descantece de deochi

cred ca-i prima conferinta cu comentarii lungi care le citesc de la cap la coada fara sa sar un cuvant (sau vreun comentariu, chiar daca nu retin chiar totul) ... cel putin ce-a povestit gigi imi da fiori pe spinare ca atunci cand am citit "la tiganci"

si mi-am adus aminte de ceva... se zice ca persoanele cu sprancenele impreunate au putere (chiar involuntara) de deochi. cu ani in urma cand fi-miu era mic vreo 3-4 ani probabil (si o frumusete de copil, acum e ca orice adolescent, nici cal nici magar desi eu tot frumos si puiul mamii il vad) a venit pe la noi cineva care-mi vedea copilul pentru prima data. mai tarziu, s-a facut ora somnului si ne-am dus la culcare. copilu' nici n-a adormit bine ca s-a trezit si l-a apucat un plans cu sughituri de n-am reusit sa-i fac nimic sa-l opresc. atunci mi-am adus aminte de barbatul cu sprancene impreunate ca nu se mai oprea din a-mi lauda copilul cat e de frumos si m-am gandit "mai, sa stii ca l-a deocheat". asa ca brusc mi-am adus aminte c-am "furat" de la cineva descantecul de deochi (se pare ca asa ceva se "fura", nu "se invata") si am facut incercarea (desi mi s-a parut ridicol) sa-i descant. nici n-am terminat bine ca s-a oprit din plans la fel de brusc cum incepuse, s-a intors pe partea cealalta si-a adormit la loc. si eu si maica-mea ne-am crucit iar dl. belle a zis ca-s "periculoasa" ;)))))

gigico... eu te-nteleg cu pasiunea ta ca si sor-mea e scorpioanca si cand are timp imi tot da pe e-mail tot felul de chestii legate de mine si influenta zodiacala. le citesc de fiecare data cu mult interes si fascinatie, dar din pacate eu nu prea am "tzinere de minte" si in scurta vreme am uitat :(

ca si la biserica unde parintele trebuie sa aibe har duhovnicesc ca sa fie un preot bun, asa si vrajitoarele sunt inzestrate cu acest dar, fie ca o mostenire "genetica" fie ca invatza si se antreneaza de mici... Vorbesc de adevaratele vrajitoare nu de cele de "multi bani" dar de doi bani.
In mainile unui novice neinitiat anumite invocari pot mai mult dauna decat folosi. Un simplu descantec de deochi nu poate face rau, dar nici mai mult bine nu face decat rugaciunea "tatal nostru" spusa asupra celui deocheat...

Cand eram mica bunica ne descanta de deochi cu carbuni de lemn aprinsi. Plus ca ne mai zicea un descantec cand ni se inflamau amigdalele, adica faceam galci, ne spunea ceva cam: plecara gastele cu scurtele, sa pasca iarba grasa, gastele venira scurtele nu mai venira... asta e ce-mi aduc aminte si mai stiu ca repeta de multe ori si ne masa la gat cu otet de trandafiri.

Chiar daca ma pasioneaza ca simpla lectura, si din amuzament uneori, nu am fost tentata sa incerc nimic din cartile mele de vraji. Le am in biblioteca, cum am si cartile de tarot, zodiacul chinezesc si altele, si au raftul lor, dupa cum cartile de rugaciuni si Biblia au raftul lor.

si depre portzi, praguri, ferestre, usi... atat de multe... Nici nu stiu ce sa selectez sa fie interesant pentru voi... Spune de copii, de nasterea lor, de ritualuri de ursitoare...

Sunt leacuri si descantece de deochi, de bube, de galci (amigdale), de insolatie (soare-n cap), durere de cap, cand te dor picioarele, offf, si cate altele...

