comentarii

descrierea personajului principal din nuvela toiagul pastoriei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
rezumat: - de PROUDFRECKLED la: 09/09/2011 14:26:14
(la: Poveste nemuritoare pentru copii si nu numai Part II)
Petru cu sabie, si Petru cu ceile imparatiei, sunt cele doua personaje principale. Petru si Petru comploteaza( cam stangaci ei) sa elibereze imparatia de hoasca (vrajitoare).

Dupa ce scapand de apasare, Petru cu sabie rapune hoasca, Petru cu ceile, face cu el fifty fifty imparatia (a suck and a fuck).


analiza literara mai incolo...
19 - de Tot Areal la: 15/10/2011 14:00:27
(la: SANATORIUL(3))
-Dacă-mi daţi voie, mă voi referi acum la problema cea mai spinoasă. Domnul inspector Rareş Cosmin, de la poliţie, va veni aici să mă anunţe despre cum decurge ancheta. Sper, aşa cum sunt sigură că doriţi şi dumneavoastră, ca totul să se sfârşească cu bine, cu toate că nu prea ştiu cum va fi acest bine, face ea cu o voce mai moale lăsându-şi ochii în pământ. Bun! Acum o scurtă prezentare pentru a vă cunoaşte mai bine,zice privind la mine. Doamna doctor Gloria Ştefănescu, răspunde de sectorul medical „A”.
Aceasta, cea care era între celelalte două, se ridică să o remarc afirmându-şi astfel prezenţa. O salut înclinând din cap.
-Doamna doctor Petrean Marinela, este răspunzătoare de sectorul medical „B”, continuă femeia tenor, iar doamna doctor Tănase Carmen, răspunde de sectorul medical „C”. Absolut tot ce se întâmplă în fiecare sector, cade sub influenţa lor, zice ea mai apăsat.
Văd, cu coada ochiului că numita Petrean Marinela lasă privirea în jos vizibil jenată, iar cea din dreapta ei, Gloria Ştefan mi se pare, se strâmbă ironic la adresa femeii tenor.
-Domnul Ghiţă Chiriac, întinde femeia tenor o mână spre tânărul chipeş de lângă mine, este cel care se ocupă de medicina recuperatorie, dar după cum ţi-ai dat seama, pentru că suntem şi aşa foarte puţini, avem un cumul de funcţii, deci el se ocupă şi de tot ce este pază şi securitate în sanatoriu. Ultimul, dar nu cel din urmă, domnul de lângă mine, arată ea spre micuţul birocrat aplecat peste hârtii, este nimeni altul decât Alexandru Nistor, contabilul şef. În mare, aceasta este echipa, adică personajele principale. Deocamdată atât am avut de spus. Dacă aveţi dumneavoastră vreo întrebare, vreo nelămurire, vă rog s-o spuneţi acum. Dacă nu, vă rog să vă întoarceţi pe sectoarele dumneavostră. Pacienţii ne aşteaptă.
Se iscă o forfotă tipică, cu şoapte şi picioare târşite, fiecare înghesuindu-se către ieşire. Dau şi eu să salut şi să ies, dar femeia tenor îmi face un semn scurt din mână să mai rămân.
-Te rog să mai rămâi o clipă, îmi spune ea după ce ceilalţi au ieşit.
Mă apropii de biroul ei fără să înţeleg prea bine ce este. Între timp, domnul Nistor pare că-şi revine la viaţă. Îmi râde uşor în faţă şi-mi zice :
-Cam rece primirea nu?!
-Las-o măi Adriane, îl dojeneşte femeia tenor. Spune-mi Angela, te-ai întâlnit cu doamna asistentă?
-Cu doamna Magda?
-Da...
-Da, am vorbit câteva minute înainte de sedinţă...
-Are să-ţi arate tot ce trebuie să ştii. Te va conduce peste tot până te obişnuieşti cu locul. Orice vei vrea să şti, ceea ce poate ea să-ţi spună, vreau să zic, o poţi întreba cu toată încrederea. Dacă e ceva mai deosebit, ceva mai important, vii la mine, dar spre să vă descurcaţi şi să vă împrieteniţi.
Văd în ochii ei o lumină, o strălucire, ca un răsărit de soare după furtună. Înţeleg că asistenta asta a mea e mai mult decât o asistentă. Pare legătura directă dintre femeia tenor şi mine. Hâm...
