comentarii

descrierea unui peisaj de munte (fuji) din japonia


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
coralie, :) - de desdemona la: 06/12/2004 15:07:07
(la: Trancaneala Aristocrata)
Merci de aprecieri, sa stii ca ma faci sa ma rosesc (noroc ca imi sta bine). Nu fac nimic special, incerc si eu sa fac ce pot cu mijloace limitate. Imi place dialogul si comunicarea si mi-s dragi toti oamenii deopotriva, cu toate ciudateniile si diferentele lor.
In Bretagne am fost mai demult, acuma sunt in Normandie. Dar poti fi sigura ca nu e prea departe starea meteo intre dept 76 si dept 35. Tot asa ca la voi (ceata dimineata, doar ca nu se ridica in timpul zilei) si mai frig (cand e peste 3 ° zicem ca s-a incalzit). Nu stiu ce sa cred despre canicula de la voi (auzi, 17° parca ati fi la Roma !!!). Vezi, de-aia mi-e ciuda pe cei din tzarile calde (sudisti si mediteranisti) fiindca si eu as vrea sa fiu acolo dar nu sunt. Ca de-ar fi dupa mine m-as ancora in Provence, in sudul luxuriant si nu in nordul polar. Lasa ca e bine si-asa, cine ar mai ramane pe Sena daca eu as pleca ? Trebuie sa fie cate cineva peste tot, prin toate departamentele, ca sa se mentina echilibrul ecologic.
Peisajele cu munti ma vor atrage intotdeauna - ele reprezinta pentru mine un loc ideal. Ma visez acolo. Dar pot trai si in zone mai putin ideale, exista lucruri adorabile peste tot.
Cu bine (asteptand sa ne mai auzim pe-aici)
Desdemona
#30836 (raspuns la: #30675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
apropo - de ducu13 la: 24/11/2006 07:50:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ca tot era vorba de drepturi de autor, mi-am adus aminte si eu de o "mica" intamplare,
insa cu mult mai "pe fata".
La o expozitie de fotografie realizata de un prieten de familie (asta se intampla cand eu aveam vreo 15 ani)
am fost surprins sa gasesc una din fotografiile mele (un peisaj de munte)
cu care de altfel se si deschidea expozitia. Si mai ciudat a fost cand
un "critic" care trebuia sa vorbeasca cate ceva despre expozitie,
s-a rezumat la fotografia mea, laudand-o in fel si chip.
Evident, nu-mi ceruse aprobarea (eram doar un pustan, ce stie tancul ala?!),
si nici macar nu a reactionat dupa asta, lasand in continuare impresia
ca acea fotografie a fost a lui. Recunosc ca filmul pe care facusem fotografia a fost platit de el, insa...
Pe atunci dansul mi-era oarecum model,
de la el prinzand pasiunea pentru fotografie, insa dupa acel "incident" ...
*** - de picky la: 19/01/2008 11:45:49
(la: sinestezie de iarnă cu ceai de soc)
Iar pe fereastra aburită se iţeşte muntele Fuji.

Fain crochiu despre penumbre.
Intruder - de Giordano Bruno la: 03/07/2008 10:27:21
(la: cugetările unui scaun de răchită.)
peisaj de munte
#322120 (raspuns la: #322116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bucu - de zaraza la: 08/12/2008 00:35:25 Modificat la: 08/12/2008 00:36:23
(la: La o cafea...)
lol, hai ca l-am cautat si eu pe bob ross pe google, ca nu stiam cine e. si nu mica-mi fi mirarea cand dadui peste picturi de genul celor ce se vindeau pe tarabe prin mamaia. peisajul cu munte, moara de apa si cascada si fata cu lacrima si frunza, rule! :)


#370602 (raspuns la: #370599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdan - de adina.petre la: 10/01/2009 23:42:17
(la: Ce v-ar place sa cititi?)
Descrierea unui peisaj are punct culminant? :)
#387974 (raspuns la: #387972) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza la: 25/10/2010 13:04:13
(la: Concurs foto - OCTOMBRIE)
21. dosit


