descrierea mea

nu stiu daca e "cel mai" dar pe linga cartarescu, imi vine in minte Sebastian A. Corn. dupa un roman stiintifico-fantastic (2004 Quirinal Ave. parca ii spunea) si unul fantastic (Cel mai inalt turn din Babylon) cu idei apropiate de Neuromancer si/sau Matrix, am citit o carte extraordinara de acelasi autor.

Titlul e "Taie-ma cu taisul bisturiului tau, scrise Josephine", iar subiectul este un doctor aflat intr-o situatie de criza care vrea si incearca sa uite cuvintele. Simplista descrierea mea, dar cred ca e asa de concentrata cartea pe o idee incit orice as spune mai mult ar aduce in defavoarea celor care ar vrea sa o citeasca, poate.

Imaginea care am vrut eu sa o redau a fost "clasa" care James Bond o prezinta, nu caracterul inscenat. Am specificat ideia "la prima vedere". Omul de clasa a fost descris de mine in urmatoarele cuvinte. Dar probabil numai un om de clasa poate sa citeasca mai departe tot ce am scris. :)

Un alt lucru care am omis sa mentionez din descrierea mea al unui barbat de clasa, si asta am facut-o intentionat, a fost "cum arata". Nu trebuie sa arati ca Brad Pitt sau Pierce Brosnan ca sa fii un barbat de clasa.

Da, o femeie trebuie sa fie atragatoare, lucrul acesta vreau sa-l subliniez, dar asta nu inseamna sa te fardezi sau sa te imbraci ca o femeie de strada. Orice femeie poate fi atragatoare daca stie cum sa se intretina si cum sa se comporte.

Daca un barbat se uita numai la femeile care-s trei sferturi goale atunci imi pare rau, nu prezinta clasa.

Si-acum sa-ti dau un exemplu. Eram in Vienna intr-unul din marile centre de business. Stateam la masa intr-un restaurant cind dintr-o data o femeie care trecea prin fata geamului unde stateam noi ne-a atras atentia. Nu cred ca femeia aceea avea mai putin de 60 de ani, dar dintre toate femeile care le-am vazut in Vienna sau oriunde altundeva pot sa zic a fost cea mai sexy femeie care am vazut-o. Era o doamna imbracata intr-un costum de pantaloni negru o bluza rosie, bijuterii discrete dar exceptional de frumoase, coafata, fardata pentru virsta ei, o poseta eleganta si un toc suplu. Eleganta si clasa care am vazut-o in ea este de invidiat. Rar vezi asemenea femei. Nu era frumoasa, nu era nici macar draguta, dar stia cum sa se faca atragatoare. Am stat cu sotul meu si ne-am uitat la ea ca la OZN, si si-acum cind ne aducem aminte ne minunam de impresia cu care ne-a lasat. Sint sigura ca noi n-am fost singurii ei admiratori, si sint sigura ca orice om de pe strada si-a intors capul dupa ea. Asa vad eu o femeie sexy, asa cred eu ca noi femeile ar trebui sa fim. Din pacate rar gasesti barbatii de clasa care pot sa aprecieze asa ceva.

Imi cer scuze daca nu am fost prea directa in textul meu "barbatul roman in diaspora", dar acest lucru a fost facut cu intentie. Asta pentru ca cel ce se stie cu musca pe caciula, va intelege. Iar el este un barbat roman in diaspora. Restul, adica cei ce nu se regasesc in descrierea mea, pot ignora textul cu pricina si zambi mai departe in fiecare zi.Caci nu am avut in intentie a generaliza nimic, ci a spune cuiva ceea ce a creat prin felul sau de a fi. Cuvintele pot fi albe sau negre (vezi intrebarea daca am vrut sa infatises in negru sau alb). Nu culoarea conteaza, ci esenta lor!

Sper ca acesta precizare sa tina loc de explicatie. Pentru ca nu intotdeauna se poate pune punctul pe i. Sunt momente cand cuvintele absconse sunt binevenite.
Cu aceeasi stima,OM

Uitai sa va scriu un amanunt important: sa nu trisati si sa va trimiteti poze unii la altii, ca faza misto este sa incercam sa descoperim cine si care este...hehe!

Ps. ivysor...esti departe de realitate in descrierea mea, but thank's! am zambit...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

am postat pe trancanela 3 ce am gasit ca fiind differenta intre apes si monkeys.. vezi postul #49572

deci, in conluzie, descrierea mea despre "maimutza" e corecta... doar nu si-a dat numele de "ape":)))

Aici e o discutie despre imaginile false pe care unii le au pe internet cu voia sau fara voia lor.
Nu am nominalizat ci mi-am spus parerea.
Incepe sa ma plictiseasca oina asta de bebelusi.
Daca cineva se simte cuprins in descrierea mea cu caracteristicile expuse acolo inseamna ca e realitate si nu se poate supara.
Daca nu se simte nimeni inseaman ca ori eu am o imagine deformata despre viata virtuala ori cineva sufera de mania
persecutiei si sare de fiecare data cand vorbesc in general.