Femeia tenor se ridică şi ocoleşte marele birou oprindu-se în faţa mea şi mă prinde de mână.
-Am nevoie de tine. Sincer îţi spun că am nevoie de tine. Sper să te hotărăşti sută la sută să rămâi alături de noi, căci avem nevoie de tine. Eşti tânără, în putere şi ne bizuim pe
#624078 (raspuns la: #624077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continoire - de munteanu rodica la: 03/01/2012 17:15:20 Modificat la: 03/01/2012 17:16:16
(la: Romanul Sânge satanic a fost desemnat CEA MAI MIȘTO CARTE A ANULUI 2011 în cadrul premiilor Proliteratura)
O scenă, tot neverosimilă, este totuși hazlie: personajul principal are un amic licean (citește: pokemon) și merge cu el la liceu, la ore, înainte de a-l duce la o beție. Acolo, după peripeții diferite la materii diverse, la ora de engleză, venind vorba de „Romeo și Julieta”, sedus de sînii uriași ai profei, cade în genunchi și îi recită cu simțire (in English) monologul lui Romeo dar, la final, nu se poate abține și o mamelește, răvășind ora și conștința didactică a bietei făpturi. Evident că, după, aia toate gagicile din clasă sar pe el, îi cer numărul de telefon sau măcar ID-ul de mess. Uau!
Continua slăvire a super-eroului cult, problematic și irezistibil este aspectul cel mai enervant - dintre cele multe iritante - al cărții. De exemplu acela că o autoare scrie la persoana întîi din punctul de vedere al unui mascul feroce. Tot psihanaliza ne dumirește?
De altfel, domol cu pianul pe scări, că pe la 30 de ani (vîrsta autoarei de altfel) mai toate super-gagicile cu blugii fără dessous ajung să poarte chiloți cu picior sub taiorul negru și fac sex numai sîmbăta, în săptămnile impare.
Acest „prim roman satanic” este un infantilism, o șarjă continuă care își închipuie că o să surpe temeliile societății conformiste repetînd obsesiv cîteva cuvinte obscene și inventînd scenarii de oripilare împotriva mărginirii cetățenilor. În mod normal, orice ins care s-ar purta așa, fie și intermitent, nu continuu ca personajele, ar lua-o peste bot de nu s-ar vedea. Numitele personaje nu au complexitate și nu sînt niște revoltați reali, ci niște „pokemoni cordiți”. Așa că, vorba eroului, ”fuking shit!”, maturizați-vă, copii.
Publicat de Horia Gârbea la 01:21
Etichete: Cristina Nemerovschi "
#626643 (raspuns la: #626642) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 04/05/2012 10:36:47
(la: Sa batem campul dar cu gratie!)
Pai depinde si cum esti prezent ca poate in constiinta publicului, datorita faptului ca scriu despre nimic, in conceptia majoritatii, apar ca asistentele alea de platou care exista pentru a-si etala bustul si muschii fesieri, adica pana la urma au si ele un rol acolo, ii tin in priza pe barbati daca discursul personajului principal este mai neinteresant decat niste buci.
Sunt astfel de emisiuni "salvate" de asistente... :)))))
Deci cand poetii si filozofii cafenelei isi iau ragaz pentru a-si incarca bateriile mentale apare clovnul ca sa nu adoarma asistenta... :)))))
#632272 (raspuns la: #632269) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vai tie Cristina - de munteanu rodica la: 27/05/2012 15:29:10
(la: Ultima vrajitoare din Transilvania - un roman gotic de Anna Vary)
oare ce crezi ca se intimpla daca recomandai cartea simplu si onest fara mentiunea:
""Ultima vrăjitoare din Transilvania" - prima carte din literatura română în care personajele principale sunt fane Sânge satanic (romanul de debut al Cristinei Nemerovschi)."
reducind totul înca o data la tine si publicitate pentru cartea ta? deci da, narcisism!