Uite niste chestii interesante despre instrinarile din gospodarie:
"Sporul casei este legat, in mintea oamenilor, de fiecare lucru din gospodarie.
Nu e bine sa dai din aluatul din casa, ca-ti dai norocul cashii. Nu e bine sa dai altuia imprumut oua sa puna la closhca lui ca ti se pricajesc gainile si nu mai clocesc.
Sa nu dai si sa nu imprumuti nimic din casa in momentele mari ale viatii: nastere, nunta, moarte. Cand in casa e femeie lehuza sau vacutza care a fatat, sa nu dai numic din casa: nici sare, nici faina, nici unelte (nu dai inapoi nici uneltele pe care le-ai imprumutat de la cineva mai inainte) ca-si pierde vacutza laptele. De asemenea cand ai mort in casa nu e bine sa dai nimic din casa iar daca cumperi ceva sa iei fara bani pana-l ingroapa.
E bine ca sa te apuce noaptea cu toate lucrurile tale in casa: sa nu dai seara sita ca cica-i piaza rea, nu e bine sa scoti din casa nici gunoiul si sa nu maturi in afara casei ca ramane pustiu. Apoi de sarbatori mari (Paste de ex) sa-ti aduci toate uneltele (pe care le-ai imprumutat altora) acasa ca altfel ti se duce sporul din curte.
Nu e bine sa arunci lucruri din gospodarie, mai bine ingropi. E interesant ca locul acestor ingropaturi este pragul sau cuptorul (colturile esentiale ale casei).
Sub pragul casei se ingroapa totdeauna in acelasi timp paine, sare, grau si piper ca sa stea toata bogatia casei la prag.
Cand te scoli de la masa nu e bine sa-ti lasi nemancata ultima bucatica ca-ti lasi norocul si sporul. Sa te feresti sa nu ti se fure din curte ca ti se ia sporul. Sa nu-ti fure sare din casa ca-ti ia laptele de la vite.
Vanzarile:
cand vinzi purceii sau orice alta vita sa tai putzin din parul lor si sa-l pastrezi invaluit intr-o hartie si pus bine ca sa nu ti se duca norocul din casa.
cand culegi mere sau alte fructe lasa cate o fructa in pom, poama pomului, pentru ca sa mai rodeasca si alta data.

ca un descantec de deochi. :)

se zice ca este mai puternic de la persoane cu ochii verzi.
Dl gigi are ochii verzi si cand ne-am vazut noi prima oara (am povestit pe alta conferintza cum) doua zile m-a durut capul si am avut ametzeli. Am crezut ca a fost insolatie (era pe vremea asta, pe 30 facem un numar de ani) cand colo ma deochease el. Mi-a descantat mama cu carbuni aprinsi si mi-a trecut.

he, he, cand eram mica spuneam eu un "descantec":
De-o fi de deochi, sa-ti plezneasca-un ochi
de-o fi deochiul de la noi, sa-ti plezneasca amandoi.

eu eram des deocheata in copilarie. stiu ca-mi era foarte rau, dureri de cap, senzatie de lesin. treceau imediat la descantec. nu stiu daca sunt niste simptome universale, cred ca starea de "rau" se manifesta diferit la persoane diferite. oricum, la mine deochiul nu se manifesta niciodata prin agitatie, si nici prin plans.

zaraza

am tendinta sa iau un pic in ras vrajitoriile, dar hai sa dau cezarului ce este al cezarului in teorie si PRACTICA.

Teorie:Se pare ca dacii spuneau ca trebuie sa se vinde trupul si sufletul in acelasi timp. Stiau ei ce stiau. Trupul este fizic..atomi, electroni, legaturi elctrostatice si covalente, etc...deci ENERGIE (daca privim mai in adancime)! In yoga exista chakre de energie, reiki si acupunctura se bazeaza tot pe energie...Tarotul, astrologia, vrajitoria, etc se bazeaza pe o anumita influienta/vecinatate/conjunctura a "CEVA" ce poate modifica anumite energii (ex: luna plina = maree, corp uman peste 75% apa). Banuiesc ca adeptul uneia sau alteia din tehnici (tarot, astrologie, etc) descifreaza/lucreaza cu acel "CEVA" (planeta , carti, cafea, deochi)!

Practic: DEOCHI sunt sigur ca multi dintre noi poate am suferit sau auzit de deochi si de descantecul deochiului, inclusiv celebrul...sa porti ceva ROSU ca se te protejezi! Recent am fost surprins sa aflu cei din China (cel putin colegii din jurul meu) se feresc de spiritele rele avand ceva ROSU! Poate imi reconfirma cineva din forum! IN plus indienii isi pun pe frunte (chakra de receptie a informatiilor) un punct de culoare ROSIE!

