ca in aceste cazuri se poate vorbi de boala mintala in parte controlabila cu medicamente sau psihiatrii.

sinucigasii si parerea mea.
persoana care ajunge la acest act extrem, determinat de evenimente-fizice ori morale- ce provoaca o durere ce depaseste propriul instinct de supravietuire poate fi considerata o persoana rationala.in acest caz respect alegerea facuta.
diferit gandesc despre cei care patologic deprimati ajung la sinucidere fie pentru a lovi in altii, fie datorita dezordinii mintale.

cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

depresia, ca si oricare alta afectiune este de mai multe feluri, mai grava (maniacala) sau mai putin grava, depresie ordinara

eu in viata am trecut prin 6 depresii si o sinucidere dar ptr ca am fost crescuta de 2 parinti crestini care s-au iubit si ne-au iubit si ptr ca Dumnezeu m-a ajutat, am trecut peste toate cu bine

prima am facut-o cind eram f tinara, studenta, maritata cu un constantean afemeiat care atunci cind am ramas gravida mi-a spus sa ma descurc si sa avortez copilul

atunci mi-am cumparat pastile si le-am inghitit si am ajuns la spital unde mi-au facut spalaturi stomacale si ce-or mai fi facut si apoi mi-am revenit si mi-am dat seama ca am gresit, never again

a doua oara am avut un soc cind sotul nr 2 mi-a zis ca s-a insurat prea tinar, vrea sa-si traiasca viata etc dupa 12 ani de casnicie si fara motive, si eu eram tinara, frumoasa etc, nu m-am mai sinucis, m-am uitat inainte

am vorbit cu el la telefon anul trecut, eu in australia el in germania, dupa zeci de ani, a trebuit sa rezolv ceva cu el si a inceput sa m-i se plinga ca a avut 3 infarcturi, operatii la vene, nu mai practica se pensiona etc

a 3-a oara, in sydney, australia, unde locuiam atunci, am depus actele sa intru in invatamint ca profesoara (meseria mea) si mi-au spus du-te acasa si asteapta telefon

am asteptat 7 luni de nu mai ieseam din casa de suparare, atunci am fost din nou depresionata rau, pina cind mi-am luat inima in dinti si m-am dus din nou la ei

cum am intrat pe use mi-au zis: 'bine c-ai venit ca noi ne-am mutata de la un etaj la altul si ti-am pierdut dosarul cu adresa si nu am avut cum sa te contactam'' si mi-au dat post then and there

o inspectoare din estul europei mi-a vazut furia si stupoarea pe fata si m-a chemat la ea in birou si mi-a zis cum e regula la ei, daca vrei sa obtii ceva in oz nu te lasi, te da afara pe use, intri pe fereastra, ce e azi nu, maine poate fi da etc

de atunci am stiut ce sa fac

a 4-a oara a fost in aprilie 99 cind ne-am mutat inapoi in australia din anglia (friguroasa si scumpa) unde aveam de toate, si ne-am dus la tara unde locuia fiul sotului meu si unde a trebuit s-o luam de la inceput

acolo am inceput sa nu pot dormi si sa-mi inchipui ca daca sotului meu i se intimpla ceva eu sunt singura in mijlocul desertului (nu era desert)

toata noaptea stateam treaza si transpiram si dirdiiam de frica, ma apuca si ziua citeodata

doctorul a zis ca e atac de anxietate si nu mi-a dat nimic, nu-i vorba ca nici n-asi fi luat, eu nu iau pastile

apoi am cunoscut sotia unui pastor care mi-a spus ca asta vine de la diavol care vrea sa ma distruga si ea m-a invatat sa ma rog, sa-l caut pe Dumnezeu si sa zic inapoia mea satano

la inceput am crezut ca ea e mai dilie ca mine dar apoi am experimentat si am scapat de anxietate, am capatat puteri noi si in decembrie ne-am mutat in perth

am inceput sa merg la biserica, sa citesc din biblie si sa ma rog si Dumnezeu m-a vindecat

a 5-a oara a fost in 2002 cind am aflat ca fica mea ptr care am plecat din romania s-a intors in ro, dusa de sotul ei, acolo unde nu au pe nimeni si nimic si ca stau intr-un cort

conduceam masina si in fata mea era un camion masiv si dintr-o data am auzit o voce care zicea: apasa pe accelerator si intra in camionul ala si scapi de durerea din suflet odata ptr totdeauna

