comentarii

descoperim in noi insine ceea ce altii ne ascund si recunoastem in ceilanti ceea ce ne ascundem noua insine


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
zaraza 2 - de giocondel la: 30/03/2005 01:56:44
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
1.nu vin cu nici o teorie Yoga, nu practic ( nu ca m-as da mare cu asta) dar ma confundati cu altcineva….:)

2 zaraza: “ceea ce spui, ca e preferabil sa te abtii, mi se pare o negatie de sine. adica tu stii in interior cine esti de fapt, dar ti-e teama sa admiti”

gio: inca odata nu ma refer la negarea prorpiei finite, ba dimpotriva la completa acceptare a sinelui..odata cu acceptarea, sincera si neprefacuta, intervine si transformarea..insa daca acceptam anumite lucruri ce ne caracterizeaza, daca le constientizam, nu inseamna ca evolutia noastra inceteaza..natura spiritului uman este evolutiva, in nici un caz nu stagneaza..mai degraba regreseazaJ…daca cineva accepta astazi ca are tendinte de cleptomanie sau pedofilie sau ca uneori simte o nevoie acuta sa faca rau , asta nu inseamna ca odata cu acceptarea acestor trasaturi ale caracterului sau, omul respectiv, trebuie sa devina indulgent in ceea ce priveste defectele sale.. de la constientizare vine acceptarea..si abia pe urma schimbarea.
Faza cu homosexualii este ca ei nu se accepta cu adevarat, ci sunt intr-o contuinuua lupta cu ei insisi..adevarat este ca si societatea nu ajuta de loc, pentru ca a fi intolerant in loc sa acorzi sustinere si ajutor, creaza o senzatie de revolta ce se transforma in ultima instanta in: asta sunt, daca nu va convine nu va convine, eu ma simt bine asa…ori aici e buba..ca e mai usor sa give up, decat sa te transformi,caci transformarea DOARE al dracului de tare, este ca si taierea copacilor primavara..cu cat cureti mai bine caracterul cu atat fructele vor fi mai imbelsugate insa procesul in sine este dureros, neplacut, in aparenta nesatisfacator si inutil.

3 zaraza: “nu sunt de parere ca scopul principal al existentei sunt copii.”

Gio: nici eu. De altfel ,daca ati citi un pic mai atent ceea ce scriu, ati vedea ca am spus doar ca daca e sa te casatoresti, atunci e preferabil sa ai copii caci acesta este scopul pentru care aceasta institutie exista. Nu inseamna ca acesta este scopul existentei..cum de altfel nu toata lumea trebuie sa se casatoreasca musai caci nici casnicia nu este scopul existentei..scopul nostru pe acest pamant este sa ne cunoastem pe noi insine, deci pe Dumnezeu, sa ne acceptam, iubim si sa ne transformam continuu, sa reflectam cat mai multa lumina divina si sa ne ridicam la rangul pentru care am fost creati, s a strangem un bagaj cat mai bogat de calitati pe care le descoperim in noi insine si le hranim aici dar ce ne vor fi de folos in celellate lumi ale existentei..DA! muncind asiduu si luptand cu dualitatea ce ne caracterizeaza, deci si cu calitatile noastre negative.

4.Nu exista dovezi clare ale faptului ca da vinci a fost Homosexual, doar speculatii. Dar, ma rog , nu conteaza asa de mult…

5.inspiratia si munca…. Mozart cand compunea , in originalele sale rareori gaseai greseli. Aveti dreptate ca inspiratia fara munca este zero, dar iarasi faptul ca un artist munceste pentru a isi imbunatati Creatia, nu dovedeste absolut nimic despre caracterul lui. Decat ca poate are rabdare si vointa.EU nu vreau s a generalizez, caci in mediul in care m-am invartit, artistic, am intalnit multe feluri de oameni…divini…artisti ce intr-adevar se desprind de toti si toate, dar si in arta, ca in lume dealtfel, majoritatea este formata tot din oameni ce nu inteleg viata, ignoranti, cel putin la acest moment din evolutia lor spirituala, adica un fel de somnambuli.

6.zaraza:“ dar homosexualii au fost cei care au insemnat progesul in arta.”…

gio: asa..SI?

vreti ca acum sa fim cu totii homosexuali ca stiinta si artele sa progreseze?…din pacate adevaratii artisti, traiesc cu un picior in lumea fizica si cu celalalt in lumea inspiratiei, a spiritului ( unde nu exista diferentiere de sex, esenta sufletului este rupta de apartenenta la un sex sau altul)..de aceea uneori sunt confuzi si nu stiu ce sa faca cu informatia intriseca sufletului lor…ei penduleaza intre doua lumi…si uneori, deseori, aceasta pendulare se termina in disperare..studenta la arte fiind, cred ca nu e nevoie sa va reamintesc ca majoritatea marilor sufletelor creatoare au avut existente tulburate si de multe ori si-au curmat propriile vieti,pentru ca erau Confuzi! A fi artist, daca nu ai uneltele necesare , poate fi mai mult o povara decat o binecuvantare.

7. zaraza:” inpiratia vine de la Domnul, nu ne-o asumam ca hulim, dar homosexualitatea e vina noastra, si luptam cu ea, ca altfel.... ca ce?”

tot ce este, este de la Dumnezeu si pentru tot ceea ce avem trebuie sa stim sa ne asuman responsabilitatea, sa intelegem corect natura calitatilor si defectelor noastre, sa ne transformam, sa evoluam…mi-e teama ca internetul este un instrument prea evaziv ca sa imi intelegeti exact atitudinea fata de acest subiect..nu este atat de radicala pe cat interpretati dumneavoastra…ca masurarea regresului spiritual…bineinteles ca numai Dumnezeu stie ce suflet merita ce, si numai El decide starea si sfarsitul fiecaruia dintre noi.Atata doar, ca omul nu a fost niciodata lasat fara calauzire. Asta e capcana: ca oamenii s e cred lasati in voie, fara indrumare. Divinitatea a trimis din totdeauna si va trimite intotdeauna Cuvantul Sau, prin profetii divini, ce sunt invatatori spirituali ai Omenirii.Si in mesajele transmise de El, ca directie sanatoasa spre care omul este preferabil sa se indrepte, au fost abordate atat aspectele sociale ale existentei umane cat si cele spirituale, in functie de starea in care se afla omenirea la momentul respectiv… adica exista retete clare pentru evolutia spirituala a omului si exemple de ce e preferabil sa faci si ce nu… Subiectul homosexualitatii a fost si el mentionat , ca si manifestare ce e mai bine sa fie evitata..la fel si barfa, consumul de substante intoxicante(alcool, droguri) adulterul, furtul…etc.
“Listele” cu ce sa faci si ce sa nu faci sunt insa improspatate cu fiecare Manifestare Divina, caci nevoile si nivelul de constiinta al umanitatii se schimba de-a lungul istoriei.In final, alegerea este tot a omului, deci si responsabilitatea pentru propria viata , evolutie sau involutie..restul…e tacere.

