comentarii

descriere profesor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Eu m-am gandit intai sa inc - de Diana1978 la: 20/02/2004 22:07:01
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu m-am gandit intai sa incerc sa vad daca chiar nu pot sa ma realizez si aici si daca n-as fi putut as fi plecat. Indiferent daca plecam sau ramaneam gandul meu era sa ajut intr-un fel tara cu putinul cu care puteam. Bunicii mei au murit pe front, unchii mei la fel, bunicele mele m-au crescut in istorie iar parintii mei sunt legati de pamantul romanesc foarte mult, asa ca am crescut nu intr-un fals patriotism, si acum am amintire decoratii de razboi, Steaua Romaniei si alte cateva de la bunici, simt ceva in mine care se cutremura numai cand ma gandesc la sangele care imi curge prin vine, si la istoria zbuciumata a acestei tari, as fi ajutat-o oricum chiar de-as fi plecat.

Nu cred ca as fi rezistat prea mult afara, mie imi dau lacrimile numai cand intru in biserica sau cand citesc despre Stefan Cel Mare care a ridicat nu stiu cate Manastiri sau despre Brancoveanu care s-a jertfit turcilor impreuna cu cei 4 fii ai sai doar pentru tara asta si credinta noastra, pentru ce s-au luptat ei daca nu ramane si aici cineva care sa le continue lupta? Nici pe vremea lor n-a fost usor, razboaie peste razboaie si totusi au iesit cu fruntea sus si pentru asta existam noi ca tara si popor astazi, altfel am fi fost turci sau rusi sau cine stie ce altceva.

Imi pare rau cand citesc despre romani plecati care isi denigreaza radacinile, e ca si cum ai spune despre mama ta ca e o "parasuta", sa inteleg atunci ca si tu ai in vine "parasutismul"? Fiecare natie are greutatile sale, SUA are cea mai mare rata a divorturilor din lume (cercetati statisticile), in afara de divorturi peste 50% din populatie e celibatara, numai spun de statisticile pe care personal le-am gasit depre SUA, in special New York si California in legatura cu incidenta bolilor mintale grave, m-au socat numarul imens de oameni bolnavi mintal grav, numai in New York in jur de 2 mil. era statistica. Cat despre rata criminalitatii nu mai pot vorbi aici pentru ca New York-ul bate orice stat din SUA, Romania nu se compara cu nici un stat american inca, si sper nici sa nu ajungem. Am studiat mult statisticile SUA pentru ca vroiam sa plec in New York si dupa am zis sa incerc intai in Romania, macar noi avem problema saraciei si a mentalitatii, inca nu ne-am imbolnavit spiritul de tot.

Cat despre mine si drumul meu in viata aici as putea spune ca e unul fericit, am avut sansa sa ma realizez cat de cat, inca nu sunt in punctul in care vreau sa ajung, mai am mult sa cresc dar sunt ambitioasa si voi reusi. Sper intr-o zi sa schimb ceva si in tara, sa ajut cumva copiii strazii, sa-i integrez, asta ar fi visul meu de caritate ca sa spun asa.

Am urmat cursuri post-universitare dupa facultate, ASE, REI, m-am gandit apoi sa plec in SUA, la o universitate intai pentru cursuri, in schimb auzisem atat despre romani plecati care regretau sufleteste si aveau nostalgia Romaniei incat mi-am zis sa incerc intai sa ma angajez in tara sa vad ce se intampla si daca nu voi reusi sa ma realizez aici ma voi gandi din nou la plecare. Eu sunt si o fire romantica, nostalgica si foarte atasata de familie, prieteni si de o viata sanatoasa.

M-am angajat prin BestJobs la o companie multinationala de telecomunicatii pe postul de Consultant pe probleme economice, eram inca la cursurile post-universitare si mi s-a parut o sansa deosebita, am inceput cu 250 USD pe luna net, in 6 luni nu numai ca le-am crescut cifra de afaceri de aici dar administram tot biroul din Bucuresti, din studiile mele de fezabilitate au reusit sa renunte la niste posibile idei de investitii cu pierderi sigure (in Security Services). Salariul mi s-a dublat, treptat bineinteles dar am ajuns la 500 USD net lunar si pe postul de Office Manager, am lucrat foarte mult intr-adevar, cate 11 ore pe zi dar s-a meritat, acum 8 luni m-am angajat la KPMG, Consultant pe Management General, sunt un fel de Junior Consultant dar eu sunt o persoana deosebit de ambitioasa si in curand voi depasi faza asta, salariul de inceput a fost de 700 Euro net lunar dupa care cand voi depasi faza de Junior voi fi platita si pe comision din proiectele realizate, un alt fost coleg de facultate a absolvit Finante si Banci in acelasi an cu mine, a avut bafta sa se angajeze la ei imediat dupa absolvire, acum are in jur de 1700 Euro pe luna, oscileaza si in functie de valoarea proiectelor. In timpul facultatii am stat in caminul Electronicii, am pastrat inca legatura cu unii prieteni din camin si lucreaza acum ca programatori la firme de outsourcing, nici unul nu are mai putin de 1000 USD pe luna, am un coleg caruia i-am dat si eu un proiect pentru firma de telecomunicatii iar compania i-a platit 800 USD pentru el, mi-a zis ca nici nu se gandeste sa lucreze la un proiect pentru mai putin de 500 USD, proiectele astea sunt pe langa salariul lui fix, a lucrat inclusiv la creearea website-ului IFriends un website pentru adult chat dar a fost platit deosebit de generos!!

