comentarii

descrierea bucurestiului


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
Expo foto Bucuresti: "Peste tot traiesc oameni" - de Dragos Bora la: 02/02/2005 11:39:14
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Comunicat de presa

Miroslav Hucek, cel mai de seama reprezentant al fotografiei
umaniste cehe, va fi prezent din nou în România, de data a-
ceasta la Libraria Carturesti din capitala. Vernisajul expo-
zitiei de fotografie alb-negru va avea loc în data de 8 fe-
bruarie 2005, la orele 18.00, în prezenta artistului.

Centrul Ceh Bucuresti prezinta publicului român opera lui
Miroslav Hucek, un pionier al fotografiei cehe documentare,
care si-a facut aparitia în viata activa de fotograf la mij-
locul secolului XX, împreuna cu „noul val" si care este con-
siderat întemeietorul fotografiei umaniste cehe, al carui mo-
tiv principal este omul si viata lui de zi cu zi.
Proiectul "Peste tot traiesc oameni" este un ansamblu de foto-
grafii alb-negru, realizate de-a lungul întregii perioade de
creatie a lui Hucek. Fiecare imagine este însotita de comen-
tariul original al autorului si descrierea evenimentului
surprins.

Expozitia va fi deschisa în mod festiv în data de 08.02.05,
la orele 18.00, în Libraria Carturesti, unde va putea fi vi-
zionata pâna la 22.02.2005.

Fotografiile lui Hucek au o tenta umanista, surprind o imagine
proaspata si dinamica a lumii prin intermediul omului, a indi-
vidualitatii lui, a vietii lui de zi cu zi. Miroslav Hucek de-
tine o serie de premii nationale si internationale, a avut mai
multe expozitii individuale, a participat la expozitii comune
si este fondatorul mai multor publicatii fotografice.

Pentru mai multe informatii:

Centrul Ceh Bucuresti, Strada Ion Ghica 11
Persoana de contact: Štepánka Litecká ccbucuresti@czech.cz
T. 021/3039230
F: 021/3122537

Galeria Carturesti, Str. Pictor Verona nr. 13
Persoana de contact: Cristian Neagoe cristineagoe@carturesti.ro
T/F: 2121922

Bucurestiului - de (anonim) la: 27/08/2003 14:00:17
(la: Bucuresti)
De acord cu D-lul Racovitean. Bucurestiul a devenit lada de gunoi a Romaniei si care impresioneaza in mod neplacut pe cei care aterizeaza la Otopeni pentru prima oara in viata lor fie ca turisti straini fie ca oameni de afaceri straini fie si ca romani care o viziteaza pentru prima oara de cind au ales cale libertatii inainte cu mult de 1989.
Unii blameaza PSD-ul altii PD-ul eu personal cred ca omul sfinteste locul si ca el ar trebui blamat in primul rind iar dupa aia dinozaurii neo-comunisti de la putere.
Imaginea Bucurestiului - de Adina D la: 06/01/2004 17:28:58
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Yana
Eu nu stiu Bucurestiul de acum 35 de ani, dar am citit si am citit mai ales dupa ce am plecat din Ro. Stiu ca era o bijuterie. Dar erau oamenii si viata sociala care il faceau sa fie civilizat.
Eu am vazut deteriorarea din timpul comunismului, apoi dupa '89, am fost socata sa vad ca totul mergea in rau in loc de mai bine. Am locuit 12 ani in Bucuresti, si poluarea, aglomeratia, insecuritatea (furturi, nesiguranta pe strazi seara) au crescut continuu. In primii 3-4 ani mi-a placut enorm. Apoi am inceput sa evit sa merg vreodata in anumite cartiere.
Pentru tine trebuie sa fi fost o excursie dureroasa. Scrie despre amintirile pe care le pastrezi, trimite-ne si noua ce scrii. Asta e Romania pe care vreau sa mi-o amintesc, Romania tineretii parintilor mei.
#7692 (raspuns la: #7586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucuresti - de yana la: 07/01/2004 15:11:55
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
YANA
Adina D raga,scriam odata,cand eram in Bucuresti,despre cu totul alte lucruri.Ai dreptate,pentru mine a fost o excursie si o revenire dureroasa.Oare ca sa poti pastra amintiri frumoase despre Romania e neaparat nevoie sa fii departe?Pacat.
#7766 (raspuns la: #7692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un fotograf al Bucurestilor - de anita47 la: 06/02/2004 15:57:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
*

Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor
dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila
fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae
Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer,
Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine
bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si
cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca
מntre o pictura academica si una impresionista. Desi
fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de
multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa
nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l
evoca מn paginile Magazinului istoric.

Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae
Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la
scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi
din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban
Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci
la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile
pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula
fotografica. Invecinarea cu unele cartiere
negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau,
cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si
"Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se
afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si
fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie
umana si cadre sociale extrem de variate.

Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe
elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In
timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se
מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia
"Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui
Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti,
care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca
astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o
bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie
colectii de ani מntregi din reviste de specialitate
germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a
constituit baza, pe care am adunat apoi toate
celelalte cunostinte tehnice ale mele".

La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca.
In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva",
Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura
Nationala", o tipografie moderna, construita de
Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief
liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr.
C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care
supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile
avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna
aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile
serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a
מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi
amintea el - un manual german de fotografie si
fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost
numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar
s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei
Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul
1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara
pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative
colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu
de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul
mare, dar lipseau fondurile necesare.

Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza
cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn
fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de
cinematograf". Cel putin un "documentar" despre
Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta,
dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui
Nicolae Ionescu.

In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am
cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat
laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi
ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme -
cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar
mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la
Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat
la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost
pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor
misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia
care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn
tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma
muncea tot mai mult".

S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2
luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se
complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe,
iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul
revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn
doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de
material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii
pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma
culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!"
In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material
fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului".

Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu,
rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd
existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila
pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu,
numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de
administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus
vechiul sau prieten functia de director tehnic.
Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele
primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea
N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati
din cauza intrigilor si diverselor interese care se
ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de
prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid.
In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul
mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou
costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn
noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua
conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat
cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de
administrator si vei ramגne sa vezi numai de
Tiefdruck".

Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din
fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care,
מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze
cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei
Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945
pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica
- destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii
obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu
fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura
s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi
trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa
lihideze editura".

Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de
pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului,
pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai
vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a
naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la
Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii
Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele
anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala
tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel
putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de
data aceasta.

A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu
sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl
acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl
acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii,
confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete
si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin
"originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de
mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt
recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase
מn scurta existenta a statului national legionar.

Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista
Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la
Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent.
(dbnet.ro)



__________________________________
#9059 (raspuns la: #9054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Expo "D'ale Carnavalescului", "Fotocabinet" (Bucuresti) - de Dragos Bora la: 16/04/2004 09:18:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Fotografii de la Venetia de Eugen Mihai expuse la FOTOCABINET, Bucuresti, Str. George Enescu 3.
http://www.fotocabinet.ro

Expo foto Mihai Moiceanu, Bucuresti - de Dragos Bora la: 20/04/2004 01:34:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sub motto-ul "Faptele graiesc mai apasat decat vorbele" va
invit sa vizitati expozitia personala de fotografie in perioada
28.04-8.09.2004, la galeria Galateca a Bibliotecii Centrale
Universitare din Bucuresti - Str. CA Rosetti nr.2-6. Tematica
expozitiei: Satul romanesc si Muntele.

Vernisajul va avea loc miercuri 28.04. la ora 18.

