comentarii

descriere profesor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cosmaruri vechi si noi - de Shtevia la: 06/12/2005 20:04:33
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Cosmarurile mele erau cam astea:
Urcam intr-o cladire mare (care exista si in realitate, dar era pustie si statea sa se darame) si intram pe coridor, deschideam o usa, dincolo de care gaseam alt coridor si apoi mereu alte usi si tot le deschideam, la nesfarsit…cautam ceva…nu stiam excat ce, dar eram sigura ca in momentul in care aveam sa vad pe cineva sau ceva, as fi recunoscut ca asta cautam si totul s-ar fi sfarsit.
Alt cosmar era cu fostul meu profesor de matematica din liceu, care ne era si diriginte. Era un tip dur, ironic, care nu dadea niciodata zece si arareori noua si atunci trebuia sa stii perfect, care ataca verbal (mai ales) elevele pana le podidea plansul cand erau la raspuns (un profesor iti poate demonstra intotdeauna ca nu stii, daca vrea asta). Mai aflasem despre el ca era obsedat sexual (si chiar facuse avansuri unor fete) si poate de aceea le si chinuia...nu stiu exact. Oricum, a murit de catva timp si despre morti... Ei, cosmarul meu era ca am teza sau lucrare si nu stiu subiectele si el se uita la mine ironic, ca si cum ar sti ca m-a prins cu matza in sac...si timpul trece si foile sunt albe. Ma apuca disperarea, transpiram rece, eram agitata, ma temeam tot mai tare de el si de ironiile lui...de obicei, ma trezeam inainte de a preda foile albe si a-i auzi comentariile. Culmea e ca nici nu erau subiecte de matematica, ci din orice altceva, inclusiv din stirile din ultimele 24 de ore, care trebuiau toate consemnate.
Cum am scapat de ele? Nu stiu exact ...cred ca in momentul in care m-am schimbat, am gasit (de fapt m-a gasit) ce cautam si cand am devenit mai increzatoare in puterile mele.
Acum am cosmaruri mai „violente”. De obicei, e razboi si ma lupt sa salvez si viata altor oameni, ma ascund, sunt urmarita, ma catar pe garduri, trag cu pusca, arunc grenade, etc. Ca in filmele alea de actiune (la care zau daca am timp sau chef sa ma uit). Noroc ca nu visez prea des asta....
#93383 (raspuns la: #93307) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
placut - de Iris Tanasescu la: 07/12/2005 11:08:36
(la: ea citea)
Este placut acest fragment din cotidianul unui tanar ce cauta "ideea", probabil pentru ca si forma scrierii este armonioasa.Oricum, foarte interesanta aceasta curajoasa descriere e propriilor trairi, in care "eu" este asumat fara niciun complex
marturii - de cattallin2002 la: 07/12/2005 16:25:13
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Tot pe adresa http://www.sfaturiortodoxe.ro/yoga/marturii2.htm am citit si o marturie mai dura, dar cred cu putina exagerare, pt ca cei de la MISA si de altfel in alte practici nu isi dau seama ca fac ceva rau, ei cred ca asa e bine.

Parinte, m-am gândit că este mai important să vă scriu despre ceea ce mi s-a întâmplat mie în acesti doi ani decât examenul meu, pentru care si asa nu prea pot să învăt. Consider că este foarte important pentru că ei sunt foarte periculosi, au deschis centre în aproape toate orasele din tară si s-au infiltrat chiar si peste hotare, în Danemarca, unde au trimis pe unul de încredere, Narcis I.

Sunt convinsă că mă urmăreau mai dinainte; alegeau anumite persoane, le urmăreau, le făceau anumite vrăji si actionau prin oamenii din jurul acelor persoane. Acest grup dubios s-a pregătit cu câtiva ani înainte de revolutie. Se intâlneau pe ascuns si primeau initierea de la acel dubios profesor. Ceea ce au învătat acolo nu stiu, dar stiu că aveau loc orgii sexuale, făceau amor mai multi între ei, fete si baieti împreună, cu anumite consacrări înainte; de obicei consacrau profesorului, acestui Gregorian Bivolaru, care, am înteles, că de la vârstă destul de mică a început să fie inspirat de duhuri rele si initiat în aceste lucruri. Foloseau foarte mult tehnicile de Tantra-Yoga, o tehnică prin care ei spuneau că ridică nivelul spiritual al omenirii dar nu făceau altceva decât să-1 scadă.

Evenimentele se petreceau cu câteva luni inainte de revolutie. După ce am divortat, m-am mutat din seria în care eram la facultate într-o altă serie, unde era si un băiat, Călin, care practica yoga. După ce 1-am cunoscut, stările mele au început să se schimbe, să se înrăutătească. Ei făceau meditatii la anumite ore; la aceste ore simteam o exacerbare sexuală si diminuare a capacitătilor intelectuale. De asemenea mai erau două fete dintre cele mai periculoase, surorile gemene Mihaela si Gabriela, care actionau asupra noastră si în special a mea; începând să-mi scadă interesul pentru învâtat si să-mi crească interesul pentru băieti, fumat... Să revin la Călin. A început să-mi vorbească de profesorul lor Gregorian Bivolaru, că este un mare eliberat, că detine forte supranaturale, că este o fiintă deosebită, că poate să facă orice doreste, că poate să apară sau să dispară intr-un loc... îmi spunea că va fi revolutie, că profesorul si ei lucrează pentru acest lucru, că va cădea Ceausescu si că Grig era închis de comunisti într-un fel de spital de nebuni, dar că-1 vor elibera. A început să-mi dea cărti, să-mi vorbească despre Tantra-Yoga, să-mi spună că ei aveau anumite intâlniri amoroase în grup, fete si băieti la un loc si că asta îi ajută să evolueze spiritual. Toate aceste lucruri mă speriau dar actionau atât de mult asupra mea încât eram ca într-un fel de vrajă.

Imi cumpărasem masină si acest băiat se oferise să mă învete să o conduc. Fratele meu, a sesizat un comportament ciudat la mine si mi-a spus că astia sunt sectanti, că sunt nebuni, să o termin. Eu m-am certat cu el si am continuat să vorbesc cu Călin.

După un timp a fost vacantă, perioadă în care mi-am revenit putin si am început să mă detasez de ce-mi spunea băiatul acela, să-i consider si eu nebuni. La putin timp a avut loc revolutia si acest lucru m-a determinat să-mi recapat încrederea în Călin, pentru că el îmi spusese că va fi revolutie, si, deci să cred că ei detin anumite puteri supranaturale.

Deschiderea cursurilor de yoga a avut loc la Casa de cultură ''Mihai Eminescu''. Eu nu aveam de gând să mă duc dar acest coleg m-a luat pe sus. Acolo era o atmosferă foarte ciudată; toti cei apropiati ai lui Grig erau ca niste roboti teleghidati. Eu m-am asezat în spate, nici nu 1-am văzut bine pe Grig, dar a actionat asupra întregii săli încât incepusem să simt o dragoste foarte mare si un sentiment de bucurie fată de o persoană pe care nu o cunosteam. După aceea 1-am văzut si m-a surprins neplăcut înfătisarea lui hidoasă, dar vraja era atât de mare încât nu am putut să rezist ei.

După aceea am mers la Casa de Cultură a studentilor si în continuare acasă la unul Florin, tot coleg de facultate cu noi. Atmosfera era foarte ciudată, eram buimăcită de tot ce se intâmpla acolo, parcă erau cu totii în transă.

A urmat înscrierea si au început cursurile si conferintele. Am început să simt în jurul capului ca o sferă si încet, încet să mă golesc de toate gândurile personale, trăirile mele, să uit de părinti, de copil, de sot si totul să fie înlocuit cu o dragoste fanatică fată de acest ''guru''. Ei sustineau că aceasta este o cale de eliberare Bahti-Yoga prin dragoste. Sustineau si alte mari aberatii: că Tantra Yoga este de două feluri: Tantra Yoga de mâna stângă, când practici actul sexual si te închini zeului Shiva si zeitei Kalisa si Tantra Yoga de mâna dreaptă, când te gândesti la Domnul Iisus Hristos fără să practici actul sexual. Vă dati seama ce aberatii!!!

Incet, încet începusem sa-mi pierd mintile si să mă îngras, să-mi apară tot felul de stări sexuale ciudate si să trăiesc într-o letargie permanentă. Am început să iau contact cu lucruri foarte ciudate, cu o lume nouă, cu o nebunie completă. La ei totul se împărtea în yin (-) feminin si yang (+) masculin. Fetele, ne spunea, că simt mai mult yin si băietii mai mult yang si prin cuplarea acestor două se ajunge la echilibru; că el, profesorul, era cu totul yang si că pentru a rezista în planul acesta avea nevoie de atâtea fete.

La cele două surori gemene, Mihaela si Gabriela, era casa de desfrâu. Aici aveau loc intâlnirile amoroase cu diferite fete pe care le agătau prin oras sau prin împrejurimi. Am înteles că inainte de revolutie acest grup format cam din 29-30 de membri ducea o viată de desfrâu complet. Avusese întâlniri amoroase în grup, fete cu băieti, băieti cu fete la grămadă, cu consacrare inainte, de obicei unui zeu sau direct profesomlui. Eu am reusit să văd anumite poze ale unor fete desfrânate, goale, si alte lucruri dubioase.

Eram o slugă credincioasă, nu participam la aceste lucruri dar stiam că se petrec. De câteva ori am fost si eu păcălită de Călin si de o fată Luisa. Am dormit la această fată si ei nu mi-au spus ce aveau de gând. Au făcut un cerc, m-au pus să stau cu o mână în mâna unuia si cu o mână în mâna celuilalt, au bolborosit ceva, au spus că au făcut o consacrare si după aceea a intretinut relatii sexuale cu amândouă. A fost oribil, nu am simtit nici o plăcere decât dezgust si o stare de nervi, cum am putut ceda insistentelor lor. Ei sustineau că circulă anumite energii din centru Shwadisthana spre cap pe care ei vor să le ducă cât mai mult la cap, de aceea după ce făceau dragoste, stăteau în cap. Totul era o tehnică, nu exista nici un sentiment unul fată de celălalt, ci numai dorinta de evolutie spirituală a fiecăruia. Eram un grup care după terminarea cursurilor mai rămâneam si discutam cu Grig, timp în care nu se discuta mare lucru, dar el ne inducea mai pregnant în stările de iubire si devotiune fată de el. Tin minte că după primele cursuri eram într-o stare de exaltare foarte mare, simtind si un minunat parfum de violete. Eram într-o stare de fericire nemaiîntâlnită, asa o consideram eu, dar de fapt era cea mai ordinară stare de hipnoză, de transă...

A urmat o perioadă în care Grig mă solicita zi de zi cu masina, sub diferite pretexte. Stările mele erau din ce în ce mai accentuate încât începusem să trăiesc amorată numai de ''guru''. Mă îndepărtasem de părinti, de copil si de fratele meu, cu care stăteam după ce m-am despărtit de sot. Au fost câteva luni din viată în care am avut un program limitat, fiind ca într-o închisoare. Acasă ajungeam din ce în ce mai rar, deoarece erau persoane care mă puteau convinge că ceea ce fac eu nu este yoga, ci doar o nebunie impusă de un mare nebun.

Si în grup viata decurgea la fel; toti erau preocupati de sex, tantra, devotiunea fată de Grig si cam atât, nimic în plus, cu câteva mici exceptii; persoane pe care Grig le considera ajutoarele lui si care detineau anumite puteri paranormale, cum ar fi Narcis Iancău, Claudiu Trandafir, Catrina Nicolae.

Nu pot să-mi explic ce fel de maestru era el atâta timp cât se întâlnea zi de zi cu mai multe fete, si erau unele pe care nu le mai vedea niciodată. Cel fel de initiere le acorda atâta timp cât nu-1 interesa soarta evolutiei lor. Isi făcea plăcerea, le folosea energia, apoi, la revedere.

Care îi plăceau mai mult erau imediat introduse în aceste stări de transă si se îndrăgosteau nebuneste de el, încercând să mai obtină o nouă intâlnire.

Asa zisa metodă a evolutiei spirituale se manifesta prin faptul că toti se sărutau între ei, făceau dragoste indiferent cu cine si foloseau tot felul de tehnici ciudate. Agătau fete tinere pe stradă sub pretextul că vor poza pentru revista yoga, erau duse într-un apartament din Berceni unde se întâmplau multe orgii. Practicau diverse perversumi sexuale sub pretextul evolutiei spirituale--calea lui de a evolua spiritual.

Am uitat să spun că pe mine m-a pus la un regim foarte sever, spunând că am o ''Karmă'' foarte grea, că am multe greseli din vietile anterioare si m-a pus să mănânc nouă luni numai grâu si orez si să beau apă, regimul Oshawa, ca să mă vindec. Era să mor datorită lor. In special profesorul Gregorian făcea farmece asupra mea.

Intr-o zi am simtit cum îmi iese sufletul din trup si la un moment dat a sunat telefonul. Era o colegă, căreia i-am spus că-mi este foarte rău. Mi-a spus să mă rog; eu nu mă mai gândeam la acest lucru. Am luat Biblia si am citit ''Tatăl nostru'', revenindu-mi ca prin minune. A doua zi când am mers la cursuri Grig mi-a spus că sunt mare. Mi-a sugerat că el mi-a ajutat si nu Domnul nostru Iisus Hristos, cum gândeam eu.

La mare faceau plajă la nudism, complet dezbrăcati, si fete si băieti; Grig făcând poze la fete în diferite pozitii, chiar si la unii băieti. A făcut un film cu o fată dormind goală si am asistat si eu la aceste filmări. Mai târziu mi-am dat seama că Grig este diavolul pe pământ si încerca să pozeze în persoană pozitivă.

Mă gandesc cu groază câte lucruri făceau, cât actionau asupra altora. Atâta tineret, atâta studentime distrusă de la facultătile de Drept, ASE, Arhitectură, Matematică si chiar de la Teologie (Gabriela B.).

Ce credeti despre asta?

cattallin2002@yahoo.com
#93639 (raspuns la: #93589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ajutor - de om la: 08/12/2005 18:53:56
(la: Cele mai frumoase poezii)
poezia mea favorita (am auzit-o numai o data in viata, dar a fost de ajuns)...am uitat de cine este scrisa si va rog sa ma ajutati sa o redescopar!
Este asociata viata si realizarile ei cu urcatul unui munte. aceasta poezie ne-a fost citita de un profesor cand am terminat facultatea!

Ar suna cam asa:
sa-i respectam pe cei care au inceput urcusul muntelui, dar s-au oprit imediat
sa-i respectam pe care s-au oprit la poalele lui, la mijlocul urcarii, etc
Multumecs anticipat!
#93911 (raspuns la: #91714) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o cronica neconventionala - de Dinu Lazar la: 08/12/2005 22:50:43
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Expozitia de fotografie de azi a celor de la Jurnalul a punctat practic anul fotografic bucurestean care se pregateste sa isi traga cortina intr-un mod alambicat si cu DOF-ul cam la pamint.
Cine a mers azi sau va merge zilele urmatoare in foaierul de la TNB va avea prilejul sa vada o expozitie tulburatoare de imagine pornita din sufletul unui colectiv de impatimiti in ale fotografiei.
Cred ca toate energiile fotografilor de la Jurnalul, care acum sunt - sau par a fi - intr-o rezonanta perfecta, au avut si sprijinul si intelegerea domnului Marius Tuca, care mi se pare acum, dupa un discurs al domniei sale foarte la obiect si foarte bine punctat - mai apropiat de imagine decit as fi crezut, adica de rostul imaignii bune si de raspunderea si cheltuielile care sunt legate de o imagine buna; si mai cred ca ceea ce se vede acum nu ar fi fost posibil fara efortul, sensibilitatea si rostuiala unui - nu pot sa spun dirijor dar nici masinist dar e ceva din amindoua - anume domn Molovata, care si-a lasat viata personala de o parte citiva ani pentru a pune bazele unei constructii interesante.
Ce e interesant , este ca tot sufletul Softpediei si al altor liste de discutii foto, a fost prezent la vernisaj; si Fotoclubul de Bucuresti, si, desigur, mult public, si majoritatea, imensa majoritate, oameni tineri si foarte tineri.
Nu am vazut fotografi din presa decit citiva prieteni ai celor expusi pe simeze, nu am vazut fotografi din sfera comerciala, nu am vazut oameni din lumea imaginii si nici profesori de la inalte academii sau agenti umbrelisti, agentii foto sau heptisti sau guliveristi; cred totusi ca atunci cind esti intr-o bransa, afli, cauti, incerci, vezi, nu astepti sa fii invitat oficios si oficial; te uiti ce apare, ce mai e, cine misca, ce se face... m-am uitat acum pe situl afepereului, pot sa zic ca il declar mort si pe sit si pe afepereu; nici un interes pentru ce se face si nici un fel de coeziune intre fotografii de presa.
As fi fost curios sa vad ce ar fi zis amicul Cornel Nistorescu de expozitie; pe vremuri, la Evenimentul, cind era el acolo, se faceau de asemeni expozitii si se editau albume de fotografie; acum in acest domeniu totul e mort acolo, desigur, dar asta e alta discutie.
Dar si interesul Clubului roman de presa pentru imagine pare mort; de, niste pozari, ce conteaza...
Deci pe moment locomotiva fotografiei de presa romanesti pare a fi Jurnalul; o expozitie cu printuri exceptionale, un album impecabil ca grafica si ca imagini, un diason digital de calitate... invidie la gramada.
Sigur, in viltoarea atitor lucruri greu de pregatit si de aranjat, mai sunt si chestii care mai scapa; cel putin in expozitie, sunt citeva lucrari care ar cistiga imens daca ar fi mai bine editate, daca ar fi existat un crop mai altfel gindit, daca ar fi mai mult elaborate zonele de supra si de sub expunere; nu e totusi nici o rusine in ziua de azi sa scoti la iveala citeva zone prea inecate in negru sau sa aduci la un numitor comun citeva tonuri de alb scapate de captor; sau sa tai 3 cm dintr-o fotografie de 50 cm si sa cistigi insutit cu un cadraj mai elaborat.
Pe ansamblu insa, am fost martorii unui eveniment de marca in fotografia romaneasca contemporana, nu numai in fotografia de presa.
As fi curios sa vad si parerile altor cafegii prezenti acolo.
#93975 (raspuns la: #93951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nimic nu e imposibil! - de Ciuffy la: 10/12/2005 10:40:54
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
Ma bucur ca se cauta solutii, si ca mai exista interes pentru aceasta tara. Asta e o dovada ca avem valori inca pure cu gandire lucida si suflet enorm. Din cauza acestor oameni superbi Romania mai are sanse!!

Asa cum spunea si Radu Herjeu sunt pline bancile scolilor cu copii ce nu stiu pe unde sa o apuce, suflete tinere debusolate de haosul politic ce se invarte in jurul lor ca un vartej alimentat de mass-media. Ce pot stii ei despre asta? Ce vina au? Cu disperare, pentru ca se simt manipulatzi incearca sa gaseasca "adaposturi" in care sa se simta stapani pe deciziile lor. Din pacate aceste adaposturi nu sunt la indemana lor...astfel incat ei incearca sa-si arate neatarnarea recurgand la gesturi disperate, exchibitioniste, precum alcool, droguri, noptzi in discoteci etc. Se poate face ceva....profesorii trebuie sa le arate locurile de refugiu...cultura, natura...filozofia...Cu alte cuvinte frumusetzea profunda a lucrurilor!!!

Vad ca s-a tot vorbit pe aici de mentalitatea comunista ce inca se pastreaza. Nu zic ca era mai bine atunci, dar nu zic ca e bine nici acuma!! Au avut comunistii defecte multe, dar incercau sa promoveze cultura, patriotismul si incurajau familistii. Acuma ce se mai promoveaza?Manelele? Si cat se chinuie sa promoveze incultura...parca totusi romanul adevarat trage la traditie si la frumos!

Hai Romania!!!
lasand filozofia la o parte... - de Semiramis la: 10/12/2005 19:24:08
(la: Nimic despre ...fericire.)
Parasuta salveaza vieti. E back up-ul celor ce umbla prin cer si nu sunt ingeri. Parasutele nu vorbesc. Ele tac. Dar daca vrei sa schimbi tu regula, e ok.

1. Eu iti voi raspunde. Conversatia o port cu placere, indiferent daca interlocutorul meu este pe acelasi tarm cu mine sau suntem pe malurile diferite ale aceleiasi mari. :) Toti oamenii o merita. Dar nu toti oamenii stapanesc arta de a putea vorbi pe limba oricarui alt om.

2. Credeam ca subiectul „Dumnezeu” l-am clarificat (cel putin din punct de vedere religios), El nu moare niciodata. Nietzsche a murit in schimb.

3. Primele posturi la acest subiect, „nimic despre fericire”, au fost pur si simplu comentarii la la ceea ce a scris autorul. El poate ca vrea sa-si gaseasca fericirea incercand sa o inteleaga prin descrierea nefericirii (evident, din punctul lui de vedere). Am incercat sa-l incurajez vazand ca cei care au postat aici s-au grabit sa arunce piatra. De ce? Posibil din incapabilitatea lor de a intelege cu adevarat ce e fericirea. Se pare ca acest om, pe care multi s-au grabit sa-l judece, a fost dezamagit de primirea facuta, ca dovada „multele” lui posturi. Dar asta este…La asta ma refeream eu ca „indiferenta ucide visuri…”.

4. Taramul fericirii este limitat de granitele ne-fericirii, iar pentru a masura „tara fericirii” trebuie sa-i stim hotarele in ne-fericirea ce o inconjoara. Definirea initiala a fost facuta aratand locurile in care nu este fericire si presupunand ca fugind din acele locuri, o putem gasi. Sau cel putin, asa l-am inteles eu pe Alexandru… :), definirea unui lucru prin antinomic.

5. „Viata ta rotunda pe mine ma plictiseste intr-un hal fara de hal. Imi doresc o viata pentagonala. Restul nu merita nici un raspuns” - Pentru ca nu il ai?

6. Am facut referire la postul tau dupa ce ai avut bunavointa de a-mi arata ca „bat zarile”, pentru a arata incoerenta cu care a fost scris primul tau post. La cel din urma, nu pot decat sa te laud. Cuvintele au venit cursiv, abstract, dar cursiv. Si daca tonul tau incearca sa fie superior, nu pot decat sa ma felicit. :D

7. Fiecare se presupune ca isi cunoaste valorile. Aici includem valoarea fericirii. Eu nu o sa schimb valorile tale, nici ale altuia. Pot in schimb sa le respect.

8. Cand se vorbeste despre astfel de concepte (fericirea, Dumnezeu etc.) trebuie discutat concis, la subiect. Divagatiile nu au decat dorinta de a soca intr-o salata de teme dispuse haotic. Si astfel ne abatem de la parerile la obiect privind textul initial:…nimic despre fericire…:)

Orice se intampla, se intampla cu un scop!
Stiu ca.... - de Andre29 la: 10/12/2005 19:24:08
(la: sa facem un film!)
Stiu ca Anisia a fost atat de dragutza incat sa centralizeze ceea ce se intampla in acest scenariu, insa personal am fost putin ametita de personajele care au tot aparut si am incercat pentru mine sa sintetizez in ordine cronologica aproximativ ceea ce s-a intamplat de la inceput si pana acum. Ma gandesc ca poate ar fi de ajutor sa avem o lista cu personajele pe care le avem pana acum si sa gasim legaturile dintre ele... unele evidente, altele surprinzatoare mai ales ca unele personaje au mai multe variante. Am inserat si cateva pareri personale pentru clarificari suplimentare unde am simtit nevoia.


Iata la ce am ajuns:



1. anii 40, o cafenea din Bucuresti intiparita in minte si inima unui pusti de 14 ani ce vindea ziare pe strada si care peste ani vede anunutul de vanzare in geamul unei prafuite de acum cafenele, anii ’90 – anisia #92371, poate ca este sters si insipid, nu-i remarci figura, poate ca este inginer, poate ca s-a uitat pe sine si anuntul il trezeste la viata – zaraza #92440



2. domnul nostru il cunoaste si ajuta pe Mircea, vanzatar de ziare, un tinar de 14 ce ii aduce prea mult aminte de cel care a fost el candva, aciuat langa cafenea – mymy #92381



3. personaje de atmosfera pentru cafeneaua aniilor ’40 aduse de zaraza #92433 , intruder #92459, honey in the sunshine #92451, irma #92531



4. momentul dansatoarei - intruder #92541, detaliile si pasiunea dansului le aduce cassandra #92604... cine este dansatoarea?



5. descrierea cladirii cafenelei – anisia #92592



6. se ‘naste’ domn Basil, un personaj enigmatic si controversat, erudit si boem conturat de mai multi cafegii – zaraza #92663, intruder #92668, anisia #92678. Proudfreckled #92721 aduce o nota reala din experienta proprie descrierii lui Basil.



7. avem un posibil fluture :) - agnes #92676



8. Maria intra in cafenea– Cassandra #92805



9. bunicul si poate motorul intregii actiuni este descris de sibipot #92779



10. se discuta despre cumpararea cafenelei – anisia #92908



11. varianta 1 din trecutul Mariei, introducerea lui Mihai – andre29 #92890



12. se cere scena de sex.... :)) – cassandra #93074



13. o varianta de explicare a trecutului Mariei, poate fi integrata oricum, Mihai nu vine dar apare un personaj misterios, poate un pic periculos, care doreste sa discute cu ea – yuki #93033 ... banuim o posibila intriga (poate un santaj, o crima?) pentru scenariul nostru



14. versiunea 3, se da de inteles ca domn Basil este Mihai, sau poate il pierdem pe Basil? – sibipot #93031



15. se continua povestea explicarii dintre Maria si Mihai, cum de ei s-au despartit, de ce si in sfarsit scena de sex/ dragoste (!)… - sibipot #93279



16. apare un alt domn misterios despre care nu stim prea multe, implineste 40 de ani, ce motiv mai potrivit pentru un bilant... – crocolilu #93199.. sa fie oare o alta varianta de Mihai ajuns la maturitate?



17. domn Basil extraterestru (?!) – Cassandra #94216



_______
"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
. - de maan la: 11/12/2005 22:36:33
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
"Ce se intampla cu acesti copii"
cu acesti copii se intampla lipsa de interes a parintilor, care asteapta ca scoala sa le furnizeze odraslelor ce numai ei ar fi putut sa-i invete.

"ce masuri trebuiesc luate pentru a stopa aceste situatii?"
educatie trebuie facuta!
dar nu de profesori de-aceia care 'negociaza' nota cu elevul.
ci de oameni care stiu sa-i fie copilului aproape si sa-i insufle respectul, fara sa-aiba aerul ca ii impun ceva.

parintii ar trebui chemati/obligati sa se prezinte la scoala, unde sa li se explice rolul lui 'acasa', fiindca educatia 'formala' e doar o componenta a instruirii!

daca la scoala nu i se permite sa-si loveasca colegul, plodul nu va avea voie nici casa sa-si loveasca fratii si nici pe-alti copii, afara, la joaca.
daca nu exista o stransa legatura intre scoala si parinti, procesul educativ isi va incetini curgerea si-adesea nu-si va atinge scopul.
daca eu, ca profesor, il oblig sa nu vorbeasca neintrebat, tu, ca parinte, nu-i permite acest lucru, acasa.
daca la scoala, nu i se da voie sa comenteze reguli la care deja a aderat, de buna voie, nu accepta sa le-ncalce pe cele stabilite de voi acasa.
nu le incalca nici tu!

copiii imita iar procesul asta, care incepe acasa, sfarseste in deprinderi nesuferite, pe care-i greu si-adesea imposibil sa le indrepti la scoala.

vina apartine educatorilor, dar mai ales parintilor.

una dintre masuri ar trebui sa fie si-aceea ca televiziunile sa nu mai promoveze stirile de acest gen cu titlu de senzational, ci se le dea o tenta educativa, in asa fel incat copiii sa afle ce fapte reprobabile s-au produs acolo.
alfel, vor considera ca, 'mama ce cool e!' si vor incerca sa copieze, ca 'sa vezi, bai, ca si io pot!' dintr-un spirit de fronda pe care toti il avem.

ar trebui profesorii sa ceara si ei la salariu un spor de risc pentru ca lucreaza cu astfel de elevi?!
nu.
profesorii stiu la ce se inhama cand isi aleg meseria.
nu toti copiii sunt elevi eminenti, iar frumusetea meseriei consta, culmea! in lucrul cu ceilalti, mai putin cuminti ori inzestrati.
daca nu esti capabil sa faci fata unui adolescent recalcitrant, n-ai ce cauta la catedra.
n-ai ce cauta acolo daca nu iubesti copiii si daca nu esti dispus sa repeti de un milion de ori acelasi lucru, zilnic.
si-n final, afara(!), daca iti permiti sa treci granita profesor-elev, fara sa stii sa-ti recapeti pozitia, mai apoi.

Pe mine ma frapeaza de fie - de AndreiB la: 12/12/2005 10:48:01
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Pe mine ma frapeaza de fiecare data copii de liceu fac tot felul de tampenii si toata lumea se intreaba "cine e de vina?" in loc sa se-ntrebe "cum ar trebui pedepsiti, astfel incat sa fie adusi la un nivel social acceptabil?".
Cine e de vina? Ei sunt! Un pustache de 16 ani care-si bate profesorul, n-o face din greseala, nu e ca unul de sase ani care stropeste becul aprins cu apa ca sa vada daca se stinge ca lumanarea, liceanul stie foarte bine ce face, si ca nu e ceva social acceptabil, iar unul din motivele pt. care o face e pt. ca stie ca n-o sa pateasca mai nimic, face o tampenie si toata lumea se-ntreaba cine e de vina, cine e de vina, iar lui nui face nimeni nimic. Alors???
... - de Shtevia la: 12/12/2005 10:48:01
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
In primul rand, educatia porneste de acasa…cei sapte ani de acasa. Din pacate, insa, in vremurile astea, copiii sunt aruncati de la 2,5-3 ani in gradinite, apoi pe la bunici, pe urma la “scoala strazii”, fiindca parintii muncesc din greu, iar cand ajung acasa sunt atat de obositi, ca isi reped copiii sau ii rasfata cu daruri multe, care sa compenseze absenta lor, ambele fiind la fel de rele pentru educarea copilului.
Mai mult, se intampla cu unul dintre parinti sau chiar amandoi sa plece pe dincolo, pentru a castiga niste bani in plus si copilul ramane in grija bunicilor, scolii si televizorului. Da, asa se formeaza copiii – in fata televizorului si a calculatorului….Iar eu pot sa spun ca – cel putin de la primul- nu invata decat violenta, agresivitate si sa fie smecherasi, ca aia se descurca (tot era o conferinta pe tema asta). Ce sa inveti atat, ce sa muncesti ca prostii de parinti? Mai bine te invarti tu, ca lasa, ce esti fraier sa te prinda…oi avea tu atata noroc sa faci porcarii, fara sa te inhate.
Arunc de catva timp un ochi la stiri….indiferent de program. In dorinta de rating, se aduc doar stiri senzationale, gen: cine pe cine a omorat, batut, violat. Cele “light” sunt cu accidente in lant, cu masini scumpe, pe motiv de alcool sau viteza mare…Ce vor intelege niste minti crude? Explicatia e simpla si, din pacate, evidenta. Tot la stiri o vedem :(.
Ca tot s-a facut o conferinta legata de numarul copiilor. Nu am spus acolo, dar zic aici. Cred ca trebuie sa ai atatia copii de cati te poti ocupa, sa ii cresti armonios, echilibrati, cu respect de oameni, viata si munca. Daca nu poti, atunci, nu ii fa, fiindca e pacat…de ei, de tine si de lumea intreaga.
maan are dreptate: copiii urmeaza exemplul parintilor. Vad asta la copiii mei. Asa ca parintii ar trebui sa se controleze foarte mult atunci cand vorbesc sau actioneaza in prezenta lor. Asta, fireste, daca le pasa vreun pic de odraslele lor.
Fara umor spun ca profesorii ar trebui platiti sa tina ore cu parintii…daca bineinteles, acestia ar accepta din start ca munca de parinte e grea si nu se invata la fara frecventa ori cu frecventa redusa.
maan - de thebrightside la: 12/12/2005 10:49:04
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Imi pare rau, dar trebuie sa te contrazic.
Parintele isi poate indruma - trebuie sa faca asta - copilul, insa educatia pe care acesta din urma o primeste de la parinte, trebuie sustinuta de profesori.
Poate nu ai vazut 'dascali' pe care ii doare undeva. Eu am vazut.
'Dascali' care spun 'daca pe parinte nu il intereseaza, eu de ce sa ma agit?!'...
Exemplu concret: Copilul nu isi facuse temele tot semestrul. Invatatoarea nu a considerat necesar sa anunte parintii, sustine ca ei ar trebui sa se intereseze. NIMIC MAI JUST! Insa asta nu inseamna ca ea nu trebuie sa informeze parintii, E DATORIA EI!

Revenind la tema conferintei pot sa afirm cu tarie ca educatia la noi in tara e exceptionala, doar ca lipseste cu desavarsire! Nu stiu cum s-a ajuns la asta, dar cert este ca acelasi dezinteres manifestat de parinti, elevi, il regasim si la profesori.

In ce ii priveste pe elevi si comportamentul lor scolar, parintii sunt primii ce trebuie blamati. Majoritatea au impresia ca daca le iau toale de la 'Nike', telefoane mobile last trend, le ofera tot ceea ce le-ar putea oferi. Este sindromul romanului crescut in era comunista cu paine pe cartela si program tv cenzurat. 'N-o sa-i lipseasca puiului nimic'
Niste idioti!

In alta ordine de idei, in 89 am capatat libertate. Dar nimeni nu ne-a spus ce sa facem cu ea. Asa ca am facut ce ne-a taiat capul. Si nimeni nu ne-a spus ca nu e bine...

Deja filozofez... Asa ca ma opresc aici.
Probleme - de Shtevia la: 12/12/2005 13:07:06
(la: Pentru orice problema exista o solutie)
Aveam un profesor care de cate ori venea un student, un coleg sau oricine altcineva si ii spunea: “am o problema”, raspundea invariabil, zambind: “Dar cine nu are? Spune-mi si mie, sa ma duc la el, sa imi dea reteta, sa invat si eu cum sa fac sa nu am probleme.” Si incerca sa rezolve problemele celorlalti. El avea cancer si a si murit de vreo cativa ani.
Nu cred ca problemele care le avem sunt problema, ci cum le percepem noi. Nu e important ce ti se intampla, ci cum reactionezi si cum abordezi problemele. Unii sunt mai curajosi, mai indrazneti, inventivi si au forta mai mare. Altii - invers.
Nu cred ca nasterea si moartea sunt probleme. Ele sunt firesti, naturale, ca respiratia. Ca noi le consideram probleme este exact ce am spus mai sus…e o reactie subiectiva.
Singuratatea poate fi o problema doar daca noi o consideram asa. Unii atunci cand sunt singuri, creeaza cu daruire, au mai mult timp de gandit, de citit, etc. si se simt mai puternici, mai impliniti.
Suferintele fizice sau de alt gen sunt probleme doar daca le etichetam noi ca atare si daca le amplificam prin griji sau temeri pot chiar devin obsesii, de multe ori. Iar orice preocupare obsesiva nu e constructiva. Dimpotriva.
Ca raspuns la intrebari: da, am probleme. Cine nu are? :)…Dar consider ca problemele mele, ca si ale altora se pot rezolva, doar ca trebuie timp, rabdare si -nu in ultimul rand-, noroc:).
maan, sthevia, AndreiB, the brightside - de Yuki la: 12/12/2005 13:07:06
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Trebuie sa recunoastem ca exista si copii ' scapati din mana', copii/adolescenti care nu mai recunsoc nici un fel de autoritate. Daca parintele cedeaza o data in fata copilului sau atunci va ceda si a doua si a 3-a oara. Zicea bine sthevia ca profesorii ar trebui sa tina ore ca parintii, dar ce te faci cand parintele zice profesorului : " dar cine esti dumneata sa-mi spui mie cum sa-mi cresc copilul?"
Maan, oricat am vrea noi, nu o sa putem opri televiziunile si ziarele sa vanda stiri de senzatie, rolul televiziunii nu este acela de a educa.
Ce cred eu ca trebuie facut? Inasprirea regulamentului scolar si sanctionearea elevului, dar pe bune, nu doar cu mutari discilpinare in alte clase.
Oricat ar fi de dur ceea ca zic acum, eu cred ca adolescentii de 16-17 ani care-si ameninta profesorii cu bataia trebuiesc mutati in scoli de corectie. Poate ca nu este cea mai buna solutie pt elevul in cauza, dar trebuie stopat acest fenomen, iar daca elevul x, y vede ca z e dat afara, si data viitoare se gandeste de 2 ori inainte sa-si ameninte si el profesorul.
Nu vreau să deviez de la subiect - de Simeon Dascalul la: 12/12/2005 14:21:30
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
dar cred că fenomenul îşi are originea şi în lipsa de utilitate a şcolii în momentul de faţă
sunt consecinţe în viitor pe plan social/material dacă ai fost un elev tocilar şi cuminţel sau invers, n-ai învăţat nimic şi veneai la şcoală numai ca să mai faci mişto de profi?

nu mi-a displăcut niciodată atmosfera mai relaxată, că şcoala nu era chestia dură prin care au trecut părinţii şi bunicii mei; dar cred că pe vremea lor şcoala se presupunea a fi mult mai valoroasă ca azi; degradării de azi îi găsesc o explicaţie destul de logică – şcoala nu mai asigură nimic, deci nu mai poate să impună nimic

într-a unşpea şi a doişpea am fost alimentat cu meditaţii din greu aşa că pot face diferenţa între şcoala utilă a meditaţiilor şi cealaltă, instituţională, unde făceam un fel de figuraţie; meditaţiile le-am luat foarte în serios, că ştiam că trebuie să mă propulseze în facultă şi că ai mei au scos cu greu banii pentru ele;

mă gândesc că peste zece-cinşpe ani, când probabil voi avea copii de şcoală, vom ajunge ca-n SUA (sau cum se spune că ar fi în SUA), şcolile să ajungă locuri prea periculoase ca să rişti să trimiţi acolo nişte copii cât de cât normali
habar n-am dacă profilor le place să aibă de-a face cu elevi cât mai problematici, chestie de gust probabil
dar eu cu siguranţă n-aş avea chef ca fiu-meu să se ciocnească pe coridor de un individ care a înjunghiat cu un minut în urmă; sau ca fie-mea să aibă o colegă de bancă ce-şi face rost de bani de buzunar jucând în filme pentru adulţi

mi se pare o aiureală ideea că disciplina ar putea fi menţinută numai cu „dăruire” şi „muncă de convingere”; autoritatea are şi o componentă coercitivă, chiar când e vorba de adulţi, că de n-ar fi aşa nu ar trebui să existe poliţie sau justiţie; nu poţi obţine o clasă disciplinată cu nişte profesori care nu pot sau n-au voie să aplice sancţiuni
e posibil ca, pe când voi avea copii la şcoală, să trebuiască să scot bani serioşi din salariu numai ca să-mi ţin odraslele într-o instituţie particulară în care se menţine ordinea
Invatamantul romanesc de 50 de ani - de ampop la: 12/12/2005 14:36:33
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Aberatiile intamplate in diferite scoli romanesti nu sunt doar din ultimii ani. Cei cu un dram de sinceritate mai batrani, pot sa-si aduca aminte a seama de "nazbatii" intamplate in scolile romanesti, inclusiv in vremea lui Ceasca. Sa incep in a-mi reaminti anii liceului din "good old hippy times" a anilor '70. Eram tocilar, adica "nerd" cum se zice mai nou. O luam deseori in barba de la colegii macho care-si faceau un act de barbatie din a ma persecuta. Nimeni nu ma filma cu telefonul mobil. Slab la educatie fizica dar bun la celelalte, eram de rasul clasei. Prin clasa 8-a, o colega mai "sexy" (atentie, clasa a 8-a!), cam slab dotata mental dar dezvoltata fizic si-a expus trupul unor colegi "macho". Ca imbecilii sub influenta testosteronului, ii mangaiau in grup sanii. Scena quasi pornografica. Si asta se intampla in vremea lui Ceausescu. Revolutia sexuala hippy ajunsese si in Romania. Ce sa mai spun de betii cu Led Zeppelin, Jimmy Hendrix sau Janis Joplin sau de "mozoluri" in clasa.
Nu democratia a inventat organele sexuale si erectia.
Dezagregarea morala a societatii romanesti si subsecvent a invatamantului a pornit cred eu, de la samanta otravita a materialismuluii dialectic, comunist, care s-a metisat usor cu materialismul de tip nou, al societatii de consum. Educatia crestina este acum doar formala, cu popi fonfaiti ori securisti sau profesori de religie care-si fac doar meseria. Nu s-a inventat nimic nou, doar mediatizarea este mai agresiva iar tehnologia avansata duce la un alt nivel degenerescenta. Doar internetul cu sumedenie de mijloace de chat, sit-uri pornografice, voice si video chat toate axate pe sex...ofera scolarilor "moderni" mijloace variate de a-si satisface instinctele. Telefonul mobil ia locul asa ziselor caiete cu "oracole" care circulau in anii '70-80.
Don't shoot the piano player...nu trageti asupra tehnicii ci asupra "educatorilor". Doar o familie cu principii morale poate oferi la rand copilului un mediu sanatos psihic. Si atunci educatia din familie se poate deseori ciocni cu aberatiile scolii sau societatii.
De aceea opinez ca focul nu este intr-adevar asa de mare, doar daca cineva doreste sa mediatizeze voit si excesiv "scaparea de sub control" pentru a permite mai apoi interventia in forta, oarecum totalitara.
Mario
"Imi pare rau, dar trebuie sa - de maan la: 12/12/2005 14:45:06
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
"Imi pare rau, dar trebuie sa te contrazic.
Parintele isi poate indruma - trebuie sa faca asta - copilul, insa educatia pe care acesta din urma o primeste de la parinte, trebuie sustinuta de profesori.
"

deci ai sarit peste pasaju-n care eu vorbeam de obligativitatea relatiei printe-scoala?

unde-ncepe educatia?
de-acord ca acasa?
atunci vine-asa: acasa-scoala-acasa-scoala...etc
nu scoala-acasa-scoala...


"Poate nu ai vazut 'dascali' pe care ii doare undeva."

daca insisti, am sa-ti mai dau si citate, dar ma tem ca te voi jigni, tot asa de mult cum o faci tu.
asadar:
"n-ai ce cauta acolo daca nu iubesti copiii"
(unde acolo = scoala)

ziceam mai mult decat clar ca aia nu-s dascali si trebuie trimisi sa faca altceva, la care s-ar pricepe mai bine.

#94598 (raspuns la: #94553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
! - de maan la: 12/12/2005 22:08:34
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
"Maan, oricat am vrea noi, nu o sa putem opri televiziunile si ziarele sa vanda stiri de senzatie, rolul televiziunii nu este acela de a educa."

aici am vrut sa ajung!!!!

FIRESTE ca televiziunea nu are rol educativ!
Dar atunci cand copilul tau se uita la televizor, nu profesorul e acela care trebuie sa-i explice!!!
Parintele are obligatia asta, fiindca violenta nu se-nvata la scoala, doar se poate manifesta acolo!!!

De-aceea am spus ca, din pacate, parintii care asteapta totul de la scoala vor fi dezamagiti.
Am auzit adesea : “De ce-njuri, ma? Asa va-nvata la scoala?”

Nu, zau, domnu’!!! copilul ala injura fiindca parintii n-au luat atitudine.
Ai mei nu injurau deloc.
Colegii vorbeau urat in prezenta mea, dar eu niciodata n-am simtit nevoia sa-i imit.
De foarte mica, tata mi-a spus ca cei care injura sunt doar oamenii cu minte putina care nu stiu sa se faca intelesi. M-a invatat, tata, sa nu le raspund oamenilor “ba, pe ma-ta”, fiindca atunci demonstrez ca-s la fel de incuiata ca ei.
Tot el mi-a explicat ca poti lovi intr-un om c-o ironie, fara sa te cobori in mocirla lui.
Astazi, zic doar ‘la dracu’, si de vreo cativa ani, mai arunc cate un “futu-i!” fara alta continuare.

La televizor ma uitam cu ai mei si tata nu ma trimitea niciodata ‘dupa apa’ cand scena se incingea. Aveau aparate video si ne uitam cu totii la filmele alea americane, unele cu ceva sex.
Intodeauna mi s-a explicat despre ce-i vorba.
Mi s-a atras mereu atentia ca violenta din filme are rolul sa ne-arate consecintele unor astfel de gesturi.

Intre altele, luam bataie de fiecare data cand tata afla ca i-am batut degeaba pe copii.
Daca m-a invatat sa ma bat, a fost doar pentru a sti sa ma apar.

In liceul in care predau, s-a elaborat un program de ordine interioara pe care, la inceputul anului scolar il semneaza deopotriva parinte-elev-director, ultimul, in numele cadrelor didactice.
Nu-i nimeni obligat sa-l accepte – cui nu-i place, n-are decat sa se mute la alta scoala.

elevii sunt obligati sa poarte uniforma in fiecare luni si joi, precum si in alte zile speciale (“ziua liceului”, de exemplu) – toti stiu ca li se scade un punct la purtare daca nu respecta regula.
nu exista exceptii.
Nici un elev nu are voie sa fumeze in incinta liceului, nici in curte, sub pedeapsa eliminarii (trei zile). Acesta este obligat sa vina la scoala si sa presteze tot felul de munci in folosul comunitatii (matura curtea, uda florile…).
Profesorilor nu li se permite sa motiveze nici o absenta si nici sa invoiasca pe cineva.
Dupa ce s-a sunat de intrare, nu vezi picior de elev pe coridoare.