dar crestina fiind, am stiut ca asta era diavolul si am zis inapoia mea satano si gindul a pierit cum a venit

a 6-a oara a fost in 2004 cind m-am angajat la un liceu privat unde o sefa de catedra nemaritata si rasista umbla dupa mine toata ziua si nimic din ce faceam nu era pe placul ei

am reusit sa suport 2 trimestre dupa care n-am mai putut si m-am dus la doctor care mi-a comfirmat ca am depresie dar mi-a zis ca pot scapa usor de ea

el mi-a zis ca majoritatea celor depresivi sunt asa din cauza de lipsa de bani, boala, sotul le-a parasit, cancer terminal etc si care nu pot iesi din aceste situatii

dar la mine, daca parasesc locul, in loc sa ma infund cu medicamente, piere si depresia, el mi-a confirmat ceeace si eu gindeam asa ca mi-am dat demisia si de atunci fac numai suplinire si sunt f fericita, sotul a fost cu totul de acord, avem bani mai putini dar ce conteaza ca si asa ai cheltuiam

si uite asa m-a ajutat Dumnezeu si am scapat de depresii, fara medicamente si cu viata

Uneori, depresia provine datorita mai multor factori care converg si..boom! se naste DEPRESIA. Dar, din pacate, mai exista si oameni care nu amu motive sa fie deprimati, o fac doar ca sa para mai interesanti sau pentru a fi luati in seama. In concluzie, eu cred ca exista si depresie "de prea mult bine". Multa lume chiar nu are motive sa isi faca griji, dar, totusi, isi face, chiar prea multe. Nu spun ca eu nu am nici un gand si nici o grija, dar vreau sa spun ca aceste probleme, care, in comparatie cu altele, sunt minore nu trebuie exagerate atat de mult incat sa duca la deprtesie.

Cel mai bine e sa incercam sa fim fericiti chiar cand nimic nu ne indeamna la asta. Toate se rezolva de la sine sau timpul le rezolva pe toate. Noi nu trebuie decat sa avem rabdare si sa ne dam o mana de ajutor. Daca noi nu ne ajutam, cine sa ne ajute?

nu le-am dat nici un fel de chei :):)...ma rog, le-am dat cheile spre ei insisi, asta e alta poveste..cum? I-am pus sa vopseasca o casa:):) terapia prin munca este subapreciata de specialisti.

am creat un mediu relaxant, cu mult umor si zambete si rasete sanatoase si in acelasi timp le-am dat un scop ( tin
sa mentionez ca amandoi lucrau in programare de soft, la birou, de aproape 5 ani), am fost naturali, i-am acceptat fara prejudecati in grupul nostru, ne-am dat interesul s a ii cunoastem mai bine, am mancat impreuna in pauzele de munca din acelasi ziar(vorba vine) si i-am pus la zugraveala cat berila!in fiecare duminica ii scoteam in natura, ba la pescuit, sau cu cortul prin vreo padure, sau la plimbare in locuri noi, interesante...

Amandoi erau depresivi din cauza muncii, a rutinei.Faceau bani multi dar vedeau acelasi birou, faceau aceleasi lucruri zi de zi.Noi, cum suntem tampiti la cap si consideram ca viata este un joc de noroc, i-am incurajat sa demisioneze si sa faca altceva...ceva ce or ei cu adevarat, oricat de imposibil li s-ar parea.dupa 3 luni unul din ei a demisionat( desi amandoi erau foarte conservatori si tematori de necunoscut) si a inceput o afacere pe cont prorpriu..la 2 saptamani dupa el a demisionat si celalalt si a cautat o slujba intr-un domeniu care ii placea mult dar in care nu credea c a va fi vreodata angajat..si a gasit una buna de tot, unde lucreaza si acum...aproape in fiecare sambata insa, sunt prezenti la datorie, la vopsit, facut acoperise, reparat instalatii, oriunde suntem noi.

daca sunteti depresiv/a, va asteptam..avem multe pisici roz mumificate de mutata de sub case darapanate, in nevoie de renovare...chestia e ca la renovari, ideea in sine de a lua ceva aproaPE MORT si a ii reda viata si vigoare, are u efect salutar asupra sufletului omului, pentru ca pune ordine in ganduri..odata cu ceea ce este restaurat, se restaureaza si ganduri, sentimente, se vindeca rani...si nu vorbesc in metafore, va spun ce am observat practic.

asta asa pe scurt, subiectul este mai amplu.