22. pahar cu peisaj de munte



23. inghesuiala mare



24. the modern past



25. coltul poetului
Vot - de maimuta la: 25/10/2010 19:47:12
(la: Concurs foto - OCTOMBRIE)
1.Coltul poetului (25)
Super-poza...luminatoare... pentru sufletul meu!
2.Camara fostului muzician (19)
3.Spre sus (9)

Mi-au mai placut: Somn usor(12), Ciocu mic!(16), Pahar cu peisaj de munte(22, Inghesuiala mare(23).

vot - de latu la: 25/10/2010 20:20:54
(la: Concurs foto - OCTOMBRIE)
1 - lucrarea cu nr. 1. ispita
2 - lucrarea cu nr. 22. pahar cu peisaj de munte
3 - lucrarea cu nr. 25. coltul poetului

P.S. De cate ori am voie sa votez?
vot - de Intruder la: 25/10/2010 21:58:45 Modificat la: 25/10/2010 22:00:36
(la: Concurs foto - OCTOMBRIE)
1 - pahar cu peisaj de munte
2 - refugiu
3 - coltul poetului

pacat ca se voteaza doar trei...

am modificat si plec de-aici, c-asa-i zodia mea. :))
#577693 (raspuns la: #577574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lascar Barca - de ET86Tm la: 18/12/2010 23:09:36
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - IARNA)
Pai o taiat din cer, da' o taiat si bunatate de peisaj din dreapta.
Taind inaltimea, desigur trebuia taiat si din latime, dar nu atat de mult si nu doar din dreapta.
Acu nu mai vad musai un peisaj de munte, poa sa fie si un delusor de la vreo marginee de oras. Zapada pe masura tocmai avem zilele astea :))

Urmele de pasi sunt o linie de forta, insa doar in tandem cu cabana. Puse in coltul pozei nu mai sunt o linie de forta ci una ... fortata


Daca nu exista cabana, urmele ar fi consituit doar ele linia de forta. Si cred ca ar fi fost mult mai interesanta poza ;).
#588023 (raspuns la: #588008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Miasmind - de zaraza sc la: 16/06/2011 08:37:12
(la: Un ochi plange si altul rade)
Doar o toamna mohorata, la fel ca mine de altfel.

N-ai intalnit o afirmatie care circula pe internet? Zambeste vietii si ea iti va zambi. Asa ca procedeaza ca atare. Mai mult curaj si incearca in viata ta tot ce iti poate aduce bucurie.

Daca esti inca pe bancile scolii, inseamna ca asta e explicatia pentru care nu ma pot concentra sa citesc tot. E foarte diluat ce scrii. Si eu totdeauna mi-am pierdut rabdarea la descrieri de peisaje. Prefer sa fac click pentru o fotografie. ;) O fotografie, un tablou, spune mai multe decat zece eseuri, uneori, nu?

Menhirul îsi avea psihologia lui. - de DESTIN la: 03/09/2004 03:19:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Amintem in ultimile comentarii ca raspuns dat:

"Milenara noastra istorie, cultura si credinta dacilor, odata citite, studiate sunt reale surse ce vin sa ne vorbeasca despre nemurirea sufletului."

TRECUTUL ESTE GARANTIA VIITORULUI - DACIA STRABUNA

O dovada ce sta marturie – formidabila ideologie, pe care dacii au raspandit-o în toata lumea, prin marele flux dacian,asezand, totodata, pe langa temelia scolilor teozofice si temelia unei singure biserici.

Biserica daciana universala, dupa cum constata marele Pitagora.

Simbolul acestei biserici este bolovanul de piatra – menhirul.

Carpatii nostri devin sfinti: “Piatra Domnului” (Car ˆ piatra; pati ˆ Domn), în limba clasica armeana, care este o ramura dacica.

Menhirul este un cuvant compus: men ˆ spirit; hir ˆ hire – hirea (firea) omeneasca, în perioada ei de trecere din tertiar în cuaternar.

Menhirul = Simbolul perfectiunii si al vietii eterne.

El stabileste o norma în viata omului.

Este un nucleu divin.

Menhirul îsi avea psihologia lui.

Strabunii nostri i se închinau,cu credinta ca se adreseaza însasi divinitatii, iar în aceasta forma sadita adanc în sufletele lor, ca trimis de sus, menhirul se raspandeste peste tot pamantul.

