desavirsire

9. In tine sint birfitori , ca sa verse singe; in tine se maninca jertfe idolesti pe munti; in mijlocul tau se fac desfrinari.

11. in mijlocul tau, fircare se deda la uriciuni cu nevasta aproapelui sau, fiecare se spurca cu amestecare de singe cu nora-sa, fiecare necinsteste pe soru-sa, pe fiica tatalui sau.

12. in tine, se iau daruri pentru varsare de singe. Tu iei dobinda si camata, jefuiesti cu sila pe aproapele tau, si pe Mine Ma uiti , zice Domnul Dumnezeu

....................................................

15. te voi risipi printe neamuri, te voi raspindi in toate felurite tzarii, si itzi voi nimicii cu desavirsire necuratzenia din mijlocul tau.

18. Fiul omului, casa lui Izrael a ajuns pentru Mine ca niste zgura; totzi sint arama, cositor,...in cuptorul topit.

21. Da, va voi stringe si voi sufla peste voi cu focul miniei mele si va vetzi topi in el.

......................................................

29. poporul din tara se deda la silnicie, fura, asupreste pe cel nenorocit si pe cel lipsit, calca in picioare pe strain impotriva oricarei dreptatzi

.................................................
...................................................

samd

PS sint tentat sa cred ca astea toate sint istorii trecute sau povesti; dar cineva le-a scris iar daca despre poporul roman nu sa scris nimic ptr. ca el a fost acolo tot timpul ( penibil de) cuminte, despre altii sa scris...sa scris ca au "facut ceva" Nu e treaba noastra acum sa stim ce au facut. Dar e treaba lor sa stie ca in lume sau definit niste norme de comportament care ar fi frumos sa nu fie uitate

Ezechiel 25:13-14:

13 de aceea, asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: "Imi intind mina impotriva Edomului, ii voi nimici cu desavirsire oamenii si vitele, il voi preface intr-un pustiu, de la Teman pina la Dedan; vor cadea loviti de sabie.
14 Imi voi razbuna pe Edom prin poporul Meu Israel. El va face Edomului dupa minia si urgia Mea, ca sa vada razbunarea Mea, zice Domnul Dumnezeu."

Excelent exemplu de urmat, adica nu faceti ce fac eu, faceti ce zic eu.

Sursa: http://www.biblegateway.org/cgi-bin/bible?passage=EZEK+25&language=romanian&version=RMNN

Este foarte greu de spus cine a fost cel mai mare fotograf roman al tuturor timpurilor.
In Romania fotografia e pe linga oishte, dar mai exista; insa critica
de specialitate, istoria fotografiei, sunt absente cu desavirsire si nu sunt abordate cu seriozitate de nimeni.
Estetzii natiei nu s-au pogorit asupra acestui domeniu ca sa decida cum devine cazul. Dar poate e mai bine asa...oricum nu ma pot pronunta decit asupra a ceea ce am cunoscut eu.
Dupa parerea mea, unul din cei mai mari fotografi pe care i-am cunoscut, poate cel mai mare, a fost Aurel Mihailopol; daca nu ar fi murit in culmea puterii creative ( un cancer dupa povestea cu SLOMR din `77) poate altfel s-ar fi scris povestea fotografiei romanesti.
Am cunoscut multi fotografi care la acea ora mi s-au parut de exceptie; de la Gheorghe Serban la Edmund Hoffer, de la Hedy Loffer la Iosef Marx; a existat o pleiada de fotografi buni ai anilor `70, dar operele lor sunt acum uitate, pierdute, imprastiate, distruse, cind nu sunt negate sau minimalizate. Greu de facut o evaluare...
Cel mai mare fotograf roman inca in viata este, cred, Dan Dinescu - tot dupa parerea mea. Din pacate operele domniei sale nu (prea) se pot vedea pe Internet...
Exista insa in prezent multi alti fotografi romani de exceptie; probabil ca sunt diferente semnificative intre locurile pe care le ocupa pe podium, dar eu il vad in frunte si pe Cosmin Bumbutz, apoi si pe cei citiva din jurul domniei sale adunati in fotoclubul "7zile"; apoi pe pozitii onorante ar putea fi Ion Zupcu, acum in America, care isi cladeste o serioasa cariera acolo in fotografia de arta; Mihai Moiceanu la Brasov; ar fi cu totul cred ca 10-12 foarte buni fotografi romani, de mare clasa, dintr-un pluton de pina in 50 de oameni.
Tragic este ca atunci cind cauti "romania, photographer" la Google ies pe primele sute si mii de locuri multe, prea multe rateuri... asta e viatza. Gresala fundamentala a fotografilor romani buni in viatza este ca nu prea au imagini pe net si cind le au nu le promoveaza.
Fotografii care au fost au intrat intr-o nedreapta uitare si fara ei nu poate exista prezent, si pe de alta parte, si nici viitor.
O cultura, fie ea a imaginii sau a cuvintului, are nevoie sa cunoasca pozitia si lucrarea, fie ea buna sau rea, a celor care au fost.
Eu sper inca sa apara si la noi istorici de fotografie, critici de arta specializati in fotografie, galeristi, curatori, galerii, doctorate, albume, o intreaga clasa de elemente atit de necesare fara de care vom pluti in ceatza in acest domeniu.