Sunt cam multe traditii diferite care se pare ca sunt "obsedate" cam de acelasi lucru....s-ar putea sa fie ADEVARAT.
Dar cum sunt mioritic sunt cam sceptic la alde MAMA OMIDA, ha, ha, ha!

si eu am bagat de seama o serie de similaritati intre practicile 'oculte' ale diverselor culturi. deacord cu observatiile lui om la #61577. si eu am bagat de seama o serie de similaritati intre practicile 'oculte' ale diverselor culturi., voiam si eu sa mentionez cate ceva pe idea prezentata, dar n-aveam exemlplele necesare.

e adevarat ca religia institutionalizata a incercat sa adopte cat mai multe din aceste preactici, unele fiind integrate in rituri religioase. de aceea e mai greu de sezizat 'samburele' de origine comuna legat de 'energii'. cand am sa gasesc exemple am sa le dau. ce-mi vine in gand e folosirea usturoiului (puternic energizant) si a oglinzilor (element care retine/reflecta energiile).
dupa parerea mea belstemele, binecuvantarile, deochiul, descantecul ,etc., sunt legate de energiile negative si pozitive. oricum astea nu au nimic cu 'ghicitul'. cuvintele folosite au cam acelasi efect ca si 'mantrele' din yoga si alte practici orientale.

ghicitul (sau citirea gandurilor) e legata mai mult de transmiterea de informatii decat de partea cu energiile pozitive si negative. se pare ca suntem cu totii emitatori mai mult sau mai putin puternici, si sunt putini, chiar foarte putini receptori.
in ce forma e incifrata informatia, pe ce mediu e transmisa, sunt intrebari la care nu avem inca raspuns (deocamdata) sau nu-l stiu eu. prevederea viitorului se bazeaza ori pe intuitie ori pe capacitatea de a 'calatorii' in timp macar la nivel 'spiritual' - adica la nivelul transmiterii de informatii.

dupa parerea mea explicatia rationala a teoriilor legate de reincarnare (cei care se ocupa cu problema asta pot da exemple de persoane care relateaza cu mare precizie si in amanunt evenimente si locuri la care n-au avut cunm sa participe. stiu si eu vreo doua trei povesti de la de mana 1-a adica cei care relateaza au fost in contact cu persoanele implicate - curios dar era vorba de copii de 10-12 ani care relatau evenimente petrecute inainte de nasterea lor sau desciau locuri in care nu fusesera niciodata) sunt bazate de fapt pe transmiterea de informatie, dar nu fragmente disparate, ci toata 'memoria' unei persoane.
cum este pastrata aceasta 'memorie' uneori timp de cateva generatii, e alta intrebare la care raspunsul ar putea fi ceva de genul ca s-a pastrat in stare latenta dar purtatorii nu erau constienti si s-a transmis mai departe (din 'mana-n mana') pana a ajuns la un receptor 'propice' (ca unii purtatori de microbi care nu se imbolnavesc, dar transmit microbii mai departe altora mai sensibili).
si uite-asa 'reincarnarea' nu intra in conflict cu evolutia si gandirea rationala si nu are nevoie de interventii exterioare...

despre spirite si invocari alta data ca e subiect prea vast...

prietena ta a gresit, daca a acceptat trebuia sa plateasca. serviciile trebuie platite. mai sti ceva de prietena ta? ce s-a ales din ea si din ghicit? de curiozitate.
in cazul tau tiganca s-a oferit, nu te-ai dus tu la ea asa ca nu trebuie sa fie nici o problema. la fel cu legarea de cununie. parerea mea. ai prieten de 11 ani, multi inainte. ce - iti lipseste cununia? traim totusi in sec XXI. ai grija numai sa faci copii la timp si sa nu amani prea mult pana-i prea tarziu. cu sau fara cununie.
aia cu omul rosu pare sa fie un descantec. poate ti-a facut un bine.:)
ps scuipatul e contra deochiului

Cand erau copiii mei foarte mici aveam ideea fixa ca soacra-mea ii deochia. I-am zis asta si sotului meu, dar el a zis ca-s dusa :)) Oricum nu aveam cum s-o impiedic sa-i vada. Acum, judecand la rece, gasesc alta explicatie: pe mine ma scotea din sarite soacra-mea si probabil copiii simteau asta si de-aia erau nervosi si plangaciosi. Stiti ca se crede ca intre mama si copii exista o oarecare legatura telepatica. In cazul meu s-a verificat de mai multe ori acest lucru. De cate ori eram foarte suparata, chiar daca ascundeam asta de copii, ei pareau ca simt. Chiar daca ei in momentul ala dormeau se sculau imediat plangand, cu toate ca nu existau alti factori perturbatori (zgomote, foame, sau scutec ud).