Despre fragmentul din cartea Annei Vary ,da, cred ca este o carte cumintica care exprima framintarile adolescentei.ramine s-o citim.
Si acuma dispar ,plec sa nu ma incarc cu energii negative de la atita satanism.
Baby Mititelu - de Victorian Silă la: 09/12/2012 00:47:18
(la: "Frînghie" la vizita medicală)
Nu ma prind cum se posteaza un text mai lung. Site-ul ma limiteaza la max vreo doua pagini de-ale mele. Am incercat sa postez un pasaj misto - personajul principal agatind o tipa, gen dragoste la prima vedere - dar ma enerveaza sa sparg povestea in trei bucati.
Capitolul asta de Armata mi-a venit usor sa-l sparg pt ca e format din mici povestioare.
#636964 (raspuns la: #636922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rezumat - de Victorian Silă la: 09/12/2012 18:32:05
(la: Maidaneza si tragerea de noapte)
Tot scopul povestii asteia, este sa prezinte o trasatura a personajului principal: camaraderia si faptul ca-si risca propria piele de dragul prietenilor.
In povestea principala, eroii mei tocmai reusisera sa "loveasca" cu succes intr-o banca, iar Marcel, hotarise sa se lase de escrocherii pt ca tocmai cunoscuse o tipa faina de care se indragostise.
Totusi, bombardat la cap de insistentele celorlati doi din echipa, hotaraste sa mai dea o ultima lovitura "la sigur" in Italia.
#637002 (raspuns la: #636999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 21/01/2013 16:24:55
(la: Fuck friends)
Mai nu sunt chiar tampit dar chiar sa explic asa ca la gradinita? Adica noi, generatia matura, nu ne-am dat in barci decat cu sotia si ne faceam ca nu vedem bunaciunile ce se invarteau pe langa noi fie colege, fie vecine sau chiar contacte intamplatoare ca asa s-a potrivit. Unele dintre ele n-aveau chiar nimic impotriva sa "ridice coada" oferind o variata gama de servicii la tema. Ori cum barbatul prin natura lui este dispus sa serveasca sex asa pe nepregatite, multe incarligaturi ex-familiare s-au petrecut, unele chiar de durata sau asa cum am mai zis, doar intamplatoare.
Tocmai ca doamnele casatorite erau mai fara pretentii caci erau interesate doar de actul in sine ca sa se "scrpine" nu neaparat sa prinda pe mascul in "plasa". Adica nu aveau pretentii si de un suc, un film sau o escapada pe aiurea ca se grabeau sa ajunga acasa la sotul... ;))))
O relatie cu o femeie casatorita era mai "acceptabila" caci si respectiva incerca sa "palmeze" la fel ca si domnul. Astea ramase pe afara de casatorie puteau deveni "periculoase" caci nu prea aveau ce pierde, eventual castigau tot boul nu doar scula cu care se distrasera pana atunci. Astea puneau problema ca esti tot timpul ocupat ca vii la ea doar sa-i dai chilotii jos si sa cante la flautul cu gusa... ca se simte ca o curva.... ;)))))))
Relatii extraconjugale exista de cand lumea si nu cred ca pot soca pe absolut nimeni decat in momentul cand devii personaj "principal".
#639551 (raspuns la: #639548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Baby Mititelu la: 27/01/2013 16:39:01
(la: Dupa dealuri)
Si continua, "filmul lui CM promoveaza o suita de idei dracesti precum homosexualitatea feminina dintre cel doua personaje principale.".
Este evident aspectul lesby dar nu evidentiat.
#640056 (raspuns la: #640052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Baby Mititelu la: 30/01/2013 10:50:32
(la: DEPOZITUL)
Mie mi-a placut. Ideea e faina, un fel de mult zgomot pentru nimic dar la urma urmei nu e chiar un nimic, iese la lumina imaginea unui sat si a personajelor principale- aceleasi pentru orice sat-primarul, popa etc., baba...Nu-i chiar simplu sa scrii despre sat! Tu ai cam reusit. Merita sa o corectezi si sa o publici pe un sit de literatura. Dramaturgie se scrie tare puina.
#640245 (raspuns la: #640241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Victorian Silă la: 06/08/2013 19:07:49
(la: DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL?)
Nu stiu.. saracul o fi el frustrat de ceva daca a scris o carte ca asta. Multumit nu pare sa fie.