Mihai Moiceanu
Si eu am ajuns in Bucuresti c - de (anonim) la: 28/04/2004 02:35:27
(la: CERF 2004 - de tranzitie)
Si eu am ajuns in Bucuresti cu speranta ca CERF va fi altceva fata de anii trecuti, mai plin de informatie utila insa a fost ca la balci...
#14634 (raspuns la: #14395) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florin si atat, - de DESTIN la: 23/07/2004 03:59:23
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Florin iti ofer aceste informatii:
O cartea scrisa de Tutea Petre poarta denumirea 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea.
Editura Humanitas
An de aparitie 2000
Colectia TOP H

Descriere:

"Cum singur spune, Ţuţea s-a revărsat în alţii. Cînd apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, şlefuite de patimă, suferinţă şi inteligenţă, cîteva sute de „vorbe memorabile". Funcţia acestor pagini este simplă: înţelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămînînd de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proşti şi uneori de excesul care stă la pîndă în fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele sugerează un lucru nespus de simplu şi de greu de obţinut: că a fi liber înseamnă a gîndi totul cu mintea, ta. Pentru că în acest caz chiar şi eroarea, aparţinîndu-ţi, este mai lesne suportabilă. Cu atît mai mult în acest secol, în care lucrul cel mai teribil care ni s-a putut întîmpla a fost acela de a fi greşit (sau de a fi devenit victime), participînd la erorile altora."
GABRIEL LIICEANU

O alta carte a lui Tutea Petre,"Intre Dumnezeu si neamul meu"

Fundaţia Anastasia-Editura Arta Grafică, Bucureşti, 1992, p. 80.);
Multe din paginile volumului "Între Dumnezeu si neamul meu", dar si din alte scrieri sau interviuri ale sale, mãrturisesc, dincolo de profunda angajare crestinã, actualitatea gândirii politico-economice a lui Petre Tutea, anticomunistul care a avertizat din capul locului cã social-democratia nu este altceva decât “laptele bãtut al comunismului” si cã “pe pasii domnului ãstuia foarte mare care se cheamã întreprinzãtor, si despre care Sombart spunea cã e Erfinder (inventator), Entdecker (descoperitor), Organisator si Eroberer (cuceritor)”, se sprijinã si înainteazã “toatã civilizatia modernã”.

Cãrti despre Tutea:

"Convorbiri euharistice" de Dorin Popa. Institutul european pentru cooperare cultural- stiintificã, Iasi, Colectia Texte de frontierã, 1992;

"Jurnal cu Petre Tutea" de Radu Preda. Editura "Humanitas", Bucuresti, Imprimeria Coresi, 1992.

"Cugetãri memorabile" (I). Bucuresti, 1999.

Mai multe nici eu nu imi amintesc,sper sa iti fi venit in "ajutor".
La comentariu tau am sa revin,ai dreptate(vezi garda de fier...)stai linistit ca nu trollezi ...nici gand.Grozav interviul de care amintesti,mi-l doresc si eu daca este pe DVD.
Cu sinceritate,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18242 (raspuns la: #18240) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR - de Dinu Lazar la: 08/08/2004 21:08:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer, Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine bucurestene. Ca viziune, însa, între creatiile lor si cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca între o pictura academica si una impresionista. Desi fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa nu fi preocupat pe nimeni.
http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1998/current9/mi87.htm
#19391 (raspuns la: #19359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca te-ai fi aventurat sa ci - de alexbrie la: 26/08/2004 10:25:00
(la: Despre Romania)
Daca te-ai fi aventurat sa citesti si din capitolele mai putin laudative, ai fi descoperit ca sunt destule "pete negre" pe care le prezinta asa cum sunt, sau cu sfaturi practice : poluarea, baccisurile, hotii, apa, bolile, constructiile monstruoase, samd.

Nu, autorul prezentarii nu e roman(daca ar fi fost, sigur ar fi spus mai multe despre Bugegi, Fagaras, Valea Prahovie). Banuiesc ca este vorba insa de un francez care a vizitat tara noastra pe indelete, de multicele ori(pomeneste de vreo 3 revelioane in nordul tarii, plus probabil cateva veri - cateva vorbe despre litoral si delta). Desi s-a orientat in perindarile sale spre Nordul Moldovei, Maramures, Delta Dunarii, plus probabil cateva orase intermediare(Bucuresti), imi pare o descriere suficient de corecta a tarii si moravurilor noastre.