N-am apucat sa citesc tot pe-aici (a facut-o oricum ...dna Cico :)), dar pare foarte interesant. Vad c-ati scris cite ceva despre deochiul la copii, si-n cel putin doua cazuri l-ati descris ca stare de agitatie, trezire cu plins din nimic. Cam asta am observat si eu la ai mei, plus ca agitatia si irascibilitatea devenea incontrolabila si excesiva, nu mai era chip sa te intelegi de nici o culoare. Nu stiu daca deochiul ocazional (al vreunei persoane de pe strada, cu care nu te mai vezi apoi) tine mai mult de-o zi-doua. Exista totusi si alte semne clare dupa care iti poti da seama ca ti-e copilul deocheat?

n-am fost niciodata la vrajitoare si nici nu prea cred s-ajung pe acolo...:)
dar v-am gasit pe net un descantec:

Descântec de deochi

Fugi, deochi, dintre ochi,
Fugi, deochetură,
Că te-ajunge vânt din gură.
Fugi, deochiat,
Că te-ajunge vânt turbat.
Fugi, deochi, dintre ochi,
Că te-ajunge soarele,
Şi-ţi taie picioarele,
Fugi, deochi, din faţa obrazului,
Din zgârciul nasului,
Din grumazii gâtului,
Din crierii capului,
Din splină, din inimă,
Şi să ieşi şi să te duci,
Că eu cu gura te-am descântat,
Cu mâna te-am luat,
Şi-n vânt te-am aruncat,
Să rămâie X.
Curat, luminat,
Ca floarea câmpului,
Ca roua dimineţii.

gigi, hai ca pe asta nu-l stiai!...:)))

http://www.valnord.ro/descantece.htm

Zaraza zice: "eu eram des deocheata in copilarie. stiu ca-mi era foarte rau, dureri de cap, senzatie de lesin. treceau imediat la descantec."

Eu imi amintesc ca eram deseori descantata in copilarie (de mama si de bunica), dar habar n-am de ce. Ca nu-mi amintesc si sa ma fi simtit rau...

Referitor la ce ne-a povestit Paianjenul despre bunicii lui Zoltan. El incheie povestea asa: "oamenii, ca oamenii - pot fi impresionabili si pot avea halucinatii, dar... cum se explica comportamentul catelului?..."

Nu sunt 100% sigura de explicatie. Se pare ca animalele pot intelege limbajul corpului (nu ma refer la gesturi in sine, ci la un anumit comportament care este imperceptibil pentru oameni...nu stiu exact cum sa descriu). Cainii inteleg chiar si limbajul corporal al stapanilor. Si bineinteles, mai sunt si feromonii fricii, pe care cainii ii simt.

PS...scuze, Gigi, pentru deviere!

merci la toti, iar metodele tale, gigi, zau ca pot fi foarte utile si-n orice caz nu strica.

Cu vrajile astea eu unul caut sa ma tin mai deoparte. Dealtfel cred ca-i tendinta generala la majoritatea barbatilor, pina si don zice ca-l intereseaza mai mult "stiintificul", eu as mai adauga curiozitatea si macar sa stii, ca sa te poti feri (cazul deochiului la copii era unul, nu mai zic de cazurile-n care ti s-a blestemat familia).

Cum vad cel putin o persoana ff documentata pe-aici, care n-are somn (hihi :)) si ne invata la prostii :), indraznesc sa mai pun o intrebare, cu speranta unui alt raspuns gratuit (gigi, poate deschizi si-un business cu know-how-ul asta, ca merita :)). Vorbiti de vrajitoare, da' cum dai frate de una intr-adevar buna? ca domeniul e plin de sarlatani sau de ghicitoare mai putin dotate. Iar riscul sa ti se spuna baliverne, ba sa te mai si sperii uneori luindu-le de bune, e enorm. Plus ca, naiba stie, n-as vrea sa plec de-acolo mai "vrajit" decit m-am dus.

Suna a descantec popular.. La rezonanta ma refer :)

sa mai zaca in trifoi
cosit noaptea in zavoi,
tras de-un car cu patru boi;
acolo-am ascuns sonetul
intr-un loc, unde nu-ti spun...

Asta mi-a placut mult.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

“ne”…”noi”…imi displace profund acest ‘noi’ al globalizarii, care deniveleaza si uniformizeaza particularul, strivind individul, reducandu-l la gloata.
nu fac parte dintre acesti noi, dintr-un milion de puncte de vedere.