Numai bine,
gio



"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#41178 (raspuns la: #40985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Timiditatea este o forma usoa - de Cassandra la: 16/08/2006 22:22:26
(la: metode contra timiditatii)
Timiditatea este o forma usoara de fobie sociala.
Ne descoperim pe noi insine in interactia cu ceilalti, atunci cind avem curajul sa spunem si sa demonstram celor din jur ceea ce gindim si simtim si avem sansa sa “exploram” rezultatele. Persoana timida este precauta, nu risca sa greseasca sau sa fie respinsa si nu poate invata din asemenea experiente. Deci cea mai buna metoda ar fi sa se “arunce” in prapastia necunoscutului, si sa afle pe propria piele ca temerile sale sint irationale si nefondate – teama de a fi respins, de a nu fi la inaltime, de a nu fi apreciat, iubit etc.
Sportul mai ales de echipa este o buna metoda de a lupta impotriva timiditatii (interactionezi si iti creste auto-stima). Orice metoda de a-ti deschide mintea ajuta. Toate acestea sint metode active de a controla timiditatea pe care timpul (virsta) o controleaza intr-o forma mai lenta.

Quidquid latine dictum sit, altum sonatur.

paradox - de paradox la: 08/07/2009 16:22:53
(la: cum judecati omul?)
Este un mod de-a ne descoperi pe noi insine.Vad doua variante de-a interpreta fraza:1.Ai judeca pe ceilalti dupa vestimentatie(invelis) este echivalent cu a fi superficial.2.Poti descoperi o persoana studiindui vestimentatia.Fiecare propozitie trebuie argumentata ,insa nu acum si nu aici.De multe ori credem ca este suficienta experienta personala pentru a ne forma opinii.
Dor - de (anonim) la: 05/10/2003 00:09:29
(la: Dor.)
Ce se intampla cu Romanii? Nu mai descoperim nimic interesant despre noi insine ? Ceva REAL, legat de lumea moderna in care traim si care sa ne aseza pe o alta treapta intre natiuni? Trebuie sa ne intoarcem tot timpul la clisee de genul "Numai noi avem cuvantul dor" si altele de acelasi gen? Cine altcineva decat noi este interesat de asta? Cred valorile culturale, creativitata au valoare atata timp cat sunt perpetuate in prezent , nu sunt doar amintiri menite sa ne tina amortiti , incapabili de nimic cu adevarat demn de admiratie.
singuratatea - de karina la: 02/12/2003 21:31:45
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
nu e boala rusinoasa;in primul rand nu e o boala,ci o o simpla stare pe care noi o alegem pentru ca vrem asa sau pentru ca nu putem socializa,intr-un moment al vietii.Il s'arrive...Si daca e o stare,nu vad ce ar fi rusinos la ea,face parte din noi,de ce ne-ar fi rusine de noi insine?

a!oamenii evita singuratatea pentru ca-i sperie faptul ca nu au cu cine sa-si imparta suisurile si coborasurile vietii sau ceea ce singuri fiind, descopera despre ei,gandindu-se la ei?E un drum sinuos autocunoastera,dar necesar.Cred eu.
numai azi noapte am descoperi - de ufo strengaritza la: 23/12/2003 03:05:13
(la: Sarbatori fericite!)
numai azi noapte am descoperit site-ul acesta si deja sunt dependenta...sunteti toti niste scumpi...si va doresc tuturor Sarbatori Fericite si un an mult mai bun decat ce am avut pana acum
si la cat mai multe pagini pe site!!!
ufo strengaritza
Rugaciunile Parastaselor - de pr Iulian Nistea la: 31/12/2003 09:05:49
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna Eduard.

Despre rugaciuni mai intai:


  1. Ca lucrurile sa fie mai exact intelese, vreau a spun dintru inceput ca rugaciunea este o manifestare fireasca a iubirii (altminteri, ea nu e decât vorbe goale - sigur, insa, noi oamenii, suntem fiinte "amestecate" si nu e cazul sa intram in logica lui sau-sau). Astfel, rugaciunea e un fel de imbratisare (in duh), de fel de invaluire (in duh) a iubirii. Si cum iubirea si duhul transcend acestea lume materiala, rugaciunile "penetreaza" distantele si timpul si aceasta lume.
  2. Cand e vorba de "rugacinile Bisericii", mai intervin niste nuante. E vorba de rugaciunile unei comunitati care formeaza Trupul lui Hristos in acel loc. Rugaciunile din biserica/parohia mea sunt cu adevarat rugaciunile Bisericii lui Hristos, ale Miresei lui Hristos.

Despre moarte, rai-iad, starea sufletului:

  • Pentru noi, crestini, moartea este doar o trecere, iar raiul si iadul sunt in primul rând niste stari: starea de iad (omul îl refuza pe Dumnezeu - cam cum au facut si fac duhurile rele, demonii) sau starea de rai (omul, cu pacate si patimi si lipsuri cu tot, îl primeste pe Dumnezeu, e cu fata la Dumnezeu).

    La aceste lipsuri si patimi si pacate se refera Apostolul când spune dupa moarte sufletul va trece ca prin foc: sufletul trece in lumea duhurilor cu toate ale lui, cu toate atasamentele lui fata de aceasta lume trecatoare; si, acolo, el e "sfâsiat" de o lupta interna a sa, intre doua vointe si tendinte: intre tendinta pusa de Dumnezeu in om, ca sufletul sa "urce" (limbajul e obligatoriu impropriu) catre El, si tendinta sa proprie ca sa ramâna cu lucrurile de care s-a atasat în aceasta lume. Sufletul se va gasi in fata iubirii lui Dumnezeu care va arde toate aceste atasamente, intrate in noi insine (cum arde doctoul niste negi, niste veruci); si asta doare, cu atat mai mult cu cât aceste atasamente sunt mai adânci si mai puternice. Dar sunt niste legaturi care trebuie sa fie taiate...
  • Ei bine, pentru acestea trebuie sa fie sufletul pregatit, iar noi, fiecare dintre noi, ar trebui sa avem constiinta de a-i ajuta pe semenii nostri sa inteleaga si sa treaca peste, sa treaca cu.
  • Aceasta pregatire se face, în mod normal, într-o viata: in general, daca te uiti in jurul tau la oamenii mai in varsta, cei mai multi dintre ei deja au ajuns la o anumita constiinta a desertaciunii ("desertaciune sunt toate câte nu ramân dupa moarte" - zice o cântare de la înmormântare). Apoi, întreaga viata crestina este o viata cu Hristos cel mort si înviat, Dumnezeu adevarat si om adevarat.
  • In sfârsit, Biserica are o suma de rugaciuni in pragul mortii si imediat dupa moarte. Aceste "rugaciuni" sunt mai mult decat rugaciuni: sunt niste ritualuri (uneori complexe), in care se citesc (sau se cânta) texte din Scripturi sau "poeme" care ajuta sufletul pe acest drum (si adesea, îi ajuta si pe cei care participa la aceste slujbe sa inteleaga mai bine si sa'si indrepteze viata).
  • Când noi spunem ca omul este trup si suflet (sau: trup, suflet, duh), în fapt nu vorbim de niste "parti" ale omului. Sufletul si trupul sunt atât de strâns unite, ca putem spune ca sunt una. Ei bine, când vine vremea ca sufletul sa se desprinda de trup, nu e usor:
    • omul poate fi speriat
    • omul poate fi debusolat de intrarea intr-o lume cu care nu s-a facut familiar deja din aceasta viata
    • omul are lipsuri, pacate si patimi
    • omul, din cauza acestei strânse uniri intre trup si suflet, sufera o "desfacere" treptata