Acum sar dintr-una in alta.
Am citit cam jumate din "Viata lui Kostas Venetis" o carte interesanta, un mare scriitor, acest Octavian Soviany, de care eu nu auzisem.
Personajul principal, strimb si schimonosit, predestinat pacatului, este abuzat sexual si abuza la rindul lui tot ce se poate abuza, actiunea undeva prin sec 19.
Arhaismul limbajului, firul narativ, intretaierea povestilor, toate sint fara hiba. Am citit citeva recenzii on line, dar nu am gasit nici una care sa spuna ce cred eu: ca autorul a incercat o parabola a vietii actuale, cea de "care pe care", o lume in care cel puternic il abuza pe cel slab, secretarele (la fel ca cei din reclame)trebuie sa fie tinere si frumoase, limbajul vip-urilor a ajuns cu mult mai abject decit a mahalagiilor de sec 19, inc 20.
Asta voiam sa spun, un alt roman care, cred eu, s-a nascut din frustrarea autorului. Nerecomandat celor slabi de inima.
#646999 (raspuns la: #646996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 06/08/2013 21:19:20
(la: DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL?)
"Si nu e corect? Stefan a trait in sec.XV iar termenul de român a început să fie folosit cam pe la mijlocul secolului XVI. Nu îți tăia capul pentru că nu voia să fie român ci pentru că nu știa la ce te refereai (și ști cât de sensibil era...)."

