comentarii

deretica


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Menaj modern.... aiurea! - de nasi la: 13/10/2004 01:13:16
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Simeon
Scenariul 1: sotia vine acasa seara, epuizata. daca sotul a venit primul acasa nu-i cere nimeni sa o astepte cu placinte fierbinti, dar nici nu-i cade rangul barbatului daca pune mina sa deretice casa si sa incropreasca ceva de potol sa vada ce anume trebuie facut si sa puna mina sa faca, fara sa astepte sa vina sotia. in fond, daca sotia ajunge mai devreme acasa, ea nu face toate aceste lucruri?
Scenariul 2: daca amindoi lucreaza la fel, de ce trebuie neaparat sa se umple casa de gunoi cind pot sa deretice impreuna? si poate nu isi permit sa plateasca menajer(a) ca in alte tari nu-i musai sa fie femeie!!!!

ce ziceai tu? ca femeia ar trebui să aibă un serviciu mai uşor sau, ideal, deloc? n-ar trebui! ai o idee gresita. femeia daca e in stare sa faca fata unui serviciu mai solicitant pt ca e pregatita profesional, atunci n-ar trebui sa fie tinuta in loc de muncile aditionale ale casei. cit despre a nu avea serviciu deloc (ideal) mai scuteste-ma! de ce "ar trebui" ca femeia sa renunte la implinirea sa profesionala? pai daca e sa fie ideal ca femeia sa nu aiba serviciu deloc, haideti domnilor sa regindim societatea, sa nu mai risipim de pomana cu efortul de a educa si partea feminina a populatiei (la scoala ma refer), daca n-o sa aiba serviciu, la ce-i trebuie ei sa mearga la scoala? ce-i trebuie ei sa invete sa citeasca macar? poate ca daca vrei sa dovedesti ca nu la asta te-ai gindit cind "a zburat porumbelul" ai sa spui ca ba da, si femeia trebuie sa fie scolita.... te intreb: la scoli speciale pt fete-femei, unde sa invete crosetatul si tehnici avansate de stergere a prafului?

hai s-o lasam moarta. ideile pe care le-ai enuntat tin de alta epoca apusa, iar subiectul de fata se refera pur si simplu la barbatul roman si mentalitatea acestuia in comparatie cu barbatul occidental - cu referire in consecinta la preferinta barbatului roman pt romance si a romancelor catre barbati straini.
#24890 (raspuns la: #24795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma bagai si eu - de gigi2005 la: 14/04/2005 17:41:07
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
ca musca-n lapte dar, daca-mi este permis, as incerca timid o parere.
Fara a da musai dreptate uneia sau alteia dintre parti, as remarca urmatoarele, fara prea multa teorie:
Si "afara" si in Ro exista "barbati" si barbati. Totul tine de educatie. Germanicii isi educa copiii altfel decat latinii. De mic, ca este un "el" sau o "ea" sunt educatzi in spirit spartan, sa se poata descurca. Asa incat barbatii fac multe treburi "pe langa casa omului". La polul opus sunt latinii (italienii sunt exemplul cel mai elocvent, cu mici exceptii in zona de nord) care au fost educati traditzional: femeia sta acasa, creste copii si face gospodarie, in timpul cand el se ocupa sa nu le lipseasca nimic.
La noi in zonele urbane, unde femeile muncesc cot la cot cu barbatzii (de, noi am vrut emancipare!) este firesc ca traditia sa fie intrecuta de spiritul practic: ajutorul de la barbat vine firesc, atunci cand timpul petrecut impreuna este limitat.
La tara este altfel: femeia sta pe langa casa, face mancare pentru ai casei si pentru oratanii, deretica, face curatzenie, timp in care barbatul este la camp. Sunt si cazuri cand pleaca impreuna si atunci, in afara de mancare, ajuta si barbatul in curte. Eu va spun din ce am vazut, nu din povesti. Si cred ca, in afara de anumite zone din Moldova, am cam vazut toata Romania si am locuit in atatea gospodarii ca nu le mai stiu...
In toate zonele am auzit exprimarea "m-am intalnit cu un om si o femeie". Deci femeia nu e om, e... ceva acolo, ce creste pe langa casa omului...
In Maramures de pilda, muncesc la camp cot la cot dar de bucatarie barbatul nici nu vrea sa auda. La taiatul porcului, in mai toate zonele barbatii se ocupa de taiat, curatat, transhat iar femeile cu pregatirile.
La mine acasa, tata se ocupa cu piatza, cumparaturi si ce mai e nevoie. Mama spala, gatea shi toate celelalte dar nu stia cat e kilu' de rosii sau de cartofi. Tata nu-shi facea nici un ou. Cand mama era plecata murea de foame saracu'. Nici in farfurie nu-si punea pana nu venea mama.
Dar sa stiti ca el considera asta respect: de ce sa se bage el in treburile ei?
Soltul meu ma ajuta in toate. Dar la bucatarie, sa fim sinceri, cu toate ca se descurca (adica nu moare de foame) n-are ca cauta pentru ca eu gatesc asa de rar (cam o data pe saptamana, sambata) incat pentru mine e chiar o placere sa stau acolo shi m-ar incurca.
In rest, mancam la Ristorante, spala masina, calca mama si matusica, tot ele dau si cu aspiratorul, suntem un cuplu modern.
Cam atata am avut de spus, fara prea multa teorie...
#43556 (raspuns la: #43488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Este necesară incizia care d - de anisia la: 15/07/2005 23:30:43
(la: „De la monocultură la interculturalitate“)
Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii.