  • Relativ la aceasta "desfacere", "desprindere" treptata a sufletului, Biserica are o suma de traditii, pentru care face slujbele parastaselor la 3 zile, la 40 de zile, la un an (am enumerat doar acele termene pentru care traditiile converg):

    • Se zice deci ca 3 zile sufletul sta primprejurul corpului
    • Se zice deci ca apoi, pâna la 40 de zile, sufletul calatoreste prin toate locurile prin care a fost in viata, rememorandu-si tot trecutul (si in a 40-a zi s-ar produce o "judecata partiala" - insa aceasta inca ar trebui explicata, ca nu e deloc un soi de judecata de tribunal...)
    • La 1 an (si apoi in fiecare an) sunt pomenirile anuale care exista in multe traditii religioase.

  • Mai se face apoi, dar nu e un obicei general, la câtiva ani de la moarte, cam când se socoteste ca descompunerea s-a implinit desavarsit (în România la 7 ani, ca e mai umed, în Grecia la 3 ani, ca e mai uscat), o pomenire mai speciala, cu un ritual de dezgropare solemna a ramasitelor (a oaselor), care sunt unse cu mir, in semn de respect pentru trup, creatia lui Dumnezeu, si sunt puse la locul lor. E si o modalitate indirecta prin care se descopera sfintenia unor oameni (ramasitele unor oameni sunt bine-mirositoare, fac minuni etc.).

In final, acum cred ca intuiesti si singur care e rolul si folosul acestor rugaciuni si ritualuri pentru cei adormiti:


  • ne rugam Domnului pentru ei
  • ii ajutam, ii sustinem (dar nu bocind, obicei pagân din unele locuri, care în fapt îi trage oarecum în jos)
  • ne ajutam pe noi insine

Doamne ajuta.

An Nou plin de bucurii !

pr Iulian

#7485 (raspuns la: #7008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
All you need is love... - de Little Eagle la: 29/04/2004 16:17:41
(la: Iubirea-cum e ea vazuta?)
Dear Liah,

Ai ales cel mai greu subiect posibil in existenta omenirii din toate p.d.v.
Este oare un sentiment nascut din suflet ori e legat de instinct ori de amindoua?
Tare greu de raspuns in sens ideal sau obiectiv ideal,pentru ca atita vreme cit exista ego va avea mai mult decit numeroase interpretari in mintea si sufletul nostru atit de imperfect incit opiniile vor fi mereu diferite de la unul la altul.

Exista si iubirea divina sau pt. Dumnezeu de ex.si ar trebui sa fie cea mai reala posibil dincolo de materialismul vietii si deci separata de iubirea dintre noi ca fiinte umane.La fel e si iubirea pt. natura si animale si deci mediul inconjurator,mai exista si cea pt. bani si cum spui tu pt. satisfacerea nevoilor,personal nu o consider ..iubire ci doar un act de instinct,animalul din noi inca va fi prezent multa vreme in fiecare,mai ales in barbati.
Si totusi cind iubesti faci dragoste si este altceva,dincolo de instinct pt. ca iubesti si sufletul iti spune asta.

Eminescu a fost un geniu,un artist si totodata infrint in iubirea pt. Veronica,a vazut-o sfirsita in el insusi,subiectiv a refuzat sa mai creada in iubire si multi se inchid in ei insisi si considera ca iubirea nu exista pt. ca ei nu au putut ajunge la visul lor personal de a o implini.
El a fost mult influentat de Shopenhauer care a fost un filosof pesimistic in sinea lui dar a scris lucruri totusi f. la adevar.

Iubirea,dragostea exista zi de zi,Liah,chiar daca nu o vezi acum de ex. in tine
o vei vedea si intilni cindva pt. tine insuti,dar ea EXISTA in jurul tau in orice secunda,o vezi pe starda la tineri si batrini ea este si daca o vezi la altii atunci o vei vedea mereu in tine.
Nu este o aberatie,este o realitate nascuta din noi,nu toti insa avem acel sentiment pur si sincer si asta ne face si indepartati unii de altii,vorbim in numele dragostei si pe la spate urim pe unul sau altul ori ocupam vreo tara in numele ...dragostei de a aduce...libertate si fericire,ori si mai rau,cream razboaie in numele Lui Dumnezeu,care este dragoste doar si iubire.

A iubi este mai mult decit f.f.f. dificil.
Ce este iubirea absoluta?Ea se arata in tine atunci cind incetezi a te iubi pe tine insuti si vei iubi chiar pe dusmanul tau la fel cum te-ai iubi pe tine insuti.
Stiu,suna biblic dar este adevarata iubire.
Putem face asta?NU!
Eu nu spun ca nu au existat sau exista oameni care au dovedit asta in trecut sau prezent,dar...ii numeri pe degete din toata omenirea.
Ei au atins acea iubire absoluta.

NU e nevoie sa invingi ...singuratatea pt. a iubi.Si la fel nu trebuie sa cauti sa fii iubit(a) prin orice acte de bravura sau caritate.A cauta ...un fel de recompensa monetara sau verbala pt. ca ai facut un bine din dragoste,deja anuleaza total ce ai facut.
Devine o flatare a egoului.
Nu stiu ce virsta ai,dar din textele tale banuiesc ca esti f. tinara,poate la liceu chiar,e o virsta si te rog iarta-ma ca spun asta,cam ingrata si care e si normal sa fie asa,si eu am trecut prin ea si multi altii,dar poate gresesc virsta ta si atunci iarta-ma din nou,imi pari o persoana visatoare si inteligenta si e perfect OK with me!!!
Orice virsta ai avea NU are importanta,eu si la 48 ani ce am , tot visator si idealist am ramas,daca nu chiar mai rau ca un baby.
Firea omului se schimba dar in esenta nu prea mult,tot adolescenti vom ramine pina la moarte.