Este emotionant cum incerci sa-i lustriesti pantofii lu maestru Boia. Aici nu Stefan cel Mare este personajul principal caci saracul a fost folosit doar ca "recipient" din care istoricul nepereche si-a varsat veninul. Daca Stefan n-ar fi stiut ce inseamna roman dar probabil ca n-ar fi fost chiar asa sifilitic sa-ti taie capul chiar asa doar din senibilitatea pe care o descoperisi acum, in schimb Boia stia cine este romanul si ce vrea el si mai ales cine este Stefan in sufletul lui. Si tocmai pe Stefan la gasit sa dea in icter asociindu-l cu romanul. Las-o dracu mai nene, tu citesti ce scrii? Pana acum te bateai cu pumnii in piept ca stii tu ca Boia nuuuuu. Acum vii cu teorii d-astea stiintifice luand-o pe urmele lui maestru ca stii tu ca asa ar fi facut Stefan ca e logic. Mai nene dar de unde stiti voi asa exact ce ar fi facut marele Stefan? Ca pana acum ai cam dat-o in gard cu ce stiai tu sigur... ;))))))))))
#647023 (raspuns la: #647014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 14/02/2014 13:49:29 Modificat la: 14/02/2014 13:58:23
(la: Blestemul pământului pentru abandonarea fraţilor)
Privind acum dupa 25 de ani efectele normal ca putem comenta in fel si chip.
Dar sa va aduc aminte cand dupa revolutiune cand baietii destepti au gasit sursa de a face bani repde si fara sudoare aducand de afara ce era necesar. Daca din intamplare si aici se producea necesarul ala normal ca erau luate masuri ca sa nu se mai intample asemenea anomalii.
Pai sa ne aducem aminte ca printre primele victime a fost combinatul ala din vestul tarii care asigura carnita pe la multi prin jur dar tinand cont ca dupa ce a fost eutanasiat impuscatul impreuna cu cateaua lui de sotie, romanii au avut voie ca si gura lor sa manace carne, se deschidea o larga piata de desfacere interna. Pai si nu era buna aia? Nuuuuu, trebuia desfiintat ca sa poata fi acoperit necesarul de la export. Bine inteles ca nu era rentabil ca mai rentabil era sa aduci din Germania, mai rentabil pentru germani si normal ca si pentru importatori.
La grane la fel, taranul pornise plin de entuziasm sa-si umple depozitele de boabe ca sa duca la siloz dar acolo au constat ca graul lor nu e bun, ca boabele sunt strambe si deci se pot caca pe ele ca sa vezi ce marfa venea de afara, super.
Cel putin fata de tarani daca nu se luau masuri prohibitive pe fata, probabil ca incet, incet evoluau atat ca stil de munca cat si ca organizare si nu mai aratam acum, de pe pozitia de mari specialisti, cu degetul la "lenea" lor si la pamantul care zace parloaga.
Dupa 25 de ani revigoram agricultura romaneaca dar fara personajele principale eliminate cu buna stiinta din ecuatie.
Eu ma pis pe ele de ststistici si de evolutie a agriculturii in alte tari, ca ma uit acum la englezi de exemplu, in documentare fireste, care nu mai stiu cum dracu sa revina la agricultura traditionala dupa ce au ras tot, fauna si flora specifica pentru cacaturile alea de intindeni nesfarsite de culturi stropite cu tot felul de "cocteiluri Molotov".
Daca asta insemana progres insemna ca chiar incepem sa devenim roboti. De ce dracu vine printul Charles in vagaunile astea uitate de lume deplangand situatia in care au ajuns englezii in zonele rurale?
Daca vesticii sunt cretini trebuie sa devenim si noi?
Acum cand se uita la cate o rosie "veritabila" sau ceapa si le descopera in sfarsit gustul, sau orice care nu au aspectul de ceara si dimensiuni perfecte zici ca au vazut pe Dumnezeu insusi.
Acum ei incearca sa repare ce se mai poate in timp ce noi dam cu barda in ce mai exista.
#650640 (raspuns la: #650636) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 25/11/2014 16:46:26 Modificat la: 26/11/2014 05:19:12
(la: Mainile sus)
Nu e Vermont este Ferguson iar relatarea initiala despre intamplare trebuie completata cu un amanunt, vctima a fost impucata de 6 ori. Mai nene nu a fost totusi cam exagerat omul legii sau s-a intamplat ca in filmele cu Sergiu Nicolaescu, cand acesta ca si personaj principal, era impuscat o data, cadea dar se ridica si iar pac si iar lat si iar in picioare si dupa vreo juma de ora cat era ciuruit din cap pana in picioare de-i tasnea sangele prin orificii ca la arteziana, de ziceai ca in sfarsit aprinzi lumanarea, aparea zglobiu in seria a 2-a cusut la loc de ilegalisti... :)))))
#653051 (raspuns la: #653050) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Personaj imaginar - de Dantimis la: 12/03/2004 17:41:46
(la: Strainul)
Alice - ai cazut in aceeasi capcana in care aproape era sa cad si eu: Marian Gruiu nu e o persoana reala ci un personaj imaginar dintr-o povestioara a lui Mircea Pricajan, un tanar de 24 de ani din Oradea.

Pentru autor: Povestirea "Strainul" e o evidenta imbunatatire fata de "Camera de la capatul holului". Presupun ca acestea sunt scrise in ordinea in care le-ai publicat in website-ul tau. Altfel ar fi un regres, ceea ce nu cred. Nu sunt critic literar, de fapt nu am scris nimic in viata mea altceva decat comentarii la Cafeneaua.com, emailuri la prieteni, scrisori si poezii de dragoste in tinerete. Deci nu sunt calificat sa-ti apreciez munca decat din punctul de vedere al cititorului neinstruit.

Intr-o alta conferinta pe forumul asta, Daniel Racovitan si alti utilizatori ai Cafenelei criticau "Camera de la capatul holului". Poate cam dur, dar nu pe nedrept totusi, dupa ce am citit si eu povestioara. Ideea e buna dar stilul e stangaci, dupa cum spuneau si ei. Nu vreau sa intru in prea multe amanunte, ti-am zis ca nu sunt critic, dar ca orice cititor, nu ma pot abtine de a nu-mi da cu parerea.

Un scurt exemplu ca sa intelegi de unde vine critica mea. Poate nu cel mai bun, dar probabil cel mai clar si mai evident. La un moment dat zici:

"Era o dimineaţă de iunie. Soarele răsărise de câteva ore. Păsările nu cântau." Imaginatia ma duce rapid cu gandul la orele 8-9 ale unei dimineti frumoase de iunie. Dupa ce am locuit 15 ani intr-un cub de beton la oras, nici nu ma astept ca pasarile sa cante dimineata, asa ca ultima propozitie e inutila si suna ca nuca in perete. Dar trec peste asta in graba, sa vad ce urmeaza.

Doua paragrafe mai incolo imi tai brusc firul imaginatiei:

"Ceasul mecanic de lângă veioză arăta ora 6,25. În casă începuse deja forfota." Cum adica numai 6:25 dimineata!? Parca soarele rasarise deja de cateva ore! La cat rasare soarele in iunie? La 3 sau 4? Urmatoarea fraza imi clarifica misterul: "Tatăl meu se întorsese ca de obicei târziu de la serviciu, iar acum mormăia obosit cuvinte indescifrabile." Ahaa.. deci e seara deja. "Mama, ..., era în bucătărie, pregătind micul dejun pentru tata şi pentru mine." Deci e totusi dimineata! Interesul meu pentru restul povestirii s-a diminuat deja simtitor.

Iti inteleg temperamentul tineresc, la urma urmei doar cu 10 ani in urma aveam varsta ta, dar nu lua cele ce ti-am scris in nume de rau. Noi romanii avem asa un talent de a asocia imediat critica (in orice domeniu) cu jignirea personala. Nu toate criticile au sensul direct de a critica (jigni) munca unei persoane, parerea mea e ca scopul principal al criticii e de a ajuta un autor in a-si imbunatati munca. Iti spun unde cred ca ai gresit, ca sa stii ce sa corectezi in viitor. Poate altora le va place ceea ce mie nu-mi place. Poate altii te vor aplauda. Te vei forma ca un bun autor doar daca stii sa culegi din toate criticile ceea ce e mai bun pentru stilul tau.

Orice ai alege, nu raspunde cu rautate criticilor care ti se vor aduce. Asta denota imaturitate. Cere explicatii si exemple concrete daca nu crezi ca unele afirmatii sunt indreptatite.

Dar cel mai important: nu renunta! Esti tanar si ai tot timpul sa te cizelezi. Intr-o era cand majoritatea tinerilor stau cu nasul in computere la jocuri, sau la TV, e recomfortant sa vezi ca unii mai au si preocupari literare.

Mult succes in viitor,

Dan

#11937 (raspuns la: #11876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din TRICOLORUL - de anita47 la: 27/08/2004 05:12:53
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)


Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu



"Daniel, de ce "principalul v - de Daniel Racovitan la: 08/11/2005 00:26:51
(la: Arde Parisul?)
"Daniel, de ce "principalul vinovat este Sark'ho"? Pentru ca incearca sa implementeze o politica de "zero tolerance" fata de criminalitate cum a facut Rudy Giuliani la NY ?"

Astea sunt textele lui. Este vinovat, o data petnru ca a declansat violenta, insultand gratuit locuitorii ghetourilor, apoi printr-o politica de harassment continuu al acelorasi locuitori, prin controluri de politie arbitrare, abuzive si insultante. Dar povestea cu Sark'ho e tare veche, trebuie sa urmaresti personajul in timp ca sa iti dai seama cat de dobitoc e. Iar atitudinea acestui fiu de imigrant vis-a-vis de imigranti este cea mai elocventa.
Textele astea cu "omul pragmatic pus pe nimicit infractionalitatea" nu e decat praf in ochii celor care vor sa il mai creada. E un incompetent si trebuie sa dispara cat mai urgent din guvern. Are mentalitatea unui pitecantrop care isi inchipuie ca totul se rezolva cu o lovitura de bata.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#85672 (raspuns la: #85665) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scolari - de onutza la: 11/09/2006 19:46:48
(la: Elevii din Neamt s-au intrecut in “perle” la Capacitate)



Poporul român s-a format prin casatorirea barbatilor romani cu fetele dacilor si invers.

Taranii lui Creanga vorbesc o limba fara greseli de ortografie.

Vazând-o singura pe drum pe Vitoria, taranul a avut impresia ca este nemaritata si s-a comportat în consecinta.

Caragiale este autorul schitelor si nuvelelor sale, ca sa nu mai vorbim de teatru.

Anotimpurile care apar mai des în opera acestui mare poet al naturii
sunt : primavara, vara, toamna si iarna.

Cea de-a doua faza a creatiei lui Eminescu s-a deosebit de prima si a urmat dupa aceasta.

Dupa moartea parintilor sai, Creanga si-a trait viata în continuare pâna în ultimii ani ai vietii lui.

Pesonajele din "Neamul Soimarestilor" sunt reprezentative pentru secolul XVII pentru ca au trait epoca aceea.

Romanul "Rascoala" culmineaza la sfârsit cu un deznodamânt tragic.

Din cauza conditiilor grele, Eminescu a murit de foame toata viata.

In poezia lui Topârceanu gâzele, gândacii si insectele, cum e cotofana,
stau de vorba: "Ce ne facem fetelor ?".

Poetul cânta satul de care nu te mai poti desparti odata ce l-ai parasit.

Cruciadele sunt niste razboaie organizate de papalitatea nobilimii din orientul de apus pentru cuceriri de teritorii.

Datorita faptului ca Lapusneanu chinuia pe boieri taindu-le nasul,
urechile, mâinile etc., el le-a devenit antipatic acestora.

Ludovic al XVI-lea era regele tarii. El tinea cu Franta deoarece era bun prieten cu Danton. Taranimea era împotriva Frantei
deoarece Franta voia sa ocupe tara lor. Insurectii din Paris auzind ca Ludovic al XVI-lea tine cu Franta,
la 1 august 1792 au propus sa fie spânzurat. Franta devine republica!

Cosbuc cânta fetele care vin la râu cu fusta ridicata pâna la brâu.

Pasa Hassan este rugat de Mihai sa lupte ei amândoi, dar el fuge
miseleste si se lupta prin intermediul ostilor.

Viata albinelor e primejduita mereu de insecte ca : tântarul, viespea,
soarecele si ursii care se urca în fagi unde sunt albinele strânse în colonii si depun miere.

Mie îmi plac povestile -scrie un elev de 10 ani- fiindca au în ele
un melancolism care ma face sa dorm.

Imi plac povestile -scrie colega lui de banca- fiindca sunt cu zâne
care câteodata visez ca sunt chiar eu.

Romantismul apare într-o epoca de framântari cataclizmice în care omul, cel mai nobil animal, este ridicat în slavi.

Caragiale caracterizeaza personajele sunt chiar prin contrastul
acestora de a parea ceea ce în realitate nu esti, totodata chiar
prin vorbele personajelor, autocaracterizarea sau prin limbajul
defectuos al personajelor si prin vorbele altora despre acestia.

In secolul al XV-lea limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.

Intâmplarile povestite s-au petrecut vara trecuta, mai exact într-un satulet oarecare.

In "Pastel" vedem o batrâna care alearga agale prin linistea noptii cu taciuni aprinsi în mâna.

Ca orice poezie simbolista, aceasta poezie a lui Bacovia ca lungime este scurta.

Asa cum arata Ion Creanga, in familiile de tarani barbatii erau
numai niste termeni ajutatori asupriti de femei.

Mircea cel Batrân sta la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primeste
cu obraznicie si-l face în tot felul ca pe o albie de porci.

Si asa, dând de bucluc, taranul din "Arendasul român" pleaca multumit acasa.

Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa din motive tehnice.

In codru, acolo unde românul si-a aflat totdeauna un sprijin, îsi
va gasi si tânara fata fragii si capsunile ei.

Fata de taran descrisa de George Cosbuc este o realitate palpabila.

Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diferite fluiere.

Eminescu arata ca fonfii, flecarii si gusatii se adunau în sfatul tarii sa-si satisfaca nevoile.

...Sinteza este o comparatie. La teza nu scriem ca la Eminescu gasim... la Labis gasim nu stiu ce. Sau ca la Eminescu gasim vara si la ala altceva. Nu asa se face o sinteza. Principalul e sa nu fie greseli de ortografie.

Pastelul nu este în fond decât sufletul poetului îmbalsamat în natura.

Cei care comit greseli sunt penibili de pedeapsa.

Primavara e cald si pasarelele se întorc din tarile calatoare.

Datorita geniului sau, Ion Creanga a ajuns sa fie tradus în toate
colturile tarii si chiar peste hotare.