“Sub acest înteles a patruns peste tot locul unde exista suflare omeneasca, punand temelia unui singur lacas – biserica universala si a celei dintai scoli doctrinare, desavarsite de marii initiati care le conduc.”

Pentru explicarea faptului,amintesc de profesorului arheolog Archinti, care, în cartea sa Degli steli, vorbind de menhire, spune:

“Istoria si descrierile calatorilor antichitatii, ca si arheologii moderni, au semnalat existenta unei imense cantitati de monumente brute, mai primitive decat toate monumentele cele mai frumoase ale antichitatii”. Aceste “razii”, de cea mai veche arta primitiva se gasesc raspandite în întreaga omenire. Oriunde ramane amintirea unei stravechi civilizatii”

Intalnim aceste monumente pe toata suprafata pamantului, pe ambele emisfere, în unele locuri sunt mai numeroase, iar în altele sunt dispuse la distante foarte mari si rare.

Cele situate în afara Europei sunt putine si foarte departe unele de altele, iar cea mai mare parte au aspectul de adevarate opere de arta, care au scapat atentiei arheologilor.

Cele existente în Europa starnesc de secole curiozitatea si interesul oamenilor de stiinta si inspira o teroare mistica celor din jur.

Numele lor e menhir sau menir, iar cea mai mare parte se gasesc în Franta (Bretania), Anglia, Irlada, Scotia etc., formand mari aliniamente sau cercuri sfinte (Cromlech). Noi avem Curm. Numele lor sunt luate din vechile dialecte galice.

În regiunile unde este prezent menhirul, populatia vorbeste un dialect neanteles nici de francezi, nici de englezi etc. ceea ce denota ca numele lor sant luate din vechile dialecte: menhiri, cromlechi; în Sardinia – “Pietre del circo”“ toate cu acelasi caracter religios.

Obiecte de groaza mistica, sau de teroare, de legende stranii, fabuloase si socotite opere supranaturale, ele sunt anterioare oricarei arte orientale egiptene sau asiatice.

Intrebarea este :
cum si cu ce mijloace preistoricii au putut ridica în picioare acei monoliti, menhiri, de înaltimi si grosimi considerabile atingand zeci de metri?

Asemenea monumente se afla în nordul Frantei (Armorica), în Anglia (Irlanda), în Spania, dincolo de Gibraltar, în nordul Africii.

Ptolemeu, marele geograf, le gaseste în Egipt.

Se mai semnaleaza în Rusia, prin Siberia, India, Asia (Chaldeea, Persia, Palestina), în America si peste tot pamantul.

Profesorul italian Ed Morse a descoperit grupuri de dolmene la baza muntilor situati la 10 mile de Osaka (Japonia).

În toate aceste regiuni, traditiile locale spun ca popoarele vechi îsi faceau rugaciunile înaintea acestor pietre, încredintati ca se adreseaza însasi divinitatii.

Cu ele si-au facut oamenii lacasuri de rugaciune, mari aliniamente, cercuri sacre.

Menhirul este temelia bisericii universale, temelia adevaratului ortodoxism, în sensul strict al cuvîntului.

Cu toate acestea …de ce?
Conciliul Ecumenic tinut la palatul Trulli din Constantinopole, compus dintr-o preotime influentata de Vechiul Testament, a hotarat sa se darame pretutindeni aceste pietre sfinte, oprind pana si pomenirea numelui lor.

Unul dintre membrii Conciliului a dat ordin sa se distruga pietrele sfinte din Galia.

S-a lovit, însa, de rezistenta antropologului Quatrefages, care s-a opus acestui ordin.

Pe întinsul Galiei, s-au descoperit peste 15.000 de asemenea monumente sacre, cu toate intemperiile si mai ales distrugerea oamenilor.

Pitagora spune:

“Ceea ce se misca în tine, ceea ce se numeste – tu – sufletul tau este un dublu eterat al corpului, care cuprinde în sine un spirit nemuritor.
Acest corp spiritual este organul spiritului. El slujeste sa însufleteasca corpul, care fara dînsul ar sta inert”.