Iubirea la timpurile lui Shakespeare este idealista,dar oare nu am trecut toti prin ea?Cineva trebuia sa puna in scris sentimentele noastre sa ne descoperim sau re-descoperim.
Imi aduc aminte acum de iubiri trecute prin care am trecut si le privesc in mine cu nostalgie dar azi e prezentul si iubesc sotia mea f. mult si ea la fel pe mine,poate ea chiar mai mult.
Dar crede-ma ca de multe ori ma intreb daca sint real capabil de a iubi cu adevarat,ceva lipseste si deseori ma gindesc ca nu-s in stare de a iubi.
Mi se pare f. greu sa inteleg inca acest sentiment in reala lui forta si a-l descrie e si mai dificil,eu cred ca nu-s capabil de a iubi cu adevarat.
Nu ma intelege gresit,o iubesc mult pe Marilyn si mi-as da viata in orice secunda pt. ea,dar nu stiu cum sa iubesc cu adevarat,mi se pare mereu ca nu pot fi in stare.
A iubi desigur inseamna a te sacrifica si a uita de tine pt. cea(l)drag(a) tie,dar
pt. mine personal inca NU stiu real sa iubesc.

Incerc sa iubesc pe Dumnezeu,dar la fel nu ma simt in stare,pt. mine a spune ca iubesti nu e de ajuns si nici a face ceva extraordinar,sau eroic nu e reala iubire ce o caut,dar stiu ca ea exista pt. ca sufletul imi spune asta dar nu-s pregatit inca pt. ea.
Cred in iubire,in realitate de m-ai vedea par un tough guy,genul de bouncers
in baruri care bat pe cei ce produc necazuri si ii dau afara in suturi,in fapt nu-s prea departe ca fizic(am mai slabit insa)de Tony Soprano.
Si totusi iti spun ca ...imi dau lacrimi la filme de dragoste si drama.
Marilyn m-a schimbat f. mult de cind sintem impreuna din 1989 si casatoriti in 1990.
Si totusi nu stiu daca eu iti pot da un raspuns la subiectul tau...
Eu cred ca iubirea este totul in creatie si chiar daca sintem plini de ego si ipocrizie,trebuie sa o gasim nu doar in noi ci in tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii la om si sa mai uitam de noi insine cind facem asta;daca nu vom da peste ea,cel putin vom fi mai aproape de noi insine caci in final iubirea ne leaga pe toti indiferent de culoare,natie ori sex sau religie.
Cred in iubire si dragoste,ea exista!

LOVE&PEACE,
Ozzy
"Inherit the wind" - de Little Eagle la: 09/05/2004 18:38:01
(la: Evoluam?)
Frederic March versus Spencer Tracy...un film vechi dar puternic in mesaj.

Dear Aida,inca si azi iti pui o astfel de intrebare?Crezi ca am evoluat de la Adam si Eva?Dovezi ale evolutiei speciei umane exista de sute de ani,te rog sa urmaresti programe la tv pe canalele Discovery si Animal planet chiar ori chiar CNN si atitea altele.Cu istoria nu te poti lupta si s-o consideri falsa,prea multe descoperiri s-au facut si inca se fac legate de evolutia speciei umane pe
pamint.
Dovezile sint de netagaduit.Nu are sens sa te mai intrebi.

De scapat de ura si violenta,invidie...niciodata,pt. ca din pacate sintem nascuti cu ele in noi fiecare si fiecare are felul lui sau ei de a si le manifesta.Ideal ar fi
sa nu le avem,dar sint f. putini capabili de asta,si ori ii numim sfinti ori avatari sau mesia,ei isi au rolul lor de a reveni intre noi pt. a ne ridica spiritualiceste dar din pacate,putini vor fi acestia,insa important e ca si ei exista si prin exemplul lor creaza un impact in lume,o schimba.
As numi astfel de real oameni pe Mahatma Ghandi,Martin Luther King,chiar J.F.
Kennedy
Iar pe marii avatari ai acestui ciclu universal,pe Zoroastru,Rama,Krishna,Buddha,Iisus,Mohamed,Meher Baba.
Exemplul lor de a gindi,a trai si intelepciunea lor exemplifica realitatea ca este posibil pt. fiacare sa scape de ura,violenta si invidie.
Ramine pt. noi sa decidem calea ce vrem sa urmam,a face o diferenta intre religii,deja observi unde ne-a adus si nu vorbesc doar de prezent acum.

In spatele prejudecatilor si tabuurilor zace in esenta ...religia pt. ca omul a creat-o si din ea s-a nascut un razboi aici,altul in alta parte,o invidie,o prejudecata,o lege,alta etc....
Ne-a schimbat si dezmembrat in opinii si gindire,unii am ajuns la polul opus extremist,nu ne mai intelegem intre noi si nici nu ne-am inteles vreodata ci ne-am prefacut doar.De aici...minciuna care e asa de mare si puternica incit
submineaza total adevarul.
Am ajuns la vorbele lui Nietzsche,pe care le traim zilnic in orice domeniu posibil:" Adevarul este o minciuna".

Comunicam unii cu altii pe baza de flatari si minciuni,mai mici ori mari ,depinde de situatii,uneori mai spunem si adevarul,dar oare chiar credem in el?Uneori ne e frica sa-l spunem pt. ca ne-am pierde slujba ori pozitia sociala si nu vrem sa facem pe cei dragi sa sufere,atunci mintim.
Unii spun adevarul si sint torturati si uitati in vreo inchisoare si pusi la zid,caci adevarul...supara!
Unii mint de placere si fac din minciunile lor si mai mari minciuni si chiar ajung sa creada in ele,pt. ei devin...adevaruri!

dar viata continua in sensul ei ghidat de noi,ne folosim unii pe altii pt. a ne satisface anume scopuri si teluri care in final sint de fapt...o iluzie!
Imi pare rau ca par atit de pesimistic scriind astea,dar este sau nu adevarat in ceea ce am spus?

Tu vei decide si nimeni altul(a).
Eu zic sa fim onesti cu noi insine mai intii si apoi cu cei din jur si oricind e necesar sa fim calmi si sa creeam un exemplu pozitiv si sa incercam sa iubim
pt. ca daca iubesti ,oricine simte asta si aduci o mica schimbare in el ea ce nu va uita.
Intoarce si celalalt obraz si incearca sa devii adevarul,chiar daca vei suferi pt. el,nu pt. tine.Eu m-am schimbat f. mult de cum eram de cind am descoperit pe Meher Baba si am devenit un alt om.Fiecare isi are o anume cale si o karma a lui doar,nu este ceva general,si daca fiecare isi poarta propria cruce,apoi este soarta ce ai si drumul tau doar,este ceva personal,dar aici mi-am exprimat opinia proprie si cele invatate din experienta mea.nu indemn pe nimeni sa creada in Meher Baba de ex.fiecare credeti in cine vreti voi,important e sa incercam sa fim in viata un exemplu si sa traim din adevar si nu din minciuna.