Ce vroiam eu sa spun este ca fiecare are destinul sau, eu am ales sa raman si sa incerc, mi-a fost si mie greu la inceput, parintii mei sunt profesori, acum eu le trimit bani acasa, sora mea e acum la un Masterat recunoscut si in UE dar il face la Institultul Bancar Roman, intre timp a aplicat la peste 150 de firme mari din Romania si a fost cam dezamagita pana a dat de banca Romexterra care a angajat-o initial ca economist cu un salariu modest, 150 USD net, acum e Ofiter de Credite, are 400 Euro pe luna, e multumita si a spus ca nu se lasa pana nu ajunge Director Adjunct in Sucursala ei, eu o cred capabila, tata si mama nu numai ca sunt fericiti dar nici nu le vine sa creada ca am reusit amandoua fara pile si fara nimic, e intr-adevar greu dar nu imposibil. Stiti ce salariu are un Director de Banca din Romania? Tineti-va bine si verificati informatiile (SUNT 100% REALE): aproximativ 20.000 USD plus masina serviciu, telefon, mese si alte facilitati. Un Director de Resurse Umane intr-o firma buna are 5.000 USD, Director Vanzari la o firma buna 7.000 USD, Director IT 3.000 USD (pentru firme bune, nu mici), o firma mica da in jur de 700 USD sau Euro depinde (ca Director). A fost o conferinta acum cateva zile la care am participat si eu HR Salaries in Romania, toate salariile din Romania, in functie de pozitie, firma, avantaje etc., si oferte de munca. E multa munca pana sa ajungi Director dar nu e imposibil, nici macar in Romania de azi, eu imi cunosc drumul de pana acum si nu m-as mira peste cativa ani buni sa fiu Director intr-o companie (mare sper :)). Majoritatea companiilor mari din Romania au salarii foarte mari, numai ca telefonist la Connex primesti 300 Euro net pe luna salariu de inceput, daca avansezi ca Team Leader primesti 700 Euro net, nu mai spun de posturile de conducere, si asta e doar la Connex, dar in Romania sunt sute de firme mutinationale.

Asa ca oameni buni se poate si aici, am muncit intr-adevar enorm as putea spune pana acum dar pot spune ca personal acum traiesc foarte bine cu salariul pe care il am, mi-am luat apartament cu 2 camere in rate si sper ca in curand imi voi lua si masina. Eu cunosc si romani fericiti ca sa spun asa, prin munca proprie, eu stiu ca se poate, dar depinde de destin, de vointa si gandire pozitiva, eu Il pun inainte de toate pe Dumnezeu si stiu ca norocul asta a venit si de la El.

Concluzia este sa muncesti, sa inveti, sa te specializezi cat mai mult, sa ai curaj, multa ambitie! si putin noroc :).

Ce sa spun mai mult, simt ca sunt inundata de fericire asta este cuvantul, si sper ca intr-o zi sa-i pot ajuta si pe alti romani care au ales sa ramana aici ca si mine, iubesc atat de mult tara asta incat acum sa mi se ofere oricat n-as mai pleca, cat despre mentalitate sau educatia romanului am devenit intr-un fel imuna, eu sunt o persoana educata, am fost si in vacante afara, dar parintii mei profesori au avut cea mai mare contributie, cu cei din jur sunt toleranta, stiu ca intr-o zi se vor schimba si ei, sau va veni o noua generatie, le zambesc indiferent de situatie, asta face mult mai mult, pot sa zambesc pentru ca eu sunt intr-adevar inundata de fericire, nu indrazneam sa sper poate la viata mea de acum, si inca de-abia a inceput.

Ce sa va spun, sa fiti fericiti romani de pretutindeni, eu ma bucur ca am ramas, nu stiu cum ar fi fost bine sau rau daca as fi plecat dar se pare ca destinul meu este aici, si este inca unul foarte bun :).

Succes! :)


Va trebui sa nu fiu de acord - de cenusareasa la: 22/02/2004 23:00:57
(la: Facultati particulare)
Va trebui sa nu fiu de acord cu Universitatile Particulare (nu-mi sariti in cap.....aici ma refer strict la cele care nu au obtinut acreditarea).
Dupa un sondaj (acum 2 ani) s-a ajuns la concluzia ca aproape 75% din ele nu indeplinesc conditiile de acreditare (iar aici se refereau la material didactic, biblioteci, laboratoare...acolo unde este cazul).
Buuun....si cu toate astea se fac inscrieri, studentii platesc taxe, unii chiar vor sa invetze, dar.......intotdeauna exista un dar.
O sa ma refer aici la o universitate anume din Iasi (nu o sa-i dau numele deoarece nu prea vreau sa fiu trasa de urechi).
Ceea ce va povestesc se intampla acum 10 ani.
Inscriere: dosar care continea diploma de Bac, certificat de nastere si copie dupa buletin si binenteles taxa de inscriere.
La "examenul" de admitere stupoare: subiecte de genul" nu-i asa ca e asa?", erau rezolvate pe tabla.
Printe cei care asteptau rezultatele "cu sufletul la gura" erau unii care nu aveau diploma de bac si asta nu pt ca o uitasera acasa, ci pt ca nu luasera Bac-ul.
Rezultate: secretara anunta simplu "toti candidatii sunt studenti. Felicitari!". Nu prea am inteles cum si ce, dar am zis ca o sa ma lamuresc eu.
Prima zi de scoala: deschidere, coronitze, premii pentru cei care obtinusera rezultate f bune cu un an in urma, felicitari pt boboci.
A doua zi: trbuia sa fie afisat orarul la sediu..............nimic.
a treia zi: nici urma de orar.
Eu catre secretara: "Doamna va rog sa ma ajutati, stiti eu nu gasesc orarul pt anul I"
Ea: "ha ha ha....scoala incepe peste 2 saptamani
...............
Dupa 2 saptamani: Luni, marti, miercuri: nici urma de orar.
Joi apare orarul si anuntzul ca s-a marit taxa de scolarizare.
..........
........
Nu se face scoala la acea Universitate(sau nu se facea atunci, desi nu prea cred ca s-au schimbat lucrurile).
Iar la final te alegi doar cu nervi ca trebuie sa platesti masa profesorilor care te "examineaza" (asta e din categoria taxelor fara chitantza), taxa de examinare, taxa de imprimare a diplomelor, taxa pentru depunerea unei cereri..........o groaza de taxe inventate.