Nu cred in dumnezeul ortodox mai mult decat as crede in allah, in buddha sau Yahve.
Nu-mi bat capul cu teorii despre cum a aparut omenirea, fiindca-mi par puerile comparativ cu intrebarile lui azi: “cum traiesc”, “cum evoluez”, “cum sunt perceputa”, “cum iubesc”.
Nu-mi e de nici un ajutor sa aflu ca-s amfora de lut sau rasuflare dumnezeiasa – adesea am simtit c-as fi pamant ori sfanta minune (desi mai rar, hehe) si ca pendulez grosier intre ideea universala de bine si tentatia raului.

Nu vad prin urmare de ce-as respecta traditia postului ‘de carne’ si prefer sa mananc ce vreau si cat imi trebuie, fiindca necazul meu e ispita gandului negru, nu puiul impanat din cuptor.
Si fiindca sunt constienta cat de imperfecta sunt, prefer sa-mi strunesc mintea/sufletul inaintea stomacului.
Pura alegere!

Craciunul ma umple de pace si de-o tristete blanda si buna, pe care n-o simt decat in acea perioada a anului…
colindele, mirosul de brad, prezenta celor dragi, nevoia de-a face pace cu mine si cu lumea-ntreaga sunt realitati de decembre ce se-ntampla si cu bani si fara ei.
Nu stiu, bunaoara, ce-i aia ‘prima de Craciun’, caci n-am primit-o niciodata.

Tin insa la cei doi Mosi care vin cu lucrusoare minuscule, d-alea pe care ti le-ai cumpara, ca nu-s scumpe, doar ca mereu se gaseste ceva mai important de luat…asa cum mereu ai in suflet pe careva, mai sus de tine, si-a carui bucurie ti-e infinit mai pretioasa!

Am nebunii de copil, cunosc credinte pagane de la bunica si, uite-ma superstitioasa!
Sunt unele descantece vechi care se murumura: de deochi, de aplecate, de sperietura, de noroc.
Apoi, obisnuiesc sa ma rog, acolo unde ma plezneste.
Sunt biserici pe langa care trec fara un suflu de credinta si biserici care ma trag inauntru.
Atunci impart lumanari, dar nu sarut niciodata icoane: la “vii”, multe…multe si doua doar la “morti”.
Stra-bunicii mele ce s-o dus la Domnul nu-i pun lumanarica niciodata – nu stiu de care parte.
Pluteste parca pe deasupra si-o vad, o simt traind in mine ori mangaindu-mi parul cu mana ei crapata, cum obisnuia, fara o vorba, si parc-o aud :“sa fii buna, lusha mamii, sa fii buna, ca dumnezeu pe toate le vede si de toate se-ngrijeste”…

Imi pun de sant gheorghe salcie la poarta.
Ma-ncing cu-n fir de salcie, tot atunci.

Si-mi sfintesc casa.
Peretii mei sunt umezi de aghiazma la fiecare boboteaza.

St. valentine’s day?
Nimic nu-mi zice.
si ziua trece, ca oricare.
Eu n-am avut niciodata motive sa-i dau o sarutare omului iubit, sa-i pictez o inimioara si s-o pun in bagaje, s-o aiba langa el cand s-o trezi si nu-s p-acolo.

Dar daca oamenii inventeaza ‘zile’ ce se vor celebrari ale iubirii si binelui e semn ca inca nu ne-am pierdut, e semn de speranta.
Si daca romanii cumpara flori de sf valentin dar si de dragobete, unde-i baiul?
Si daca ma duc cu “ne dati ori nu ne dati” si de ajun dar si o data cu americanii, care-o fi necazul?
De ce nu s-or bucura ai nostri plozi de doua ori, sa-mi fie mie dubla bucuria?

Io-mpart covrigi, mere dulci si pere, de sfatul ilie, c-asa facea bunica, dupa ce le tamaia de trei ori.
Si tot atunci imi ieu ceva noutz sa port si-i iau si lui ceva, ca face bine haina noua chiar atunci.
De ‘mosi’ (aceasta-i sarbatoarea mortilor) fac iara impartzeala …de data asta dai si cana si farfurie.
n-am nevoie de motiv sa dau, dar daca tot exista, de ce nu-i bine sa ma folosesc si de motivele altora de-a darui?

De ce sa stau, la slujba, in partea stanga a bisericii, cand mie-mi trebuie mana lui aproape, cand ma rog? De ce sa sada el la dreapta?
De ce-si intoarce dumnezeu fatza de la o femeie care-o data pe luna n-are voie sa paseasca-n casa Domnului, caci … ar murdari-o???
De ce s-accept in mijloc de februar ca popa cel nebun sa-mi scufunde bebelusu-n cazan de tabla in biserica cu doua grade-n termometre…ca altfel nu-l accepta dumnezeu?

