comentarii

descriere cu titlu furtuna timpului apus


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
vraji,ghicit in carti,bobi,cafea...astrologie - de Nanina la: 19/10/2006 19:39:56
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Am cunoscut in diferite momente ale vietii mele, unul sau mai multe personaje pricepute la mai toate sectiunile amintite de subiectul deschis.
Nu am mers la persoane care sa te lase fara bani; am avut si am o rezerva atunci cand se pune problema multor bani pentru a afla ce te asteapta in viitor. Ca orice scorpion care se ,, respecta''si eu nu am putut trece indiferenta pe langa mai tot ce e legat de ocultism.
Intr-o zi treceam , impreuna cu prietenul meu, prin parcul Operei Romane; ne-a depasit o persoana imbracata in fote crete si uitandu-se la noi ne zice:
,,-Pacat de tine fato ca iti pierzi timpul cu unul ca el;ii place viata, femeile si bautura mai mult ca altora.Nu veti fi mult timp impreuna, in scurt timp isi va arata adevarata fata.''
Am ramas amandoi perplecsi; nu stiam ce sa credem si nici nu intrezaream vreo farama de adevar in cele spuse de femeie.Mai intresant mi se pare acum ca nici prietenul meu nu se regasea in descrierile ei. Peste ceva timp am intrat intr-un grup in care el a reusit sa puna bazele unei vieti trepidante, pana la exces dusa. Nu am rams impreuna si mi-a spus ca daca nu il prezentam grupului nu se intampla asa... .






_____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
Atâta timp ât nu exista... - de Jimmy_Cecilia la: 09/02/2004 08:58:18
(la: Evreii si o manie curioasa..)
atata timp cat nici un tribunal international n-a judecat ca România este responsabila de Holocaust, cred ca sunt premature si rau plasate orice afirmatie ca ar fi fost.
a fost in alta parte, sunt de acord

au fost victime evreiesti in România, dar sunt victime de razboi
deportati au fost toti comunistii : evrei, români si ce mai erau ca natie...

dar sa spui ca a fost organizata in România o exterminare sistematica, in masa...
deportarile facute in Romania n-au fost in campuri de exterminare, comunistii romani sau legionarii au fost si ei închisi sau deportati de catre Antonescu, la acelasi titlu ca si evreii..

legionarii care au fugit din România spre Germania, au fost si ei internati in lagare in Germania...de catre fascisti.. o stiati?
#9199 (raspuns la: #9178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
conferinta e de mult apusa, p - de oanalaur la: 02/10/2005 14:52:56
(la: Sistemul de invatamant in Romania)
conferinta e de mult apusa, probabil n-o sa citeasca nimeni dar nu pot sa ma abtin. nu vroiam decat sa-i multumesc domnului Simeon Dascalul pentru aprecieri.
semnat: un amarat cu salariu mizer

