comentarii

descriere musuroiul de furnici


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
musuroiul de furnici - de phidias la: 27/06/2005 04:02:50
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Mergeam asa intr-o vara pe un drum de tara.
Si cum mergeam asa, ma opresc si ma uit la imensitatea cerului. Albastru infinit.
Deodata imi cobor privirea pe un musuroi de furnici. Ma uitam la ele iar ele cu siguranta nu ma vedeau pentru ca nu faceam umbra.
Din curiozitate, am luat un bat si le-am deranjat musuroiul.
In cateva minute au refacut totul. Interesant, foarte interesant mi-am zis.
M-am ridicat si am pornit mai departe. Drumul se pierdea in zare.
Putin mai departe am vazut alt musuroi. Aceiasi verva, aceiasi goana, de data asta mai intensa.
E clar, vine ploaia. Nori negrii se adunau deja la orizont.

sal'tare - de anisia la: 09/03/2006 20:52:23
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
ce mai faceti pifaneilor?

hai sa va spun o poveste ad-hoc:

a fost odata ca niciodata, un pitic...nu parea sa aiba mai mult de un cot lungime. paru-i umbla infoiat toata ziua, ochii-i erau carpiti de somn fiece dimineata, iar nasul... nasu-i era asa de borcanat, de puteai sa juri ca era un betivan de prima clasa, piticul nostru. nicidecum nu era asa.

piticul nostru locuia in padure. se aciuase in scorbura unui mesteacan. îi placea fosnetul frunzelor - leagan pentru visele sale. ca sa stiti ca si piticotii viseaza, chiar daca sunt mici.
într-o dimineata, cum se trezeste el de cum dadura zorii, propteste barbia pe marginea scorburii si cu ochii mijiti de somn, declara:"astazi am sa fac o fapta buna"...

celelalte vietuitoare ale padurii chicotesc neincrezatoare. piticotul nostru nu era din cei mai cuminti piticoti. el se ascundea pe te miri unde si speria bufnita. sau se servea din proviziile de iarna ce cu atata truda musuroiul de furnici le adunase. odata s-a incumetat chiar sa fure de la cumatra vulpe o gaina si sa o puie pe frigare. doamne, ce s-a mai infuriat roscovana!! chicotele-i sunau in urechile blege ca niste clopotei - din aceia de poarta mioarele la gat... "hihihi...hihihi..."

isi trage repede pe el camasa din flanel si pantalonii cu dungi si tzusti cu el in padure. cum mergea el asa tzantzos de gandul ce-i venise dis de dimineata, se intalneste cu ursul. "ursule, ursule, invata-ma sa fac o fapta buna". ursul se uita la el si nu-l baga in seama. mai merge el ce mai merge si se intalneste cu vulpea "roscovano, invata-ma sa fac o fapta buna". vulpea zambeste pe sub mustati si da neincrezatoare din cap, mergand mai departe.
suparat nevoie mare, merge piticotul nostru mai departe si da nas in nas cu broscoiul al' patat. "ochila, ochila...rogu-te, invata-ma sa fac o fapta buna". broscoiul se uita la el induiosat: "faptele bune vin din suflet, piticotule. nu se învata asa...", îi spune si dispare de sub ochii lui.

piticotul nostru descumpanit, porneste mai departe, incercand sa-si gaseasca sufletul.



___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#110494 (raspuns la: #110383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
criule - de anisia la: 17/09/2006 01:13:18
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
am stiut asa cum stii sa mananci cand ti-e foame, sa bei cand ti-e sete, sa iubesti cand ti-e voie. altfel devine un chin si mai bine o lasi sa moara in fasa...chiar daca te indeamna toate fortele naturii spre intr-acolo, nu te duci si pace. ca nu-i locul tau. nu ai face decat sa te ia pe sus valurile alea mari si odata picata de la o asa inaltime, tare mi-e ca nici ploaia nu te mai creste la loc. ramane o seceta acolo, la aorta, de vai si amar.

un singur lucru regret... ca nu am sa stiu niciodata cum ar fi fost daca ar fi fost locul meu... dar, in viata nu le poti stii ori avea pe toate, asa ca urmez principiul musuroiului de furnici si-a libertatii de miscare si merg mai departe. pierderea nu e numai a mea...:)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#145791 (raspuns la: #145779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodi - de anisia la: 29/12/2007 17:32:19
(la: broken thoughts)
detasarea mi-e greu de atins. cand ma implic, o fac prea cu totul. stiu.
si atunci, puterea negatiei mi-e portita de scapare. asa am invatat sa uit.
mai departe am mers intotdeauna. drept inainte. spre teluri despre care uneori si uit ca le am. dar subconstientul lucreaza. am scris odata un text despre asta musuroiul de furnici si libertatea de miscare.

ce nu uit este cum am ajuns unde sunt. si asta e mare lucru.
#269051 (raspuns la: #268971) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 06/05/2009 18:57:06
(la: liber sa gandesti)
Da' vin si te-ntreb, ca te vaz bazat si cu bunavointa. Gandul, da gandul, el din ce este compus?
ADN-ul e un lant de deunele. Garnitura de tren e din vagoane si, uneori, locomotiva. Musuroiul e furnica langa furnica.
Treb'e ca si gandu' sa fie facut din ceva componente. Deci?
#434620 (raspuns la: #434618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
greierele si furnica - de Belle la: 18/06/2004 18:53:25
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Greierele si furnica. Primavara:
Furnica sapa, pune seminte, face straturi.
Greierul, cu mingea sub brat, trece pe langa ea.
- Ce faci, greierasule?
-Merg la un fotbal cu baietii.
-Bai, ce faci, bai? Ia vezi ca stii tu cum se intampla... Treci la treaba, ca la iarna iar vii sa-mi ceri mancare.
-Da, da, lasa...
Vara. Furnica iriga, lucra de zor. Apare si greierul cu o racheta sub brat.
-Ce faci, greierasule?
-Merg la un tenis cu baietii.
-Bai, bai! Sa nu vi la iarna sa-mi ceri mancare ca nu tiu ce-ti fac!
-Da, da, bine...
Toamna. Furnica culegea de zor, facea dulceturi, punea onserve. Trece greierul, cu o chitara sub brat.
- Ce faci, greierasule?
-Merg in parc, sa cant ceva cu baeitii.
- Bai, nebunule, nu ai facut nimic pentru iarna. Iti arat eu tie daca vii sa-mi ceri ceva!
-Da, da, bine...
Iarna. Furnica, in pridvor, cu un ceai fierbinte cu lamaie, cu un sal gros in jurul ei. In fata casei apare o limuzina.
Opreste. Se da jos greierul. Furnicii ii pica fata.
-Ce faci, greierasule?
- Ma duc la Paris, la un concert, cu baietii, ca am avut mare succes in parc, cu cantatul.
- Du-te - zice furnica - si daca-l vezi pe unu' La Fontainne, spune-i ca-mi bag picioarele in fabula lui!!!
De ce mi-e teama sa mai cred in poeti - de cico la: 13/07/2005 06:14:07
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Am cautat raspunsul si nu l-am gasit. Am gasit doar invitatia de-a scrie pozitiv despre prietenie, poate asa ajutam si poetul sa-si recapete increderea in ea. Ceea ce n-am putut sa fac (nu ca n-as fi vrut). Si, cerindu-mi de fapt iertare, poate am facut greseala unei invitatii prea familiare la o halba de bere (virtuala, desigur).

Nu imi voi cere insa iertare ca n-o sa pot aprecia omul pentru curriculumul sau, ci-l voi aprecia pentru ceea ce este. Ca prea multi respectam de fapt o carte sau o imagine pe ecranul televizorului, si uitam ca poetul, dramaturgul, eseistul, e in cele din urma om, cu durerile, slabiciunile, greselile si framintarile sale proprii.

In cautarea "raspunsului", am petrecut ceva timp pe sit, citind si marea parte a "Scrisorilor catre prieten" si cautind sa-l descopar pe Radu-omul. Am descoperit un om lucid, poate prea bun analist, si m-am intrebat fara sa vreau daca invitatia laconica de-a gasi raspunsul n-a fost ceva de genul cutiei (Pandorei?) din Scrisoarea 1, in care poetul n-a insistat prea mult ca sa nu-mi pierd imaginatia si sa nu ma las pagubas in a-i descoperi opera.

Luciditate si poezie, cel mai periculos amalgam... Fereastra spre imaginea lumii ideale, a ce "ar trebui" sa fie, nu a ceea ce este... Durerea inerenta a constientizarii de mai tirziu ca universul paralel e de fapt utopic...

Am mai citit eseurile despre iubire, si m-a mirat ca n-am regasit aceeasi insistenta asupra reciprocitatii si-n textele privitoare la prietenie. Daca iubirea cere cel putin doi, de ce despre prietenie poetul "ne vorbeste" (sau "vorbeste") singur? Cum poti vorbi altora despre prietenie? In loc sa vorbesti cu acestia despre prietenie? Sa fie defectul profesional al mentorului ce uita sa mai coboare de la catedra si sa isi mai aminteasca uneori de postura de elev? Cind raspunsurile cele mai sincere, clare si izbitor de lucide despre lume si viata (cu toata simplitatea si naivitatea lor) le afli de la copilul de 5-6 ani, de la fiinta ce n-a intrat inca in ciclul prihanitor al existentei noastre alterate.

Am citit apoi "Scriitorul, intre el si ceilalti", si am privit intristat la cit i s-au rarit comentariile si dialogul in anul ce-a trecut de la publicarea acelui eseu. "Nu cred in utilitatea 'artei pentru arta'. Asa cum nu cred in viabilitatea literaturii facute de dragul literaturii. Oricat de frumos si mestesugite ar fi cuvintele, oricat de seducatoare si lin curgatoare ar fi impreunarea lor, daca singurul scop al crearii lor a fost doar un test cu oglinda hartiei, rareori vor avea 10% din impactul creatiilor scrise din inima, pentru oameni."

De ce m-a pierdut atunci pe undeva poetul? Chiar daca stiu prea bine ca-s doar una din neinsemnatele furnici cititoare, pe care, chiar cind le privesti prin microscop, nu le poti distinge de restul musuroiului...

Am cautat sa-nteleg ce s-o fi intimplat in scurtul rastimp dintre atit de analiticele scrisori catre prieten si trista confesiune de fata. Sa fie oare ca medicul ce a prescris o vreme buna medicamente altora isi da seama ca n-au nici un efect asupra lui?

..........
Sa nu fiu inteles gresit. Nu te cunosc dinainte, Radule, dar poate tocmai acest lucru mi-a permis sa privesc mai cu detasare acum, pentru prima oara, modul in care se leaga cele cu care ne-ai incintat pe acest sit. Talentul tau e cert si nu mai are nevoie de confirmare, eu insa m-am trezit fara sa vreau cautind omul in framintarea lui dincolo de strofe si fraze. Nu omul civic, acea prezenta din cartea de telefon sau persoana joviala ce da pesemne binete pe ton conventional colegilor in fiece dimineata. Ci fiinta interioara, prin care veridicitatea celor scrise poate sa se adevereasca sau nu. Inca ma-ntreb daca orice fiinta cinstita si sincera (cum sint convins ca esti) nu devine inerent afectata de schimbare de cum capata intelegerea lucida a mecanismelor psihologice umane sau sociale.

Nu as indrazni vreodata sa te judec, dar cel cu pretentia incurajarii "comunicarii" ar trebui sa aibe in vedere mai mult dialogul, nu doar monologul de la catedra sau din inaltimea "textelor personale".

Cu stima sincera si fara asteptari...

ps Nu stiu cum arati, dar din personalitate, sensibilitate si din cum scrii imi amintesti oarecum de George Sovu, pe care l-am avut demult profesor :)
#59277 (raspuns la: #59082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Furnici - de irma la: 28/07/2005 12:10:40
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
N-am mancat si nici n-am vazut pe nimeni mancand.
Sa va povestesc ce faceau copiii mei. In casa bunicii mele erau niste crapaturi in podea de unde ieseau furnici. De cata ori mergeam in vizita, copiii mei erau absolut fascinati de ele. Si dupa fiecare masa aveau grija sa le puna si lor cateva firimituri de paine pe langa crapaturi. Dragii de ei, le era frica sa nu moara furnicile de inanitie :))...Cu greu am convins-o pe bunica sa mature firimiturile de pe jos doar dupa ce plecam noi!
#61887 (raspuns la: #61846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
descrieri - de bloom la: 27/10/2005 09:02:43
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
Descrierea unei persoane este destul de dificila mai ales daca nu ai nici un reper vizual. La o prima vedere care sunt aspectele de care te poti lega? Numele sau nickname-ul spune anumite lucruri de aceea persoana. Apoi modul cum gandeste, parerile impartasite si valorile la care adera.

Exercitiul de imaginatie sa continue!
Rac ai dat dovada de imaginatie.
descriere ... fefe - de celdesubdush la: 27/10/2005 15:32:15
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
am citit descrierea...si m-am amuzat foarte mult...mai este drum lung pana la Pesci ...el este un mare talent si a ajuns la un nivel pe care eu nu-l voi atinge niciodata...avand in vedere ca din punct de vedere al profesiei suntem pe drumuri diferite.
ma bucur ca doar cu nick-ul iti trezesc senzatii placute. daca doresti sa citesti ce am scris cauta in Proza scurta textele intitulate "De ce tu?" si "Departe de tine ..."

"fara poezie viata e ... PUSTIU"
#81906 (raspuns la: #81687) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Furnici - de latu la: 07/11/2005 21:30:31
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Furnici in chip de amulete?
As face, insa-s mult prea mici...
Dar chibzuind mai pe-ndelete
Sunt maai mult iuti decat sunt mici...:-))
#85628 (raspuns la: #85516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zoom pe furnica...:) - de Intruder la: 29/11/2005 15:52:09
(la: Sunteti impulsiv(a)?)
sigur ca sunt impulsiv.
cateodata sunt impulsiv cu ideile...ele vin pe neasteptate. uneori sunt utopice, uneori destepte, uneori apocaliptice, uneori cuminti...si-mi vine sa le prind din zbor si sa le sugrum ca pe un pui de gaina, dar nu pot, ele sunt idei si ideile nu le poti omori cu una cu doua...sau poate mi-e mila si le las sa zburde prin fata retinei, pana sunt orbit de prea multa lumina si-atunci strang din pleoape si-mi infig unghiile in pumnii stransi bine.

ca tot omul mi-am luat eu un aparat foto digital si mi-am suflecat manecile...cerul e senin, iarba-i verde-crud, pomii-s infloriti, mieii pasc in lunca, femeile tinere se plimba pe Corso imbracate cu rochii subtiri si prea decoltate sub palarii albe si umbrelute de soare, pisicile stau tolanite pe garduri, copiii bucalati se joaca-n colb, taul rece si adanc se valureste printre brazi, margareta isi asteapta maestrul sa dea click, muntii dorm in ceata...si-atunci zaresc (ghicit) in varful plopului, o furnica...si ce mai conteaza ca ceru-i senin si iarba-i verde si pisicile dorm pe garduri si copiii au ochii prea albastri si brazii stau prea drepti si prea-nalti?...vreau sa dau zoom pe banala si sarmana furnica- o biata creatura ce si-a urmat cu stoicism drumul pe scoarta aspra a plopului...si lumea m-atinge pe umar si tot vrea sa-mi arate ce-i in jur si eu strang mai aprig din dinti si ma transform intr-un monument de vointa, ca un stalp de sare desi, n-am privit inapoi spre Sodoma si Gomora, ca sotia lui Lot...nu vad si nu simt mana calda ce mi se strecoara pe frunte, nici privirea rugatoare de copil- femeie- dorinta- salbaticie- moarte- inviere- desfrau- inger- flacara, nici n-aud soapta serpuitoare si fierbinte ce mi se strecoara-n palnia urechii ca o soparla mica si zglobie...poate reusesc pana la urma sa fac poza si o plimb in expozitii s-o vada toti si ma doare nepasarea oamenilor care se extaziaza la miei si margarete si femei tinere cu pieptul dezgolit si-atunci iau poza cu insecta mea ca un monstru cu mandibule si o rup in bucatele mici si dau cu pumnii-n pereti si ii dau pe toti afara...si-mi revin si ies la aer cu aparatul de fotografiat agatat de gat ca o piaza-rea, uitandu-ma pe acoperisuri, poate gasesc un tantar...

p.s.
stiu, nu-i conferinta cu Dinu Lazar...shut up! :)
___________________________________
semper idem...
Descrierea turnului de fildes - de latu la: 27/12/2005 16:15:12
(la: Lumea voastra)
Descrierea turnului de fildesh al unui top-manager? A unui inalt demnitar? Sau pur si simplu o descriere a lumii privita printr-o luneta neagra...?
Furnicuta - de tatiku la: 11/02/2006 11:24:49
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Ma numesc tatiku si am sa va spun o poezie.
Poezie:
O furnica duce-n spate
Un graunte jumatate
Ce faci tu aici surioara?
Ia, ma duc si eu la moara
Si-s grabita, si-s grabita
Ca mi-i casa neingrijita
Si sunt rufele la soare
Si copii-mi cer mancare
Ca la noi in musuroi
Nu e timp pentru zabava
Si de n-am fi de isprava
Ar fi vai s-amar de noi.
Gata.
Multumesc.
Aceasta poezea e dedicata Alexandrei, cea care ma respinge vehement dar care are sufletul violoncel, inima cutie de smarald, ochii migdale dulci si sufletul poem.
#105110 (raspuns la: #105083) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iarba mica si-o furnica le- - de cristinusha la: 31/03/2006 21:04:34
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
iarba mica
si-o furnica
le-am zarit de dimineta
langa floarea mea
in glastra
si-am tipat in gura mare
sa m-auda orisicare
primavara este...oare?
bucuria ma cuprinse
soare mare, fluturi vii
sar intr-un picior ca vii

si mai sunt si bucuroasa
ca plec astazi acasa
la draguta mea mamica
la nepot si la pisica
sper ca Iasul ma asteapta
cu flori si o cafea calda

hai pupici pt voi toti
si un week-end de rasfat

musuroiul... - de anisia la: 22/07/2006 01:30:54
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
... l-a calcat elefantul infantil
pentru ca privea debil
inspre soare, inspre lume
inspre lucruri fara nume.

dintre toate, ea scapa
furnicuta vesela,
caci fugise iar, grabita,
sa glumeasca, aiurita!
la un musuroi vecin
unde lumea bea din vin.

singura-i acum, surata
umbla toata ziua beata
cautand pe elefant
ca sa-i dea macar un sfant
sa-i ajunga sa-ntremeze
casa noua, metereze
sa se apere de-a fi
elefant nou, de-a veni.

_________________
love me if you dare !
#134666 (raspuns la: #134665) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
misterul continua... - de anisia la: 19/08/2006 18:39:32
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
...biletul se cocolosi in pumnul strans al lui Andrej. mirarea cea mai mare era a lui. ultima lor intalnire ramasese un fel de pod suspendat intre dragoste si ura. putea simti privirea pironita a Anisiei asupra lui, putea auzi bolboroselile neintelese ale lui Alf, putea mangaia cu gandul cerculile de nisip elegant dezmierdate de calcaiul frumoasei doamne recent intalnite. dar nu putea intelege de ce o bucata asa de mica de hartie poate atarna atat de greu in palma lui. il durea indiferenta cu care-i pronuntase numele. il inunda nelinistea la gandul celor cateva cuvinte pe care le intuia scrise in mare graba... pleaca, sa nu te mai vad! - parca vedea literele ce deobicei frumos se lasau caligrafiate de mana ei delicata, cum se intepau una pe alta, abrupt si anevoios incercand sa-l ucida.
inclinand usor din cap, se retrase grabit sa citeasca ravasul. un strigat surd de uimire ii elibera teama. din ochi invoca multumire providentei. pentru intaia oara se inselase in ceea ce o privea. reciti cele trei cuvinte de cateva ori, imbratisand speranta.

vania se trezise de-acum... isi tinea in continuare ochii inchisi, incercand sa ghiceasca daca briza marii sau degetele ei ii mangaiau fruntea, a dezmierd. isi stapanea cu greu zambetul in coltul gurii si gropitele din obraji erau cat pe ce sa-l tradeze. s-ar fi lasat alintat o vesnicie, daca soaptele contrariate ale anisiei nu l-ar fi pus pe ganduri...
- vania, te rog, trezeste-te... s-a intamplat ceva groaznic!
o stia cat e de prapastioasa. si cum punea la suflet cel mai neinsemnat gest nelalocul lui. deschise ochii mari a-ntrebare...
- ce s-a intamplat, spune-mi...
anisia se apleaca putin asupra capului sau si cu mana facuta palnie la ureche ii sopti agitat.. am vazut eu...i-a dat un bilet... de ce?... nu inteleg.. tu dormeai... am vazut...ce sa fac?
vania zambi. ii venira in minte desele momente cand se invartea ca o furnicuta in jurul musuroiului, cautand raspunsuri. asa facea de fiecare data cand se simtea neajutorata. ii lua mainile intr-ale lui si-o linisti cu vocea-i blanda. dupa cateva secunde avea toata imaginea pusa cap la cap...

Sasha era antrenata intr-o discutie cu Sierva care tocmai s-a intors din ratacirile sale. se luase dupa urmele de pasi din nisip ce-o intrigasera mai devreme si uitase cand a trecut timpul. intoarsa la prietenii ei, incerca sa se puna la curent cu ultimele evenimente. pe Aimee o simtea cumva ganditoare. parca i-ar fi intors cineva pe dos nemarginirea. ii disparuse vioiciunea din ochi. si-n locul ei se cuibarisera temeri, intrebari - involburate valuri venite dintr-o alta viata.

- Alf, ai putin timp liber?
- desigur, pentru tine oricand... si se sprijini de privirile ei ingrijorate... ce s-a intamplat?
Aimee tricota soapte auzului sau, intr-un fel incalcit, sacadat si speriat. Mainile-i gesticulau - un fel de zbor de pasari incarcerate trecutului. Piciorul drept zgandarea nisipul parca s-ar fi vrut sa se afunde dincolo de scoarta terestra. Adieri cu iz de destainuire il cuprindeau nedumerit. pasea o lume noua si sentimentul de incoronare ii dadea imbold. Un astfel de secret nu era putin lucru...


_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#140168 (raspuns la: #140015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
L-am gasit - de Aola rof la: 24/03/2007 20:58:41
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Draga Ella, e minunat ca ai trait aceasta experienta, si te inteleg perfect, pentru ca si eu am avut una semanatoare(desi nu in detalii).Oricum, si eu am avut un timp in care cautam sa imi aduc aminte cu umilinta rugaciunea Tatal nostru, fiindca o pierdusem printre filosofii si logica ateista.
Faptul ca Dumnezeu ne-a dat o sansa, si a vrut sa ne intoarcem la El, e o minune si un privilegiu, dar suntem si foarte responsabile.Trebuie sa facem si noi tot ceea ce putem pentru ceilalti, ca sa multumim macar in parte.
Spunea cineva ceva de faptul ca Iisus ar fi vorbit in parabole ca sa nu il inteleaga toti, si sa nu se mantuiasca toti. E cea mai mare prostie.Cine poate fi sigur ca Ii cunoaste atat de bine motivatiile?
Parerea mea este ca El nu a silit pe nimeni, doar a "batut la usa". Cine a fost preocupat, si a vrut sa inteleaga cu tot sufletul, pana la urma a inteles.Pe de alta parte, erau si atunci, si sunt si acum, unii carora le poti vorbi si dupa toate regulile logicii, si tot nu vad adevarul, pentru ca sufletul lor nu e pregatit. Dar, El nu sileste pe nimeni, ci sta si asteapta."Iata, Eu stau la usa si bat."
Cat despre raul care este in lume, si despre faptul ca Dumnezeu ar "privilegia " pe unii, nu cred ca suntem noi in stare sa judecam toate aspectele.Noi suntem "in sistem", si nu putem fi obiectivi.Singur El e "in afara sistemului", si poate vedea si intelege totul.Ar fi ca si cum o furnica ar incerca sa judece un plug care ii strica musuroiul, fara sa stie ca acel musuroi, de fapt, impiedica pamantul sa fie mai fertil, si sa dea paine copiilor taranului. Ea nu vede dincolo de musuroiul ei.Poate ca e o comparatie putin fortata, dar n-am timp sa gasesc una mai buna.
furnica - de Intruder la: 24/04/2007 00:38:35
(la: O lume într-un cuvânt)
o furnica mica-mica
cam infipta si peltica
tremura in pat de frica
fiindca aflase dintr-o carte
ca-ntr-o oarecare vara
intr-o oarecare seara
mititel cat un cercel
sta pitit un soricel...

la pariu, ca mai e un comentariu cu furnica! :)))
#190376 (raspuns la: #190371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza, iti raspund totusi... - de Intruder la: 15/10/2007 12:00:43 Modificat la: 15/10/2007 12:01:30
(la: Buletin de analize (finalul))
deci nu ai inteles nici tu?

ba da, eu am inteles...nu e un text criptat, deloc!
"problema" ta, e ca pui zoom pe-o furnica, in loc sa vezi tot musuroiul in ansamblul lui. la urma urmei, suntem "amatori" si daca vrei un text strict de specialitate, cu date exacte si stiintifice din domeniul neuro-psihiatriei, psihiatriei, trinki-trinki-ham-ham...am s-o rog pe nevasta-mea sa scrie pe cafenea.
e "cutia cu litere" si iau partea literara, nu stau sa pun la microscop.
#243865 (raspuns la: #243859) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...