Poate ca, asa cum spunea si un polonez pe site, esti cam invatat sa-ti plangi de mila, si sa plangi de mila Romaniei? Te surprinde ca exista straini ce pot avea cuvinte(obiective) de lauda? Desigur, pete negre exista, si inca multe. Dar cel putin in zonele vizitate de autorul articolului, se prea poate sa fie mai putin vizibile. Sa nu uitam ca noi, romanii, cand avem musafiri straini, incercam mereu sa le aratam doar "albul" tarisoarei noastre.

-- The End. --
Din TRICOLORUL - de anita47 la: 27/08/2004 05:12:53
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)


Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu



Ocazie foto (manifestari artistice in aer liber) Bucuresti - de Dragos Bora la: 27/08/2004 10:00:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ocazie foto (manifestari artistice in aer liber) Bucuresti:
"Festivalul artelor", 5 - 12 septembrie,

http://www.artsfestival.ro
Expo foto Bucuresti - de Dragos Bora la: 25/09/2004 16:12:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Expo foto & video Bucuresti:
"Maybe Next Time" - Gheorghe Rasovszky
Galeria Noua, 8 sept. - 3 oct 2004

-------------------------------------------------------------------

In perioada 25 septembrie - 9 octombrie 2004 sunteti invitati
la Sala Dalles unde are loc expozitia tinerilor fotografi ama-
tori, absolventi si cursanti ai Universitatii Populare Dalles,
sub indrumarea prof. Dumitru Mociornita.

Vernisajul a avut loc vineri, 24 septembrie, la orele 17:00.

-----------------------------------------------------------------

Marti, 28 septembrie 2004, ora 20, Libraria Carturesti:
"Pamânt sucit" de Cosmin Bumbut cu texte de Tudor Mavrodin,
la LiterNet.ro
Bucuresti: "FOTOGEOGRAFICA - prezentare multimedia" - de Dragos Bora la: 08/10/2004 07:41:21
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimata Doamna/Domnisoara,
Stimate Domn,

Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti si UNESCO Pronatura organizeaza in data de 12 octombrie 2004, de la ora 18:00 manifestarea "FOTOGEOGRAFICA - prezentare multimedia".

CD-ul multimedia contine o selectie de fotografii din cadrul celor opt editii ale Concursului National de Fotografie pentru Tineret "FOTOGEOGRAFICA", precum si o prezentare a manifestarii.
CD-ul nu este destinat comercializarii, ci numai promovarii FOTOGEOGRAFICA si autorilor fotografiilor selectate si a fost realizat cu sprijinul Autoritatii Nationale pentru Turism, Alpinet si Zitec.

In cadrul acestui eveniment vor fi prezentate si lansate proiectele anului universitar 2004 - 2005, dupa cum urmeaza : Proiectul "Ecostud - dezbateri publice"; "Programul de promovare a patrimoniului natural si cultural al Romaniei prin intermediul studentilor"; "Scoala de ghizi montani - de la teorie la practica" (Cluburile de turism: MontDeltMar si Roza Vanturilor); "Tehnica si arta foto-video-reportajului"; Cluburile "Prietenii NATIONAL GEOGRAPHIC".

Invitatul special al acestei manifestarii este D-l Cristian LASCU redactor sef al Revistei NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

Vor fi analizate si alte idei, opinii si pareri in vederea transformarii lor in proiecte organizate de si in folosul studentilor.

Pe aceasta cale va adresam invitatia de-a participa la acest eveniment la Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti din Calea Plevnei 61 si de-a accesa site-ul nostru www. fotogeografica.ro.