Dupa acea experientza neplacuta am avut parte, la o universitate de Stat, de niste profesori EXTRAORDINARI..........fara ghilimele.
Dupa ce am terminat facultatea si masterul am devenit colega lor(doar pentru 2 ani).
Nu sunt acum alaturi de ei, dar de cate ori o sa am ocazia o sa-i vizitez.

Ganduri bune!
Traducator.scriitor,profesor universitar!!!!!!!!!! - de DESTIN la: 23/02/2004 18:46:21
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Cat adevar putem stoarce din acest comentariu?
#10405 (raspuns la: #10355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Facultate particulara versus cea de stat - de (anonim) la: 23/02/2004 19:29:40
(la: Facultati particulare)
Medicul respectiv daca a avut profesori buni si dorinta de-a invata nu ma intereseaza daca a absolvit fac.particulara sau cea de stat.
Depinde de individ.
Exemplu : platesc o multime de bani in asigurare de sanatate dar fetita mea a fost nascuta cu ajutorul unui medic stagiar in anul 1 la obstretica -ginecologie la spitalul universitatii la care eram angajat in acel timp iar doctorita specialista care de fapt facea 350000 -400000 de dolari pe an ca sef de catreda de ginecologie nu a fost de gasit desi a fost chemata prin "pager" de 4 ori. Tinara stagiara a fost excelenta.Cind totul s-a terminat a aparut si doamna-profesor doctor motivind ca a avut multe hirtii de semnat. Platesc 305 dolari pe luna numai in asigurare de sanatate ca sa am un specialist cind am nevoie...
Deci omul conteaza si cit de pregatit profesional este si desigur si cei care l-au scolit sau in cazul meu cei care nu au scoli-to si nu au aparut la nevoie ....particular sau nu !
#10414 (raspuns la: #10144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate cand zici ca nu - de (anonim) la: 24/02/2004 18:05:54
(la: Romani in strainatate)
Ai dreptate cand zici ca nu plecam din placere. EU momentan sunt in New York , dar daca as sti ca daca plec acasa as putea castiga la fel ca aici, as pleca maine, dar asa ce sa fac, merg acasa si traiesc pe spatele parintilor, caci din salariul de profesor nu am reusit sa madescurc nici intrecut.
Acelasi lucru vreau sa fac si eu sa imi strang bani si sa-mi fac o afacere proprie, dar acasa caci cat de frumoasa e America tot in ROmania as vrea sa fiu, dar din pacate nu pot.
#10498 (raspuns la: #10429) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Desfiintat? S-o creada ei! - de Daniel Racovitan la: 25/02/2004 04:25:15
(la: "The Passion of the Christ",un succes de casa inainte de lansare)
Desfiintat? S-o creada ei!

"Iisus vorbind cu Pilat in latina! S-o creada el! Ar fi trebuit sa fie greaca", se scandalizeaza John Dominic Crossan, profesor de studii religioase la Chicago. Pe vremea lui Iisus, greaca era limba vorbita in Ierusalim, laolalta cu aramaica si ebraica. "

Se prea poate. Totusi, "ecce homo" e in greaca?


"In film, aceasta hotarare ar fi fost luata ca urmare a presiunilor gloatei si ale preotilor evrei, ceea ce este un alt neadevar"

Din sursa evanghelica rezulta contrariul.


"Acesta subliniaza ca Iisus n-ar fi putut cara intreaga cruce, care cantarea in jur de 175 kg."

Desigur. Si lista poate continua: "nu putea sa invie fiindca e imposibil din punct de vedere stiintific", "nu putea sa mearga pe apa deoarece legile fizicii...", etc.
Ceea ce pierd stimabilii este mesajul filmului.
E plina lumea de articole din astea la foaie-verde...



..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare" (sic)
#10532 (raspuns la: #10524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
scoli in US - de HappyCajun la: 27/02/2004 15:33:43
(la: Romani in strainatate)
Referitor la scoala din US: am predat undergraduate courses (echivalentul cursurilor universitare de la noi) 5 ani si am dat preparatii la studenti de an I-IV, la elevi de public highschool si la elevi de private highschool. Am auzit/citit pe foarte multi (romani) spunind ca elevii americani sint prosti si slab pregatiti, pe foarte putini i-am auzit facind referire la programa de aici, foarte diferita de cea romaneasca (in Romania am predat 4 ani). Liceele de stat asigura un minimum de pregatire, e adevarat. Copiii dotati (gifted) insa sint pusi in clase speciale si li se preda la un nivel ridicat si un ritm alert. Si daca comparati elevii gifted de aici cu cei buni din tara, diferentele nu sint asa de mari. Elevii buni din clasele XI si XII au optiunea de a lua cursuri la universitate (in general e vorba de cursurile de an I sau freshman level) care vor fi recunoscute la nr. dupa ce intra la college (facultate). Cursurile universitare pentru anul intii si doi acopera materia claselor IX-XII din Romania, la un nivel ceva mai ridicat. Ma refer in special la matematica, fizica si chimie.
Daca se incearca o comparatie la nivel de final de liceu…cei de aici (US) sint dezavantajati, programa fiind mult mai usoara. Dar o diploma de liceu in US nu ofera prea multe sanse (McDonald si altele similare, salar minim). Asa ca majoritatea merg la college (universitate) si educatia se completeaza. Dupa facultate urmeaza cursurile de specializare, sau grad school-ul pt. cei care vor un master sau un doctorat.
Iar in Romania, din cite imi amintesc, nu toti elevii 'miscau muntii'. Intr-o clasa de 36 de la un liceu teoretic, erau cam 6 foarte buni, care invatau usor si cu putin efort, era majoritatea care statea pe carti si luau preparatii pompate cu bani grei, si alti 6 sau asa ceva care se cam...tirau. Si nu intrau 100% la facultate.