P.S. aaa... in cele de mai sus ma refer la fotografia clasica, academica, editorialista; la celelalte nu ma pricep... si ma refer la fotografie ca arta, nu ca obiect estetic de folsit in advertising, moda, PR, etc; meseriasi sunt multi buni si poate si foarte buni.
Diferenta dintre un meserias si un fotograf? Ca in pictura,istoria ne va spune si tot ea va produce fundamentale schimbari de valori...
Dinu Lazar

Romania cu garda jos

de Dan Cristian Turturica
Miercuri, 26 Noiembrie 2003

Nu ma numar printre cei care cred ca nu avem motive sa ne temem de un eventual atac terorist pe teritoriul tarii. Pe acestia ii suspectez mai degraba de un soi de fatalism mioritic, total nepotrivit in contextul international actual.
Din contra, cred ca atacul de joi, din Turcia, trebuie sa ne puna serios pe ginduri: interesele americane sau britanice pot fi tintite oriunde in lume. Scenariul de la Istanbul se poate repeta si la Bucuresti.
Faptul ca Romania nu este vizata in mod direct nu ar trebui sa ne linisteasca. In urma cu trei zile, tinta a fost Marea Britanie, insa majoritatea victimelor au fost turci.
Oricit as incerca sa evit teoriile prapastioase, nu pot sa nu ma gindesc ca, pe masura ce tarile din vestul Europei vor reusi sa se protejeze mai bine, teroristilor nu le va ramine decit sa atace in punctele vulnerabile.
Este Romania o veriga slaba in lantul antiterorist?
Un ziar a avut curiozitatea sa vada ce se intimpla daca lasa un bagaj linga sediul Serviciului Roman de Informatii. Surprinzator pentru unii, dar nu s-a intimplat nimic. Valiza a stat bine-mersi, fara ca vreo persoana sa bage de seama. Nici macar un hot nu s-a gasit prin preajma, ca s-o fure.
Testul mi se pare pe cit de simplu, pe atit de eficient in a demonstra lipsa vigilentei din serviciile secrete. Daca nici macar perimetrul unui obiectiv de gradul zero nu este supravegheat permanent pentru a depista o eventuala incarcatura exploziva, ce garantie avem ca alte zone sensibile sint securizate?
Escaladarea terorismului ne prinde intr-un moment extrem de prost. Deprofesionalizarea, care a afectat serviciile secrete romanesti si inainte de ‘90, s-a accelerat dramatic in ultimii ani.
De vina este, in primul rind, relatia perversa dintre virfurile comunitatii de informatii si politicieni. Dinozaurii mosteniti de la Securitate si-au pastrat functiile de conducere cu ajutorul dosarelor pe care le detin despre politicienii importanti. Printr-un santaj tacit.
Aceasta inghetare la virf a inabusit si reforma in palierele inferioare. Atita timp cit numirile sau destituirile in SRI, SIE, SIPA etc. au fost operate in urma unui joc politic, criteriul competentei a fost ignorat cu desavirsire.
Rezultatul: sub un sef ticalos sau prost este imposibil sa se dezvolte un mecanism sanatos. Au avansat mai mult oportunistii, in timp ce profesionistii (mai ales din noua generatie) sint marginalizati.
In ultimii ani, am vazut numeroase note informative intocmite de diverse servicii secrete. Ajung la ziare anuntate de cite un telefon discret si doar cind are interes vreun general sau seful sau.
Cele mai multe note erau submediocre, rudimentare si chiar prost documentate. Daca nivelul celor responsabili cu siguranta nationala este cel care razbatea din acele note, atunci ne-am ars.
Din pacate, atitudinea manifestata in relatia cu societatea civila intareste impresia proasta. Modul in care aceste institutii raspund intrebarilor si solicitarilor organizatiilor neguvernamentale, cetatenilor sau presei denota aroganta, dispret fata de principiul transparentei si prea putina inteligenta.
Tot la deprofesionalizare conduce si implicarea serviciilor secrete in luptele politice. A intocmi dosare cu matrapazlicurile ministrilor sau parlamentarilor pentru a da un instrument de control sefilor lor nu are nici o legatura cu apararea sigurantei nationale.
Cit timp mai au la dispozitie agentii pentru a urmari posibilele filiere din Romania ale gruparilor criminale sau pentru a se perfectiona in razboiul antiterorist, daca ei sint folositi ca instrumente pentru razboiul din interiorul PSD?
Combinatiile de tot felul in care sint bagati sefii serviciilor de informatii sint la fel de daunatoare. Sa nu uitam legaturile suspecte ale lui Virgil Magureanu cu afaceristi arabi implicati in contrabanda cu tigari. In mod cert, exemplul nu este singular. Cine poate garanta ca banii proveniti din astfel de operatiuni nu ajung, in final, chiar in conturile gruparilor radicale musulmane?
Cine poate spune unde au ajuns fondurile delapidate de miile de firme-fantoma infiintate de irakieni? Si-ar fi putut vedea ele linistite de treaba atit timp fara complicitatea politistilor sau a ofiterilor de informatii?
Intr-un moment in care este nevoie mai mult ca niciodata ca serviciile secrete sa colaboreze, ceea ce razbate in public seamana mai degraba a razboi fratricid. SRI, UM 0962, SIE, SIPA si cite or mai fi isi impart cu frenezie lovituri sub centura. Singurii care ar putea interveni pentru calmarea spiritelor, Iliescu si Nastase, par mai degraba interesati sa atite lupta.
Senzatia ca vom fi ocoliti de o tragedie deoarece sintem prea mici pentru un razboi atit de mare nu mi se pare doar inselatoare, ci si periculoasa. Atrage dupa sine ideea ca ar fi exagerat si chiar inutil sa intram intr-o stare de alerta. Extrem de ingrijorator este ca oamenii care ar trebui sa nu doarma noaptea din cauza pericolului terorist par sa aiba alte prioritati. Sa speram ca, atunci cind se vor trezi (daca se vor trezi), nu va fi prea tirziu. EV. Zilei
No comment

Identitatea mea nu e nici un secret. Mi-e doar lene sa tot subscriu pe orice site unde se pot purta discutii...

Mda. Poate ca am atins doar un aspect al lucrurilor. Imi cer scuze daca a parut ca am ceva cu o etnie anume. Doar ca s-a facut extrem de mult tapaj pe suferintele etniei cu pricina, in timp ce suferinte ale unor popoare / populatii intregi (de etnii amestecate) sunt uitate cu desavirsire. Nu mi se pare deloc corect.
Ca sa revin la raspunsul aspru si sever al anitei47, mai caut un nod in papura si intreb de ce miscarea sionista incuraja din greu intemeierea kiboutz-urilor cam de prin anii '20 incoace desi conform statutului teritoriului respectiv erau actiuni ilegale ? Si mai am un nod in papura si intreb de ce se intemeiaza in continuare colonii in teritorii recunoscute international ca fiind palestiniene ? Imi cer scuze daca sunt lipsit de bun-simt cu intrebarile mele... si nu mai continui fiindca papura aia ar trebui sa fie tare lunga ca sa incapa atitea noduri... Fac doar remarca ca o tara cu serioase probleme de securitate ar trebui sa umble la cauzele problemelor si nu la manifestarile lor. Nu faptul ca exista palestinienii constituie cauza problemelor Israelului.
In legatura cu crimele politice. Nu, nu ma iau de nici o etnie. Vreau doar sa subliniez ca fiecare etnie / popor are ciurucurile lui si ca ar fi foarte bine sa le ia in consideratie si pe astea inainte de-a face bloc impotriva unor ciurucuri dinafara. Ciurucurile astea fac deservicii la fel de grave ca si amenintarile externe.
Dar discutii din astea am putea purta pina la sfirsitul timpurilor fiindca in fiecare loc si in fiecare neam exista astfel de intimplari si astfel de creaturi omenesti.
Ceea ce remarc, insa, e ca dai tare, anita47, si asta inainte de-a te lamuri despre ce e vorba. O fi vreo deformatie legata de securitatea personala... Numai ca aici discutam si schimbam idei, nu atentam nici la persoana, nici la etnia si nici la demnitatea interlocutorilor.

In speranta ca nu am plictisit si enervat pe nimeni, toate cele bune.
Calin

Va multumesc pentru intentia de a-mi "descifra" intentiile! Nu spunea Camus ca suferinta nu ne da dreptul la nimic? Nu stiu ce fel de condiment e suferinta, ce fel de capital sau agent de eroziune poate fi. Cine poate cintari valoarea durerii? Poate ne face mai buni, poate ne transforma in monstri, poate ne omoara. Suferinta netransformata duce la nebunie sau la crima. In cazul meu, a fost un fel de ingrasamint care mi-a fertilizat arta, in special in ultimii ani. Nu cred ca a fost cazul unei "transformari" constiente, dimpotriva, cred ca, aici, in Statele Unite, am devenit ceea ce am crezut ca am fost intotdeauna in adincurile sufletului. Am crezut ca am fost optimist, curios, ca aveam ceva "talent," ca aveam o capacitate stranie de a ma bucura de viata. Vroiam sa traiesc frumos, sa-mi tranform viata intr-o opera de arta. La 16 ani Goethe, si nu Beatlesii imi devenise idolul. Eram "deplasat," ciudat, cine se mai chinuia sa supravietuisca prin Platon cind problema era daca vor aduce hirtie igienica la alimentara? Ma fascina idea de a trai echilibrat, frumos, armonios. Ca adolescent, naivitatea m-a salvat in loc sa ma ucida. Nu stiu de ce nu m-am "pierdut." In Romania, sansa de a crea mi-a fost refuzata. Am fost redus la o masina de pictat lozinci. E adevarat, ceva s-a intimplat, si toate calitatile astea, comune in marea majoritate a oamenilor, s-au pierdut ca intr-un fel de ceapa monstruoasa, care creste la nesfirsit, pina cind miezul ii dispare cu desavirsire, strangulat.
Statele Unite mi-au oferit sansa de a arunca toate straturile astea artificiale, sansa de ajunge la mine insumi. Ideile vagi pe care le-am avut despre libertate in Romania erau fantezii hranite de cunoscutii plecati in Europa de vest, sau de emisiunile de la Europa Libera. Adevarata liberatate am descoperit-o aici, in abilitatea de a trai si a crea, pe care le-am crezut distruse.
Ceea ce numiti "inocenta" e o poate un refuz constient al ruginii, o curiozitate pe care am avut-o intotdeauna, intrebari pe care am continuat sa le pun pina in ziua de astazi. Nu stiu cum cu atita moarte in jurul meu, setea asta de viata nu s-a schimbat. As fi putut fi blazat, inchis, depressed, cinic...ma simt norocos in fiecare dimineta cind rasare soarele.

Decizia de a nu avea contact cu emigrantii romani a fost pur personala. N-am vrut sa caut o insula de romanism, am vrut sa descopar America fara conceptiile prefabricate cu care am crescut. Nu mi-a fost dor de sarmale, muzica "populara" sau mititei. Nu mi-a fost rusine sa recunosc ca am fost roman, mi-a fost FRICA sa ma gindesc ca am fost roman. Bineinteles, a fost o frica artificiala, superstitioasa. Citeva luni inaintea emigrarii, m-am trezit in mijlocul "revolutiei." Idealismul spulberat, in 1990, ceea ce ramasese din Romania in mine era frica. Am vrut sa tai cordonul ombilical, sa vad cum pot deveni mine insumi. Taierea legaturilor cu Romania a fost speranta de a-mi lecui frica. M-a ajutat enorm, in sensul ca m-am integrat foarte bine in tara mea adoptiva, si in acelasi timp, am inceput sa capat o noua perspectiva asupra locului de unde am venit.

Am intilnit romani aici care m-au ajutat foarte mult, altii care si-au refuzat integrarea in societatea americana, buni si rai ca peste tot. Cind am scris scenariul documentariului meu, in engleza, a trebuit sa traduc citeva pagini in romaneste. Dupa vreo luna de zile, mi-am abandonat proiectul, si am rugat o buna prietena din Canada, sa ma ajute. Asta m-a determinat sa "re-invat" romaneste. Am inceput sa citesc si sa vorbesc din nou romaneste, imi face mare placere, chiar daca scrisul meu acum, in limba materna, e uneori stingaci.

Voi reveni despre intrebarea de a fi scriitor in o limba adoptata.

Florin

Aici ar fi o un manunchi de probleme.
Peisajele sunt intr-adevar grozave. Ele nu au nimic comun cu faptul ca poti merge pe drum in Ro si-ti rupi masina de gropi, cind nu te ratacesti pentru ca indicatoarele sunt ca dracu`, ca nu ai unde sa faci pipi sute de Km, ca nu exista locuri decente unde sa maninci ceva decit in marile orase, ca nu exista unde si atunci cind ai nevoie absolut nici un camping cu apa calda si veceuri civilizate, ca pretul la hoteluri si pensiuni e mai mare decit in Palma de Majorca si nu se compara serviciile, care aici sunt dezastruoase.
Ar fi multe de discutat. Cozile de la telefericele vechi de 50 de ani de pe Valea Prahovei, insecuritatea din trenuri si din orase, inexistenta mijloacelor de transport din tara, cred ca vor face inca mult timp sa nu poata exista de fapt in Ro un turism european.
Deci turismul in Ro va putea exista atunci cind va exista o infrastructura care acum lipseste cu desavirsire si nu datorita unor peisaje.
In alta ordine de idei, eu nu ofer celor interesati peisaje. Fac fotografie pentru ca sunt nebun, alta explicatie nu exista, si pun citeva imagini pe diverse situri. Nu spun nicaieri ca sunt facute in Ro si nu fac in nici un caz reclama tarii, care are guvern si specialisti care sunt platiti sa faca reclama si sa gindeasca proeicte de propaganda si de revigorare a turismului si de imagine.
Exista niste fonduri de milioane de dolari la dispozitia diverselor organizatii, oficine si firme de turism romanesti, de stat si particulare, si se fac averi din acest lucru; din cite am vazut in general urmarind traficul de pe situl meu, ministeriabilii si parlamentarii se duc la situri cu xxx, la mine nu a venit niciodata cineva de la guvern, de la vreo ambasada, sau vreun editor, care sa zica mai omule, hai sa facem o expozitie sa aratam asa si asa sau hai sa facem un album sau un sit profesional.
Si daca ar face-o, ar afla ca trebuie platit ceva, si atunci ar gasi un nepot sau o ruda care sa ia aia milioanele de dolari alocate, ce palaria lor de shmecheri. Si mai e si an electoral, treaba se face asa; iei mata contractul de una suta mii afise cu peisaje, faci zece mii de ochii lumii si restul de nouaj`de mii il faci cu moacele parlamentarilor din urmatoarea legislatura. Turism? Pai parlamentarii nu face si ei turism? Pai? Care este. Ar fi multe de spus... la ce bun?
Pina una alta singurul album romanesc tiparit de fotografie adevarata, editat in regie proprie de Cosmin Bumbutz, care poate fi comandat on line la Fotomagazin.ro si la badorgood.com si poate si la bumbutz.com nu il cumpara decit citiva aficionados. Asta e cu peisajul si turismul si nu numai...

Fa separatia celor 4 Puteri in stat si respecta Legile!...

Comunistilor le-a 'mers' ptr. ca aveau o disciplina de partid, altfel ferm sanctionata -ceea ce astazi LIPSESTE cu desavirsire la toate partidele si alesii vostrii...

Nu stiu de ce am certitudinea ca dupa 1989 Romania a devenit tara dumnezeilor, cei 22 de milioane de destepti nu fac decit cleveteala vecinului si smecherirea dolarului...!

Romani, v-asteptam in occident... care esti in stare, disciplinat si consecvent crezului tau!...

Stimate Domnule Andre Morariu,

Ma surprinde in mod neplacut suficienta Domniei Voastre in a emite judecati de valoare asupra literaturii romane luind in considerare si ca punct de referinta numai un...almanah literar din 1985 sau 1986 ce poarta fotografia impuscatului in frunte, deci provine din galeria literaturii ideologice de partid si de stat din epoca, neconcludenta in ceea ce priveste o reprezentativitate chiar si numai teoretica a fenomenului literar romanesc. Acest fenomen literar include, daca este sa doriti a fi obiectiv si a face o cercetare stiintifica a chestiunii, si literatura oficiala a propagandei, si literatura de rezistenta (rezistenta prin cultura, evident), si literatura disidentei, si literatura carcerala, si literatura exilului, si literatura de sertar...si citeva inca alte sectiuni (de care ar fi fost bine macar sa fi auzit si Domnia Voastra, pentru a face un dialog in cunostinta de cauza aici, iara nu o runda de pugilism). Oricum, va admir pentru curajul de a emite pareri atit de categorice intr/o chestiune pe care se vede ca nu o stapiniti (dar asta imi dovedeste o data in plus ca sinteti intr/adevar roman, ca va pricepeti desigur la fel de bine la politica, la fotbal, la agricultura si la meteo, ca aveti o profunda aversiune fata de toata familia de concepte ce insoteste familia de cuvinte "roman"- episod masochist pe care il traverseaza astazi toti conationalii nostri, pe buna dreptate, doar de la noi a plecat la Paris si marele Emil Cioran, care de citeva ori se jurase ca nu va mai vorbi niciodata romaneste, atit de suparat si ingretosat era de Romania, sau daca mergem cu memoria si mai in urma, insusi Caragiale s/a autoexilat la Berlin catre sfirsitul vietii lui, cuprins de sila fata de ratarea si inutilitatea eforturilor de a construi in spatiul romanesc idei coerente, democrate si progresiste... ).
Pentru a va ajuta sa deveniti insa un pic mai sceptic in agresivitatea aroganta a sentintelor...globalizatoare, eu va recomand cu caldura sa achizitionati, bunaoara, volumele din seria "Unde scurte" ale Doamnei Monica Lovinescu(una dintre marile noastre scriitoare si femeie critic de literatura si cultura, stabilita la Paris in anii 40 si care a tinut timp de decenii cel mai important, consistent si consecvent jurnal critic al evolutiei literaturii romane, pe care l/a difuzat cu acribie prin Radio Europa Libera, care devenise practic o adevarata Academia de Cultura Libera a Romaniei sub totalitarism), sa mai achizitionati cele trei volume ale Jurnalului ei, precum si lucrarea cu caracter autobiografic "La apa Vavilonului", primele carti fiind scoase la prestigioasa editura Humanitas. Veti gasi acolo opera celei mai importante constiinte critice a literaturii noastre dintotdeauna, care a consemnat, in ordinea aparitiei lor dintre anii 40 si 90, tot ce , fenomenologic, aparea si se manifesta in tara sau in exil, ma refer la carti, curente literare, curente ideologice, atitudini politice, atitudini personale sau de grup ale scriitorilor s.a. Ar fi bine sa mai cititi opera critica asupra literaturii romane a lui Nicolae Manolescu, sau lucrari asemanatoare semnate de Mircea Martin, Al. Cistelecan, Ion Simut, Mircea A. Diaconu, Marin Mincu etc...Am senzatia ca va lipsesc lecturile fundamentale in aceasta chestiune, si tocmai de aceea veniti cu o atitudine ostila atit de evidenta, incit pentru o clipa mi se parea ca sinteti chiar importiva dialogului.
Mais, non, mi/am spus in sinea mea. Trebuie sa/i dam acestui Monsieur sansa de a deveni ceea ce se doreste, in cheie socratica, maieutica, ori pentru aceasta dialogul nu trebuie intrerupt, caci Domnia Sa, traitor la Paris fiind, este, sau macar se straduieste sa fie un bun european, adica un coseur desavirsit si un partener de dialog intelept.
Alors, e bine sa stam de vorba, si e bine sa va informati neincetat, dar nu din almanahuri(care sint producte de divertisment si subcultura), ci din operele fundamentale, cele teoretice, cele critice, cele beletristice. Nu conteniti sa sperati ca veti atinge cindva conditia de gratie a intelectualului, or aceasta este : nu conteni sa te informezi, nu conteni sa te indoiesti.
Va iert, in consecinta, si pentru graba de a ridica primul piatra si de a condamna in bloc toata literatura romana: banuiesc ca nici nu v-ati dat seama ca, procedind astfel, nu faceti decit sa reiterati experienta de tip totalitarist-cine nu e cu noi, e importiva noastra.
Eu, una, intorc si celalalt obraz, va intind mina si va invit sa nu conteniti a exersa dialogul de pe pozitiile polemicii cordiale...

Ar fi interesant de facut o comparatie intre fotografia romaneasca interbelica si cea de acum, si mai precis intre imaginea de presa de atunci si cea de acum.
De fapt nu prea am avea ce sa comparam, pentru ca in prezent fotografie de presa nu prea vad in presa; cu exceptia expozitiilor unde mai concureaza rar fotoreporterii, in care se mai vede ceva, in rest e jale dar e bine; e jale raportat la calitatea imaginii, la limbajul plastic, la incarcatura si fibra compozitionala, e bine pentru ca asta e publicul, nu se doreste probabil altceva.
Practic nu exista fotoreportaje in presa romaneasca; unde sunt, sunt descrieri iconografice destul de slabute si atit; imagini de impact, imagini care sa te puna pe ginduri, imagini la care sa te gindesti, nu prea se vad.
Si naratiunea fotografica e absenta cu desavirsire.
Au cafegii alta parere?

"Parintele spune ca singuratatea in doi e penibila, fara nici un inteles. dar cat de des se instaleaza in cuplurile moderne, care nu doresc sa aiba copii, care nu inteleg ca implinirea cuplului este copilul/copiii."



- INDIFERENT daca existenta omului este rezultatul creatiei sau al evolutiei, dorinta unui cuplu de a avea copii este, cu certitudine, fireasca... si, incontestabil, prezenta copiilor POATE sa ofere un sentiment de implinire.

DE CE totusi unii oameni care si-au dorit cu disperare copii, dupa ce ii au, se trezesc ca percep prezenta/existenta lor ca pe o povara nedorita... ei devenind, mai devreme sau mai tirziu, parinti care cu greu isi mai merita calificativul de parinti?...

DE CE, altii in care sentimentul maternitatii sau al paternitatii LIPSESTE CU DESAVIRSIRE, duc totusi o viata de casnicie FERICITA, o viata pe care respectivii o percep ca pe o viata IMPLINITA, chiar si in absenta copiilor?
(REMARCA: nu arareori cupluri din aceasta a doua categorie, devin - printr-un concurs sau altul de imprejurari - EXCELENTI parinti adoptivi, de care copii adoptati devin si ramin puternic ATASATI pentru tot restul vietii lor...)...

Am vazut si eu azi imaginile trimise la concursul Romania Plus, de care s-a mai vorbit pe aici.
O suta shaizeci de imagini, majoritatea mai mult sau mai putin departe de sau pe linga tema rau; citeva trimise la misto, cu un subtil simt al umorului, inclusiv o imagine de cimitir iarna vazut din clopotnita.
Pe ansamblu, mie mi s-a parut mai aproape intimplarea de ideea de dezastru si de tragedie decit de chestie care sa fie macar o incercare de a aborda serios tema data.
Analizind lucrarile s-ar putea face doctorate si lucrari stiintifice despre fotografia romaneasca, care daca asta e, nu e, si decit asa, mai bine de loc.
Cu toata mobilizarea, inainte cu doua zile de ultimul termen nu era nici o poza trimisa... si in ultimul moment au ajuns totusi o suta saizeci de imagini. Multe departe din punct de vedere al marimii ( cum poti sa fii atit de habarnamist sa trimiti o imagine jpg de 200x300 de pixeli pentru o expozitie de fotografie???) si multe facute la deruta.
Aproape toate, prost etalonate, needitate, departe de ce te-ai astepta sa vezi la un concurs foto. Mi-au lasat un gust foarte, foarte amar.
Se vede acolo ca imaginea romaneasca e cam sub linia de plutire, iar o imagine pozitiva a Romaniei, lipseste cu desavirsire din portofoliul fotografului amator sau pro de aici; nu mai exista zimbet, iubire, ris, chestii pozitive, e ca si cum existenta ar fi napadita de cai morti si sfirtecati si ginduri sinucigashe onomatopeice.
Ca sa fie bomboana la coliva, Asociatia Fotografilor de Presa din Ro a dat-o cotita; dupa o initiala acceptare a programului, ideii si regulamentului, cine a zis ca se ocupa de jurizare nu mai exista, nu mai raspunde la email si SMS si telefon, si tine organizatorii in loc.
Asa ceva nu am mai pomenit inca, dar la toate cele e un inceput... s-au aranjat premii, sali de expozitie, s-a inchiriat sala de vernisaj, si juriul afeperist nu are timp macar sa zica mai nene, plimbati ursul, nu ne mai intereseaza, sau sa isi faca treaba pentru care au fost cooptati intre organizatori si pentru care sigla AFPR a fost mediatizata, in mod eronat, de aceasta data. Treaba e atit de pozitiva ca juriul nu vrea sa jurizeze si nici sa dea o solutie la impasul asta.
Romania Plus????
Mai bine se schimba titlul in Romania Puls, ca asta e pulsul, se pare... in rest suntem cu coada sus si obrazu` pe deget la vedere daca publica cineva o imagine sau o remarca mai asa si asa...dar de pus osu`, de facut chestii concrete, mai greu.

Commentariul Dumneavostra e exact ce ideologia PSD, si a lui Ion Iliescu in special, a vrut sa creeze in mintea si sufletul oamenilor in cei 15 ani de la evenimentele din 1989!
NOSTALGIA COMUNISMULUI!
Daca Ceausescu un profesionist expert in infometarea poporului, ocupindu-I timpul cu cozi infernle, frig in case si suflete, desfintarea spiritului Romanesc, al sperantei, distrugerea sistematica a valorilor spirituale si materiale ale societatii, neocomunismul lui Ion Iliescu a agravat strea instaurind o alta multime de nefiriciti si de neajutorati, dependenti in fel si chip de guven! Aceasta categorie de indivizi, permanent social nemultumitii, vor vota la infinit pentru a asigura perpetua atirnare la putere a tuturor comunistilor, securistilor, si scursurilor de tot felul.
Votul le va aduce insa intotdeana vorbe, promisiuni, si firimituri pe care neocomunisti se vor indura sa le risipeasca pe ici pe colo in lupta permanenta de tinere a puterii!
Asfel Dumneavostra sunteti deja oboist, frustat si deprimat de un capitalism, capitalism democratic care in Romania de azi e primitiv, prost aplicat si uneori lipseste cu desavirsire!
Dumneavoastra nu a-ti vazut in democratia relativa a Romaniei de azi posibilitatea pentru a va pune in valoare talentele personale, initiativele, visele, sperantele, incercarile, nu a-ti gasit o tinta din care sa va faceti un destin! Psihologic, asta se numeste ratare!
Faptul ca lasati ca altii sa va resolve problemele, e discutabil! Credeti ca guvernul trebuie sa va asigure attia bani la salariu pentru a va permite sa mergeti la mare in fiecare an?
Eu nu cred asta!
Guvernul ar trebui sa fie doar un mediator! Problemele economice trebuie controlate de mesul pietii! Viata indivizilor unei societati face ca societatea respective sa prospere, ori sa decada! Initiativa personala, spiritual antreprenorial, punerea ideilor in practica, entuziasmul reusitei, fac ca lucrurile sa se miste, generind o conceptie reala despre munca, despre satisfactia implinirii si urmariri succesului, chiar in umbra trecatoare a esecului! Inarmat cu entuziasm si perseverenta, cautind partea pozitiva a lucrurilor, ignorind mentalitati mostenite si perimate se poate ajunge la prospritate, si la
ceea ce viata ne poate oferii pe linga satisfactie, si cistig, adica fericire!
Vorbiti de lucrurile bune din communism! Cind vorbiti de aceste lucruri bune va referiti numai la dumneavoastra! Concediul Dv. Banii de concediu, apartamentul DV. Nici nu va interesaeza cine conduce tara! Asa nu va intereseaza cum o duc vecinii, ori copii al caror dascal sunteti! Eu sunt important, va spune Eu Dv. in fata constintei!
In opinia mea fiecare individ al unei societati trebuie sa fie implicat in treburile obstei!
De ce puteti, (Dv. care va pasa atit de mult de Dv.) sa va puneti libertatea s-au chiar viata in mina unui natarau ca Ceausescu! I-mi spuneti ca nu conteaza cine conduce tara!
Domnule libertatea, constitutia si legile, trebuie aparate 24 de ore pe zii!
Astfel Ciuvica nu e arestat de gestapoul lui Nastase, Panait nu se sinucide in cazul Tarau unde e vizat si Dl. Lele! Presedintele se va ocupa de mersul tarii si nu de reorganizarea PSD! Iar Nastase va fii insfirsit presedintele PSD, nu o marioneta a batrinului activist!
Sa nu mai pomenesc de Baronii care taie si spinzura pe unde apuca in acest cimp napadit cu ciuperci PSD, numit Romania!
Astea ar fii lucruri care ar trebui sa va nemultumeasca!
Daca fiecare dintre noi ar fii implicat in treburile comunitatii, daca am vota, am critica, ne-am spune cuvintul, am manifesta nemultumirile noastre, lucrurile ar avea sansa de a se indrepta!

As dorii sa incercati sa nu raspinditi ideile astea printre copii din clasa dv. Nu-i va ajuta cu nimic! M-a gindesc ca a-ti putea face un experiment! Testati intr-un fel in lectiile dumneavoastra ce parere au ei despre rolul guvernului in redistribuirea bogatiilor unei societati! Se poate invata de la oricine, iar copii au un simt desvoltat al adevarului in incenta lor!
S-auzim numai de bine!
DR

Alex,
am stiut eu ca unitatea germana trece peste orice;))

La intrebarea [ce-i aduce acest statut de "barbat ideal"?] cred ca raspunsul posibil ar fi: multzamirea Femeii Ideale care...nu exista...si asta cu desavirsire.


...Belle, mama, ai cuvintul! ...si nu mai da vina pe neuronii lipsa si sculatul de dimineatza; totu-i relativ: la noi e seara.



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Hi Mirelav,

ma bag si eu.. Locul unde ma aflu eu nu este SUA, dar iti pot spune despre una dintre prietenele mele care e tot inginer mecanic si a reusit deci intr-o alta tzara. Ea a terminat parca in 1994, si aici cind a ajuns citiva ani nu a lucrat ca inginer mecanic. Apo s-a decis sa afle ce are de facut..a dat ceva examene, a fost extrem de perseverenta si a capatat un job de inginer mecanic. este happy, lucreaza mai mult in Los Angeles (acolo fiind compania mama) si are succes enorm in ceea ce face. I-au trebuit 2 ani in total (nepunind la socoteala anii in care "a uitat cu desavirsire despre inginerie", cum ea spune) si a ajuns acolo unde a dorit. Uneori spune ca este aleasa ea pentru unele projects in devfavoarea multor barbati din firma ingineri mecanici ca si ea.

So, succes si one day ai sa fii acolo unde iti doresti..

Ivy

camyb1981

Traditia si superstitiile legate de influenta numelui nu presupune ca influenta lui este post - natala, ci dimpotriva, ca e predestinata, adica e anterioara nasterii nostre, intr-un univers in care se stie aproape totul dinainte (cu mici exceptii, desigur, avind si noi dreptul sa mai modificam pe ici pe colo cite ceva).
Influenta lui, din punctul meu de vedere, nu este absoluta, dar nici nu poate fi negata cu desavirsire. Eu am primit numele Camelia pentru ca tatal meu, student fiind, citise recent "Dama cu camelii"; nu e un nume maret sau impresionant, dar multumesc cerului ca nu citea "Fefeleaga" :)

Nu stiu daca este bine sa deviem de la subiectul deschis de Ella dar cred ca oricine poate sa invete un pic din discutiile intre noi doi, Florinele. Pentru ca nu prea vreau sa lungesc vorba am sa-ti raspund numai la urmatoarea intrebare:

"De exemplu biserica protestanta accepta ca nu credinta sau rugaciunea te duce in rai, ci faptele tale. Esti de acord cu asta sau nu?"

Biserica protestanta in care eu am crescut, sau cel putin ce am inteles eu din toti anii astia de cind m-am nascut, m-a invatat ca viata de Crestin este o impletire a trairii in credinta, rugaciune, si dragoste. Cind spun "dragoste" cuvintul este definit exact cum este relatat in 1 Corintei 13:

1 Corinteni 13
1 Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2 Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incit sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3 Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4 Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla,
5 nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau,
6 nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7 acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfirsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfirsit.
9 Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;
10 dar cind va veni ce este desavirsit, acest "in parte" se va sfirsi.
11 Cind eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gindeam ca un copil; cind m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12 Acum, vedem ca intr-o oglinda in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

Deci ce cred eu este ca nu poti trai o viata crestineasca daca cele trei elemente nu sint prezente concomitent. Asa cum nu poti trai numai cu apa, sau numai cu piine, sau numai cu oxygen, ci ai nevoie de toate trei ca sa traiesti, la fel si cu Credinta, Rugaciunea si Dragostea.

Sper ca acuma intelegi care-i pozitia mea.

Si eu am crezut pina de curind ca oamenii au toti un potential bun si ca doar imprejurarile in care se nasc si cresc ii limiteaza sau dimpotriva, ii dezvolta intr-un anumit sens;aici faceam distinctia intre oameni inteligenti si oameni destepti, (inteligenti fiind cei mai multi dintre ei, desteptaciunea fiind un apanaj al educatilor, o desavirsire a inteligentei).

Refuzam sa cred ca exista oameni absolut prosti, considerind ca doar "nenorocul" i-a adus in anumite situatii, dar ca ei ar fi fost capabili sa duca la capat orice misiune de un nivel intelectual mai inalt daca li s-ar fi oferit sansa.

Ei bine, NU, nu este asa. Exista si oameni care pur si simplu nu sint in stare de mai mult. Nu stiu daca asa s-au nascut, ma intreb daca nu e cumva si o stare indusa pe parcursul vietii din cauza lipsei de vointa si initiativa...

Ideea e ca prostii exista, sint foarte multi si se afla peste tot: pe strada, in parc, in autobuz, la serviciu, la scoala, in baruri si, culmea!!!... in functii de conducere; cum ii recunosti? in mare parte tine de fler, dar mai exista si elemente "auxiliare": prostia merge mina in mina cu grosolania, nesimtirea, aroganta exagerata si nefondata; toate astea o completeaza, dar nu sint conditii sine qua non ale ei. Mai exista si prostii absolut linistiti, aparent impacati cu ei si de un echilibru psihic remarcabil, ai zice la prima vedere; dar ei sint asa pentru ca n-au niciodata nimic de spus, nimic de facut, de adaugat, pentru ca n-au niciodata idee despre ce e vorba in jurul lor si pentru ca nu disting dreapta de stinga decit daca le pictezi miinile in culori diferite (existind chiar si-atunci sansa sa incurce cele doua...multe!!!! culori).

Eu ii recunosc pur si simplu, n-as putea sa-ti spun cum si de ce, uneori chiar dupa haine, mers sau machiaj, sau mai bine zis nu dupa obiectele ca atare, ci dupa sistemul de optare, dupa motivatia din spatele alegerii facute; o singura data mi s-a intimplat sa cred ca am gresit fata de cineva si ca l-am judecat in mod prematur si superficial clasindu-l drept "prost", dar ulterior am ajuns la concluzia initiala; exista si unii prosti suficient de smecheri (ei au totusi sclipiri primordiale de inteligenta, dar ele sint rare si neinchegate, prezente in mod fragmentar).

Prostia nu vine de undeva, cel putin asa cred eu, nu e ceva adaugat psihicului, ci dimpotriva, e o lipsa, un minus... pentru ca in mod normal oamenii sint inteligenti, si doar prin exceptie sint altfel.

Singurul meu sfat in ce-i priveste nu este sa incerci sa-i schimbi, pentru ca nu ai cum, doar sa nu te molipsesti (nu tu personal, ci noi toti in general); in mod inexplicabil, a doua varianta e posibila!!!

Numai bine!

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania, acuza Patriarhia Romana, intr-o scrisoare adresata Patriarhului Teoctist, de partizanat politic. Motivul scrisorii il reprezinta comunicatul Patriarhiei, aparut exact in ziua inceperii campaniei electorale, cind candidatul PNL-PD la functia de presedinte al Romaniei, Traian Basescu, era taxat pentru opiniile sale referitoare la legalizarea prostitutiei si a casatoriilor homosexuale.
Joia trecuta, pe 28 octombrie a.c., Patriarhia Romana arata, intr-un comunicat: “In timp ce se aflau pe Dealul Patriarhiei pentru a venera cinstitele moaste ale Sfintului Cuvios Dimitrie cel Nou - ocrotitorul Bucurestilor -, sute de mii de credinciosi au luat cunostinta cu indignare de opiniile exprimate public de domnul Traian Basescu, primarul general al Capitalei, in legatura cu legalizarea prostitutiei si sustinerea casatoriilor intre cuplurile de homosexuali. Consideram ca aceste opinii nu au nici o legatura cu traditia crestina, cu morala poporului nostru si cu demnitatea fiintei umane si a familiei”.
IPS Bartolomeu, desi recunoaste justetea crestina a punctului de vedere exprimat de Patriarhie, ii atrage atentia Prea Fericitului Teoctist ca insasi BOR, prin acel comunicat, a incalcat Decizia Sfintului Sinod prin care intreg clerului ortodox ii era interzisa, cu desavirsire, implicarea, in orice fel, in politica. Interdictia Sfintului Sinod arata ca “in conformitate cu Sfintele Canoane ale Bisericii Universale (...), arhiereului, preotului, diaconului si monahului ii este interzis sa faca politica partinica”. Clericul care va incalca aceste reguli, precum si legamintul depus la hirotonie, sublinia Sfintul Sinod, va avea de ales “intre cariera politica si misiunea preoteasca, pentru totdeauna, fara drept de revenire in cler.” In replica la acuzatiile IPS Bartolomeu, purtatorul de cuvint al Patriarhiei, parintele Costel Stoica a spus: “Nu comentam”.
Redam mai jos scrisoarea semnata de IPS Bartolomeu Anania.

Preafercite Parinte Patriarh,
E binecunoscuta pozitia Bisericii Ortodoxe Romane fata de problema legalizarii prostitutiei si a cuplurilor homosexuale. Ea nu e nici o noua si nici in faza unei iminente finalizari.
Tot atit de cunoscuta este si pozitia Bisericii noastre de a ramine echidistanta fata de partidele si formatiunile politice, precum si hotarirea Sfintului Sinod din 10-12 februarie 2004 prin care clerului nostru i se interzice cu asprime sa faca politica partinica sau sa participe la campanii electorale.
Iata insa ca la 28 octombrie 2004 Biroul de Presa al Patriarhiei Romane a dat publicitatii un comunicat care exprima indignarea credinciosilor ortodocsi fata de “opiniile exprimate public de domnul Traian Basescu, primarul general al Capitalei, in legatura cu legalizarea prostitutiei si sustinerea casatoriilor intre cuplurile de homosexuali.”
Faptul ca aceasta “indignare” este lansata chiar in ziua deschiderii oficiale a actualei campanii electorale si ca ea este focalizata nominal asupra unei persoane care, dincolo de inerentele noastre rezerve, detine nu doar calitatea de “primar general al Capitalei”, dar si pe acelea de sef al unui partid politic si de candidat oficial la presedintia Romaniei, nu poate evita concluzia ca Patriarhia Romana se implica partinic in competitia politica, ceea ce ii pune pe preotii nostri in situatia de a constata ca o interdictie poate opera asupra lor, dar nu si asupra institutiei care ii reprezinta.
In calitatea mea de membru al Sfintului Sinod, dar si in aceea de autor responsabil al propunerii din 10-12 februarie 2004, va rog sa luati act de frateasca mea consternare si de respectuosul meu protest.”

Asta asa...ca sa mai adaugam cate ceva la dosarul patriarhului Teoctist, conducatorul suprem al Bisericii Ortodoxe Romane, si sa ne intrebam, (noi astialalti, pacatosii), cum de-l mai rabda bunul Dumnezeu...

"De citva ani, am privilegiul de a primi cind si cind de la Canon echipament pe care sa il testez in conditii de lucru."

Mde... nu pot decit sa il invidiez pe maestrul Buzoianu.

CHiar ma gindeam zilele trecute la situatia de tot rahatul in care se afla un fotograf in Romania care vrea sa vada - nu sa testeze, numai sa vada - o gama completa de obiective si accesorii sau un anume accesoriu, cablu sau blit, dintr-o gama sau alta. Sau macar aparate pur si simplu!
Absolut nici un importator nu are nimic pe stoc!
Numai daca comanzi si numai daca platesti inainte; dar cum sa comanzi ceva ce nu stii daca iti place , ceva ce nu stii cum arata decit din prospecte??
Mi se pare absolut scandaloasa situatia; numele mari, Canon, Nikon, Fuji, Minolta, lipsesc cu desavirsire cu produsele pentru amatori din magazine si nu exista nici un magazin specializat in Ro unde un profesionist sa vina, sa vada o gama completa, adica de la 8mm la 600 mm, sa ii placa ceva si sa plateasca si sa plece pe loc cu ce doreste.
Bun, nu numai ca nu sunt aparate si obiective; dar nu sunt nici specialisti, si la firmele importatoare daca intrebi la ce foloseste cutare buton te trezesti cu un moment de liniste sau de comice si penibile raspunsuri.
Cam asta e pe la noi... altfel sa ne traiasca, mindra tzara este si frumos de alegeri se pregateste; am facut si eu prin tzara o poza mai interesanta, o sa o pun miine, duminica, la www.fotografu.ro/alegeri , cu tema asta.
Asta e cu aparatele in Ro...jale mare.
Citim, ne inchipuim, apelam la bunii prieteni sa ne aduca cite ceva, si jelotanie mare daca acel ceva nu e visul dorit, ca nu avem de unde sti cum se insurubeaza sau cum capaceste sau cum shuterizeaza minunea dorita...
Discutam acestea cu domnul Marian Alecsiu si realizam ca situatia este fara de inteles... cerere de aparate este, de obiective, de accesorii... piata a crescut spectaculos in ultimele luni... numai bunavointa nu este de la marile nume. Prospecte in limba romana de la Nikon? Prezentari de produse Canon si discutii? Vise... deocamdata irealizabile. Nu le pasa, merge si asa, daca vrea o redactie sa cumpere ceva le dubleaza pretul si le vind marfa si asa, gipanu creste in curte si fara bataie de cap...
Pina o sa ne dea Canonu` un aparat sa-l testam la Sfinx o sa se transforme de mult in nisip acea stinca minunata...