I love you all,God bless you,
Love&peace,
Ozzy



























































Power to the people! - de Little Eagle la: 17/05/2004 23:54:27
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
draga radu,fratele meu,

Stiu f. bine ce simti si la fel cum gandesti.Este credinta poporului meu(Hopi),da...m-am nascut in Romania dar am venit inapoi la pamantul meu unde am fost nascut si crescut candva cu multi ani in urma.
M-ai putea scuipa in fata si tot mandru as fi pt. ca stiu adevarul meu despre mine.M-ai pune la roata ca pe bravii warriors,Horia si Closca si voi primi soarta
si voi rade in fata mortii,multi romani ...ai trecutului au fost REAL WARRIORS,in suflet si spirit,istoria nu spune destule!
Tu esti un wise man,Nu te lasa dus de spiritul razbunarii nici in gand,fi calm,stiu ca e greu,si inteleg ce vrei sa comunici in vorbele tale.E o rabufnire a eului,si inteleg,esti acum pe acel WAR PATH,iti arati culorile,dar inca nu le-ai pus pe tine.
Cand le pui in pictura pe corp,devii unul cu aceste culori.Atunci vorbesti prin lupta si razboi si atunci trebuie sa faci ceva!Trebuie sa iei sulita in mana si sa-ti canti cantecul catre Marele Spirit,inseamna sa actionezi efectiv.

Vorbele sunt okay,dar numai actiunea conteaza..cand stii in suflet ca esti pe acel right path.
Dragul meu frate,gandeste de 10 ori inainte de a pune culorile pe tine,pt. ca in momentul cand le pui,este razboi!!!
Fi intelept,cauta pacea,e bine sa rabufnim uneori sa ne plangem(NU e o rusine!)sa avem ura si revenge in suflet,dar nu e prima solutie.

Da,Mihai Viteazul a fost in spirit Crazy Horse,ori Osceolla,sau Sitting Bull sau Lame Deer...sunt spirite care ne invata cum sa iubim si sa traim cu noi insine,dar si cu altii,chiar enemies!
NU au pornit lupte si rascoale si revolutii din senin.Ceea ce toti au facut in felul lor anume,a fost sa -si apere libertatea natiei lor,si n-au avut incotro...la un moment dat,si-au pus culorile de razboi si au luptat pt. ...a fi ..liberi!

Dragul meu frate,te cunosc acum cum gandesti si cine esti.Fi Mandru,esti un brave warrior,apartii lumii intregi caci ea e toata in tine,acel german tanar ce si-a ars pasaportul ,apoi el este Crazy Horse !!!!
Gandul si fapta lui au fost sulita de razboi!!!
Fapta spune multe,vorbele sunt doar un fel de a ne intelege intre noi si pe baze simple,cand gandim,fumam putin tobacco vorbim despre noi si familii,apoi fetele pleaca si ramanem noi barabatii,mai bem o bere si apoi ne gandim la lume si soarta ei,care nu este buna deloc!Dar a fost scris,3 sferturi din omenire va pieri curand,daca nu ma crezi,vei descoperi si vei ajunge sa crezi pe viu cuvintele mele.
Daca vei muri sa nu-ti fie teama deloc!A muri cu adevarat in Marele Spirit,estegreu si cere...multe vieti(reincarnari,in care nu toti cred).

Imi place ce ai scris si ce scrii de obicei,te iubesc mult si sunt cu tine,de altfel iubesc(si o spun sincer)pe toti din cafenea,am mai spus,suntem un cerc,cercul este traditia indiana si uneste sufletele in unul singur,toti suntem frati si surori si asta e legea.

Asa a vrut Marele Spirit.Si la fel El este in fiecare mereu.

Love&peace,
Ozzy
Numele meu real:Little eagle who cries












































Ptr. Destin - de Pisicutza la: 03/08/2004 12:21:13
(la: Pisicutza in dilema...)
Mmm...
Destin...poate asa este cum spui tu...poate ca incercand sa ajungem undeva prea sus ne-am pierdut din puritatea sufletului....who knows?!Poate ca nu cer o reteta care sa fie general valabila...poate ca incerc sa ma cunosc pe mine cu adevarat si nu reusesc...poate de aceea sunt in dilema si cer ajutor...probabil ar fi pentru prima oara in viata mea cand am facut asta....confusing...Nu mai stiu nici eu...dar sincer nu pot sa fac nimic pentru a-mi regasi echilibrul...cu toate ca pana acum am reusit sa ma "educ" destul de bine...dar acum nu mai merge...Poate DESTINUL are sa-ma invete ceva pentru ama putea descoperi....sau redescoperi!
******************************************************
Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura adevarata valoare omeneasca,
Love Pisicutza
#18860 (raspuns la: #18839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine si-a descoperit Dumnezeu - de carmentopa la: 06/08/2004 12:30:33
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Cine si-a descoperit Dumnezeul din el nu are nevoie nevoie de nici o confirmare a esentei divine a lui Iisus!
Astea sunt pentru agnostici!
Poate ca sunt crestini care au intrebari dar nini un ateu nu pleaca de pe pamant fara intrebarea : oare gresesc eu?
Cei care stiu si pot sa se roage pentru altii trebuie sa includa pe lista pe si pe cei care, fie din necunoastere fie din adancire in vicii, nu au simtit niciodata bucuria de a fi in comuniune cu Dumnezeu!
nasucul pisicutzei - de Pisicutza la: 07/08/2004 22:59:07
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
Pisicutza nu pretinde sa te inteleaga meteora,iubirea care ai simtit-o si inca o mai simti e a ta personala...eu ma ofer doar sa iti transpun cateva ganduri pierdute,uitate in adancul ochilor ei dar si nefolosite la timp....Fiecare simte iubirea in felul lui-ca o replica pentru aliciul-indragosticiul-...eu o pot simti ca o tornada ce trece si lasa impresia unui vis ratacit prin multe altele,iar tu o poti simti ca pe un foc ce iti arde creierul,sufletul si viata.Sufletul e ca o comoara ce nimeni altcineva nu poate descoperi...decat piratul ce a ascuns-o.So...the decison is yours sailor! ...let us know!....adresa mea e lorelei_im@yahoo.com
Daca te decizi...
*****************************************************
Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura adevarata valoare omeneasca,
Love Pisicutza
de curand a fost descoperit mormantul lui Iacov fratele vitreg a - de RSI la: 15/08/2004 13:04:42
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Nu-i vorba de mormant ci de urna funerara. Iar recent s-a descoperit ca e vorba de un fals. Urna e autentica si aprox. din perioada respectiva dar inscriptia de pe ea :"Iacov, fiul lui Iosef, fratele lui Yehoshua(Isus)" a fost scrisa ulterior. Cam asa am retinut din ce am citit despre subiectul acesta. In alta ordine de idei aceasta nu confirma sau infirma existenta lui Iisus, iar existenta lui fizica nu inseamna ca a fost si Mesia
#19818 (raspuns la: #19817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel R. - de carapiscum la: 29/08/2004 09:20:55
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
In primul rand mi se pare ca intrebarea initiala a fost pusa oarecum gresit (e doar opinia mea). Cred ca suna mai bine asa: am/ati avut de ales intre a emigra si a ramane acasa?