Sunt utilizatori care stau zilnic pe cafenea, cu orele. Desigur ca si ei pot fi impartiti in categorii. Sunt cei care scriu foarte mult proza si
poezie, raspund la comentariile de pe creatiile lor sau citesc ce se mai scrie pe cafenea dar sunt si cei ce nu au prieteni, familie, serviciu
(sau daca au serviciu nu fac nimic acolo decat sa nevigheze)...
de unde stii? esti sigur?
pentru unii useri este jignitor ce spui...te-ai gandit la asta?
Pentru cine? Da-mi un nume de jignit? Tu?
ca sa poti vedea comentariile alea postate din 10 in 10 minute, inseamna ca ai navigat personal! logic, nu?
habar n-aveam ca tu tii statistici si ai timp de ele!
Cand ma leg de inteligenta ta te superi:( Pot intra o data pe saptamana si pot vedea orele la care s-a postat.
poti sa dezvolti ad rem sau nu te tin curelele?
Sa dezvolt ca sunt unii rupti de realitate? Pai toate framantarile astea ce inseamna? Tot razboiul asta absurd?
din nou "cred"...huh, sunt linistit!
daca nu-ti dai seama, chiar TU ai o imagine pe cafenea, creata de tine, cu voie sau fara!
e reala?
oare isi bate cineva capul cu imaginea lui limpede?
un om sincer, e sincer intai cu el si-apoi cu restul.
Spun cred de multe ori pentru ca doar idiotii au certitudini la tot pasul.
Si eu am o imagine dar spre bucuria mea nu simt nevoia sa o cosmetizez. Asa sunt eu.
aha! deci cei care vor useri online, vor semi chat (?!).
decat sa repeti iar "cred", mai bine il intrebai pe om si poate iti raspundea exact de ce nu vrea optiunea "useri online"!
apoi ne ziceai si noua, ca eram curiosi!
Dar tu de ce crezi ca vor useri online? Asa... ca sa umple pagina? Nu e un semi chat schimbul de mp in timp aproape real?
i-ai intrebat pe TOTI userii?
eu am spus clar ca lucrez la strung, de unde esti sigur ca nu e adevarat?
eu m-as mira sa fie vreun intelectual pe mirc, dar mai stii?
Despre tine doar am banuit. ti-am mai spus eu ca aici singura dovada e compotamentul.
vad ca te exprimi la persoana I-a plural, deci ce sa cred?
Sa crezi ca era o exprimare ironica.

focus pe ele doua cand a obosit el. = io-te la el ce'nteresat este de descrierea mea, ia scarpina-te mata in pantaloni cu mainile la ceafa, ca sa nu avem vorbe la recurs ca te-a facut om sa te scapi...cu placa ca si la tine ninge ;))

Ce mah, s-a pus filtru pe google si ti-a ramas doar cafeneaua la..indemana ? :)))

Haorde cu haripioarele alea perpelite de puicute ecologiste...da sa te speli pe maini inainte si ...dupa :))

Daca este important sa le vorbim, dar realmente important, le vorbim! La inceput, cu bastonase, ca la clasa 1, apoi cu silabe, apoi cu cuvinte intregi, le scriem, le desenam, le pictam, le coasem de haine, le urlam, le spargem si vase, ne tavalim si pe jos, apoi ne ridicam, ne incuiem in camera, nu le mai vorbim o perioada, dupa care incepem iar, si tot asa. Depinde de cauza, si de motiv, dar daca sunt realmente importante, se fac toate cele de mai sus.

Daca_cauza nu e de fapt asa de importanta si demersul ar fi inutil sau daunator, se scrie mare pe un bilet ce este de spus, se afiseaza in fatza destinatarului si i se pune termen de citire - 3 zile, sa zicem. Dupa 3 zile se inlatura biletul, i se da foc, intr-un mod putin dramatic, si nu se mai deschide subiectul acela NICIODATA. Decat daca si cand va vrea celalalt, si trebuie sa faca eforturi cel putin egale cu descrierea mea din primul paragraf.

"Adica limba mea-i si a ta " zici tu ,aaaaa....asta explica de ce o amesteci tu putin cu expresii de engleza ?
Istoria noastra ne-o stim cu totii,frustratiile la fel desi uitam cine ne-a facut rau timp de 50 de ani de ciuma rosie si cind mergem la urne ii votam in prostie, dar ne mindrim cu Stefan cel Mare ,Mihai Viteazul si Balcescu...si in continuare criticam pe altii care au facut mai bine ca noi!
Iar cind avem timp de relaxare ii ascultam tot pe Queen sau Rollig Stones si ne tot roade pe noi ca Freddy a fost "poponar" uitind ca muzica lui a descretit frunti intunecate si cenzurate si a facut fericita o generatie intreaga. Miezul ca miezul dar ce te faci cind toleranta-i ioc ?????