p.s. painea si cutitul le avem in toti cei 4 ani de liceu deci ar trebui sa ne simtim importanti in tot acest timp. si chiar suntem, noi, astia amarati cu salarii de mizerie.
#76263 (raspuns la: #16910) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu .... As fi vrut sa-mi a - de D. la: 29/04/2006 11:00:37
(la: Prima iubire nu se uită niciodată)
eu
....
As fi vrut sa-mi acopar instinctul intr-o cupa de vin din vita altoita, sa-ndoi cu fundita un ac de ceasornic, sa numar nisipuri si ape-nghetate, sa-mi agat ramuri in geam sa-mi tulbure somnul pe timp de furtuna.
Am fost fugar dar mi-am revenit, am fost Luceafar dar am pierdut calea, am fost rau dar mi-am parasit albia, am fost matca ce si-a abandonat stupul. M-am luat cu Intunericul si bezna gandurilor, mi-am tapetat singuratatea si am aberat la ceasuri tarzii, spoind visele negre in culori de umbre vii.
A fost ce-a fost si poate nu va mai fi….
Aveam zece degete la o mana, aveam doua suflete de hranit, doua minti luminate…una in Ying, alta in Yang..la o rascruce de vanturi-vantul cald si vantul rece. Am strabatut inchisori de argila cu puterea mintii si lutul din noi l-am ars cu-ndrazneala. Eu pasarea Pheo, tu pasarea-n X.
Imi vine sa-ti matur cu aripi de fluturi gene despicate din ochii tai ca norii de furtuna, cu reflexe de apus. Nu-mi intelegi mersul….e ca urmez o alta cale…Nu-mi intelegi dansul, e ca dansez pe un alt ritm.Nu mai tin minte ce-nseamna un raspuns din partea ta, intotdeauna ai fost o ghicitoare .
Te-am amanetat unei zi de post inainte de examen si mii de lacrimi am dat comision sa te rascumpar..dar timpul, mult prea relativ, m-a detronat si te-am gasit pe mana stanga a alteia, bijuterie.
...frumusetea.... - de twin_angels la: 07/08/2006 15:23:38
(la: Ce este frumosul?)
Cu putina rabdare am sa va copiez ce a scris Kahlil Gibran despre frumusete...imi place mult...
" Unde cautati voi frumusetea si cum o gasiti, daca nu este ea insasi calea si cel ce va indruma spre ea? Si cum puteti vorbi despre frumusete daca ea insasi nu e tesatoarea cuvintelor voastre?
Cei mahniti ca si cei loviti zic: " Frumusetea este buna si dulce; Asemeni unei tinere mame,speriata de propria-i glorie,ea trece printre noi."
Iar cei pasionati spun:"Nu, frumusetea este un lucru care tine de putere si teroare. Asemeni furtunii, ea zdruncina pamantul sub picioarele noastre si cerul deasupra fruntilor"
Cei obositi si cei slabi zic: "Frumusetea este facuta din dulci murmure;ea vorbeste in spiritul nostru.Vocea-i se daruie tacerilor noastre,precum lumina subtire care freamata in teama-i de umbra."
Iar zgomotosii spun: " Noi i-am auzit strigatele printre munti.Si cu strigatele-i venira bocanitul copitelor, vajaitul aripilor si ragetele leilor."
Noaptea, cei ce vegheaza cetatea zic: " Frumusetea se va arata din rasarit o data cu aurora."
In timp ce la amiaza,muncitorii si drumetii spun: " Noi am vazut-o aplecandu-se peste pamant din ferestrele apusului."
Iarna,cei indrazneti spun: "Ea va veni odata cu primavara zburand peste coline."
Iar in zapuseala verii seceratorii zic: " Am vazut-o leganandu-se cu frunzele toamnei si am zarit apoi o pulbere de nea in pletele sale."
Toate aceste lucruri le-ati spus despre frumusete;dar, de fapt, nu ati vorbit desprea ea, ci despre dorintele voastre neimplinite.
Iar frumusetea nu-i o dorinta ci un extaz,
Ea nu-i gura insetata,nici mana care cere,
Ci, mai degraba,o inima inflacarata si un suflet vrajit.
Ea nu are chipul pe care ati dori sa-l vedeti,nici vocea pe care ati dori s-o ascultati.
Ci, mai degraba, este chipul pe care-l vedeti chiar daca va inchideti ochii,sau cantul pe care-l auziti chiar daca va astupati urechile.
Frumusetea nu-i seva de sub coaja crapata a trunchiului, nici aripa alaturata unei gheare,
Ci,mai degraba, o gradina mereu inflorita, un nor de ingeri fara oprire zburand.
Frumusetea este VIATA aratandu-si sacrul ei chip...
Ci voi sunteti viata si voi sunteti voalul pe chipu-i.
Frumusetea este eternitatea contemplandu-se intr-o oglinda.
Ci voi sunteti eternitatea si tot voi oglinda. "
Sper sa va placa...
in timp ce... - de vania la: 17/08/2006 18:06:55
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
...in timp ce diverse fluide cu iz cuminte erotic imbalsamau atmosfera, vania si anisia, visau la dublu pe malul marii : "cine esti, johannes? pana la urma..." - intreba ea absenta. spranceana tresalta, tampla se incorda pentru o fractiune de secunda : "sunt un fricos"... "cum fricos? esti un zapacit? fricosii nu vin pana la capatul cald al lumii sa imi aduca mie broscute si vise"."mi-e frica de ziduri. acum e noapte, e bine, prietenii nostri sunt imbujorati, marea canta din blockflute, tu ma ciufulesti ca Guine pe Adal. ziua mi-e frica. ziua ti se pare ca se vede tot".

"glumesti! ziua se vede tot!". "nu. cel mai mult ma inspaimanta ca atunci cand orizontul e larg deschis, cazi in iluzia ca nu mai sunt ziduri. ele sunt chiar acolo; eu le-am departat pana acolo, tot din spaima. si asta e tot ce vreau - sa imi indepartez zidurile pana cand o sa se stranga toate ca intr-un punct, iar eu o sa pot privi spre apus ca sa ma pot vedea la rasarit". anisia il mangaie bland, ca pe un pusti prost, soptind : "SUS, nu in fata si in spate, vest si est, prostioarele din capul tau. sunt stele sus, se vad noaptea ca sa iti aminteasca de cerul zilei, nemarginit, fara moloz, ciment si caramizi"...
*
in timp ce, dupa talentu-i consacrat, Vania se lamenta existential si postmodern la malul marii, ca un adevarat spargator de buna-dispozitie ce era, petrecerea continua in voie, aproape perfecta. spunem "aproape", pentru ca avusese loc un mic incident : printre cupluri si priviri lungi si galese se strecurase o cat se poate de concreta targa, (carata de doi salvamari - nu se stie de ce, unul era in frac si fuma trabuc), pe care incerca din rasputeri sa-si revina o persoana numita Soriana - cazuta prada unui acces de ras cauzat, se pare, de niste lecturi insolite care ii afectasera sistemul digestiv.
*
norocul lui vania (si intr-o mai mare masura, al anisiei) a fost ca Alf Patrovski-Jogukariov se introduse elegant in discutie - intuind cu un miros de Barzoi starea lui deplorabil-trecatoare - demna de centrul istoric al Bucurestiului, dar ma rog, asta e pe alta conferinta:

- Vaniusa! Te-ai facut barbat in toata firea! Ma inclin, domnisoara!
dupa prezentarile de rigoare (desi Alf si Anisia se cunosteau, dar de la o varsta memoria mai joaca feste)
- Stimabile, nu ne-am vazut de tare mult! Ai ramas tot cu nebunul de Piotr Ilici ?
- Marea mea dragoste, prietene. E mai grozav decat orice companie, de orice gen, culoare, religie, educatie ar fi ea! Lucrarea merge foarte bine! O sa iti dau un exemplar din editia de lux cu dedicatie!
- Si pe dedicatie ai sa scrii??
- Am sa scriu asa, tuna Patrovski-J. : "Prietenului meu bizar Vania, degrab bosumflabil, etern zapacit si schematic rational, care a incercat din rasputeri sa ma distraga de la conceperea acestei lucrari! Si salvatoarei lui prietene, Singura in masura sa il suporte cu toate damblalele pe care le denumeste "filosofie", cu toate licorile pe care eticheteaza drept "poezie", cu toate obsesiile pe care le ia drept "transcendenta"!"
*
atins de o asemenea verva rococo a cuvintelor, vania inghiti in sec, iar anisia pufni in ras...
#139783 (raspuns la: #139656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in timp ce... - de vania la: 17/08/2006 18:09:10
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
...in timp ce diverse fluide cu iz cuminte erotic imbalsamau atmosfera, vania si anisia, visau la dublu pe malul marii : "cine esti, johannes? pana la urma..." - intreba ea absenta. spranceana tresalta, tampla se incorda pentru o fractiune de secunda : "sunt un fricos"... "cum fricos? esti un zapacit? fricosii nu vin pana la capatul cald al lumii sa imi aduca mie broscute si vise"."mi-e frica de ziduri. acum e noapte, e bine, prietenii nostri sunt imbujorati, marea canta din blockflute, tu ma ciufulesti ca Guine pe Adal. ziua mi-e frica. ziua ti se pare ca se vede tot".

"glumesti! ziua se vede tot!". "nu. cel mai mult ma inspaimanta ca atunci cand orizontul e larg deschis, cazi in iluzia ca nu mai sunt ziduri. ele sunt chiar acolo; eu le-am departat pana acolo, tot din spaima. si asta e tot ce vreau - sa imi indepartez zidurile pana cand o sa se stranga toate ca intr-un punct, iar eu o sa pot privi spre apus ca sa ma pot vedea la rasarit". anisia il mangaie bland, ca pe un pusti prost, soptind : "SUS, nu in fata si in spate, vest si est, prostioarele din capul tau. sunt stele sus, se vad noaptea ca sa iti aminteasca de cerul zilei, nemarginit, fara moloz, ciment si caramizi"...
*
in timp ce, dupa talentu-i consacrat, Vania se lamenta existential si postmodern la malul marii, ca un adevarat spargator de buna-dispozitie ce era, petrecerea continua in voie, aproape perfecta. spunem "aproape", pentru ca avusese loc un mic incident : printre cupluri si priviri lungi si galese se strecurase o cat se poate de concreta targa, (carata de doi salvamari - nu se stie de ce, unul era in frac si fuma trabuc), pe care incerca din rasputeri sa-si revina o persoana numita Soriana - cazuta prada unui acces de ras cauzat, se pare, de niste lecturi insolite care ii afectasera sistemul digestiv.
*
norocul lui vania (si intr-o mai mare masura, al anisiei) a fost ca Alf Patrovski-Jogukariov se introduse elegant in discutie - intuind cu un miros de Barzoi starea lui deplorabil-trecatoare - demna de centrul istoric al Bucurestiului, dar ma rog, asta e pe alta conferinta:

- Vaniusa! Te-ai facut barbat in toata firea! Ma inclin, domnisoara!
dupa prezentarile de rigoare (desi Alf si Anisia se cunosteau, dar de la o varsta memoria mai joaca feste)
- Stimabile, nu ne-am vazut de tare mult! Ai ramas tot cu nebunul de Piotr Ilici ?
- Marea mea dragoste, prietene. E mai grozav decat orice companie, de orice gen, culoare, religie, educatie ar fi ea! Lucrarea merge foarte bine! O sa iti dau un exemplar din editia de lux cu dedicatie!
- Si pe dedicatie ai sa scrii??
- Am sa scriu asa, tuna Patrovski-J. : "Prietenului meu bizar Vania, degrab bosumflabil, etern zapacit si schematic rational, care a incercat din rasputeri sa ma distraga de la conceperea acestei lucrari! Si salvatoarei lui prietene, Singura in masura sa il suporte cu toate damblalele pe care le denumeste "filosofie", cu toate licorile pe care eticheteaza drept "poezie", cu toate obsesiile pe care le ia drept "transcendenta"!"
*
atins de o asemenea verva rococo a cuvintelor, vania inghiti in sec, iar anisia pufni intr-un ras cosmic...
#139784 (raspuns la: #139656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Donquijote - de oltcit la: 03/09/2006 23:53:51
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Nu-mi amintesc sa fi zis ca {eu sunt} cuvantul Domnului!!!
Am spus ca marturisesc {cuvantul}!!!folosesc invataturile Sale} ca... argument la incertitudinile voastre dintre dialogurile vaostre la care nu gasiti raspunsuri!!!...citeste si tu cu mai multa atentie!Ca marturisesc cuvantul e una!...si a fi {eu} cuvantul este alta!!!
Eu nu sunt Dumnezeu!!!!!!!.....fereasca Domnul sa-mi atribui eu acest titlu! [da daca nu se indeplinesc, si asa cum zici sunt cuvantul domnului (tu ai zis-o, nu eu :)), inseamna ca domnul gresete sau oltcit n-a inteles?]
Dupa cum bine sti...Roma antica a fost divizata in 10 natiuni in timp....
din ea si de la caderea ei a luat nastere vaticanul si a facut ceea ce a facut de alungul timpului cruciade in numele lui Isus au devastat natiuni au ucis in numele bisericii si al papei etc.si nu era ea asezata comform descrierilor biblice pe 7 coline...citeste cu atentie Apocalipsa-denumita fiara ranita de moarte,si vindecata dupa care lumea se mira de fiara! Apocalipsa/cap.13/vers.2,3,4,5,6,7,8:iar cat des. cele. 7 coline/apocalipsa-17/cap.17/vers.8, 9,10,11,12.citeste ca ai sa intelegi...chiar te rog!
#143106 (raspuns la: #143096) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de cintec la: 01/02/2007 20:24:18
(la: Cele mai frumoase poezii)
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
Gindurile noastre de iarna.


Din fuga trenului ai zarit
Prin nameti un vinator.
A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea
Un fulg de zapada.
O bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropindu-l în zapada.
Copacii parca plecasera si ei
Să haituiasca Baraganul
("Baragan" - loc unde viscoleste,
Asa se traduce, din cumana.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iata-ne, asadar pierduti în desertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai si provocat.
Ai dorit atita să ninga, stiai ca fenomenul tine
De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreste.
Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
"Nu, dar vreau să colorez peisajul".
Foloseste rujul, mai bine.
Tu esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.
Si eu să vin la tine
Intr-o sanie trasa de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un turtur imens,
Să urc si să cobor, ca e alunecos,
Si iar să dau să mă catar... si tu să-mi arunci
Niste pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcindu-mă
Să-i dau pinteni
Si să apar sus, c-o floare de gheata
In mâna. "Unde e geamul?
Să-ti plantez pe el aceasta
Floare de gheata."
"O, ador florile de gheata", să zici,
"Unde-ai gasit-o?" Hai să iesim putin.
"Unde, iar afara? Iar în zapada? Iar în tren?
Iar vagon neincalzit?"

Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-mă la o masa de restaurant
C-o suta de insi în jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce să-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu îmi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasa de cerbi.

Tot în tren sintem? Tot.

Marin Sorescu


...e mult timp de cind Ingrid a propus subiectul asta, nu stiu daca "cele mai frumoase poezii" este un titlu inspirat ales dar nu asta vreau sa comentez aici, acum.Am recitit cu placere unele din poeziile descoperite in copilarie si adolescenta, am descoperit autori noi de care nu auzisem pina acum si apoi le-am cautat cu disperare poemele...si, pina la urma m-am hotarit sa contribui si eu cu...cele mai frumoase poezii...Sa nu va surprinda ca vor fi multe, poezia imi da o stare de bucurie si cum imi place asta stare...


Azi sunt îndrăgostit.E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmîndu-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un ameţitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii
Cristalurile cîntecelor grele
Şi stropi scăpărători de melodii
Ca roua nasc în ierburile mele.
Eu curg întreg în acest cîntec sfînt:

Eu nu mai sînt, e-un cîntec tot ce sînt.

Nicolae Labiş
plecand de la titlu..... - de cosmacpan la: 29/06/2007 21:09:05
(la: Manusi din dantela si seringi)
cred ca ar fi de-a dreptul reusita o "descriere" de la fata locului = reportaj cu sala-n urechi.......te incurci sa ne delectezi cu o fotografie miscata a ceea ce inseamna o seara cu miros de "vechi" intr=un cazino, alaturi de "vremuri de mult apuse" meritam o incercare literara?
eu am timp sa astept
dilema mare! - de furnic la: 17/02/2008 15:58:36
(la: si atunci ce faci??...ce alegi??)
am fost si eu acolo.am fost si eu la acea rascruce de drumuri si mult am stat pana sa-mi dau seama pe care drum vreau sa merg.si am ales.m-am ridicat si am inceput sa merg pe drumul necunoscutului,pe drumul unde soarele nu are ora fixa de rasarit si de apus,pe drumul pe care nu stii ce-ti va aduce pasul urmator,pe care uneori umbli bezmetic nestiind daca inaintezi sau te intorci,pe drumul pe care nu stii ce fiara salbatica iti va sari in fata dar e minunat.atat de mult imi place sa-mi simt pletele libere in bataia vantului,sa-mi simt sangele cum imi circula prin vene,sa nu stiu ce-mi va aduce ziua de maine sau sa nu stiu cand va incepe ziua de maine sau cand se va lasa noaptea,sa nu stiu in ce loc ma voi trezi cand soarele va rasari si sa minunez de oaza in care am ajuns sau de abisul in care tot cad.uneori,e greu...pentru ca te trezesti singur intr-un infern cu nimeni in jur care sa te stranga in brate si sa-ti spuna ca va fi bine,ca facem noi cumva sa fie bine,cu niimeni care sa-ti tina cald in noptile friguroase sau sa-ti lumineze diminetile cu zambetul lui/ei sau pentru ca te trezesti singur intr-un loc minunat sau intr-o stare de spirit minunata si nu-l ai pe acel cineva special langa tine cu care sa impartasesti ceea ce simti ,ceea ce vezi.si atunci ma intreb.imi aduc aminte de trecut,de rascrucea de drumuri si de timp,privesc la drumul pe care am ales sa nu-l aleg,ma las cuprinsa de soarele caldut care il incalzeste,de netezimea lui,de siguranta si protectia pe care mi-ar fi oferit-o si-i zambesc trist ca unei amintiri ce nu-mi apartine si-mi dau seama(chiar atatia ani mai tarziu)ca drumul ales este singurul pe care as vrea sa fiu cu toate furtunile,viscolele si rasariturile minunate si singurul mod de viata pe care vreau sa-l stiu.
scuza-ma ,cred ca m-am pierdut o idee si nu ti-am raspuns direct la intrebare.
e o alegere dificila,mai ales cand esti destul de atasat.depinde ce este mai important pentru tine.depinde ce te caracterizeaza mai mult pe tine:sa gonesti singur si nebun pe o autostrada nestiind si necontand unde vei ajunge sau cand vei ajunge sau sa gonesti precaut cu masina plina de persoane iubite spre un loc care stii cum arata si in care stii cand vei ajunge.depinde cat de importanta este libertatea ta pentru tine..pentru mine este mult prea importanta,poate exagerat de importanta dar nu regret nimic.raspunsul eu l-am gasit in mine,trebuie numai sa ai curajul sa privesti adanc si sa nu ingnori ceea ce vezi chiar daca nu este in concordanta cu ceea ce gandesti ca ar fi mai bine.tu esti cheia acestei alegeri!
Fara titlu - de Areal la: 17/07/2008 11:18:32
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
firav din fire si din alcatuire, ii lipsea un ochi, iar mintea era cam ca a unui copil de 4-5 anisori, dar si el era vrednic la treburile manastirii si cuminte in rugaciune.
Manastirea aceasta avea un obicei, vechi …din negura vremurilor. cele fara de inceput. Cine dorea sa ramana peste noapte in lacas trebuia sa treaca de o incercare pusa la cale de fratele cel intelept, fie sa raspunda la o intrebare, fie sa dezlege o ghicitoare, fie sa indeplineasca o sarcina.
In seara de care este vorba, poposi la manastire un calator, si pentru ca ploaia nu contenise de 2 zile, calatorul nostru era ud si infrigurat peste masura asa ca vazand sfanta manastire batu la poarta.
-Primiti un calator obosit si infrigurat?
-Primim de buna seama, se auzi vocea unui calugar, dar va trebui sa treci de o incercare.
Calatorul incuviinta sa treaca de incercare caci nu se mai simtea in stare sa continue drumul. Intamplarea facea insa, ca fratele cel intelept sa fie tintuit la pat de o boala, asa ca celalalt frate zise:
-Lasa-ma pe mine sa-l pun pe calator la incercare! Voi fi bland cu el
Asa ca fratele cel slab de fire il invita pe calator in camera de boala a calugarului intelept, pentru ca acesta sa ii explice tarasenia si apoi cei doi oponenti se indreptara spre o sala alaturata.
Dupa o vreme, pe usa calugarului intelept dadu buzna calatorul, care plecandu-se in fata lui spuse
-Nu sunt vrednic sa raman sub acelasi acoperis cu fratele tau, plec in calea mea! si zicand acestea dadu sa plece.
-Opreste-te, zise calugarul cel intelept ridicand-se de pe patul de boala cu mare uimire, spune-mi ce s-a intamplat.
- Pai ce sa se intample? Ne-am asezat amandoi iar eu i-am aratat un deget- adica Dumnezeu Tatal, el in nemarginita lui intelpciune mi-a aratat doua degete -Dumnezeu Tatal si Fiul, Atunci eu incuviintand i-am aratat trei degete- Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, crezand totodata ca am castigat dreptul de a ramane in manastire peste noapte. Doar ca cinstitul dumitale frate mi-a aratat pumnul spunandu-i astfel nevrednicului de mine ca trei sunt UNA Sfanta si neimpartita TREIME. Eu plec pentru ca asemenea intelepciune de dincolo de cuvinte ma face sa ma simt tare pacatos.
Calatorul pleca, lasandu-l pe fratele cel intelept prada unei uimiri nesfarsite, din care nu avu timp sa se dezmeticeasca pentru ca fratele cel firav intra ca o furtuna in camera sa strigand plin de furie:
-Unde e netrebnicul sa ii arat eu ce insemna sa insulti un om. O sa ii trag o mama de bataie sa invete sa se poarte altadata
Va dati seama dragii mei ca bietul calugar intelept simti ca isi pierde si bruma de intelepciune si putere a mintii cata ii mai ramasese.
-Povesteste ce s-a intamplat, zise el mai mai sa se inece.
-Auzi tu frate, el imi arata un deget…adicatalea eu am un ochi. Eu ma supar nitelus, dar pentru ca ne era oaspete ii arat doua degete, adica el slava domnului are doi ochi. Nu se potoleste asa ca imi arata trei degete cu mare obraznicie. Adica eu cu el impreuna avem trei ochi…asa ca i-am aratat pumnul, iar el lasul a zbughit-o pe usa si pe aici ti-e drumul. Unde e ca vreau sa il pedepsesc?
Calugarul cel intelept se linisti ca prin farmec si incepu sa rada din toata inima asa cum sper ca faceti si voi acum.
Va doresc o zi in care sa va intelegeti unii cu altii si in care sa va bucurati ca TREI sunt UNA chiar si intr-un pumn strans cu manie nestiutoare!”
"A fost un timp" - de cosmacpan la: 06/12/2008 16:08:07
(la: Ceatza...)
"doar norii mai picteaza spre apus
icoane reci, invaluite-n ceata."

Si timpul fi-va inca mult-nainte...
http://www.youtube.com/watch?v=Hmf2lRUjp8c - de just.a.touch la: 12/04/2009 16:50:24
(la: Muzica)
Stau singur si ma-ntreb
De ce-am plecat de-acasa
Sa fie blestemul
De veacuri ce ne-apasa

Caci n-am gresit cu nimic
Doar cat am patimit
Hulit am fost fara rost
De cei ce i-am iubit

Apus peste apus
Ce iute trece timpul
Si zorile s-au dus
Ce rece bate vantul

Am asteptat infrigurat
Sa ma intorc 'napoi
M-ati judecat, condamnat,
Dar cine sunteti voi?

Caci timpul vostru s-a scurs
In umbra marelui urs
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare
Astazi doare sarutul pe obraz

Dar dati-mi viata 'napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitand de tot si de doi ani de pribegie
Inc-o mie dulce-a mai ramas

Cazut-au frunzele
Le-a risipit furtuna
Unde-s sperantele?
N-a mai ramas niciuna

Un gand subit, nerostit
Ma-ncremeneste-n loc
Ce-am asteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat

Dati-mi viata n-apoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitand de tot si de voi
Prieteni de betie
Dintr-o mie cati au mai ramas

Si timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui urs
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare
Astazï doare sarutul pe obraz
"Monarhia/Salveaza Romania." - de cosmacpan la: 22/06/2009 21:24:37
(la: 2009 vs 2010)
daca in Spania post franchista monarhia a fost singura solutie salvatoare

"Cu toate ca este unul dintre cei mai cunoscuti si respectati sefi de stat din Europa, despre Regele Juan Carlos I s-a scris putin, pâna in ziua de azi, in afara Spaniei. Scopul acestei lucrari este deci acela de a satisface curiozitatea cititorilor care vor sa cunoasca mai multe despre acest personaj remarcabil. Mai mult, aceasta biografie politica incearca sa ofere o interpretare lucida a carierei lui Juan Carlos, mai ales a contributiei sale decisive la tranzitia catre democratie in Spania. Monarhii aflati pe tron sunt arareori descrisi ca self-made, dar, in multe sensuri, Juan Carlos se potriveste acestei descrieri. Nascut intr-o familie regala la scurt timp dupa ce fusese fortata sa aleaga calea exilului, ca fiu al unui pretendent ale carui sanse de a urca pe tron erau insignifiante, tineretea sa a fost marcata de o enorma incertitudine. Intors in Spania, a descoperit ca se afla intr-o competitie strânsa cu altii, inclusiv cu propriul sau tata, pentru postul de succesor al Generalului Franco, pâna când desemnarea sa oficiala in 1969 care a netezit drumul catre proclamarea sa drept Rege al Spaniei in 1975. Se poate spune ca Juan Carlos a domnit sub doua regimuri monarhice: monarhia autoritara mostenita de la Franco si monarhia parlamentara instaurata prin constitutia democratica din 1978. Prezenta lucrare sustine ideea ca determinarea lui Juan Carlos de a-si redefini rolul constitutional, motivata si de un profund instinct de autoconservare si de un adânc sens al dreptatii, a facilitat trecerea la democratie. Lucrul cel mai important si demn de remarcat in legatura cu rolul regelui in acest proces, ceea ce-i explica natura intima si succesul, este faptul ca lipsit de un precedent a fost obligat sa desteleneasca tarâmuri noi. Iar rolul sau in dejucarea loviturii de stat din 23 februarie 1981 este exemplul extrem in acest sens. In ultimii ani, Juan Carlos a continuat sa se dovedeasca un innoitor, definindu-se ca rege al unei monarhii parlamentare bine consoldate. Si aici, absenta unor modele verificate s-a dovedit o binecuvântare mascata; modelând institutiile dupa voia sa, Juan Carlos si-a asigurat supravietuirea, lucru greu de anticipat de catre spanioli in 1975"
(http://www.cartedesucces.ro/titlu.php?id=6382)
stau si ma intreb nu fara oarecare nostalgie la zilele lui 1990 cand Maiestatea Sa Regele MIhai a dorit sa se intoarca in tara incercand sa reinoade firul taiat de lama buldozerului...dar intrebarea care persista este: care monarhie? Regele Mihai, cu toata stima, este prea batran pentru o viata zbuciumata impusa de o monarhie constitutionala, si cine ar fi succesorul de drpt la tronul Domniei sale? Principesa Margareta? Domnul Duda care este candidat la presedentia Romaniei? ce suflu novator poate aduca Duda vietii politice romanesti, economiei si societatii? de ce parghii poate uzita pentru a rasturna carutza baronilor postrevolutionari? cum se poate lupta cu "Poponet", cu Hrebenciuc jr, cu Iliescu care tot parinteste l-ar mangaia pe crestet spunandu-i "good boy, good boy"...Marx? din pacate nu am avut curajul sa-ncep "Manifestul..." pentru ca d-abia am ajuns la Documentele Congresului al IX lea...
#454201 (raspuns la: #454144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un articol despre carte - de zaraza sc la: 20/12/2011 12:32:31
(la: Lansare de carte)
"Casa de Editură Max Bleker continuă să publice cărţi de poezie în seria proprie (redactor coordonator: Claudiu Komartin), susţinută de poeţi contemporani remarcabili. Sorin Catarig se înscrie în acest şir cu a treia s-a carte, „Frigul ca remediu pentru bărbaţii singuri”. Cum practica poeziei în proză nu este nouă, nici inventată de cineva anume (Iliada şi Odiseea sunt poeme în proză, N. Gogol considera romanul său, „Suflete moartea”, un poem), în acest volum interesează cum reuşeşte autorul să propună texte lirice care să reziste. Culmea este că reuşeşte, însă în mod invers decât alţi autori, aici Sorin Catarig dispunând performanţa de a aşeza aproape tot ceea ce nu foloseşte, adică nimicul, la rang tutelar şi atoatestăpânitor. S-au mai scris cărţi despre nimic (chiar în anii precedenţi, tot în versuri), însă în această carte toate invocările bine conturate şi structurate în mod controlat, până la urmă, chiar nu folosesc la ceva anume. E vorba aici de un mare nimic. Spaţialitatea în care e aşezată fiecare structurare lirică peste care cad văluri de timp virgin, mereu însoţite de-o imaculare dureroasă, este pilonul pe care se construieşte fiecare poem. Citez la întâmplare:

„Câinii tăcură deodată, şi ochii motanului/ se lipiră ca nişte ventuze de faţa ta obosită/ (e acelaşi model plictisitor, pe care prietenii l-au învăţat mai mult din amuzament, din cauza cuvintelor prea lungi,/ cu tot mai multe litere lipsă)./ Între timp, nişte oameni, îmbrăcaţi în impecabile halate albe/ privesc printre degete spre faţa micuţei vânzătoare/ (care, între noi fie vorba, nu e deloc urâtă)./ Avem de stat atât de mult la rând, spuseră,/ încât nici nu mai are importanţă dacă ea/ se scobeşte cu unghia între dinţi,/ ori îşi ascunde faţa după tejghea,/ mai mult din motive de siguranţă personală, pentru ca muzica foarte ritmată/ să o ocolească, la o distanţă suficient de sigură./ Important însă este să găsim/ ceva de făcut”... (Depozitul de senzaţii – pag. 35)

O astfel de aglomerare de imagini este mereu pe punctul să explodeze, şi totuşi boom-ul nu are loc, ci în mod vădit, aproape în fiecare lucrare în versuri, deşi acesta pare pregătit, bine pregătit şi pus la punct, declanşarea e mereu amânată, mai corect spus, amânată cu program, deoarece de fiecare dată altceva urmează. Îmi plac la Sorin Catarig titlurile unor poeme: „Scurtă conversaţie cu un prieten sau despre descrierea unui obiect imaginar”, „Locuinţă pentru toate comodităţile sau despre folosirea prea insistenţă a telefonului”, „Manual de tehnici fabulatorii sau despre cum am învăţat să merg cu bicicleta”. Acest ultim titlu citat exprimă chiar programul autorului care practică anumite tehnici de fabulare şi le aplică în fiecare lucrare. Poate tocmai de aceea şi monumentul pe care-l ridică derizoriului, utilizând imagini căutat nefolositoare, se impune cu pregnanţă şi prestanţă, reclamând o luptă acerbă în a-i descoperi structurile. Poemele lui Sorin Catarig pot fi asemuite cu creaţiile lirice ale mai multor autori, dar nu acest aspect mi se pare relevant. Relevantă este starea lirică pe care o induce cu fiecare lucrare, anume aceea că încă nu s-a spus totul şi vor urma alte valuri care trebuie descifrate şi parcurse.

Sorin Catarig s-a născut la Năsăud, a debutat cu un volum colectiv coordonat de O. Nimigean şi a mai publicat: „Unele consideraţii asupra tehnicii salvării aparenţelor” (2003) şi „Moarte printre stabilopozi” (2006)."

http://www.mesagerul.ro/2011/12/19/poeme-proza-de-sorin-catarig
Drumul catre Teheran - de zaraza sc la: 16/04/2014 10:18:54
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/drumul-catre-teheran

"Iranul, mai ales in partea destul de industralizata din nord, nu cred ca e tara cea mai potrivita pentru cicloturism din cauza traficului. Da, oamenii sunt mult prea tari si compenseaza din plin dar pentru experienta mersului pe bicicleta Turcia mi s-a parut mult mai faina. Bezina este ieftina si sunt extrem de multe masini, masini ieftine, fara orice fel de norme de poluare. Astfel incat inevitabil atunci cand pedalezi zgomotul de fond e acela al masinilor si al camioanelor care trec pe langa tine, iar aerul inhalat miroase aproape tot timpul a gaze de esapament sau a bezina arsa incomplet.

Poate si din cauza asta chiar m-am bucurat ca impart drumul pana in Teheram impreuna cu Enzo, caci pe langa faptul ca efortul e mai mic, e si mai putin plictisitor, caci ai cu cine sa schimbi o vorba atunci cand iei o pauza. Vremea e buna si avem din cand in cand chiar vant din spate, dar peisajul in schimb devine din ce in ce
mai neinteresant, iar muntii se indeparteaza de drumul pe care mergem noi. Practic in stanga si in dreapta e mai tot timpul un fel de desert atunci cand nu ne aflam pe langa o localitate. In locurile acestea orice localitate e legata de o sursa de apa si automat e inconjurata de plantatii de pomi fructiferi sau de verdele graului, dar in rest se desfasoara intinderi imense si aride.
[...]
Acum trebuie spus despre pedalat, despre lumina si despre locuri ca sunt si zile in care nu ai aproape nimic interesant de vazut, in care lumina e aspra si arsa si in care traficul nu te inspira sa faci nicio poza, iar in general zilele respective se leaga foarte bine cu kilometri multi in cazul in care vantul nu e potrivnic, si asa e si astazi.

Poate singurul moment fain al zilei e acela in care gasim un loc de cort in mijlocul desertului, langa doua cladiri de chirpici abandonate, dar care arata destul de estetic in lumina apusului si cu norii negri ai furtunii in departare. Ferit de drum si de zgomot, locul e chiar fain si putem sa ne desfasuram pe indelete, o seara linistita dupa o zi extrem de zgomotoasa. Legat de calatoritul singur, poate momentele care imi place cel mai putin sunt cele in care pui tabara seara si o ridici dimineata, si timpul petrecut cu indeletniciri domestice gen gatit. Cand sunt singur incerc sa mai citesc cate ceva in timpul acesta, dar e destul de complicat si e intotdeauna mai interesant sa stai de vorba cu cineva cat timp faci toate astea.

Maine ar trebui sa intram in Teheran intr-o zi cu ceva mai putin trafic, si chiar sunt curios cum se compara traficul de aici cu intrarea pe care am avut-o in Istanbul in urma cu o luna, mai ales caci Stefan si Monica m-au avertizat ca e destul de nebun."

O furtuna de nisip, 180 de kilometri si o granita - de zaraza sc la: 17/05/2014 22:35:17 Modificat la: 17/05/2014 22:45:31
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/o-furtuna-de-nisip-180-de-kilometri-si-o-granita

"In sfarsit imi iese si mie planul cu trezirea de dimineata, si dupa ce ieri vantul m-a facut sa inaintez in ritm de melc, sper ca azi macar in primele ore ale diminetii sa am ceva mai mult spor.

Termin de strans lucrurile fix cand incepe ora albastra si dupa o mica chinuiala de a scoate bicicleta incarcata dintre dune pornesc cam in jurul orei sase, cu putin inainte de a rasari soarele.

Macar am intuit-o bine de data aceasta caci vantul nu bate deloc dimineata, astfel incat fac intr-o ora si jumatate cat am facut ieri intr-o jumatate de zi. In schimb vremea e in schimbare iar cerul e acoperit de nori, astfel incat nu am parte de rasarit astazi, dar tot mi se pare fascinant sa privesc cum se lumineaza lumea desertului. Trebuie sa mai repet experienta cu trezitul de dimineata.

In schimb dupa 9 se starneste din nou vantul. Nu e potrivnic ca ieri dar e mult mai puternic si e aproape perpendicular pe directia in care pedalez astfel incat trebuie sa muncesc ceva impotriva lui. Graunte de nisip ma bombardeaza din mica furtuna de nisip starnita de vantul.puternic.

Problema e in schimb ca ochelarii de soare nu prea functioneaza din cauza directiei oblice din care bate vantul, asa ca trebuie sa completez cu inca o cagula masca pentru fata. La scurt timp dupa, observ ca am si o pana partiala la roata din spate, prima dupa 5500 de kilometri.

Cu toate astea nu pierd foarte mult aer si nici nu am chef sa fac pana in mijlocul furtunii de nisip astfel incat dupa cateva pompe pornesc din nou la drum. Daca nu ar fi vantul asta as fi avut sperante sa trec astazi in Uzbekistan, dar la cum bate acum nu am nici o sansa.

Dupa inca o ora incepe si ploaia, probabil una din putinele pe care le vede desertul intr-un an de zile. Si chiar ploua neasteptat de sanatos astfel incat trebuie umblu la coburi si la cort pentru a nu se face fleasca. Odata cu ploaia, in schimb se domoleste vantul si chiar dispare, si grija redevine pana pe care ar trebui sa o rezolv.
[...]"

Conditii extreme cer masuri extreme
Image and video hosting by TinyPic
Pedaland printre furtuni de vara - de zaraza sc la: 07/07/2014 11:01:03
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/pedaland-printre-furtuni-de-vara

"[...]Cu putin inainte de Jalai-Talap dau pentru Anabelle si Nathalie, doua tipe pe bicicleta, la inceput, pe drumul catre Franta. Si cum directiile sunt diferite din nou stam de vorba pe indelete pentru a afla detalii despre ce urmeaza, despre sate de unde se poate lua mancare si despre locuri de cort. Deocamdata totul arata destul de nou, de la bicicete pana la haine si pana la echipament, chiar daca drumurile din Kyrgystan au inceput sa isi puna amprenta. Sunt foarte curios cum o sa arate peste o luna si ceva cand vor trece de Pamir, si peste 4-5 luni cand vor ajunge inapoi in Franta. Oricum cele doua mi se par foarte tari, un exemplu foarte bun ca nu ai nevoie de un tip pe langa tine pentru a pleca cu bicicleta prin lume.

Dar cum ne lugim mult la vorba, norii de furtuna incep din nou sa se stranga si de ploaia asta nu am cum sa scap, asa ca pe urmatorii 20 de kilometri pana in Jalai-Talap trec pe deasupra mea doua ploi de vara intrerupte de perioade de soare in care apuc sa ma usuc. Daca la inceput mi-era tarsa de ploaie, acum m-am cam impacat, mai ales ca nu sunt decat rapaieli scurte, urmate de reprize de soare puternic.

Din Jalai-Talap trebuie sa iau mancare pentru urmatoarele doua zile, dar cele doua magazine din satul uitat de lume nu prea au lucurile pe care le caut, asa ca ma multumesc cu paste instant si cu o punga de biscuiti si plec mai departe, pe urcarea de 57 de kilometri spre Song-Kul. Nu ajung prea departe in schimb, caci se strang din nou norii de furtuna iar eu ochesc un loc de cort perfect, sub copaci si cu raul langa, numai bun de un dus general cu apa din belsug in seara asta. Si din nou pastele sunt gata fix inainte de a incepe ploaia si inainte de a se asa intunericul. Iar in timp ce scriu randurile astea imi dau seama ca acolo unde sunt copaci sunt si multe pasari, unele din ele scotand zgomote chiar ciudate atunci cand se lasa intunericul."

Cu catel, cu purcel... adica doi iezi sau caprite
Image and video hosting by TinyPic

timpul nu este de vanzare - de Diana G. Verpe la: 26/08/2003 02:57:23
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
il primim in dar sau nu...din pacate ne trebuie mult pana sa intelegem asta!
Nu esti singura ce traieste cu impresia ca a existat o vreme in care aveam mai mult timp, sau mai mult control asupra lui. Este doar o iluzie. Ziua are si va avea in continuare 24 de ore. Diferenta este ca in copilarie ii aveam pe parinti in jurul nostru, luand asupra lor grijile vietii de zi cu zi si lasandu-ne nou (ca dar!) timpul de a cunoaste, de a ne bucura de viata.
A venit randul generatiei noastre sa devenim parinti si sa daruim timp copiilor nostri...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...