Cea de-a doua intrebare pe care ai pus-o suna mai mult ca un rechizitoriu, zau asa. "De ce nu ne restabilim in Romania?" Cine zice ca nu, sau cine poate sti cu certitudine ce se va intampla maine, ca sa nu mai intreb ce va fi peste nu stiu cati ani? Daca vrei sa faci un sondaj de opinie cu referire la cati dintre romanii din diaspora sunt dispusi sa revina dupa un timp in tara, ai posibilitatea pe cafeneaua. Vrei sa stii si cauzele pt. care am face sau nu asta? Eu cred ca le stiai deja, ai vrut poate sa vezi daca mai este ceva nou de descoperit in materie de emigrare. Iti spun eu, insa, "toate-s vechi si noua toate". Romanii sunt singura natie de pe pamantul asta care stiu absolut totul despre emigrare. Au devenit rafinati si s-au specializat destul cat sa poata depasi limitele legii fara a fi prinsi degraba.

In ce ma priveste, eu personal stau si acum deseori si ma intreb de ce am plecat. Sentimentele sunt atat de contradictorii incat daca m-as lasa prins de ele, apoi ori m-as strica de cap, ori as uita pur si simplu de unde am venit. Insa nu se intampla niciuna si nici cealalta. E o permanenta chestionare interioara la care gasesc sau nu raspunsuri, in functie de starea de moment sau de dorintele mele. De aceea nu pot da raspunsuri concrete la astfel de intrebari, ci doar evazive. Si astea s-au fumat deja de altii inaintea mea.

In opinia mea, chestiunea legata de emigrare si cauzele pt. care am recurs la ea sunt pur subiective si tin de fiecare dintre noi, de felul nostru de a fi si de a vedea viata. Uneori emigrarea nu e o optiune, ci o cerinta imperios necesara. Dar te gandesti dupa un timp daca nu cumva existau unele optiuni in acele momente si tu n-ai vrut sa le vezi, ai fost orbit la ochii sufletului din dorintele desarte pe care le-ai urmarit. Atunci totul ti se da peste cap si ceea ce credeai mai inainte ca fiind batut in cuie, definitiv, dispare ca ceata in fata soarelui. Si tocmai aceasta lupta interioara cu noi insine si cu propriul sistem de gandire (filosofic, moral, religios, socio-uman...) se rasfrange in mod extrem de clar in ceea ce scriem aici si in felul cum discutam unii cu altii pe forum. Eu cred ca asta este castigul cel mai mare pt. noi, cei ce ne gasim la masa si sorbim cate un "pahar de vorba", ca ne ajutam unii pe altii sa intelegem unde si ce suntem acum, dupa plecarea din tara sau dupa decizia de a ramane desi am avut oportunitati de a o parasi. Important sa ne stim valorile proprii si sa nu le parasim. Un om fara valori proprii, sau cu unele numai artificiale, nu poate avea el insusi valoare autentica. Ori eu tocmai asta caut aici si pretutindeni, inclusiv in tara de adoptie: oameni de calitate! Ah, si tare greu mai sunt de gasit. Dar eu sunt de calitate? Eh, doar nu va asteptati sa va dau si raspunsul. Nu v-am zis ca ma pasc contrastele? :}

So far, so good.
dinisor - de carapiscum la: 21/09/2004 13:50:17
(la: Ateu convins!)
Vrei sa-ti spun si eu ceva? Astazi, cand abia incepusem sa citesc ultimele tale mesaje pe care mi le-ai adresat, chiar inainte de a ajunge la marturisirea ta cum ca ai plans de fericire, am fost si eu la un pas de a-mi da lacrimile. Cauza n-a fost nici interioara, nici exterioara, ca sa zic asa. Doar mi-am amintit o pilda care se potriveste ca o manusa prietenei tale si, de ce nu, noua tuturor.

Asadar era odata un mare pustnic, un om caruia i se dusese vestea in toata tara despre cat de devotat era lui Dumnezeu in tot ce facea. Si se invrednicise nu numai de bunatatile raiului inca din viata, dar de cate ori mergea la lucrul sau zilnic vedea alaturi de urmele pasilor sai si un alt rand de urme care, prin vedenie ingereasca, i se descoperise ca fiind ale Domnului. Asa isi petrecea zilele si parea sa urce din treapta in treapta cu fiecare clipa.

Dar uratorul pacii si al binelui, vrajmasul diavol, ca sa-l faca sa cada din treapta aceasta a desavarsirii (fac o paranteza: "sub cel ce sta pe creasta muntelui se casca o prapastie"!- aluzie la cat de usor poti cadea in abisurile mandriei) l-a ademenit cu o oarecare ispita si el s-a lasat prins de pacatul desfraului cu o femeie nerusinata. Dar abia petrecuta fapta aceasta ca imediat a inceput a boci cu disperare, a-si cere iertare de la Dumnezeu ca insusi Ap. Petru dupa lepadarea cea de 3 ori. Si plangea mai cu amar fiindca acum nu mai vedea cele doua randuri de urme, ale lui si ale Domnului, ci doar pe ale sale. Asa ca vazand ca plansul lui nu are nici un raspuns imediat, a inceput a carti intreband aproape deznadajduit:

-Doamne, de atatea ori ai fost cu mine, ai umblat langa mine in toate zilele vietii mele si m-ai tinut de mana ca pe un slujitor vrednic ce ti-am fost; iar acum, cand am cazut in aceasta mare a pacatului, in loc sa-mi fii aproape si sa ma sprijini, Tu nici macar nu Te mai apropii de mine? Unde este randul tau de pasi? De ce ma lasi singur sa ma zbucium fara nici un folos si fara vreo mangaiere?

Intr-un tarziu Dumnezeu ii trimise prin ingerul sau acest raspuns:

-In toate zilele vietii tale am fost cu tine, te-am aparat, te-am sprijinit, te-am indreptat, te-am tinut de mana. Spui ca te-am parasit acum fiindca nu mai vezi cele doua randuri de urme? Nu poti sa le vezi, pt. ca Eu acum te port in bratele Mele, te duc la sanul Meu ca pe oaia ratacita!!!

Din acea zi, acel pustnic nici n-a mai picat vreodata in asa inselare draceasca.

SI pt. ca tot am ajuns la capitolul pilde, mi-a mai venit una in minte chiar in timp ce-ti scriam cele de sus. Un inger statea in genunchi, aplecat peste spuza unui foc ce parea stins, si sufla din rasputeri in timp ce se gandea: "poate a mai ramas vreo scanteie"! El este ingerul pazitor ce insoteste pe fiecare om in parte tot timpul vietii pamantesti. Spuza aceea este sufletul omenesc, care e nepasator la mesajul Domnului si care se lasa cuprins de patimi.