Cu stima si multumiri pentru timpul acordat,

Paul BORDAS,
coordonator programe
tel: 021 315 25 42 sau 0744 256 355
Foto location-Zilele Medievale de la Curtea Veche la Bucuresti 0 - de Dragos Bora la: 09/10/2004 08:19:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sambata si duminica Curtea Voievodala a Bucurestilor va prinde iar viata. E vorba de o manifestare (atentie, nu e un festival) ce isi propune ...

http://www.fotomagazin.ro/stiri.php
Bucuresti - de samadhi la: 21/11/2004 12:00:33
(la: Bucuresti)
Nu am pus pana acum piciorul in Bucuresti si nici nu cred ca voi pune vreodata.Din cele auzite, scrise, si citite.... este pura dezamagire!Ar trebui sa reprezinte emblema tarii, insa... lasa de dorit.Am putut cunoaste si vedea alte tari si capitale pe viu, care dau un exemplu frumos pentru tara lor.Capitala ar trebui sa exprime, sa reprezinte tara... sa incante turistii si nu sa-i dezamageasca.E insa o rusine, ca nu se face nimic.(si ma refer la cei de sus!...care incaseaza banii celor de jos!).Adevar trist care se manifesta in fiecare tara.
Cat despre dec.`89, cum sa uitam, cine sa uite?Eu nu am uitat.
#29415 (raspuns la: #5322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Developare Dia in Bucuresti - de Petre Buzoianu la: 30/11/2004 02:20:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Lucian
Daca filmul era Ektachrome 64 atunci procesul iti garantez ca procesul de developare era E6. De altfel E6 este o abreviere de la Ektachrome 6 bai.
Tot asa cum procesul de Kodachrome se numeste K14 ( Kodachrome 14 bai )
Cit despre developat slide film in Bucuresti, le-am dat odata acum mai multi ani 20 de role sa imi developeze la Unirea, iar cind am fost sa le iau, aratau de parca au fost calcate de tramvai, iar fatuca care se ocupa de ele a incercat nici mai mult nici mai putin, sa insinueze cum ca este vina mea.
Ca aveau ceva lipcios pe ele si ca din cauza asta s-au infasurat pe role si s-au distrus.
#30169 (raspuns la: #30154) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hai sa va povestesc cateva di - de mya la: 08/12/2004 19:05:50
(la: Frizerii bucuresteni, mai stilati ca niciodata)
Hai sa va povestesc cateva din experientele mele la coafor, in Romania. E interesant, zau.

Acum vreo 15 ani, mi-a venit asa brusc pe chelie, ideea ca mi-ar sta bine blonda. Drept care m-am dus la Hotelul Bucuresti cu o caruta de bani la mine si am gasit o tanti care sa-mi vopseasca parul in suvite dar exact cum i-am explicat eu. Trebuia ca parul in final sa nu arate a par vopsit (ca se pierdea tot farmecul, nu?) ci a par decolorat de soare. Asa incat tipa m-a vopsit de trei ori (in suvite), cu trei nuante de blond, din ce in ce mai spre culoarea mea naturala (saten roscat). Aia a fost unica mea experienta in ale coafor-ului incununata de succes. Mi-am vopsit si sprancenele tot atunci, fiindca cu parul blond si sprancene saten inchis as fi aratat sinistru. Domne' chiar imi statea bine, serios vorbesc. Ce nu-mi placea era ca se luau golanii pe strada de mine si imi stigau ineptii despre blonde (glumele de santier pe care le stiti)

Dupa vreo cateva luni, timp in care parul a crescut si eu am incercat alte "doamne" coafeze (aia de la Hotel Bucuresti era prea scumpa pentru mine, deh)...mi-a trecut elanul brusc si am vrut sa revin la culoarea mea naturala. Ma saturasem de glume cretine si era si destul de frustrant sa tot schimb coafezele, nici una nu-mi facea in cap ce voiam eu. Buuun. M-am dus la coafor-ul din cartier si le-am zis ce vreau. Totul a fost in regula...vopsit, spalat, etc...pana sa se usuce parul...arata totul normal. Dar cand parul s-a uscat, am observat ca toata lumea din coafor se holbeaza la mine cu mana la gura (ca la tara, stiti gestul). Aveam parul verde inchis (in loc de saten roscat). Soc. Noroc ca stateam la 2 minute de casa (au fost cele mai luuuuungi 2 minute din viata mea!). Imi venea sa merg in maini ca sa nu se vada, nu...nu m-am intalnit cu nimeni (cu un caine da' ala nu se pune).