Candva, femeile adulterine erau lapidate-n piata publica.
Aruncau cu piatra si alea care nu erau prinse!

Ce ne-am face daca am pastra toate traditiile?
Cine stabileste care-s bune si cine-i atat de drept la judecata sa decida care trebuie-aruncate?
Am sa fac intodeauna cum imi zice judecata proprie si bunul simt si-am sa ma lupt cu mine sa nu pic prea jos, atuncea cand, din nebagare de seama sau nestiinta, totusi pic.
Si n-au decat sa puna cazanul la fiert, inca de pe-acum, daca-i vorba ca am …’inversat ordinea valorilor’.

Care pravalie ?! Aia da mi-o lua tornada cu tot cu borcanele cu dulceata care mi-au pocnit in fata?! Tre' sa curat bine locu' , sa'mi incerc din nou norocu'.Cu descantec de la tine ma-ndarjesc sa-mi fie bine.Ca de al tau deget mic agatat îs,nu un pic...daca-mi dau drumu' la vale ... cre' ca n-am sa cad pe moale...

marghiolitzo da-mi ghiocu
sa-l dezleg io de deochiu
pre cel iute manios
si la gura spurcacios,
lucrator cu neuronu,
tare-n minte ca betonu.
sa-l spal iute de blesteme
grele, rele. nu te teme
ca-s maiastra in ghicit,
de iubire pritocit,
in descantecu de boala,
de se duce ca din oala,
in descantec de belele,
le-alung ca pe-un pui de lele.
in tarod si in cafele
in matze si alte cele,
dau in bobi, citesc in palma,
ba rostesc cate-o sudalma
de se inverzesc si norii
si-mi alunga petitorii.
stiu ghici si-n internet:)))
stai sa te pui in carnet
sa nu uit a-ti da de leac
ca sa mai traiesti un veac !

Lost without music in a world of noises

Descantec de fie ce-o fi

Ziua-mi intra in orbite
Ca prin stele gaurite
Prin care se vede-o zi
Si in ea un fel de-a fi.

Cand al meu si cand al umbrei
Cand al umbrei, cand al sumbrei
De figuri ce insumi is
Un arcus dat cu sacaz.

Am in mana doua site
Si in ochi doua cutite
Ma descanta cu un ciob
Miezul noptii, fir cu bob,

Cu naut, cu linte ,mei,
Mostenirea alor mei,
Junghiara si doi miei
Si belira cins'pe piei.

Asta e ca nu-i deochi,
Cin' mi-a dat cu lumea-n ochi?
Vad mori, lesuri, stele verzi,
Vezi ca nu te vezi, vezi, vezi?

Leacul de la rasarit,
Aia e ca n-ai murit.
Leacul de la miazazi,
Aia e: fie ce-o fi.

(http://www.poezie.ro/images/users/002127-m.jpg)

Cafeneaua sa ne-ajunga:
(de pe net e adunata si ca ou-ncondeiata)

"Fugi deochi din Cafenea
lasa-mi site-ul cum ierea
Să mi-l laşi curat,
Iubit, luminat,
Ca argintul strecurat
Ca roua de câmp samanat.
Ca ziua de s-a născut,
De dinaintea raului facut.
Ca de o fi deochiat de fată mare
S-o doara in gios sub coasta,
Chiar de-i pasare maiastra
Cosita să-i pice
Chelia sa se despice,
Să râdă lumea de ea
Şi ţara cat a putea.
De-a fi deochiat de voinic
Să-i crape cheile
Să-i curgă sângele
Sa-nsire izmenele
Să râdă lumea şi ţara de el
N-a conta ca-i drac nitel.
De-a fi deochiat de o femeie
Să-i plesnească tatele
Sa-si piarda si laptele
Pruncul sa-i tipe ca-n foc
Să n-aiba pace si loc.
Cafeneaua să rămână curata,
maturata, luminata
Ca argintul strecurat
Ca-n ziua de s-a aflat

afumai cu par de lupa, rasturnai ceaunu-n pripa, lingura de mamaliga o lipii cu coada-n grinda, rascolii paraiele, sa-ntunece noptile
cu colaci varcolaci, sburatori si iele-n casa, incep cuvantare-aleasa...