Ma bucur si eu pt. tine, ca si pt. prietena ta. Ramai totusi cu picioarele pe pamant si nu te astepta la cine stie ce schimbari radicale. Acestea nu vin deodata si se varsa in om. Ele se cultiva, daca au samanta cea buna, apoi dau rod (dar la vremea cuvenita!). Si ai grija, pazeste-te de mandria pe care ai putea-o numai si gandi, in cazul in care ai spune ca TU ai adus-o la credinta. Dupa cum stii, noi nu putem face de la noi insine nimic fara ajutorul cel de sus.

Astept raspunsul si la cea de a doua intrebare pe care ti-am pus-o in mesajul anterior.

OK, mai vorbim. Imi pare rau dar sunt cam obosit si nu vreau sa scriu prostii.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#22953 (raspuns la: #22797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cetate legendara, descoperita la Chelmac - de SB_one la: 20/10/2004 19:23:30
(la: Afla despre Trecut!!!)
Cetate legendara, descoperita la Chelmac




Sorin Trocan
Miercuri, 20 Octombrie 2004


Fosta cetate Eperydes exista in zona inca din secolul al XI-lea
Ruinele fostei cetati Eperydes au fost descoperite de arheologi in comuna aradeana Chelmac. Prima atestare documentara a cetatii dateaza din secolul al XV-lea, dar specialistii spun ca in zona exista o manastire inca din secolul al XI-lea. Descoperirea a fost facuta de o echipa de arheologi de la Complexul Muzeal Arad si Muzeul Banatului Montan din Resita.

Despre cetatea Eperydes nu se stia pina acum decit din documentele de epoca. Acestea atesta existenta unei manastiri in secolele XI-XII si, ulterior, in secolul al XV-lea a unei cetati medievale. Potrivit inscrisurilor, aceasta se numea Eperydes. Insa informatiile scrise sint extrem de sarace, drept care arheologii au decis sa faca o cercetare a sitului din comuna aradeana Chelmac. Dupa ce au analizat toate datele existente, au hotarit sa inceapa sapaturile in zona numita de localnici “In prund la cetate”. Aceasta se afla pe lunca Muresului, la aproximativ 1,5 km de riu si la citeva sute de metri de Biserica Ortodoxa din Chelmac.

Casa veche de o mie de ani

Arheologii au descoperit aici ziduri de 3,2 metri grosime ale vechii cetati, precum si o vatra de casa si ferestrele cu galerii pentru tragere. In vechea locuinta ei au gasit mai multe podoabe de bronz, piese de fier, sticla si ceramica.
Arheologii aradeni spun ca aceasta cetate medievala a fost ridicata chiar pe locul vechii manastiri din secolul al XI-lea si spera ca vor descoperi locul fostului lacas de cult.




Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.

http://www.expres.ro/social/?news_id=169433

#25702 (raspuns la: #23297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru DESTIN shi Paianjenul - de ueit la: 24/10/2004 11:02:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Intrebari ce-si ashteapta raspunsul:

Potzi sa exemplifici? Care sunt acei "multzi" oameni de stiinta? Astept un raspuns insotzit de citate din care sa reiasa ce zici tu, shi anume ca:

"sunt CONVINSI ca proiectul vizibil in lumea vie indica IN MOD LOGIC existenta unui Creator"

Raspunsurile mele

""...creatzionismul nu explica de fapt nimic."

Nimic mai fals"

Argumenteaza ca este fals, nu te multzumi doar sa afirmi.

"ca noi semenii nu intelegem anumite aspecte ale vietii,este o alta problema insa nu ne da dreptul de a face asemenea declaratii."

Care sunt acele "anumite aspecte ale vietii"? Refera-te concret la ce am spus eu in comentariul anterior, nu pierde timpul. Eu nu am facut doar declaratzii. Spre deosebire de tine eu imi shi sprijin afirmatziile cu argumente.

"Cine sunt aceaste "comunitatzii shtiintzifice."?"

" Ai dori sa ne explici si noua ce intelegi prin "comunitate stiintifica"?"

Cole and Scott au realizat un studiu privind prezentza creatzionishtilor in 1000 de reviste de specialitate. Numai 6 au fost identificate, insa articolele nu priveau creatzionismul. Autorii au urmarit apoi 68 de reviste care au primit 135000 de articole pe o perioada de trei ani. Dintre acestea, 18 tratau baza shtiintzifica a creatzionismului. 12 au mers la un jurnal de educatzie shtiintzifica (nu tocmai locul unde se face cercetare de varf). Cele mai multe au fost respinse din cauza prezentarii amatoriste shi lipsa metodei shtiintzifice.

Scott, E. C., and Cole, H. P. 1985. The elusive scientific basis of creation "science". The Quarterly Review of Biology 60: 21-30.

Asta e cel mai complet studiu pe care l-am gasit. Eu personal am intreaga colectzie de "Scientific American" pe ultimii 10 ani. Toate articolele de acolo privind paleontologia sau biologia se intemeiaza pe teoria evolutziei. In scoala se preda teoria evolutziei. Cand ai auzit tu ultima oara, la descoperirea unei fosile de exemplu ca cercetatorul respectiv sa spuna ca a fost ingropata acum 6000 de ani in timpul potopului? Creatzionismul in shtiintza e cvasiinexistent.

"Sa fim realisti cu noi insine oameni suntem, noi suntem stiinta"

Fals. Shtiintza o fac cercetatorii in domeniul respectiv, nu "noi". Cand ai publicat ultima oara intr-un jurnal recunoscut?

"sa ne informam cand facem anumite afirmatii."

Mi se pare ca tu duci lipsa de informare.

"La ce intrebari inca nu au raspuns oamenii de stiinta:

Sincronizarea (reglarea) atat de precisa a celor patru forte fizice fundamentale, astfel facand posibil existenta Universului si a vietii?"

Shi ce dovedeshte asta decat ca inca nu shtim? Ignorantza nu este un argument.

"Cum se explica complexitatea de nebanuit adesea ireductibila a organismelor vii?"

Nu exista complexitate ireductibila. O alta dezinformare specific creatzionista. Te rog sa dai exemple shi sa explici de ce sunt "ireductibile".

"Fosilele de ce sunt "incomplecte"?"

Conditziile de fosilizare sunt dificil de realizat. Informeaza-te inainte de a intreba. Nu este un mister ca se gasesc putzine fosile.

" Nu sunt dovezi pentru acele organisme intermediare, acele organisme ce ar fi trebuit sa asigure legatura intre principalele tipuri de organisme vii."

http://www.talkorigins.org/faqs/faq-transitional.html

"aleg sa cred" - "decat sa caut raspunsuri" he,he,he,he!!!!