"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

ci doar o parte a unui spectru larg, de la -infinit (depresia grava) la +infinit (stare manica / bi-polar disorder) - 'been there , done that' le-am experimentat pe amindoua; nici una nu este o gluma, iar cei care nu stiu despre ce este vorba ar trebui inti sa-si ceara scuze ca abordeaza subiectul, si sa mentioneze ca sint in necunostinta de cauza.
A avut cineva stari maniace: - cheltuie cu doua miini, doarme 5 ore pe SAPTAMINA, are putere de munca (cu adevarat) cit 10 (pe putin) - viseaza la millioane ($) - in lei, probabil trillione, scheme de imbogatire peste noapte (sau chiar jumatate de noapte), 'nu e mine ca mine, de destept, puternic si viteaz' (Mihai viteazu a fost mic copil) ... ca sa fim cinstiti, cred ca si acum cind scrium sint intr-o (sau ma apropii) de 'high' stare manica; alternez cu depresia, si nu cu stari usoare, big time ones, cind pentru 2 saptamini dorm 20 ore/zi, nu maninc cite 3 zile, si chia ginduri de sinucidere - din fericire nu am incercat niciodata (nu am asigurare care sa plateasca familiei) si deci ar fi bine 'to stick around'... tine cam 2 luni si apoi sint back to normal; 4 luni mai departe, un pic de manie, ca sa tinem echilibrul. Medicamente ? Din proprie experienta, sint foarte bune (daca ai norocul sa gasesti un PSIHIATRU bun, care sa stie ce face si nu sa pearga pe incercate) - te scoala de pe patul de moarte (sau daca esti manic te readuc lanormal) - asta ca doze de soc, pentru 1 luna, si ceva... apoi , incepe ce este si mai greu ... mentinerea echilibrului - ai beneficia de un PSIHOLOG - greu de gasit unul bun.
Ecilibrul se mentine foarte greu - cel putin eu il gasesc greu - am familie iubitoare, sotie care ma suporta moral si spiritual, baiat adolescent care ma intelege, sint si am fost tot timpul cel care aduc cei mai multi bani in casa... si serios, sint multi (dar asta nu conteaza totdeauna)... in final, CARE este mesajul meu ? Depresia/Starile manice nu sint de gluma; sint generate de pierdere balantului chimic din creer (nu ca ti-ai pierdut mintea... doar a deraiat putin) dar nu este din cauza ta... nu este de ris... poate un pic de compatimire a bolnavilor di aceasta categorie nu ar face rau, dar cu siguranta nu ajuta mult. Fiecare este diferit (din pacate asta creeaza mari probleme doctorilor). as putea sa scriu romane pe tema aceasta ... am 20 de ani experienta, si am numai 42 de ani de viata... istorie 'grea' in familie... mama, bunici, strabunici ... sper sa nu o transmit si copiilor, nepotilor mei.
Vrea cineva sa discute starile manice? Daca discut despre Depresie, devin depresat, si drept sa spun nu-mi face nici o placere... mai bine manic.

Nu se poate vorbi despre depresie fara a lua in considerare faptul ca granita dintre luciditate si nebunie este atat de firava incat nici nu sesizam cand o depasim.
Pana la urma si depresia oscileaza in intensitate pana la limita nebuniei.
Sunt norocosi cei puternici, cei pe care optimismul innascut ii ajuta intotdeauna sa treaca peste perioadele grele fara a-si pierde echilibrul. Cum ar putea acestia sa inteleaga prin ce trece un depresiv, un om care nu mai stie sa zambeasca, care nu reuseste sa-si inteleaga viata? Este absurd sa ceri asa ceva.
Tabloul este cam de genul acesta : esecuri peste tot in jur la care se adauga cele proprii pe toate planurile asociate cu pierderea unor persoane dragi, dezamagiri si singuratate. Superb,nu? Ce mai ramane? Religia, internetul, cartile si televizorul.
Ce se intampla cu tot ceea ce visam: familie, copii, cariera? Toate visele dispar si ar fi frumos sa stim ca macar trec intr-o alta dimensiune in care se transforma in realitate.
Despre depresivi nu putem vorbi decat la modul : am fost acolo, acum trebuie sa ii ajut pe altii sa se intoarca si ei la ceea ce este frumos in viata asta si asa atat de scurta. Daca ii privim cu mila este ca si cum i-am condamna la izolare. Ca sa nu mai vorbim cat este de evidenta si suparatoare atitudinea condescendenta a unor outsider-i.
Asa ca, hai sa ne gandim cat de frumos este zambetul unui copil si sa vedem ca aproape intotdeauna rasare soarele...