Nu am considerat niciodata colegii mei americani ca fiind prosti. Faptul ca eu luasem un curs asemanator in facultate in Romania nu ma facea mai desteapta, ci doar mai bine informata la inceput de semestru. Iar la sfirsit de semestru, si eu si ei ajungeam la acelasi nivel. Cu toata scoala mult laudata din Romania (si nu spun asta peiorativ) si scoala americana atit de luata in deridere, la sfirsitul studiilor facute aici, romani, germani, americani, turci, rusi si alte natii, bagajul de cunostinte e cam acelasi. Am lucrat/lucrez in doua laboratoare nationale (Argonne si Los Alamos) si am intilnit romani in ambele. Sint buni dar….nu sint singurii buni. La fel cum mitul cu ‘chinezii sint grozavi’ ramine…un mit. Creiere sint peste tot, ma bucura cind vad romani pe listele cu grad students sau profesori la facultati si centre de cercetare, dar de aici si pina la ‘we are the best’ e cale lunga.
Si referitor la olimpiadele internationale, tot am citit pe Cafenea cum romanii cistiga ‘integral’, ‘majoritar’, etc. Rezultatele de pe site-urile oficiale ale Olimpiadelor Internationale de mate si fizica (olimpiade care se tin cu elevi de liceu) arata altfel. Si cu astea inchei. Imi cer scuze pentrun eventualele greseli de ortografie, vorbesc romaneste cam o ora pe saptamina si scriu tot cam atit. In plus Word-ul imi tot corecteaza cuvintele si ies trasnai.

Matematica Country Ranking by Year

Romania
1995 2
1996 1
1997 7 impartit cu Bulgaria
1998 11
1999 4
2000 11 impartit cu Israel
2001 15
2002 8
2003 7

USA
1995 11
1996 2
1997 4 impartit cu Rusia
1998 3
1999 10
2000 3
2001 2
2002 3
2003 3

China – locuri intii: 2002, 2001, 2000, 1999 (cu Rusia), 1997, 1995

Fizica total premii (1967 – 2003)

Romania
2 absolute winner
22 premii I
38 premii II
42 premii III
25 mentiuni speciale

USA
1 absolute winner
16 premii I
12 premii II
25 premii III
11 mentiuni speciale

China
7 absolute winner
44 premii I
18 premii II
9 premii III
2 mentiuni speciale

HappyC.
#10826 (raspuns la: #10762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotografia anilor '70-'80 - de Dinu Lazar la: 27/02/2004 23:48:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce se intimpla; aici e cafenea; stam si dixcutam despre una, despre alta, si nu vad de ce autorul care este cind este nu poa` sa se exprime liber si necenzurat aici sau oriunde.
Desi nu vad ce ar putea spune in plus.
Pai nea` Roller era mic copil, si faza cu portretul lu` Ceaushescu decupat si pus in multime la o poza de manifestatie ca sa arate ca a fost prezent la douashtrei august patrushpatru face parte din aceeasi categorie de deformare cumplita si fara scuze a realitatii, ca lucrarea asta.
Tin minte cum o data, la o vizita oficiala a lu` Jivkov parca, cam picura, si nea Nicu avea palaria in mina si Jivcov pe cap; aia de la "cabinet" au zis ca nu, sa i se puna si lui nea Nicu palarie pe cap, dar au uitat de aia din mina, si a aparut spre delirul nostru poza cu nea Nicu - poza oficiala - cu o palarie pe cap si cu alta in mina, ca de aia nu a zis nimeni nimic.
Stergeri de oameni din prezidiu si retusari de palarii si reinterpretari erau ocupatia unei intregi categorii de aparatnici, care acum sunt ditamai profesori universitari, de jurnalism si filosofie, sau mari bancheri si oameni cu viloaie in Baneasa; bravo lor, e democratie; nu am citit in nici un manual sau tratat de istorie cum devine cazu` cu cei care i-au pupat de zor in scris in fund pe comunisti si acu` sunt mari democrati si conducatori de gazete respectati si independenti... dar asta e alta dixcutie.
Istoria, geografia, biologia, sunt chestii la care nu prea ai cum sa vezi gri si sa zici ca a fost albastru; poti sa spui din ce e compus griul ala, dar nu ca nu a fost sau ca era cu picatzele, cind el nu era.
Sunt fapte, elemente, cotiri, intimplari si masuri in toate cele; cind zici istorie te gindesti la ceva obiectiv, la o privire lucida, cuprinzatoare, analitica si explicativa, cit mai completa, despre un fenomen sau altul care s-a intimplat cumva cindva.
Din pacate, de multe ori exista la noi o inexplicabila atractie de a prezenta niste fapte ca in bancul cu nu i s-a furat masina ci i s-a dat, si nu era masina ci bicicleta; desi in cazul acesta concret filmul nu era erotic ci eroic si nu se numea "baba o da soldatului" ci "balada soldatului".
Astea fiind zise, ma simt ca tzaranu` care a arat pe un ogor si vine unu` si-i spune ca nu, de fapt nu a arat treizeci de ani, ci niciodata, si ce a tinut in mina nu erau coarnele plugului ci o inchipuire, cornoasa si daunatoare, cerul nu era albastru ci mereu acoperit si putregos din cauza mucegaiului comunist, mierlele erau sinfle propagandistice, si ca oricum rau a facut daca a facut ceva dar oricum se va sti numai ca nu a facut nimic, ca uite scrie negru pe alb asta in lucrarea de licenta in istorie a unuia, care a stat pe banii statului patru ani la o facultate de stat ca sa demonstreze asta.
Pai Roller era mic copil.
#10853 (raspuns la: #10728) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e chiar nevoie sa devii...popular? - de Little Eagle la: 28/02/2004 23:36:49
(la: Cum poti deveni un personaj popular?)
Nu stiu ce inseamna"pashunist",poate nu inteleg si timpul m-a uitat in trecut inainte de multe romanisme.Ceea ce stiu este ca personal NU fac deloc o parada din Romania si daca am discutat ceva despre tara natala a fost doar fiind intrebat
din curiozitatea prietenilor ce NU-S romani.Un lucru insa mereu am spus:ca Romania e de origine LATINA si nu ..slavica si DA,este adevarat ca am facut o mindrie din asta,dar nicidecum din cirnati ori sarmale sau tuica de 2 prune!
Daniel,personal am avut o mare revelatie si sansa de a fi in apt. in Dakotta Bldg,
si stat de vorba cu un celebru compozitor si muzician al lumii,Leonard Bernstein si NU eu am adus vorba despre Romania,ci chiar el insusi.El a fost primul care descoperind accentul meu strain m-a intrebat de unde sint,si am zis Bucuresti...
imediat a fost chiar exaltat si a zis:Oh! Enesco,Brancusi despre care stia mai multe ca mine!Si DA,in acele momente am fost fericit ca sint roman!!!!!
In plus fiind in prezenta unei faime si mare compozitor si muzician al lumii la rindul meu am simtit o bucurie de a fi roman,si NU am vorbit amindoi despre cirnati si tuica si nici chiar despre...Dracula.
Am vorbit despre arta romaneasca ce a admirat-o f. mult,un om f. deschis si REAL
fara a se da...mare...
Am mai avut o alta ocazie de a vorbi cu un sculptor celebru in lume,Armand si la fel ...el a deschis discutia despre Romania.La fel si cu Andy Warhol la sediul lui in NY aproape de Hudson River,numit atunci"The Factory".Acesti oameni desigur,f. cultivati au cunoscut destule despre Romania si NU mi-a venit sa cred!Eu cred ca Romania vorbeste prin sine fara ca noi,cei romani francezi sau americani etc
trebuie sa facem vreo propaganda turistica si chiar daca au auzit desigur de un Ilie Nastase sau Nadia Comaneci,cel putin in sfera mea de relatii si prieteni ei ar fi cei mai putin discutati.
pt. ca daca a existat un Picasso de ex. si America a auzit de el,apoi crede-ma ca au auzit si de un Brancusi,si NU e deci nevoie sa le spui cine este.Ori Enesco.
Iti inteleg uneori sarcasmul si NU e rau deloc sa-ti expui parerile,ai dreptul la freedom of speach ca fiecare altul-a.Vreau sa stiu daca ceea ce scrii vine din suflet sau din a-ti ascunde parerile proprii in spatele unor comentarii,ori ai poate un ego prea mare?NU ma anula imediat pt. ca am spus astea,sint sincer si la fel gindesc si as dori sa cred ca toti ce facem parte din cafenea sintem onesti in suflet si ca orice critici am primi vor fi privite ca o relatie si de prietenie si nicidecum insulte la adresa vreunui ego.
DA!Aduci in discutie subiecte interesante si asta e bine,creaza un stimul gindirii si excita opinia propie a fiecaruia si te rog sa faci asta si pe mai departe!Personal apreciez gindirea si stilul tau si NU e o flatare,departe de mine asa ceva,dar de ce as minti?