si dupa ce mi-am recapatat rasuflarea, m-am gandit sa desir si sa tricotez dupa alt model cuvintele autorului (precizez ca am adaugat doar semne de punctuatie, ca altfel mi se taia respiratia, din nou). ia sa vedem ce iese :

Este necesara incizia confesiunilor indirecte care despica viscerele, pentru a facilita aspectul decizional din care la un moment dat sa dobandeasca asemanarea si precizia conspectului componential care deretica arterele nenaturale; prin omogenizarea propusa de diversitatea interculturalitatii pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente, ca perspective eruptive ale prezentului evolutiei culturale a societatilor plurale.

"De la intercultură la monoculturalitate" (sau invers) - de cico la: 10/08/2005 02:31:06
(la: "Academia Cafeavencu")
„De la monocultură la interculturalitate“

Cultura în prilejul privilegiat al timpul nostru, este privilegiul prilejului delirului în trei dimensiuni concentrice: om - cetate – societate, sortit vorbelor bune alocate unui foarte singur om, exponentul indivizilor, iar puterea culturii este punerea în temă a motivelor existenţei şi-n contratemă, interpunerea raţiunilor fiinţării, vremea omului ca receptor, emiţător de judecăţi de valoare şi prejudecăţi de coloratură sceptică fiind factorul intercesor suficient al sintezei, eschivă de la rutina revoltei întârziate a celor două forţe în căutarea zilei de după apocalipsul postmodernului la mijlocul fin al vieţii, afin deliciilor îngustate unghiului vacantei optativităţi, ca ultim suspin al inteligenţei copilului mort din penumbra amintirilor naşterii, încrustat din nimic altceva decât (din)în limita concurenţei cu realitatea în măsura rarităţii clipelor de intimitate cu dialogul interior. Cultura rămâne bogăţia impresiilor infiltrate subminativ imperfecţiunilor, conexe omisiunilor curente şi răpune carenţa demersurilor densităţii depresiilor inerent recurente comisivului dol izvorât din umbra eventualului rol putativ deschis de rostul indubitabil aluziv spre înţelegerea finalităţilor şi decelarea intimităţilor rostirii.
Teama de adevăruri, frica de afirmaţii pe marginea prăpastiei ce separă antipozii incitând privirea spre ceea ce este dincolo de aparenţa abisală a încercărilor, naşte în monocultura societăţii singulare inavuabilul iar în monocultura societaţii plurale inimitabilul când aceasta restrânge diversitatea la imensitatea imanentelor ei surse ca stipendiu, perfuzie pentru un organism plin de endeme inexplicabil insondabile evoluţiei, dar inevitabil sortite eşecului din pricina încercării de asimilare spre resuscitarea reminiscenţelor, prin alocarea de, o manieră superficial – egoistă, a împrumuturilor, într-un manierism care încremeneşte multiplicitatea într-o unicitate a nostalgiilor vis - à - vis de o contestare a tarelor ce se vor împrospătate, implicit întreţiunute din suprapuneri sortite dizolvării dinspre adaptare către cenzurarea prin absorbţie.
Paradox şi antidot la starea sensului indicat de inerţii, consecinţe ale supravieţuirii, inbox şi poliglot destin la desistarea consensului, implicat de invenţii vane, efecte ale unilateralului interpretării, interculturalitatea este apeduct către o mai amplă mişcare în termenii care întrupează o comunitate în care interacţiunile vocilor au temeinicia glasului în pustiu, puseul vaticinar în lumina ecoului vizionar aflându-se ca intenţie de a fi în apropierea aşezământului funeral de unde putem auzi măcar ecoul vocilor dezarticulate ca indezirabile dialecte inevitabile acustici ale porţilor deschise desprinse parcă dintre noi, pentru a ne stimula evaziunea, între noi, prin noi înşine şi unii dinspre alţii către aproapele nostru şi-n implicitul arbitrariului nostru, înspre om ca singură cale către o justă apreciere a valorii unei comunicări deschise oricărei reacţii ipotetice la atracţiile avatarurilor grosolane sau aderenţelor lagunare.
Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.Interculturalitatea îşi găseşte plenitudinea, în pledoaria axei, înţelepciune ca o presupuoziţie a impetuozităţii unui spirit liber în circuitul dialogal frugal şi eliberat de orice inhibiţii ideologice “ergo” de orice extensii expansionist dogmatice, intuiţie ca o predispoziţie la relativa speculaţie a adoraţiei plăpândului ecou al susurului omului şi reflecţia necesară ca o contrastantă constanţă gravitaţională în jurul argumentaţiei todeauna poziţionată într-o linie discontinuă a gândirii colective şi permanent ferment al cugetării omului, dincolo de orice certitudini regăsind cadenţa în confluenţa miturilor spre o înţelegere a forţei de interpretare şi puterii de recuperare a reperului, indiscutabil fortuit ca un precedat condens al existenţei filtrată prin delirul speculaţiei ca finalitate a interogaţiilor riguroase, nimic altceva decât vigoarea vocaţional – estimativă a adevărurilor şi descătuşarea limitativă dinspre aflarea legitimităţii moştenirilor.
Societăţile plurale renasc atât prin coliziunile prilejuite de intermitenţa vocaţionalului insolit al întâlnirilor culturale, latente în retorspectivul lor gripal şi prezentate ca fiind aspectele asperităţii unei discontinuităţi ivite la un anumit moment, precedat de inerţioase tendinţe etniciste şi consecinţa vădit necesară ca scop implicit insinuantă, ca mijloc de relativă descreţire a rigidităţii intuiţiilor istituţional – culturale pronunţat multiple intenţional din nevoia de a găsi în mod ubicuu ca adarenţă solvabilă, ca aspect devolutiv operaţional – amiabilă la permanenţa unităţii întru diversitate în chip de alternativă constant fluidă şi contrastant aluzivă la ignoranţa vâscoasă a gestaţiei, în delimitările aparent armonios evolutive ale periniciozităţii vendetismului unicităţii culturale, excesiv perene şi în aceeaşi măsură ca factor determinant al dialogului. Ce-I drept, însă, este faptul că într-o dialectică fragilă prin prisma pricinilor “întreţinute” de ţeluri al căror suport interior este diform, conglomeratul alcătuit din nimic altceva decât acele cauze ultime ce pot duce la derapaje conflictuale ireconciliabile, în aceeaşi măsură oferă pavajul unor clivaje ideologice cu rol de atenuare a posibilului imprevizibil eruptiv – cu atât mai mult pot fi axul în jurul căruia gravitează interfaţa interferenţelor culturale, indici ai pulsului plusurilor gândirii în chipul decalogului bunelor intenţii – cât şi în virtutea confluenţelor, ca un corolar firesc al motivului fundamental, indicat de temele desprinse de recrudescenţa fenomenului singularităţii, o consecinţă vădit determinantă a ambiguităţii unei ambivalenţe, rezultate din bifurcaţiile animozităţii inerente ritmului static, efectul densităţii elementului interpersonal acceptat ca un detaliu al comunicării amplificate de continuităţi nuanţate permanent şi reluate în chip convergent eterogene în intermitenta lor demarcaţie, dar străbătute de fiorul dialogului ca unică formulă a menţinerii în joncţiunea emergentă valorilc, falselor premise. Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii. Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune. Dacă interculturalitatea presupune un efort de adaptare şi adoptare imparţială totuşi atentă la detaliile care apropie permiţând o dezvoltare imprevizibilă prin caracterul divers al temelor reprezentând astfel o concentricitate a fundamentelor conglomerat, monoculturalitatea implică un acces spontan la ceea ce înseamnă valorile culturale însă fără un studiu dintr-o perspectivă pretext al întâlnirii celorlalte întreţinut de deschiderea intercesivă a comunitarităţii, acestea îşi pierd consistenţa consecvenţiei consensului care le-ar putea oferi certitudinea permanenţei. De la monocultură până la interculturalitate rămâne un singur impas: acela al decorativului în care se zbat din consuetudinea reperelor temporal – temporare sortite lejerităţii unui dialog din afară tranzitând vag spre superficialitatea unui interior al penumbrei, nimic altceva decât o invenţie de tasare a urmelor specifice alunecării în derizoria stare de anonimat deprinsă din seducţia efemerului, portretizând societăţile decimate înspre totalitatea opusului privirii omului şi aliniate dinspre dualitatea cursului uneltirii mişcării din ochii individului.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/5185