(va urma in conferinta: Cum gandim?)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala;


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20914 (raspuns la: #20911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
japonezii, germanii.. - de GRANDMOTHER la: 14/10/2005 19:49:57
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
Da, japonezii, germanii, dar nu prea tare cei de o origine cu noi: italienii, francezii,spaniolii, portughezii..si nici tracii de pe langa noi. Eu cred ca este foarte multa influenta genetica in comportamentul nostru. Sunt nascuta in Muntenia, crescuta tot acolo. Facultatea am facut-o in Iasi si dupa aceea am lucgrat un timp in Ardeal. Asadar am intalnit ROMANII> Cel mai prost(educational vorbind) se prezinta patura pe care as numi-o "mahalaua orasului". Este greu de educat pentru ca undeva, in urma, nu demult, l-au pierdut pe Dumnezeu dar li se pare ca stiu mai mult decat toti pe lumea asta. Taranii nu: ei inca mai cred in Dumnezeu, nu pot primi noul dar au un bun-simt innascut. Si exista mari diferente intre taranul roman din muntii din jurul Albei-Iuliei si cei din Iasi. Ardelenii sunt iuti la manie iar in lumea lor cred ca mai dainuie legile dace. Din contra, moldovenii sunt mai latini, mai veseli si mai lasa-ma sa te las; colerici si usor isterici. Nu semanam deloc cu saxonii si nici cu japonezii. Cati kamikaze romani credeti ca veti gasi? Si totusi, existam si dam din cand in cand un Eminescu, asa ca iubiti-i pe romani.(se pare ca azi nu mi s-a furat poseta prin tramvai)
Cernica bai - de namol - si de peisaje - de Dinu Lazar la: 07/11/2005 08:10:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Foarte foarte interesant linkul domnului Dipse, cu multe fotografii grozave; sunt foarte curios ce or fi facut si ceilalti; am pus si eu ceva la http://www.lehrer.ro/fb/ - a fost o frumoasa zi de minunata toamna,
un loc cu multe peisaje generoase, unde la citeva minute te credeai ba in Canada, ba la munte, ba in tundra; si un grup grozav de amici
in ale fotografiei, care m-a invitat si pe mine sa dondanim; facuram peste 12 km intr-o mocirla incredibila care parea fara sfirsit si cind ajunseram la locul faptei s-au realizat pe nerasuflate
citeva mii de imagini ce urmeaza sa le editam in zilele lungi de iarna.
Incaltamintea ar avea multe de povestit, dar nu stiu daca a fotografiat-o cineva; cind ne intorceam, un copil se dadea jos din masina la manastire si ne-a privit speriat: mami, aia sunt plini de noloi.
Altfel eu sunt cel ce multumesc fotoclubului pentru dixtractie, transport si increderea ca labirintul nesfirsit de la inceput prin padurea fara
carari nu se va solda cu o ratacire in timp si spatii fara sfirsit - a fost grozav.
#85387 (raspuns la: #85379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rapitza, primavara, cafeaua la munte - de Dinu Lazar la: 15/05/2006 09:32:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cimpurile de rapita arata superb pe linga dealuri; aproape de Metro Ploiesti,
linga drum, sunt mai multe cimpuri de un galben mirific unde se pot face imagini interesante.
Sigur, pentru asta trebuie stare, timp, si noroc de timp interesant, nori, si chef de
asteptat seara sau dimineata, cind s-ar putea face acele imagini interesante
la care speram cu totii.
Mergind mai departe, catre munte, vedem ca primavara incepe sa apara si mai sus.
La sirnea, Pestera, Fundata, adica in acele locuri de linga Bran care ar trebui
inscrise cu litere subliniate in memoria oricarui cautator de imagini de peisaj
interesant, se pot face fotografii exceptionale cu muntii inzapeziti de nu prea
departe si pasunile pe care sunt deja copaci infloriti si cimpuri de iarba
reavana si flori de primavara.
Aproape de Sirnea am detectat o mica pensiune aflata intr-un loc grozav;
din camera vezi rasaritul peste Bucegii inzapeziti si in jur sunt milioane
de locuri unde se pot face peisaje grozave.
Eu mai merg acolo si in uichendul care vine si daca sunt cafegii care
au cu ce sa vina ( masina) si au chef de ceva imagini foarte interesante
si poate, cine stie, au stare chiar de discutii pe teme fotografice, pot sa ma
contacteze pe adresa de mail de pe situl meu, poate punem de o expeditie
de dezmortit declansatoarele; cam pina miercuri rebuie sa fac rezervarile
si costul ar fi pe la 35 de lei cazarea de cap de trepied la camera cu 2 paturi
(deci camera e 70 de lei) si cam 30-40 lei mesele pe o zi.
Fiecare camera are dus, grup sanitar, apa calda, ceea ce in zona e cam rar.
La parter e o sala de mese sau de sedinte sau de discutat imagini la laptop.
Pretul nu include workshop-ul, nu e - deocamdata - asa ceva,
eu merg doar sa fac poze si sa iau ceva aer curat la ghiozdan.
Daca va fi cerere, desigur, s-ar putea face acolo si o mica scoala foto de vara.
Sunt cam 3-4 ore de mers lejer cu masina de la Bucuresti, la 30 Km de Bran,
si locu e lintre Bucegi si Piatra Craiului, pe un drum comunal aproape necirculat.
Cine vine, ( daca o veni cineva) ar trebui sa aiba notiuni macar mai avanasate de imagine,
altfel pierde timpul.
#122327 (raspuns la: #122263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
numai pictura propriu-zisă? - de Simeon Dascalul la: 20/09/2006 16:16:15
(la: Pictori şi picturi)
Atunci ar trebui să-i las afară pe Escher şi Piranesi. În fine, dacă ne limităm la pictură aş începe cu Caspar David Friedrich.