depresia...este unul din cele mai rele lucruri care se pot intampla pe lumea asta...si nu neaparat de starea in sine, ci mai mult de faptul ca ajungi sa te complaci in ea si sa nu mai vrei sa scapi......e ceva groaznic, cand ai o mie de griji pe cap, cand nimic nu merge, cand toata lumea soune ca o sa fie bine si tu de fapt stii ca ei nu cred asa ceva....si chestia cea mai rea e ca nu vrei sa asculti...nu, pentru ca tu asa crezi, si nimic nu mai conteaza in afara de tine....iti dai seama de ce usor e sa iesi din depresie dupa mult timp dupa ce ti-ai revenit.....iti dai seama ca doar uitandu-te la surasul unui batran infirm, sau a unui copilas vesel,sau pur si simplu plimbandu-te cu chef printre tufele de trandafiri si caprifoi, DORNIC SA LE VEZI, simti ca totul pulseaza in jur si ca pe lume exista totusi un echilibru intre ce e bun si frumos si ce e rau si deprimant..

sunt inca depresata ca a trebui sa-mi anulez biletul de avion! :( acum eram la mare! merg in fiecare an de cand am ajuns in Canada, ash face spume daca nu ash merge
shtitzi care e cea mai faina parte? cand te sui in avion la munchen sau vienna dupa ce ai trecut prin alte 2 avioane...shi tzi se dau instructziunile shi in romaneshte! shi te ashezi langa un tip mult mai in varsta decat tine, care te intreaba: " va ajut cu bagajul, don'shoara?"
...sunt in al noualea cer cand ma intreaba aia la vama "scopul shi durata vizitei?" shi ma agit ca un pepsi cand recunosc pe cineva in multzimea de dupa ushile salii de ashteptare! (uit de fiecare data ca ei nu pot vedea inauntru)
dar ma dezumflu cand intru in prima benzinarie shi ii multzumesc vanzatorului shi ii urez o zi buna...in timp ce el se uita la mine de parca l-ash fin injurat (nu e prea obishnuit c politetzea :D)

In primul rand sunt dezamagita de definitia DEX-ului. Psihanaliza nu e un ansamblu de conceptii (ci de teorii si mai ales de metode, ca parte a procesului de psihoterapie) si nu numai ale lui Freud.
Freud a avut fara indoiala o contributie importanta, dar cred ca trebuie luat cum grano salis. Adica au mai fost si altii dupa el, el e important pentru ca a deschis drumul.
Psihoterapia sigur ca poate sa trateze afectiunile psihicului, dar depinde mult de "modul de intrebuintare". Si nu e o relatie unilaterala de tip medic-pacient -care de fapt nici aia n-ar trebui sa fie unilaterala. (Vorba ceea: de cati psihologi e nevoie sa schimbe un bec? Raspuns: de unul singur, dar cu conditia ca becul sa vrea sa schimbe). In orice caz, psihoterapia vindeca afectiuni usoare. Nu cred ca ar da vreun rezultat in domeniul patologicului.
Aceeasi remarca si pentru interpretarea viselor. Trebuie facuta cu mare precautie, separata simbolistica provenita din subconstient de influentele cotidiene, ceea ce nu e deloc evident. Unele vise insa pot fi extrem de graitoare si poate fi foarte instructiv/amuzant sa le decriptezi.
Atata vreme cat depresia, anxietatea etc. sunt nejustificate, cauza se poate gasi numai in subconstient (logic). Da, tenebrele subconstientului pot fi perculoase...dar gradul de normalitate depinde foarte mult de capacitatea de auto-analiza a individului. Bref, cu cat sunt lasate mai mult in bezna, cu atat nasc mai multi monstri...
Mi-ar placea sa intru in detalii dar parca e prea generala tema. Cel mai interesant e cand discuti cazuri concrete...