Am incercat un tratament homeopatic pentru fiica mea, de pe cand avea 11 luni (acum are 15), pentru durerile de dinti si pentru loviturile pe care le lua atunci cand invata sa mearga si se lovea de diverse lucruri in casa.

I-am dat "chamomilla vulgaris", atunci cand banuiam ca e agitata din cauza dintilor, si se linistea si adormea in cateva minute.

Daca se lovea, ii dadeam "arnica", si intr-adevar se linistea semn ca nu o mai durea, si ulterior nu ii aparea nici un fel de vanataie...

Sotia mea este convinsa de eficacitatea homeopatiei, argumentul fiind ca am aplicat-o unui bebe pe care nu il putem "acuza" de autosugestie...

La dureri de dinti am luat si eu "chamomilla vulgaris", si intr-adevar, durerea s-a diminuat.

Totusi, inca nu sunt 100% convins de eficienta homeopatiei, am inca reticente... De, Toma necredinciosul... :)

Tara mea natala.

Locul in care am visat intotdeauna sa-mi petrec vacanta si nu am ramas decit cu visele.

Diferenta dintre alte Mari si Marea Neagra.

Paharele de bere uitate pe plaja particulara.

Am avut norocul si onoarea sa am o invatatoarea la fel ca cea din operele literare:firava si blajina ca o "mucenita".Cand ne vorbea la ore simteam cum ne invaluie cu blandetea cuvantului pe care din pacate n-am mai intalnit-o la nici un alt dascal.Era modesta si corecta cu toti elevii ei,fie copii de stabi sau de simpli muncitori.Aceasta era invatatoarea mea,DOAMNA ELENA TANDARICA de la scoala generala nr.12 din Craiova.Nu stiu daca mai este printre noi ,dar daca ,da,n-am cuvinte sa-i multumesc pentru ca a existat.Sarut mainile DOAMNA!

Draga mea Catalina, in bancuri si anecdote lucrurile nu se iau in serios.
Sper ca ai sezisat ca e vorba de o glumitza!?

ei hai, uite ca sunt deja doua intrebari si cu a mea vor fi trei :)

De patru ani de cand sunt in Franta urmaresc stirile TV aproape zilnic. Ata eu cat si alti romani au remarcat o obstinenta in a prezenta Romania intr-o imagine negativa si socanta. Maniera tendentioasa in care realitatea e deformata sistematic i-a facut pe romanii care traiesc in Franta sa trimita scrisori de protest la mai toate televiziunile. Aproape toti romanii din diaspora cu care am discutat mi-au spus acelasi lucru: ca au toti impresia ca televiziunile franceze s-au coalizat si ca aparent exista un plan sistematic de denigrare si distrugere a imaginii Romaniei. Cateva exemple: repetarea obsesiva si la ore de maxima audienta a imaginilor cu cainii lui Brigitte Bardot; repetarea obsesiva a imaginilor cu tiganii de origine romana de le Chiosi-le-Roi; repetarea sistematica a relatarilor despre raufacatorii romani din Paris (de parca raufacatori bulgari, arabi sau nigerieni n-or exita, ci numai romani), generand o opinie publica nemeritata si eronata asupra intregii comunitati romanesti formata in majoritate din oameni onesti. Chiar si un banal documentar despre turismul in Romania se transforma intr-o suita de imagini cu niste gunoaie de la margine de oras. Este ca si cum un documentar turistic despre Paris ar contine numai imagini cu gunoaiele si darapanaturile imonde din cartierul Barbes-Rochechuart, sau cu cité-urile din Evry, cu dealeri cagulati...
La un moment dat, in preajma ultimelor prezidentiale aveam impresia ca in Franta infractiunile sunt comise numai si numai de catre romani.

Gasesc ca televiziunile cele mai tendentioase sunt FR3 si M6. La un moment dat am refuzat sa le mai urmaresc jurnalele, nedorind sa ma enervez inutil ascultand cum ne este ponegrita imaginea.

Singurul documentar cat de cat corect despre Romania l-am urmarit la emisiunea "Des racines et des ailes", de pe FR3. Singurul in 4 ani de zile.

Aceasta atitudine regretabila a masmedia franceza a generat o contra-reactie, facandu-i pe multi romani sa isi domoleasca pornirile filo-franceze, incepand sa-i caracterizeze pe francezi de "duplicitari, ipocriti si mincinosi".

As dori sa stiu cam care ar fi parerea lui despre aceasta problema.

Hmmm...dupa parerea mea ar fi trebuit ca afirmatia sa foloseasca "destepti" in loc de "inteligenti", daca personajul chiar dorea sa faca o afirmatie valida (nu neaparat si valabila). Inteligenta o avem de la mama natura. Desteptaciunea ne-o formam in viata. Nu orice om inteligent este si destept, asa cum nu orice om destept este si inteligent.

Pe omu` respectiv il cheama Spencer Tunick. Se gasesc pe web multe poze realizate de el.

Coincidenta este ca domnia sa a fost motivul unui schimb de replici in lista de discutii Fotopro, intre mine si un fotograf american, mai putin prezent pe net - pentru ca uraste computerul - si anume Bruce Esbin.

Intii imi scrie Bruce:

===========================

Spencer Tunick, he is the DUDE!!! When someone is able to get 450
naked women to pose for them in Grand Central Station in NYC, then they are the greatest photographer in the world. Until someone is
able to do this on the Moon then his title will remain.

===========================================

La care eu raspund:

> I am very curious to see what pictures it have made...
>
> His site is ... I have not words... go here:
> http://www.spencertunick.com/individuals.html
>
> It is an idiot... This pictures are made by a groggy man... I cannot
> believe.

> Best regards,
>
> Dinu
=============================================
La care Bruce:

Though I was making a joke about Tunick being the "world's greatest
photographer". All joking aside however I do think he is a great
photographer, and I'll tell you why. Photography as you know is just a
tool that allows people to see many different things in a two
dimensional world, a world that despite being two dimensional still
enables us to experience the image on a high information level.

For me the genius of what Tunick does is showing the Homo-Sapien
species as group of animals without the usual protective barrier of
clothing in different and varied environments. Very interesting
environments at least for me. Buenos Aires, New York City, Antarctica,
Vienna, St. Petersburg, etc. all juxtaposed with a single naked human
form or in huge naked groups. It is strangely interesting because it is
something we would never see otherwise especially the groups. In that
sense it is art because it allows us to see something very unique and
thought provoking on the nature of being human.

Some people could say anyone with a camera could take a picture of a
naked person outdoors, and they would be right, however let them try
and go through the effort to organize the large groups of people and
get the permission of international city governments as Tunick
succeeded in doing. So for me Tunick is far from being an "idiot" or a
"groggy man". For me he is a genuine artist with a nice sense of humor who is exploring the human form in an interesting way through the use of photography.
==========================================

Replica mea este:

> All that you write here is a good sense and true. Seeing so, it is OK.
>
> But... the light, the composition, the color, the perspective, the art?
>
> I need only a idea, only a concept? I do not need any professional sense of the light?
>
> I believe that you understand me...
>
> When I see a picture, I give in my mind notes for technique, art (
> composition) and idea.
>
> 0+0+10/3=3,3...

=======================================
Si Bruce continua:

Sometimes the technique is secondary to the concept, sometimes the technique is the concept. What I've found refreshing with Tunick's photography is his relative lack of obvious technique, the almost snapshot like quality of his pictures, as if he just showed up accidently with a Ricoh G1 loaded with color negative film and just snapped a shot of this strangeness before him.
This is what gives it power, the utter banality of technique.

============================================================

Asa ca si intre profesionisti parerile sunt impartite.
Succesul comercial al lui Tunick este insa imens.
Mie personal nu imi place ce face. Asta nu conteaza desigur.

Am vrut sa vedeti insa dincolo de usile inchise cam cum gindesc fotografii...sau unii dintre ei.

Dupa mine, talent este sa iei o cizma si sa o fotografiezi, si sa para mai atragatoare si mai sexy decit o playmate, nu sa umpli o gara cu o suta de femei goale si sa faci glamour.

de fapt intrebarea mea era, mai este solidaritatea intre derbedei o virtute cu care acestia se pot lauda?

Tin minte ca bunica-mea din Moldova ne facea. Sunt delicioase! :)
Multumim pentru reteta, cred ca o vom incerca in premiera "di Craciunul aista" :)

Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.

am primit de ziua mea 2 carti ...total opuse...emil cioran tratat de descompunere si paulo coelho alchimistul...sunt faine amandoua dar tratatul nu am reusit sa-t termin de citit, insa paulo coelho a trecut deja pe la jumatate din clasa mea(11 de liceu)merita citita...inca nu am reusit sa dau de alta carte dar cu siguranta si celelalte sunt la fel de reusite!!!!
un mic citat ca sa te conving...
"iubesti pentru ca iubesti.nu exista motiv pt care sa iubesti..."restul il afli citind...a fost singura carte pe care am citit-o pana nu am mai rezistat de somn si dimineata mai departe...is niste chestii adevarate despre viata...si inveti multe...prinzi curaj si ambitie!
...parerea mea!
te rog sa-mi trimiti pe mail impresiile dupa ce ai citit...si pe cand o rubrica cu cioran????
ufo strengaritza