Apoi sunt pictorii de dinainte de Rafael, nu vorbesc de prerafaeliţii propriu-zişi, ci de Perugino, Verrochio, Bellini care reuşesc, poate mai bine decât Friedrich să dea impresia de dincolo. La fel Carpaccio cu a sa apariţie a crucificaţilor.

Îmi plac Botticelli şi Filippino Lippi, îmi pare că picturile lor dau impresia de dulce. Şi invers, Mantegna pentru consistenţa pietroasă a tablourilor sale: cei doi sfinţi Sebastian, cel de la Luvru şi cel de la Viena. Şi calvarul din San Zeno. S-a păstrat prea puţin din cât a pictat – frescele romane distruse în 1780, capela Ovetari în bombardamentele din ’44.

Giorgione cu Judith şi Madona din Castelfranco. Tintoretto pentru că reuşeşte tot atâta echilibru în tablorile lui în mişcare cât Poussin în peisajele statice.

Pictura olandeză pentru peisaje, interioare burgheze sau de catedrale. Totuşi nu ceea se consideră a fi vârfurile sale – nici Vermeer şi nici Rembrandt.

Matejko - în bătălia de la Grunwald aproape că seamănă cu Tintoretto.
Levitan – deşi nu-i slav, mie-mi pare că reuşeşte perfect să reprezinte Rusia nesfârşită de care scria Lermontov.

Louis Janmot nu apare niciodată în primele rânduri ale istoriei artei, îl ştiu probabil mai degrabă specialiştii în şcoala lyoneză. Dar mi-a plăcut „cărarea greşită" de cum am văzut-o, probabil fiindcă o asociam cu şcoala.

Van Gogh caracterizându-şi tablourile ca impresionism japonez a adus la modă pictura niponă. Care nu-mi place, cu excepţia lui Hiroshige. În schimb prea puţin cunoscuţi sunt chinezii: „fluviu şi munţi pe o întindere de zece mii de li”, „omul în faţa stâncii”. Sunt frumoase şi despre câte dintre picturile „mari” ale artei occidentale se poate spune asta?

Era un subiect pe cafenea - „cărţi care v-au refuzat”. În acelaşi stil s-ar putea povesti şi despre tablouri.
Aş începe cu meninele lui Velasquez - „una dintre marile culmi ale picturii universale e atinsă aici”, cam aşa scria într-o carte veche. De atunci pot să bifez reproduceri mai bune, descrieri mai stufoase, dar tot nu pot s-o văd nici măcar frumoasă.

Tiţian. Şi Vermeer cel admirat de Proust şi de Picasso. Ultimul se exprima cumva de genul că ar da toată pictura italiană pentru Vermeer din Delft.

Rafael iarăşi n-ar fi însemnat decât o nedumerire dacă nu ar fi lăsat şi Şcoala din Atena. