descantece de buba niagra

ca la soacra ii spui: poama acra, de te-ai coace cat te-ai coace de cafea tot nu te-ai face......deci nu-i nici neagra nici fierbinte si apoi......

Soacra mea e dulce tare,
si asa e din nascare
ca asa a luat-o socru
si si-a blestemat norocu'
ca-i:
amara ca fierea
neagra ca tacerea
fierbinte ca iadu
tacuta ca gardu....
ce-are uluci multe
ca vorbele slute
si repezi pe seara
ca torentul de vara
te ia si te duce
barea sa-ti usuce
micii sa-i inmoaie
fleica s-o dezdoaie
.........

scuze da cred ca asta era descantec pentru buba neagra sau palitura de iele.....

Dragutz, l-am vazut. Avea si o muzica haioasa.

Sunt oameni care se duc la vrajitoare "sa ia sporul" cuiva. Pierzi bani, cheltui si nu stii pe ce, ai pagube ba cu masina, ba cu copiii, ba in casa, se sparg vase, ce mai, totul iti iese pe dos.
Se spune ca atunci cineva "iti ia sporul" din invidie, din rautate.

La tzara se ia "mana vacilor" adica vacile nu mai dau lapte. Uneori se ia definitiv. Eram undeva in zona Buzaului cand mi-a povestit un nene despre asta. Si de o femeie care descanta ca sa aduca "mana" inapoi. Traia singura si izolata si spunea descantece numai de ea stiute. Mai folosea si leacuri "babesti" pentru "reuma", "oftica", "buba neagra" pe care le ameliora cu amestecuri de plante, carbune cu seu amestecat, petrol sau pacura, tot felul de pomezi... imi pare rau ca nu am notat tot dar nu am putut ca mosul asta vorbea repede si nu spunea de doua ori. "Cine are urechi de auzit, sa auda, cine are ochi de vazut, sa vada!"

si depre portzi, praguri, ferestre, usi... atat de multe... Nici nu stiu ce sa selectez sa fie interesant pentru voi... Spune de copii, de nasterea lor, de ritualuri de ursitoare...

Sunt leacuri si descantece de deochi, de bube, de galci (amigdale), de insolatie (soare-n cap), durere de cap, cand te dor picioarele, offf, si cate altele...

Uite niste chestii interesante despre instrinarile din gospodarie:
"Sporul casei este legat, in mintea oamenilor, de fiecare lucru din gospodarie.
Nu e bine sa dai din aluatul din casa, ca-ti dai norocul cashii. Nu e bine sa dai altuia imprumut oua sa puna la closhca lui ca ti se pricajesc gainile si nu mai clocesc.
Sa nu dai si sa nu imprumuti nimic din casa in momentele mari ale viatii: nastere, nunta, moarte. Cand in casa e femeie lehuza sau vacutza care a fatat, sa nu dai numic din casa: nici sare, nici faina, nici unelte (nu dai inapoi nici uneltele pe care le-ai imprumutat de la cineva mai inainte) ca-si pierde vacutza laptele. De asemenea cand ai mort in casa nu e bine sa dai nimic din casa iar daca cumperi ceva sa iei fara bani pana-l ingroapa.
E bine ca sa te apuce noaptea cu toate lucrurile tale in casa: sa nu dai seara sita ca cica-i piaza rea, nu e bine sa scoti din casa nici gunoiul si sa nu maturi in afara casei ca ramane pustiu. Apoi de sarbatori mari (Paste de ex) sa-ti aduci toate uneltele (pe care le-ai imprumutat altora) acasa ca altfel ti se duce sporul din curte.
Nu e bine sa arunci lucruri din gospodarie, mai bine ingropi. E interesant ca locul acestor ingropaturi este pragul sau cuptorul (colturile esentiale ale casei).
Sub pragul casei se ingroapa totdeauna in acelasi timp paine, sare, grau si piper ca sa stea toata bogatia casei la prag.
Cand te scoli de la masa nu e bine sa-ti lasi nemancata ultima bucatica ca-ti lasi norocul si sporul. Sa te feresti sa nu ti se fure din curte ca ti se ia sporul. Sa nu-ti fure sare din casa ca-ti ia laptele de la vite.
Vanzarile:
cand vinzi purceii sau orice alta vita sa tai putzin din parul lor si sa-l pastrezi invaluit intr-o hartie si pus bine ca sa nu ti se duca norocul din casa.
cand culegi mere sau alte fructe lasa cate o fructa in pom, poama pomului, pentru ca sa mai rodeasca si alta data.

Suna a descantec popular.. La rezonanta ma refer :)

sa mai zaca in trifoi
cosit noaptea in zavoi,
tras de-un car cu patru boi;
acolo-am ascuns sonetul
intr-un loc, unde nu-ti spun...

Asta mi-a placut mult.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

Frumos spus....
"Din bube, mucigaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi"
Nu te-ai ferit sa folosesti cuvinte urate, realitati dure, pe care le-ai transformat in ceva atat de ... sensibil?

Focul face apa sa zboare

Ai atins buba!Asta e problema: suntem o tara fara identitate, ne-am pierdut-o in cei 50 ani de comunism , iar cand intreb dece nu vor sa recupereze tot ce a fost frumos si bun ,inainte de falia comunista, majoritatea ridica plictisiti din umeri,sau ma iau la misto......Asta spune ceva, probabil ca fiecare are motivele lui sa se simta bine si-asa...Celebra vorba a "romanului de tip nou" cu creierii spalati de perioada de trista amintire:
" las' ca merge si-asa..."
E foarte trist,dar , din pacate asta este adevarul in care trebuie sa traim...
SAM.

Care pravalie ?! Aia da mi-o lua tornada cu tot cu borcanele cu dulceata care mi-au pocnit in fata?! Tre' sa curat bine locu' , sa'mi incerc din nou norocu'.Cu descantec de la tine ma-ndarjesc sa-mi fie bine.Ca de al tau deget mic agatat îs,nu un pic...daca-mi dau drumu' la vale ... cre' ca n-am sa cad pe moale...

" ashe ca n-are niminea buba zvacninda ca a mè, numa buna de moshmondit cu degetutu'?"

"te-alinti! aia nu-i oferta, ci amenintare."


Da-o ciorilor de buba, cauta un vraci s-o-ntepe si de-o sari puroiul in parti sa ne manjeasca pe toti- ne-om spala cum om putea...Nu m-alint, om mai vedea.

marghiolitzo da-mi ghiocu
sa-l dezleg io de deochiu
pre cel iute manios
si la gura spurcacios,
lucrator cu neuronu,
tare-n minte ca betonu.
sa-l spal iute de blesteme
grele, rele. nu te teme
ca-s maiastra in ghicit,
de iubire pritocit,
in descantecu de boala,
de se duce ca din oala,
in descantec de belele,
le-alung ca pe-un pui de lele.
in tarod si in cafele
in matze si alte cele,
dau in bobi, citesc in palma,
ba rostesc cate-o sudalma
de se inverzesc si norii
si-mi alunga petitorii.
stiu ghici si-n internet:)))
stai sa te pui in carnet
sa nu uit a-ti da de leac
ca sa mai traiesti un veac !

Lost without music in a world of noises

am zis ca am gasit de unde vine buba, adica ca mi-am dat seama cand apare eroarea si cum se corecteaza; nu am zis ca am corectat-o efectiv.

Intelesu-ti grija pentru fat, tu cel purtat de vanturi... De inteles nu-i greu, ast' sens al vietii ce-l descrii. Curate ganduri-ti-nplinesc visarea, un ideal propice pentru al tau urmas eu vad. Este normal... si nu, tot ceea ce ai spus; caci doar ca nemurire noi stam la sfada aci. Aista lume oarba ne umple-atat de ura. Nu neglijenta-i cuiul ci soarta noastra-i buba, nevrednice amic. Este ciudat cum tu, intelectual vad bine, afirmi atat de crancen, prelung motiv sa-mi dai. Pe tot parcursul barfei ce ne-ntinseram-n blog, vad doar inversunare si e' pacat crezare-mi da', nu mint!. Ce nu-ntelegi, vezi bine, nu-i vina ta deloc...la 1,5 si 6 eu tin sa te aprob. La 2 iti dau dreptate, devreme nu fii vesel...caci nu-n totalitate. De boala unui creier degeaba fugi ca' lepra nu-i, stii bine. Tot oameni sunt si ei ...la fel si cei de care nu stii dar zilnic ii atingi si le vorbesti fara probleme. Mirat vei fi, dac-ai putea sa simti ce ei gandesc cu-adevarat! Deci despre-ndepartare nu-i cazul sa vorbesti ca' sun'a-ipocrizie. Chiar daca declarati ei iti vor sta in fata, nu pune etichete de "bulangiu" ...pe viata. Imagineaza-ti simplu, un frate sau o sora ce nu-ti impartaseste aceasta ..."scriitura" . Vei renunta la dansul ...asa ...doar din principiu, bagand in fata iarasi a ta progenitura? Cat de cinstit e' oare in ochi sa il privesti spunandu-i franc pe nume "draga, bulangiu acum tu esti". A ma explica ... consider ca nu-i cazul in pentru a ta persoana! Aceasta sezatoare nu-mi cere motivare...ori inca eu nu stiu! Oricum insinuarea-ti nu afla macar urma de tinta in personalitatea mea. Precum am scris deja, sotia mea cunoaste gay ce dau "de sus" clasa multora. Curiozitatea-ti este satisfacut-acum? Asemeni tie si nu numai , greu a fost a intelege ce mintea unui gay ...alege. Dar Papa draga, afla ca nu te tabara! Scuzate-mi fie aceste randuri fara noima ... dar pline de atata inteles!

Cea ce descrii tu Sanjuro poate fi tratata printre citeva vizite la un doctor specializat in probleme maritale si daca nici asta nu va ajuta, un divort amical va fi bun venit , sotii raminind prieteni cel putin de dragul copiilor .Bunurile materiale vor fi impartite egal intre cei doi soti. Ca la o adica ce conteaza chestiile materiale intre soti daca nu exista fericire.?:)
Dupa care fiecare o va lua de la capat; un nou partener,o noua casa, copii intre ei,alte masini...
P.S. Cei care sufera cel mai mult nu sint sotii despartiti ci copiii lor. Aicea-i buba si in multe cazuri sotii stau impreuna numai de
dragul copiilor.Atit.

Nivelul intelectual nu se "vede" dupa trei mesaje. Am observat (oho, si-adesea!) ca oamenii vehiculeaza sabloane siguri ca "teoriile" le apartin. Nu te combat ca n-au cu ce - iti servesc "platouri" - se vede atunci cand nu reusesc sa-si sustina parerea (s-au s-o continue pe-a ta!)ci doar o continua (alt semn ca nu-i a lor!) si ai senzatia ca vorbesti singur.

Mi-amintesc de discutiile intre gospodine: dupa ce tace una, cealata isi continua disertatia ca si cand prima n-ar fi zis nimic...Culmea-i ca fiecare pare c-a fost f.atenta: "Asa, si cum iti spuneam..."si se despart multumite.:)

Stiu ca nu pozezi in "erou civilizator"...
Teoria cu "samanta roditoare" insa o resping. Odata ingurgitata va fi eliminata "fiziologic", fiinca "pamantul" nu-i fertil! Si de-aici frustrarea!
Ce vrei tu sa faci e demn de toata lauda. Ce vreau eu sa-ti transmit e ca NU VEI REUSI, hélas!, decat daca-i scolesti de mititei.
Chiar si-atunci dai,vere, de buba aia de-i zice "memorie colectiva"...fermitatea abia aici da masura adevaratei ei valori: in pruncie!

PS. Ca gluma: cred ca se lasa mai usor convinsi, doar sa nu fie pusi sa gandeasca de capul lor.

Macar tu incerci....Bafta zic, si de convingi unul capos, da-mi de stire! Preiau si stafeta si algoritmul!:)

Poezia se numeste "Testament" si este intr-adevar superba! Asa incit, iat-o intreaga...cu toata placerea!

Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe brinci
Si care, tinar, sã le urci te-asteapta
Cartea mea-i, fiule, o treapta.

Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.

Ca sã schimoam, acum, intaia oara
Sapa-n condei si brazda-n calimara
Batranii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani.
Si, framantate mii de saptamani
Le-am prefecut în versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat în miere,
Lasand intreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o când sã-mbie, când sã-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am fãcut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazand în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Stapanul, ca un tap Injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbaveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
lesita la lumina din padure
Si dand în varf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii intregi.

Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera în cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Imparechiate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat în cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca-n adancul ei
Zace mania bunilor mei.

Ai dreptate athos, rationalul tau e corect !! Intrebare e daca si Assad Jr. foloseste acest rational.

Assad senior a fost un om cu toate doagele la cap si chiar daca a facut greseli in trecut, a stiu sa fie un adevarat Leu ( assad=Leu ).

Am impresia ca 'bocancii' lasati in mostenire de el, sunt prea mari pt. puiul de leu Jr.

Dar nu Siria e buba...furunculul adevarat e Iranul si sa vezi distractie cand au sa se bage si Izraelitii pe fir. Sper sa-mi scuzati expresia, dar aia nu prea au toate 'doagele la cap '. Aia nu se joaca cu : mi se pare, am impresia sau cred...aia la direct precum e vorba aia celebra: o lovitura scurta, iute si eleganta!!!

Noapte buna...

Leon.

Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."

Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

.......................

-"Melc, melc, ce-ai facut
Din somn cum te-ai desfacut?
Ai crezut in vorba mea
Prefacuta... Ea glumea!
Ai crezut ca ploua soare,
C-a dat iarba pe razoare,
Ca alunul e un cantec...
- Astea-s vorbe si descantec!

Trebuia sa dormi ca ieri,
Surd la cint si imbieri,
Sa tragi alt oblon de var
intre trup si ce-i afar'...
- Vezi?
Iesisi la un descantec;
Iarna ti-a muscat din pantec...
Ai pornit spre lunci si crang,
Dar pornisi cu cornul stang,
Melc natang,
Melc natang!"

Iar cand vrui sa-l mai alint
Intinsei o mina-amara
De plans mult....
si, dirdaind,
Doua coarne de argint
Rasucit, se farimara.
Ca e ciunt, nu m-am uitat...
Ci, în punga lui cu bale,
Cu-insutite griji, pe cale
L-am purtat
Leganat:

Punga mica de matasa...
Iar acasa
L-am pus bine
Sus, în pod
(Tot langa mine),
Ca sã-i cânt din când în când
Fie tare
Fie-n gând:
"Melc, melc,
Cotobelc,
Ploua soare
Prin fineturi si razoare,
Lujerii te-asteapta-in cring

Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng;
Sunt in sin la mosul Iene
Din poiene:
Cornul drept,
Cornul stâng...

- Iarna coarnele se fring,
Melc nating,
Melc nating!"

Mada(lina).

...Cu speranta ca se va publica...!

Hi necunoscutule,

eu nu ma pricem la istorie.Citesc mai nou si ma tot minunez pe ce "gramada mare" stam fara sa stim. Fiinda "imi si da apa la moara" tind sa cred. De ce nu ar fi adevarate si alte lucruri sau de ce lucrurile nu ar sta tocmai pe dos de cum au vrut altii sa credem pina acum?
Daca ascultam de unguri( doar sa nu fii unul)Romania nici ca exista. Istoria e treaba istoricilor. Si aici e buba. Ca au inceput sa apara publicatii care pe noi astia de rind ne face sa ne umflam in pene, iar pe cei ce au tot scris pina acum, le cam ia respiratzia( e totusi blamabil si-tzi treb doua chestii din alea mari de tot sa ai taria sa zici ...am gresit, sau hai sa vedem!

Daca stii cit de cit istorie dupa cum zici( pfui...sa ne fie rusine!)spunene si noua cite ceva.
Asteptam.

SB

PS nu uita ca istoria inseamna in primul rind interese.

Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Ninel wrote: "Arta pt mine e mult mai mult decat capabilitatea de a picta scene moarte, oameni bogati sau nuduri, pt mine este curajul de a comenta succint, cu vigoare si fara reticente despre slabiciunile oamenilor, despre ipocrizia lor, despre iluziile lor desarte, despre viziunea lor ingusta, despre lasitatea lor, despre nimicnicia lor, despre toate acele trasaturi umane deseori ignorate din motive pudice."

Estetica uratului, cu alte cuvinte. Sa inteleg ca Boticelli nu va spune nimic, ba chiar va dezgusta si n-ati ezita sa pasiti peste tablourile sale cu ghetele pline de noroi? :)))

Ce inteleg eu din tot demersul D-voastra argumentativ, este ca numai "buba mea doare", nu se compara cu durerea altuia. Eu incercam sa va vorbesc despre trecut vs prezent. Sigur, nu uitam ranile trecutului, invatam din greseli, dar insusi mesajul D-voastra e putin exagerat. A spune ca armata lui Antonescu sustinea ideologia legionara e la fel cu a spune ca armata in timpul lui Ceausesu sprijinea ideologia PCR. Pai,cei din urma aveau incotro? Si ce, de aici venea forta PCR, sau din excesul de zel al tortionarilor, al tovarasilor revolutionari, al celor ce au facut din politica PCR un scop in sine? Nu cred nici cum ca armata lui Antonescu a avut, ca institutie , vreun ecou dinspre miscarea legionara. Nu cred ca era in vreun fel politizata, orice ati spune. si ma bizui mai de graba pe mentalitatile de atunci din armata. Imi dau seama ca nu pot exprima foarte clar un punct de vedere care sa va multumeasca, pentru ca D-voastra aveti deja unul format si la care nu renuntati:"Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Si Moise condamna o astfel de mentalitate. Dar nici Legea si , pare-se, ca nici trecerea mileniilor, nu ne poate salva de un astfel de principiu. Imi pare tare rau!
Hypatia