Li se permite sa asculte muzica si sa se uite la televizor pe ce program doresc, caci in fiecare clasa exista televizor.
Profesorii nu stau la povesti dupa ce s-a sunat de intrare, intra la timp la ore si respecta pauza copiilor.
Elevii de serviciu ‘pe scoala’ au obligatia sa incuie usile scolii (trag pur si simplu zavoarele!) si nu deschid decat in pauze.
Nici un vizitator nu intra-n scoala fara sa prezinte un act de identitate.
se trece in registru fiecare persoana care viziteaza scoala in acea zi.

Imi amintesc ca insusi inspectorul general a stat zece minute in fata scolii intrucat elevul de serviciu n-a vrut cu nici un chip sa i se scada nota la purtare fiindca i-a permis cuiva sa intre cand nu era voie… pana la urma omul a fost nevoit sa-l sune pe director!:)))

Colegiul are si clase gen ‘profesionala’ care pregateste bucatari, ospatari, frizeri (pardon! “hair stylisti’!). In zilele de practica elevii invata sa faca tot felul de produse de panificatie pe care, in pauze, le vand colegilor lor si chiar altor scoli… iata si autofinantarea.

Din pacate, un astfel de liceu nu va fi dat niciodata exemplu la televizor, multi copii (si chiar profesori) spun “nu ma duc acolo, ca-i inchisoare”, dar parintii sunt foarte incantati de rezultate si se implica mult in educatia copiilor.
In urma grevei s-a facut un lectorat cu parintii si acestia au aprobat ca orele pierdute sa fie recuperate in fiecare sambata, pana in aprilie, iar nu ‘ametite’ prin tot felul de artificii ca la alte licee.
Nu-i o placere, dar chiar recuperam cum se cuvine.
Copiii au fost si ei de acord, cu o conditie – sa nu fie ascultati sambata, sa n-avem voie sa le punem note si ora sa fie doar de treizeci de minute (50-20, cat ar fi durat verificarea temelor si examinarea!)
s-a facut!: )))

in felul asta, elevi si profesori, ne meritam unii pe altii.
In treacat fie spus, il respect din ce in ce mai mult pe directorul care-a facut ca soala asta sa fie ceea ce e.
Si sa stiti ca nu exista decat reguli de bun-simt – cel putin eu asa le privesc si-s mandra ca mi s-a permis sa predau in aceasta scoala.
Fara falsa modestie, eu si colegii mei meritam fiecare leu pe care-l castigam.
#94756 (raspuns la: #94698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exemplu: planetele - de donquijote la: 13/12/2005 01:54:03
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
am sa dau doar un singur exemplu. sa le descriu pe toate ar fi trebui sa pierd prea mult timp. s-au scris volume intregi pe subiect. conform logicii tale, daca lumea a fost creata de D-zeu, si acesta nu greseste, si daca biblia e de origine divina, nu sunt in ea greseli erori sau lacune.
in vechiul testament sunt descrise 5 planete in sistemul solar- alea care se vad cu ochiul liber. unde-i continentul american, australia, oceania, japonia, antarctica. nici macar bazinul mediteranean nu e descris in mod acurat pentru ca autorii nu erau oameni ai marii.
deci oamenii au descris ce au vazut. daca creatorul a creat 9 sau 10 planete in sistemul solar a uitat sa-i shopteasca scribului care a scris, adevarul.
si sa nu-mi raspunzi ca nu-i carte de astronomie. sau de zoologie. sau de botanica. sau de anatomie. sau de istorie. sunt prea multe lacune si in fiecare din aceste domenii ca biblia sa fie scrisa sau inspirata de creatorul 'inteligent' care a creat lumea asta complexa, prea complexa ca sa fie rezultatul unei intampalri sau 'accident'.
este exact ceea ce am zis eu: descrierea lumii inconjuratoare limitata la orizonturile geografice si culturale ale autorilor. daca era scrisa in india era populata de elefanti si plante specifice indiei. sau daca era scrisa in australia de marsupiale. samd. plus cateva relatari cu continut istoric, toate palsate in zona orientului mijlociu (oare de ce?), nu toate confirmate de documentele epocii si plasate la timpul cand s-au desfasurat cu adevarat.
si noul testament are multe astfel de lacune. cauta pe google, gasesti cate vrei. e suficient doar unul, ca sa infirmi originea divina.
maan - de thebrightside la: 13/12/2005 11:45:01
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Nu inteleg de ce te impacientezi. Este o divergenta de opinii, nu un atac la persoana.
Ti-ai inceput comentariul cu :
"Ce se intampla cu acesti copii"
cu acesti copii se intampla lipsa de interes a parintilor, care asteapta ca scoala sa le furnizeze odraslelor ce numai ei ar fi putut sa-i invete.

Eu am alta opinie, respectiv - de esecul educational si social al acestor copii sunt vinovati SI dascalii.
Cred ca am dreptul sa imi exprim opinia, la fel ca si tine.
Nu am sustinut ca gresesti sau ca eu sunt cea care are dreptate. Cred ca ma judeci gresit.

Esti parinte, maan? Eu sunt. Si petrec zilnic minim sase ore incercand sa imi indrum copilul cum stiu eu mai bine. Sunt revoltata? Am si de ce. Atunci cand vad ca eu ma straduiesc sa il ajut si stiu ca se duce la scoala la un 'dascal' a carui atitudine coincide cu cea a unui tarabagiu.
Sunt si studenta totodata. Anul trecut, am protestat alaturi de colegii mei vizavi de proasta administrare a resurselor financiare / materiale ale facultatii.
Stii care a fost solutia decanatului? "Nu va place. Acum facultatea se plateste. Aveti si alte optiuni."

Comentariul meu a fost subiectiv, intradevar. Insa cei mai multi ani din viata mi i-am petrecut la scoala. Si dintre toti profesorii pe care i-am avut, respect 4. Asta inseamna mai putin de 10%. Din punctul meu de vedere e strigator la cer.

Totodata as vrea sa ai in vedere faptul ca incidentele care au generat aceasta conferinta s-au petrecut LA SCOALA.

Spui ca parintii ar trebui obligati sa vina la scoala. Cine sa-i oblige?! Acel dascal care spune ca, daca nu se intereseaza, e problema lor, respectiv a parintilor?!
Daca nu iubesti copii, n-ai ce cauta acolo. ASTA E PROBLEMA MEA!!!
Cui ii pasa de asta? NIMANUI - dintre cei care ar putea intradevar sa schimbe ceva. Scolile sunt ticsite cu indivizi nepregatiti si nepotriviti unei astfel de meserii!!

Sper ca de data asta am reusit sa ma fac inteleasa...

Zambeste, promit ca n'o sa te doara.
#94854 (raspuns la: #94598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...