Spre deosebire de tragedie, într-o comedie deznodamântul se termina de obicei vesel.

Caci, în definitiv, ce reprezinta un milion ? Ia, sapte-opt sute de mii, colo !

Atunci când un Aprod Purice îi da calul sau, acesta se face movila
pentru ca mai târziu sa ajunga boier.

Batrânul Dan traieste într-o pestera care-i da un aspect grotesc.

Tipatescu se purta cu nevasta lui Trahanache asa ca si cum ea n-ar
avea sot. Ii trimite scrisori de amor, vorbesc amândoi ca niste
îndragostiti si asa mai departe. La începutul piesei, Catavencu
este adresiv pentru a admira scrisoarea, iar în finalul piesei când
pierde scrisoarea este servil, lipsit de orice gest umil. Toate
personagele din "O scrisoare pierduta" sunt lipsite de incultura.
Deseori Caragiale demasca moravurile mosierilor de a da nas copiilor
lor. Politistul Prispanda vorbeste numai cu perle.

Ora exacta a plecarii trenurilor e de obicei mai devreme sau mai târziu, cum e norocul.

Acolo, la izvor, Labis aude detunatura pustii care constituie moartea gingasei fiare.

La nunta lui Calin, popa este un bondar lenes si gras care nu-i
mai tace gura cântând cântece lautaresti.

Trebuie sa facem o temeinica analiza, nu numai analitica, dar si sintetica.

Cristofel Columb a plecat în America unde s-a însurat cu o bastinoasa.

Estuarul este o pâlnie care se baga pe gura unui râu ca sa se largeasca.






---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
hotel honolulu - de donquijote la: 18/11/2006 21:32:08
(la: TOPUL POVESTIRILOR SCURTE)
e discutabil daca e roman in sensul clasic.
e o secventa de povestiri scurte, cu unele personaje comune, locul desfasurarii unitar, dar n-are actiune unitara si personaje ca un roman. fiecare din capitol (care daca-mi aduc bine aminte are si titlu), are personajoul lui 'principal' si poate fi citit independent fara a pierde din farmec. :)

am citit multe povestiri scurte, e genul meu preferat. daca as reciti ceva in momentul asta, as alege karel chapeck (povestiri fantastice sau cele cu detectivi).

una care m-a impresionat in adolescesnta, e o nuvela a lui puskin cu duelisti, dragoste, etc.- povestea incepe cu un tablou in care erau 2 gauri; nu mai tin minte titlul.:(
#158044 (raspuns la: #158037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de adina.petre la: 19/03/2011 12:52:14
(la: *)
aici "Uşa terasei se închise brusc. Se auzi cheia răsucindu-se, apoi se făcu linişte pentru câteva clipe. Roberta alergă disperată spre ieşire. Găsi o pătură pe jos şi uşa încuiată. " nu se intelege prea bine, cred ca doar mentionand ca "in spatele lor, usa se inchise..." va face mai limpede faptul ca actiunea a fost influentata de un al treilea personaj, inca nevazut.

mai cred ca dialogurile merg mai bine atunci cand replicile sunt urmate de ceva mai amplu, care sa ma faca sa vizualizez personajele si schimbul lor de replici...
de exemplu nu am idee daca ei stau fata in fata, daca gesticuleaza, daca se incrunta...lucrurile astea, pe mine personal ma fac sa primesc personajele ca pe ceva mai complex decat niste masti de plastic care emit dialoguri de care nu ma pot lega afectiv.

in plus, momentan, mi se pare destul de mare discrepanta dintre roberta si mario, in sensul ca despre mario si trairile si gandurile lui nu stiu nimic in mod direct, ca despre roberta.
acum, poate am inteles eu eronat, dar de la inceputul ala cam steril - pe care-l banuiesc insa prescurtat din cauza limitei de caractere - am ramas cu impresia ca este vorba despre doua presonaje, nu despre una principala si satelitul ei.
ma astept la proportii egale, poate ele urmeaza in partea a doua, daca da, ignora partea asta. :)

imi plac descrierile -canapeaua si pernele ei, de exemplu. sunt fana a descrierilor.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...