Azi am urmarit la TV(C-SPAN) un panel de discutii f. interesante si moderate de african-americans,am stat 6 ore in fata Tv-ului si cu toate ca deja stiam in mine,mi-am dat seama inca odata ca TOTI sintem unul si acelasi si NU conteaza CULOAREA si LOCUL de unde vii ori te-ai nascut!Acesti invitati,au reusit singuri sa devina ce au dorit de la ei pornind de la saracie crunta si rasismul american .Au invins si sint MINDRI de originea lor si trecutul de sclavie,fara drepturi de NICI un fel!
Nimeni nu a vorbit despre locurile natale,ci despre viitor si despre o democratie ce trebuie sa fie in USA.Intre ei,mari profesori universitari si scriitori si activisti si oameni de stiinta,afla ca TOT ce au spus a fost un ecou in ceea ce simt si eu personal,sotia mea la fel.pt. noi de ex. NU conteaza UNDE te-ai nascut si deci CE culoare ai!Esti ACELASI SUFLET si trebuie sa fii respectat fiind ca un frate sau sora.
NU POT AFIRMA DELOC ca sint...ROMAN,pt. ca mi-as minti sufletul.As putea insa spune ca sint un cetatean al lumii si NU apartin NICIUNEI TARI,fie chiar aceea in care m-am nascut.Nu fac parada din tara (USA)in care sint cetatean de 17 ani dar nu fac parada nici din cea in care m-am nascut.Toate AU MARI PROBLEME de orice nivel,economic,politic,spiritual etc.am gasit insa acum ca ex. aceasta dezbatere TV
si crezi orice vrei si gindesti,mi-am spus opinia si cu onestitate.
daca vrei sa fii popular lasa soarta sa decida in locul tau,acesta-mi e raspunsul si NU este adresat tie in mod particular,deloc!!!!
Ai cel mai mare respect din partea mea.