Vopseaua fusese veche si coclise in parul meu, asta a fost explicatia savanta. Inutil sa va zic ca si-au dat cu parerea zeci de "doamne" coafeze, cliente, etc. Nu se mai termina cosmarul, io voiam doar sa plec si sa scap de acolo! Nu am platit nimic (nici bacsis) si am revenit dupa fix o saptamana (saptamana in care am stat ascunsa in casa) ca sa mi se revopseasca parul. A iesit bine, spre bucuria mea sincera!!!!

Culmea e ca tortura nu s-a sfarsit aici. Nu stiu ce-mi vine si dupa vreo 6 luni imi zic...ia sa-mi fac si eu un permanent (primul si ultimul din existenta mea pe acest pamant!). Numai ideea de permanent imi suna cam aiurea...cum adica permanent? Pai cum, tine asa la nesfarsit...ma rog, suna sinistru. M-am dus la un coafor si am cerut un permanent foooarte slab, asa...sa fie parul putin ondulat (parul meu e putin ondulat dar nu destul in mintea mea de atunci). Tanti in cauza era foarte in verva ca nu stiu ce eveniment avea in familie (nunta, botez, nu mai retin). Nu prea era atenta. Eu i-am povestit ce patisem cu 6 luni in urma. Oricum mi-am zis ca trebuie sa o tin sub observatie mereu ca sa nu imi faca vreo prostie in cap. "De ce ti-e frica nu scapi!" M-a lasat prea mult cu solutiile de permanent in par (parul lung) si am iesit in final exact la Tina Turner (jur!!!). Mi-a ars parul pana la radacina! Si-a cerut iertare de 100 de ori da' ce sa mai fac? Nu puteam sa ma pieptan sub nici o forma (par uscat, umed, ud de tot), mi se rupea pieptanul in par. Daca va zic ca aratam ca Tina Turner cand avea ea coama aia in cap...poate va aduceti aminte.

Dupa o saptamana (timp in care imi faceam ceva de genul coc da' iesea ceva de genul coc d-ala supraetajat ca nasa la nunta, Doamne...ce vremuri de trista amintire!!!) m-am tuns numarul doi (fratele meu, carea avea plete ma lua mereu la misto, fiara, voia sa-mi faca poze pentru posteritate dar am refuzat cu demnitate!). Atunci am jurat ca nu mai calc in viata mea intr-un coafor si asa a fost. De regula ma tundeam singura (si le tundeam si pe prietenele mele si toti din jur) asa ca m-am specializat intre timp iar cu vopsitul sau permanentul am terminat in viata asta si pentru eternitate!

Sotul meu s-a gandit sa se tunda inainte de cununia noastra, in Romania. L-a tuns un frizer d-asta din descrierea de mai sus ("Sa va fie de bine!") si pozele de la cununie sunt crunte! Are capul tesit cand te uiti din profil, parca e cioplit in stanca. Trebuia mereu sa-i zic ca se uite la aparatul foto, din fata arata mai de Doamne ajuta...cat de cat. Acum il tund eu, avem o masina automata meseriasa si face minuni (nu mai zic de banii economisiti).

Mesajul a fost prea lung (stiu!) dar am avut chef sa scriu. Poate v-ati distrat citindu-l insa pentru mine astea sunt amintiri de genul...din epoca de piatra. Dar nu m-au marcat psihic ;-).
Lansare de carte Bucuresti - "Romania, Delta Dunarii" de Florin - de Dragos Bora la: 13/12/2004 23:12:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Miercuri 15 dec. ora 18, se deschide expozitia de carte
"Cele mai frumoase carti 2004" din Elvetia, Cehia, Germania,
Marea Britanie si Romania.

Domnul Florin Andreescu, www.adstock.ro, participa cu lucrarea:
"Romania, Delta Dunarii" care a primit premiul Asociatiei Edi-
torilor Romani pentru cea mai frumoasa carte ilustrata.

Lansarea va avea loc la Galeria Noua, Bucuresti.

Custode, Aurora Kiraly.
www.galerianoua.ro



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...