------------------------------

Daca textul acesta n-a fost scris la misto, atunci eseistul e un geniu! Ca (dupa comentarii) numai el intelege ce-a spus ;)
Doamne.....si..... - de cosmacpan la: 25/10/2005 22:44:12
(la: Cum raspundeti rautatilor gratuite?)
m-am spalat pe dinti dar tot negru in cerul gurii am ramas. Referitor la intrebarea (prima) pot spune ca da! Acele persoane sunt rautacioase nu pentru ca ar vrea sa-ti faca tie un rau ci pentru ca nu stiu cum sa se apere de maretzia ta, si atunci recurg la aceste mici pansele (ori panseuri?) pentru ca banuiesc ele ca intepandu-te vei reactiona cautand sa le strivesti. Si chiar acum imi aduc aminte de poza aceea cu crocodilul care isi face siesta cu o dulce naravire asteptand botzurile cele mici de pasaruici care vin sa curete si sa deretice printre dinti. Deci orice s-ar intampla cauta-ti "prietenii" si lasa-i sa te ajute sa-ti pastrezi o dantura sanatoasa, chiar daca frumusetea si claritatea lasa de dorit. (oare vorbeam de dantura sau de literatura?)
zaraza@info.com. - de cosmacpan la: 21/01/2007 21:57:46
(la: Ora de compunere (3)- "Pedagog de cafenea")
In primul rand, ceea ce s-a trecut cu vederea (nesemnificativ) era ca Adelina locuia intr-o garsoniera confort trei la etajul doi. In al doilea rand norocul sau ghinionul face ca actiunea sa se petreaca ezact cand asociatia de locatari hotarase sa dea o fatza noua nenorocitului de bloc de garsoniere si din blocul cu buze rosii (de la culoarea balcoanelor) sa ajunga blocul cu sprancene maro (asociatzia a decis sa puna cate o sprinceana la fiecare geam de sufragerie pentru ca era format din trei foi deci era o fereastra codana sau sprancenata). Chiar daca nu avea usa la baie si nici perdea la dush noi tot pe patratzica aia mica de geam de la baie ne uitam ca magarii aia de argitecti, bagasera baia intr-un buzunar (nu de pantalon) care nu avea vedere decat de la usa de intrare. Deci intrai in casa di dadeai cu ochii de wc si dush. Deh. Emancipare.
De ce ne-a trezit Adelina interesul? Pai Nea Peta, cate era el de imperturbabil si gentleman, era totusi batut soarta si se straduia sa ascunda faptul ca avea o nevasta (ce e drept ca era si schioapa si sluta ca mama dracului) intr-un sat far’ de nume intr-o vaioaga uitata de Dumnezeu si ca Adelina ii era de fapt fata vitrega. Da Dom’le. Asta era durerea noastra. Ei cde dracu. Pai si ce asta e de gazeta? Pai da. Ca Adelina avea o mana (aia stanga) de plastic. Si piciorul drept ii era mai scurt cu cinshpe cm de purta un fel de pantof d’ala de nu se vede din pantalon. Si cand ne-am prins noi ca Nea Peta trece cam des pe la Adelina pe acasa, si sta cam mult pe la ea, am cautat motiv de pricina. Si minune mare, prilejul ni s-a dat la tava: vopsirea blocului. Schelele se inaltau cu vireza ametzitoare de melc schiop si iata ca intr-o sambata am vazut visul ochii: schelele erau pana la etajul trei, deci trai neneaca. Geamurile Adelinutzei erau ale noastre. Am pandit noi pana cand Nea Peta intra in scara blocului cu doua sacose burtusite si hopa sus, catinel, catinel, treapta dupa treapta pana la doi. Intra Nea Peta, lasa sacosele. O sarura delicat pe frunte pe Adelina si apoi treci la ritual (asa credeam noi cand am vazut ca o trage inspre usa (( care nu erea de fapt usa ci numai gol)) de la baie. Noi buluc la geamlac. Ii scoate bluza cu maneci lungi si atunci a inceput calvarul: Gicu vede mana cea plastic prinsa cu curele ca un ham de comisar. Cand il mai vede si pe Nea Peta ca incepe sa o desfaca, sopteste ca lui I se face rau. Si o ia la fuga pe dulapii ceia dintr-e schele. Schele se misca din alergatura si o ditamai fieroaica prinde a se zdrangani printer cele schele. Lui Gicu I se face frica si vrea sa se inturneze dar pas de poti, caci fieroaica aia agatza si o galeata cu mortar ce-l oblojeste drept in moalele capului. Fane care a vazut ciotul de mana si-am facut cruce si a mai rezistat pana cand Nea Peta I-a ridicat pantalonul sa-I desfaca siretul pa pantof. Cand a vazut Fane ca-I care fetii corpul intr-o parte a crezut ca lasa moale s-o prinda el si s-a repezit printre schele sa se fereasca. Din fereala I-a alunecat piciorul si de nu-l prindeam io de camasa pana jos nu mai statea. Dar el a crezut ca intinde mana cea ciunga Adelina si de atunci s-a zarghit de a trebuit sa-l caute ai prin doftori de boala necurata. Poate ca daca l-ar fi descantat vreo tzigancusa d’aia de saisprezece ani sa-l afume cu par de lup si sa-l treaca printer picioarte poate ca-I trecea, dar asa a ajuns la nebuini si fara dusuri reci si electrosocuri nu a scapat. (trei luni s-a luptat sa uite si noroc cu voltajul ala ca aveau aparatul putin defect de se uita bietul Fane lungggg dupa orice tramvai care scotea flama la antene). Ce sa mai spui de mine? Nea Peta s-a prins el ca ceva nu-I in regula afara, si a scos capul pe geamlacul de la baie inghesuind-o pe Adelina in cada, asa goala si napastuita cum era ( ca el venea sa o spele, sa-I deretice si sa-I gateasca fetei) si m-a vazut. Noaptea cand s-a intors la camin drept la patul meu s-a oprit si mi-a spus ca daca nu o iau de nevasta (nu conteaza varsta mi-a spus el, fata-I buna si te iubeste) dracii m-au luat. Mi le taie si mi le pune pe nas cand oi atarna in streang in fata cancelariei. Nu stiu ce noroc am avut, si cum m-am strecurat dar pana in Italia nu m-am oprit. Si daca n-ar fi fost Zaraza sa dezgroape povestea asta nici ca as fi vrut sa-mi mai amintesc de ea. Reality show? Asta-I viata. This is a true story. Parol!
Semneaza, Gogu

PS Intrudere frate, cata la paranteze si ai sa vezi ca nu uitarea ma inghesuie.
#170389 (raspuns la: #170182) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sancho, - de anisia la: 14/04/2007 14:58:10
(la: Institutul de mistocareala=)))
daca tot deretici, mamica... la catedra de film si regie io vreau orhidee si bambus in ferestri. sa-i inspire pe studenti, spre creatie.

si musai covor mijloc pi shentru di clasa, sa-i pui sa echilibistriteze cele ganduri inainte sa le puie in imagini.

asa, si daca au vreme, da jos tabloul ala cu presedintili ca ramase de la vechiu' rector care era prea activizat, ca sa nu zic activist. :P
#187365 (raspuns la: #187353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de picky la: 02/06/2007 12:25:07
(la: Pantomimă pe fundul heleşteului)
Vai Intrusule, vai. Ce delicat si cu manusi deretici prin balarii.
#202253 (raspuns la: #202199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 02/04/2008 11:19:54
(la: catre cafenea)
Ce-aveţi, bre, cu brazilianu'? Ce iel nu ie om? Ce iel n-are de plătit lumina, telefonu', găluştele cu prune? Ce uoameni, dom'le, ce uoameni! Vrea fomeia să zugrăvească, să deretice, să puţulească şi voi? nu şi nu! Vă încontraţi cum măgaru' lu' Buridan.
#298309 (raspuns la: #298218) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anisia la: 04/11/2008 12:29:32
(la: Miss Cafeneaua 2008 (Probele))
SECTIUNEA I - Interviu-Café

1. “femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt si ele curioase ca noi
stii, te uiti la una pe strada sau in tramvai
si te gandesti: dom’le cum ar fi?
asa gandesc si ele”.
(M. Cartarescu)
Intrebare: …ce ai de comentat?

- asa sperati voi, de-aia va-nfoiati de mama focului cum sclipeste vreo geana fardata-n inspre sfera voastra de perceptie :))

2.Exercitiu de Imaginatie: Targul de Barbati.
traiesti intr-o tara – Matriarhalia, unde femeile au drept de viata si de moarte asupra barbatilor, ii pot vinde sau cumpara. vine o zi cand vrei sa-ti vinzi sotul/iubitul/amantul ...si-l duci in targ.
Intrebare: cum ii faci reclama in fata unei posibile cumparatoare?

- sticle goale vindeam,
sticle goale vindeam
dar de azi hotarat
vand barbat cu paru'n vant
fara-un ban in buzunar
si de fel putin hoinar
hai la baba sa ti-l dea
pe-un argint si pe-o chiftea!

3. Ce ar mai avea de spus Seherezada in cea de-a 1013 noapte?

- doamne, vino doamne
sa vezi ce-a mai ramas din dansul...

4. Incearca o spovedanie in fata unui expert in natura umana.

- iarta-ma expertule ca de-o vreme-ncoace gura nu-mi mai tace, ziua merg haihui, pune-ti pofta-n cui, noaptea ma prefac ca nu am colac, ca stirba nu sunt, si ca stiu sa cant.
si de m-oi ierta, jur la dumneata, c-am sa te cinstesc, vise-am sa-ti ghicesc, in cei bobi sa-ti dau, sporu' sa-ti redau, doru sa-ti alin, de ma ierti, ma-nchin...

5. Exercitiu de Imaginatie: Barbatul Multilateral.
tot in Matriarhalia, esti nevoita sa mergi la un meci de rugby la 500 de km. de domiciliul tau, sa-ti sustii echipa favorita.
acasa raman: copiii vostri de 1, 3 si 5 ani, mama ta, 3 motani castrati, un caine doberman si-un altul pechinez si bineinteles sotul/iubitul.
fa-i sotului/iubitului/papagalului... o lista cu ce are de facut in ziua in care tu lipsesti de acasa.

- aoleo iubi, mancati-as sufletu tau ca barbat ca tine nu mai ieczista pe suprafata asta pe care traim noi doi, ca vai de noi. ai de grija pana ma intorc s-o scoti pe mama la aer, dobermanu sa-l dai la-mperecheat, pechinezu sa-l duci la frezat, copiii sa-i legeni in bataia vantului, motanii sa-i periezi, casa s-o deretici si apai sa bagi si tu la cuptor pestisorul ala de l-am prins ieri cand fusei la pescuit si tu imi zisesi la-ntoarcere ca ala micu s-o cacat tot in poalele tale. norocosule!

6. Exercitiu de Imaginatie: Canibalii.
esti prinsa de canibali - tu si inca doua femei. sunteti aduse la seful de trib care decide ca veti fi mancate. oala mare e umpluta cu apa si pusa pe foc.
dupa indelungi lamentari si plansete din partea voastra, seful de trib inghite o cutie intreaga de Extraveral si decide: doar una singura va scapa, dar numai dupa ce va expune un discurs in favoarea ei. cea care isi va expune cel mai beton discurs, va scapa cu viata. celelalte doua vor fi halite cu fulgi cu tot.
Intrebare: cum ar fi discursul tau? (gandeste-te ca depinzi de el)

- mai nene, pai tu esti canibal inconstient mai nene... pai ai tu idee cati a mai incercat sa ma manance pe mine si dupa prima imbucatura a facut intoxicatie, ca-i pielea naibii pe mine, si apoi cand a mai incercat odata li s-a strepezit dintii ca-s acritura rau si apoi cand a mai dat sa-ncerce odata le-a-ntepenit maxilarele ca asa i-am gadilat pana n-a mai putut de ras si a ramas cu gura cascata si de-aia le-a intrat viespea-n gura pana-n gatlej si a facut umflatura-n gat si a murit, pai vrei sa mori si tu mai canibalule sef si sa vie canibalutu ala mai mic sa-ti ia locu, sa-ti siluiasca femeia, sa-ti certe copiii? gandeste-te mai nene, ca nu-i de joaca, spui io! ia-le mai bine pe=astea doua, nu vezi ce silfide si tacute ie nici nu zice pis, nici nu comenteaza, nici arsuri la stomac nu da, ca n-are pic de grasime pe ele, nu vezi la mine cat-ai colacu pe ombilic, numai bun sa ma salveze in caz ca ma dai la oceanu pacific, am vazut un peste mic si pe coada lui scria.... canibal, esti prost mata :))

7. "Sa ma asez intre tine si lume dar sa stau la distanta, urmarindu-te, vazandu-ti frumusetea" (cosmacpan)
cauta greselile de exprimare.

- corect ii asa: 'sa ma asez intre lume cu tine, dar sa stam la distanta, urmarindu-ne, vazandu-i frumusetea'

8. "Ca bărbat mi-ar fi fost greu; între femeia mea şi mine
s-ar fi întins 9 fabrici si 9 uzine." (Realdo, "Sapca mea comunista")
cauta greselile de forma.

- corect ar fi fost asa: 'ca barbat mi-e greu cand intre femeia mea si mine ar fi intins 9 fabrici si 9 uzine'.
(rostu-i printre linii)

9. "Fericiti cei ce-au cunoscut femeia, caci ei vor stapani iadul!" (Intruder, "La multi ani...”!")
cauta greselile de fond.

- corect ar fi fost asa: ' fericiti ce-i ce-au cunoscut iadul, caci ei vor stapani femeia'

10. Pune o intrebare (una singura) Comisiei de "Senzori".
(atentie, s-ar putea sa ti se raspunda!)

- ce e dincolo de orizont, iubirea?
latu - de anisia la: 10/01/2009 00:29:09
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A TREIA)
pai da, ca ma vazusi mai mica
si ca seman a furnica
sa m-apuc ca sa deretic
cand puteai matusalemic
sa-ntreprinzi tu o magie
si surpriza sa-mi faci mie
casa fie aerisita
neintrecut de garnisita
bucatar de soi ales
sa gateasca cum da ghes
inimii ca sa pofteasca
mancarica... haiduceasca

:))
#387361 (raspuns la: #387349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
neata, - de anisia la: 18/01/2009 09:56:52
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - repriza a patra)
s-a trezit si rata. a facut careva cafeaua cat am sforait io? :)


aaaa, ia uite ce frumos... adina deretica dupa noi aseara. asa mamicule, da sa pup. te declar sergent de frunte :D
#393085 (raspuns la: #393082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eteee - de adina.petre la: 18/01/2009 12:12:04
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - repriza a patra)
Buna ziua. Saru'mana anisia, pentru pupaturi si numirea de frunte. :)
Am stat aseara pana tarziu sa deretic pe acilea, sper ca v-au placut si florile din vaza ce le-am lasat pe masa.
Dupa ce am terminat cu ordinea si disciplina, am stat si am citit pana tarziu in noapte. Drept urmare, abia acu o ora am reusit sa ma smulg din paturi, acum beau cafeaua.
Cine pregateste pranzul?
adina.petre - de menajerul la: 28/10/2009 01:00:48
(la: Ce e bun e ilegal, imoral sau ingrasa)
fac eu ordine dupa distractie. imi place sa deretic prin casa.
#494414 (raspuns la: #421439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de TeodoraPA la: 22/04/2010 11:22:52
(la: Manii, fobii, obiceiuri...)
manii, fobii, obiceiuri?

Fobii nu am.

Manii am foarte foarte multe, sunt o perfectionista, iubesc ordinea si curatenia. Pigulesc covorul, lustruiesc permanent mobila, curat, spal, deretic... E greu sa fii perfectionist, de-a dreptul obositor, dar nu reusesc sa ma schimb.

Obiceiuri nu prea mai am, mi le-a dat peste cap bebe. Aveam eu tigara si cafeaua, gin tonic, chestii de genul asta.
yuki - de om la: 16/11/2010 19:03:29 Modificat la: 16/11/2010 19:14:55
(la: Confa lui bitterdream si-a lui om)
ar deretica prin casa ca cenusareasa, ar face patul ca soldatul svejk, apoi s-ar urca in pat dandu-se peste cap devenind Bittera, urmand o dedublare in GV ca sa facem un triskelion de tripluhelix iar la sfarsit mi-ar canta din utubul lui juli catre moi :)))
#582533 (raspuns la: #582148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de nyx la: 06/12/2010 08:36:42
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - repriza a6a)
aha! sa-ti traiasca vacanta, io inca-s la lucru.
pana atunci, da tu cu matura pe aici, scutura, deretica, si ne jucam porma.:d
#585930 (raspuns la: #585926) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...