LOVE&PEACE,
OZZY
E vorba de mit in istorie in - de gabriel.serbescu la: 29/02/2004 16:46:45
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
E vorba de mit in istorie in general, iar de aici la mitologie. Principiile sunt la toate popoarele aceleasi. Boia d altfel e profesor pe undeva pe la Paris.
Nu demoleaza miturile romanesti, ci le analizeaza. E comparabil, jobul unui hacker, sa zicem :), arata gaurile din sistem, intra peste tot, dar nu comite absolut nici o infractiune. E ceea ce ilustreaza expresia care o aveai tu: ¨Uitati-va, regele e gol¨.
Acum reactile fiecaruia sunt in functie de cat e de capabil a afronta adevarul.
#10968 (raspuns la: #10858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A se slabi ! - de (anonim) la: 01/03/2004 06:08:28
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Vorba lui nenea Iancu, "a se slabi !"...
Daca celebrul si stimabilul, ba chiar onorabilul, de nu chiar venerabilul domn profesor L. B. ar fi dat curs la fel de celebrului "Apel..." al lui Gabriel Liiceanu (de dupa nu mai putin celebrele "evenimente din decembrie"), astazi nu s-ar mai auzi de ISTORICUL L. B....
Dar, nefiind domnia-sa "unul dintre aceia", il vedem dandu-si cu parerea pe sticla, in ziare si reviste, iar Editura Humanitas (pastorita de sus-numitul G. L.) se grabeste sa-i publice productiile, intarindu-i convingerile narcisiste: "13000 de exemplare la <>, ... ceea ce astăzi în România nu e puţin lucru".
Nu stiu daca ceata de laudatori ai ISTORICULUI L. B. este formata exclusiv din ciraci (discipoli, doctoranzi etc.) ai domniei-sale, dar a-l prezenta ca pe un erou romantic (Manfred, Don Juan sau, de ce nu, Che Guevara) al istoriografiei romanesti mi se pare cel putin exagerat.
Asta pentru ca, fidel numai convingerilor domniei-sale, credintei in libertatea individului si decis sa spuna cinstit ceea ce crede, de la Polonius citire, shakespearian care va sa zica, omul Lucian Boia se intoarce discret (si DIRECT) la 1900, sarind "o anumita perioada".
Intamplator, vajnicul (astazi) aparator al diversitatii de opinie in materie de istorie raspundea sec "Nu este specialitatea mea" oricarei intrebari legate de lamurirea sau (re)interpretarea unor "adevaruri istorice" din "documentele de partid si de stat", pentru ca, argumenta domnia-sa, "oricum, nu facem aici istoria unor evenimente, iar aceste amanunte nu sunt relevante pentru problematica noastra", aparand, in schimb, cu tenacitate "cei patru piloni" pe care, pe buna dreptate, astazi i-ar desfiinta. Cum ar veni, azi il vedem, si nu e...
Desigur, asta se intampla inainte de 1989 (e irelevant !?), la Facultatea de Fizica a Universitatii Bucuresti (probabil lipsa de "maturitate politica" a studentilor din acea vreme si intrebarile incomode ale acelorasi l-au facut sa considere fizica o stiinta "dura")...
In particular, neacceptarea "romanismului verde", negarea obiectivitatii istoriei si respingerea incercarilor de politizare a ei sunt idei mai mult decat valoroase, care fac cinste oricarui intelectual "mai mult sau mai putin onest", "mai ales in niste conditii ca acestea, conditii de natura a hotari o miscare generala..."
Atata doar ca e pacat de M.D.R. sa fie aparat de S.P. (cf. S.P.M.D.R., nemuritoarea Societate Protectoare a Muzelor Daco-Romane), adica unde e minima decenta "de care, putem zice, depanda..." ?
De-aia ma-ntorc si zic: "ia mai slabeste-ma, stimabile !"...
Dar deocamdata, pana se va scrie istoria Utopiei, "Muzica! Muzica!"...
#10994 (raspuns la: #10749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oscar - de Little Eagle la: 01/03/2004 13:25:24
(la: Oscar, file de poveste)
Hello Belazur,
Ca si tine in fiecare an eu si sotia urmarim noaptea Oscarului.E ca o traditie.Sintem mari cinefili.
Vreau sa aduc un comentariu,cred ca ai observat de-a lungul anilor ca un ANUME film is singled out...si e alesul institutiei(The Academy).
Ori a fost "Unforgiven",ori"Braveheart".ori"Dances with wolves"etc.si neaparat Oscarurile mai toate merg la el ori regizor etc.
Anul asta a fost sa fie"Lord of the rings",personal as fi dorit sa fie"Mystic River"
dar Clint deja a luat o gramada de Oscaruri .o anume politica exista.
Totusi am sarit in sus de bucurie ca Sean Penn a luat Oscarul,IL MERITA mai demult chiar!!!!As fi dorit sa fi fost Johnny Depp dar poate anul ce vine,e un MARE actor la fel dar STIAM in suflet ca Sean va fi alesul!!!!
Cu 18 ani in urma am avut sansa si ocazia rara de a vorbi cu Sean Penn si crede-ma ca este un om f. modest,nu are ego ca ar fi ...mare actor,la acel timp era casatorit cu Madonna si era si ea cu el,dar ce contrast!!!Ea cu un HUGE EGO si f. rece,el amical si parca ne stiam de o viata!!Bine ca a divortat de ea!
Am mai scris demult de intilnirile mele cu mari actori sau muzicieni faimosi in lume,I was blessed to meet them!!!!
Si daca pe undeva ar fi vorba de mindria de a ma fi nascut in Romania,mereu am discutat cu ei despre tara,f. interesati sa stie cit mai multe.
Am cunoscut de ex. un alt mare actor al lumii,un favorit al meu,Bobby de Niro.
F. modest la fel si cu un mare simt al umorului.
L-am intilnit de 7 ori si mereu facea misto de mine....glume si imi dadea cite o castana pe cap si zicea"You crazy romanian".
E o poveste prea lunga,dar am cunoscut f. bine pe tatal lui,acelasi nume,Robert de Niro(Sr),si prin el l-am cunoscut si pe marele actor.O vreme am studiat pictura la Art Students League of NY cu el,era un mare pictor si profesor,a murit cu ani in urma.Pacat.Dar da,am avut sansa sa cunosc multa lume din arte,ii stiam din carti si albume de arta ori filme in Romania....NU AM avut idee ca vor fi momente din viata mea traind de 23 ani in USA ca voi avea sansa sa vorbesc si sa dau mina cu ei!!Le-a placut la mine faptul ca NU am vorbit cu ei despre meseria lor si NICI ca am cerut vreun autograf macar!!!!!!
Unii mi-au semnat poze dar a fost oferta lor,nu a mea!
Mai tirziu cind am ajuns faimos aici si la rindul meu semnam autografe,am vindut lui Tim Robbins un desen in tus si desigur l-am semnat si dedicat lui.Nu am vrut sa-i cer bani dar a insistat sa plateasca si in plus un autograf de la el.
Am dat un desen in creion lui Pete Townshend si o vreme chiar am corespondat,mereu semnindu-se personal in scrisori.Am cunoscut pe Keith Richards...cine nu a auzit de el in lumea asta?Alt om modest la culme si la fel parca te cunosti cu el de cind lumea.
Ei,cred ca te-am inebunit,unii din noi au astfel de...noroc.
Ma bucur enorm pt. Sean Penn si Charlize(...pe ea as fi dorit s-o cunosc,mama mia,e superba!!!dar si f. talentata).
Sotia mea a avut sansa sa stea de vorba cu Johnny Depp si erau doar ei doi .cam 30 min.ea e mare fan al lui...sper ca nu l-a atacat....HA!!!
Ea a cunoscut cu multi ani in urma pe Roger Daltrey,cu mult inainte de a ne casatori asa ca o iert.HA!La fel pe David Bowie,care la un concert al lui a cintat mereu uitindu-se la ea,l-a reintilnit in Elvetia mai tirziu.La fel mosulica de Salvador Dali a flirtat cu ea in Paris.
are si ea amintirile ei si a cunoscut artisti ca si mine.Inca pastreaza un fular dat ei de John Entwistle de ex. Dar multe ar fi de spus...Am intilnit de ex pe Ozzy Osbourne si pe tot grupul Black Sabbath,am un disc al lor din 1972,ce toti 4 mi l-au semnat,o raritate.La fel am si un vechi disc Rolling Stones,provine de la sotie,
din 1967(Their satanic majesties request)semnat de toti 5,deci grupul original,cu Bill Wyman si Brian Jones),sint desigur pe pereti in rame .
Avem si poze cu autografe originale de la Russel Crowe,Gary Oldman,Johnny Depp,Pierce Brosnan,Christian Bale.Cind esti artist cunosti lume.
Inchei aici si pe curind,I hope,
LOVE&PEACE,
Ozzy
Belazur - de Little Eagle la: 02/03/2004 12:11:16
(la: Oscar, file de poveste)
Hello,Belazur,
As avea o gramada de povestit si de fapt m-am gindit ca intr-o zi sa incep sa-mi scriu memoriile,pornind de la viata in Ro.si pina acum.De vreo citiva ani insa nu prea as avea ce povesti pt. ca acum duc o viata retrasa si pt. ca lucrind de acasa si deci stind in casa viata e monotona.
Dar in adevar m-am schimbat si f. mult de 14 ani incoace de cind sint casatorit cu Marilyn,poate m-am maturizat deodata si am lasat in urma viata de nebun ce am dus de parca there was no tomorrow!Eram adeptul acestui motto:
"live for today,tomorrow never comes"asa ca nu ma gindeam la viitor deloc ci imi traiam clipa la maximum.
De aici viata in desfriu si cu droguri in prostie.crede-ma ca nici pina azi nu stiu cum de mai sint inca in viata!
Trebuia sa fiu mort demult!!!!!!

Iti spun ca in afara de Bobby de Niro,ce am cunoscut prin tatal lui(pictorul)de la cursuri caci mi-a fost profesor si m-a simpatizat si pt. ca am fost talentat dar si pt. ca eram diliu si crazy,multi actori si muzicieni am cunoscut prin 1985-1987 prin meseria ce am avut atunci.
Am lucrat ca messenger in Manhattan pt. o firma(Enroute) al carei proprietar a fost actorul de culoare Richard Pryor.F. talentat si poate ai vazut filme cu el.
Toata clientela lui era compusa din celebri actori,actrite,muzicieni,oameni de afaceri milionari.
Eram trimis de firma cu pachete sau scrisori la ei acasa,nu uita ca ei nu au doar o locuinta undeva in Hollywood ori Malibu ci mereu mentin cite un apt. scump in Manhattan.Iti dai seama ca astfel de job a fost o oprtunitate unica pt. mine.
Un reporter sau fotograf nu poate patrunde in sanctuarul acestor personalitati ale lumii!!!Eu am intrat si de f. dese ori au stat la taclale cu mine,am dat mina cu ei,pe atunci inca aveam un accent mai puternic si erau curiosi sa stie de unde sint.
Am facut cred eu un serviciu Romaniei pt. ca le-am spus mereu ca sint roman.
Si atunci ma intrebau despre Ro.si cum am ajuns in USA etc.Unii imi ofereau cafea sau juice si ascultau interesati.Unii chiar stiau destule despre Ro. si nu musai aduceau vorba de Ilie Nastase sau Brancusi ori Nadia.
De ex.Jack Lemmon stia de biserici si icoanele romanesti ori despre actorii de faima romani-americani,John Houseman ori Edward G. Robinson.
In plus imi dadeau bacsisuri grase,Frank Sinatra de ex imi dadea mereu cite 50$,la fel Clint Eastwood sau Charlie Bronson.
Paul Newman un om fantastic si prietenos.Am fost trimis cu haine pt. filmari pt. Lee Remick si am intrat in multe studiouri de fotografi faimosi de fashion,asa am vazut si manechine celebre si unele chiar doar in...bikini si nu se sfiau ca le vad sinii!!HA! UN deliciu pt. mine.Dar citi nu am intilnit?Leonard Bernstein la fel f. prietenos,Billy Joel si Christie Brinkley(erau casatoriti atunci),Michael Landon si am avut privilegiul de a da mina(de fapt am sarutat-o)cu Katharine Hepburn ce a fost miscata de gestul meu si imi aduc si acum aminte ce mi-a zis:"
My,you're a real gentleman...they don't make them anymore these days".
Cum ti-am zis,intr-o zi ma apuc de scris si ii pun pe toti in carte.
Dar cam atitea pt. azi.