Numai bine.

Maxima zilei:

"Behold, I will corrupt your seed, and spread dung upon your faces"

Malachi 2:3 (Dumnezeu catre preotzi)
#26088 (raspuns la: #26079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
midan - de (anonim) la: 02/11/2004 16:49:25
(la: Reorganizare)
'destept', 'frumos', 'bun', 'cinstit', sunt numai citeva din atributele pe care fiecare om si le atribuie, instinctiv. de-asta ne-am nascut si am trait. una dintre milioanele acelea de celule care s-au luptat sa fertilizeze a invins, astia suntem noi, cei mai puternici, prin insusi actul nasterii noastre. gandim, simtitm, existam. cea mai apropiata fiinta de noi suntem tot noi si avem simtul proprietatii noastre, ne recunoastem trupul ca fiind al nostru, constientizam ca ne reprezinta, in consecinta, incepem sa ne apropiem la modul afectiv de noi, sa ne iubim.

la intrebarea 'pe cine iubim cel mai mult?' raspunsul sincer va veni tot de acolo, adica din sinele fiecaruia. unii sintem cinstiti si recunoastem, 'da, dom'le, pe noi-insine ne iubim cel mai mult'. ar fi bine, e-adevarat sa-l iubim mai intii pe dumnezeu, pentru ca el ne-a ingaduit existenta, sau pe parintii nostrii, cei care ne-au dat viata, dar tot noi ne sintem mai aproape si tot pe noi ne vom iubi cel mai mult. cine nu recunoaste acest lucru, ori este ipocrit, ori nu a reusit sa constientizeze faptui in sine. chiar si cand iubim sau ne indragostim o facem in acord cu fiinta noastra, o facem intru o satisfactie a implinirii in doi, pana la urma, doi si nu unu, adica celalalt. absolut orice gest pe care il intreprindem este facut, mai mult sau mai putin constient, tot pentru noi-insine. desigur, exista si nuantele, ascunzisurile, refularile, defularile, mimesisul, dar pina la urma, la o analiza aprofundata, toate rezultatele vor duce spre firescul egocentrism.

fiecare se va crede 'cel mai' pentru ca perceptia despre sine este alterata de afectul firesc al egolatriei. unii mai au si simtul proportiilor si al masurii, altii sunt mai exigenti cu ei, altii, se inhiba si se simt mici, depinde. modestia exista ca si calitate, dar cred ca e o pseudo-insusire, o atitudine contrafacuta, o insusire desprinsa din codul bunelor maniere sau a bunului simt, venind odata cu civilizarea. daca s-ar face un sondaj de opinie, s-ar descoperi probabil un procent de 0,0 nu stiu cat la 100 dintre intervievatii, (cu intelect normal) ca practica asa-numita falsa modestie, prefabricata modestie, etc.

aceasta tendinta nu este alarmanta, decat atunci cand devine o piedica in relatiile interumane sau cand disproportia intre realitate si afectul cauzator al procesului este uriasa. ca solutii de indreptat sau de reparat tendinta exacerbata a egolatriei ar fi cultivarea simtului proportiilor, a simtului estetic, civic, cultivarea in sine a persoanei, socializarea si multe altele, care imi scapa in momentul de fata. tendinta 'cel mai' ar putea fi o componenta a instinctului nativ al supravietuirii, asadar nu e condamnabila si poate fi combatuta in mare masura prin educatie, autoeducatie si dezvoltarea unui simt al valorilor sau al proportiilor, cum spuneam mai sus.
#27339 (raspuns la: #26666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru ca are un simt al 'ego'-ului mai dezvoltat - de midan la: 02/11/2004 17:09:44
(la: Reorganizare)
'destept', 'frumos', 'bun', 'cinstit', sunt numai citeva din atributele pe care fiecare om si le atribuie, instinctiv. de-asta ne-am nascut si am trait. una dintre milioanele acelea de celule care s-au luptat sa fertilizeze a invins, astia suntem noi, cei mai puternici, prin insusi actul nasterii noastre. gandim, simtitm, existam. cea mai apropiata fiinta de noi suntem tot noi si avem simtul proprietatii noastre, ne recunoastem trupul ca fiind al nostru, constientizam ca ne reprezinta, in consecinta, incepem sa ne apropiem la modul afectiv de noi, sa ne iubim.

la intrebarea 'pe cine iubim cel mai mult?' raspunsul sincer va veni tot de acolo, adica din sinele fiecaruia. unii sintem cinstiti si recunoastem, 'da, dom'le, pe noi-insine ne iubim cel mai mult'. ar fi bine, e-adevarat sa-l iubim mai intii pe dumnezeu, pentru ca el ne-a ingaduit existenta, sau pe parintii nostrii, cei care ne-au dat viata, dar tot noi ne sintem mai aproape si tot pe noi ne vom iubi cel mai mult. cine nu recunoaste acest lucru, ori este ipocrit, ori nu a reusit sa constientizeze faptui in sine. chiar si cand iubim sau ne indragostim o facem in acord cu fiinta noastra, o facem intru o satisfactie a implinirii in doi, pana la urma, doi si nu unu, adica celalalt. absolut orice gest pe care il intreprindem este facut, mai mult sau mai putin constient, tot pentru noi-insine. desigur, exista si nuantele, ascunzisurile, refularile, defularile, mimesisul, dar pina la urma, la o analiza aprofundata, toate rezultatele vor duce spre firescul egocentrism.

fiecare se va crede 'cel mai' pentru ca perceptia despre sine este alterata de afectul firesc al egolatriei. unii mai au si simtul proportiilor si al masurii, altii sunt mai exigenti cu ei, altii, se inhiba si se simt mici, depinde. modestia exista ca si calitate, dar cred ca e o pseudo-insusire, o atitudine contrafacuta, o insusire desprinsa din codul bunelor maniere sau a bunului simt, venind odata cu civilizarea. daca s-ar face un sondaj de opinie, s-ar descoperi probabil un procent de 0,0 nu stiu cat la 100 dintre intervievatii, (cu intelect normal) ca practica asa-numita falsa modestie, prefabricata modestie, etc.

aceasta tendinta nu este alarmanta, decat atunci cand devine o piedica in relatiile interumane sau cand disproportia intre realitate si afectul cauzator al procesului este uriasa. ca solutii de indreptat sau de reparat tendinta exacerbata a egolatriei ar fi cultivarea simtului proportiilor, a simtului estetic, civic, cultivarea in sine a persoanei, socializarea si multe altele, care imi scapa in momentul de fata. tendinta 'cel mai' ar putea fi o componenta a instinctului nativ al supravietuirii, asadar nu e condamnabila si poate fi combatuta in mare masura prin educatie, autoeducatie si dezvoltarea unui simt al valorilor sau al proportiilor, cum spuneam mai sus.
#27346 (raspuns la: #26666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...