LOVE&PEACE,
Ozzy
#11135 (raspuns la: #11108) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hm.... - de oanna18 la: 03/03/2004 04:14:22
(la: Camera de la capatul holului (scurta critica))
desi vorbeste de o ..realitate,de niste amintiri...imi pare ca fabuleaza..se exaereaza mult...nu stiu de ce....stilul imi aminteste de descrierile stil.....sandra brown..si alte...asemenea ei..care drept sa-i scpun...nu m-au ineresat...poate gresesc catalogandu-l asa..poate nu...
`/quit

`/quit
Uitati-va ce scrie Cartarescu - de gabriel.serbescu la: 03/03/2004 13:13:35
(la: Ajutor)
Uitati-va ce scrie Cartarescu, in Travesti: ¨...stateau goi, culcati pe spate, sub soarele fierbinte, tinandu-se de mana si privindu-se in ochi¨ unde e clar, e descrisa o scena de amor, intre o pereche tanara. Si continua ¨ totul era ca dintr-un vis vechi¨, evocand o stare imaginativa erotica, sau poate o experienta traita la nivel personal. Insa intervine pasajul urmator: ¨Pe cand ii priveam fascinat imi aminteam ca undeva in hipotalamus exista un centru al placerii, o gradina paradisiaca unde lumina orgasmului, aprinzand aerul in cercuri groase de aur, pierde orice caldura animala, etc etc

Atunci in ultima carte citita, dupa o descriere a unei intalniri sexuale, cele doua personaje incep sa vorbeasca despre corpusculii lui Krause, ce odata excitati produc o puternica emisie de endorfine la nivel cerebral. Faptul ca in ambele exemple se vorbeste despre sex e o pura coincidenta, sunt primele exemple care-mi vin la indemana.
Atunci mie mi-e foarte clar ca in afara esteticii umane exista ceea ce bine a numit Crinuf ¨motorul masinii¨. Pana unde se pot asocia diverse stari cu diversele procese cerebrale?
De la depresii la senzatiile de bine presupun, dar ce sunt endorfinele astea, cu ce se mananca? Unde traiesc ele? Sunt mici chinezi care rezida la mine in cap si-mi coordoneaza corpul? dar cum isi permit, fara sa-mi ceara voie :))?
Cred ca asta as vrea sa aflu. Imi place sa bag o plimbare cu masina dar uneori ajung chiar sa ma intreb, care e propulsia?

¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#11240 (raspuns la: #11226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ptr#11273 - de Tombola la: 04/03/2004 12:00:58
(la: Perle de pe Cafenea....Comentarii?)
In engleza este o expresie care mi se pare buna a fi aplicata tie care judeci felul altora de exprimare pe acest forum considerindu-le articolele ca drept "perle":

"Who died and made you boss?" :)

Poate ca unii dintre noi nu sintem profesori universitari de limba romana dar ideile expuse fac ca acest forum sa fie un schimb excelent de opinii.

Cu Stima

Andre Morariu
#11329 (raspuns la: #11273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"verdele primaverii" sau tot: buna... - de belazur la: 04/03/2004 19:36:36
(la: Poveste de decembrie)
Bunica iubea florile. Aproape la fel de mult ca pe noi, nepotii ei... Cand a scris "usoara, maica, usoara,/ c-ai putea sa mergi calcand/ pe semnitele ce zboara/ intre ceruri si pamant...", Vieru s-a gandit probabil la bunica mea: descrierea exacta, portretul-robot al bunicii mele... Trebuie ca s-a trasnformat in noianul de flori care a acoperit fereastra, casa, drumul pana la biserica, pana la cimitir, cimitirul... De atunci imi sunt altfel dragi florile... De fapt totul are alt sens, parfum, culoare de atunci... Nu stiu de ce as vrea sa se schimbe "starea mea de spirit". Sunt lucruri ireversibile, pe care trebuie sa le primesti asa cum primesti "vedrele primaverii". Dimpotriva, cred ca ar fi trist sa uit, macar pentru o clipa, ca bunica va inflori si anul acesta, si la anul, si peste zece ani, si atunci cand eu nu voi mai fi...

Frumos din partea lui tweety sa scrie asa si sa nu ma lase sa uit...

#11373 (raspuns la: #11343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ciudat final - de Zenyatta Mondatta la: 12/03/2004 15:00:20
(la: Ubi bene ibi patria)
Am lansat o tema de discutie.Ai fost singurul care a onorat-o.Ti-am multumit pentru raspuns -si acum ,iti par excesiv de interesata de detalii???Iti multumesc si pentru a doua replica-foarte plastica descrierea ta si edificatoare.Stiam situatia istorica a Spaniei,fazele cu integrarea tirzie si lenta europeana...Despre Eminescu-gind la gind cu bucurie- e asa cum e pentru ca e singurul.N-are concurenta.Cam asa merge in cultura noastra.Totul e intirziat ..secole.Primele poezii culte ale Vacarestilor erau la sfirsitul sec.18.Putem dezvolta subiectul evolutiei literaturii,a genurilor si stilurilor literare daca esti interesat.Cam atit.
Te-am epatat??? ha ha.Jokin'
#11928 (raspuns la: #11926) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cetatean, drept, cultura - de Dinu Lazar la: 16/03/2004 08:41:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Primim de la Institutul Cervantes:

Conferinta va fi sustinuta de juristul spaniol Beltrán Gambier, directorul revistei Intramuros (dedicata biografiei, autobiografiei si memoriilor), profesor de drept administrativ la diferite universitati argentiniene, presedintele Comitetului de Drept Administrativ al Federatiei Interamericane de Avocati. De asemenea, Beltrán Gambier este fondatorul Asociatiei pentru Autobiografie si Protectia Patrimoniului Autobiografic din Spania.
Conferinta va fi urmata de o masa rotunda cu acelasi titlu moderata de arh. Mariana Celac la care vor participa: Nicolae Lascu (arhitect, profesor la Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucuresti) si Elisabeta Stanciulescu, sociolog, profesor la Universitatea din Cluj.

În aceeasi seara, la Laptaria lui Enache (ora 21.00) va avea loc un Concert de jazz

Interpreteaza: Irina Sârbu (voce) si Andrei Tudor (pian), cu participarea speciala a Dlui. Miguel Jorge Nougues (pian), Însarcinat cu afaceri a.i.. al Ambasadei Argentina la Bucuresti.

Pentru informatii suplimentare si dosare de presa, va rugam sa contactati Biroul de Presa al Institutului Cervantes la tel. 230 13 54 sau vizitati pagina noastra web http: //bucarest.cervantes.es.
#12170 (raspuns la: #12164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...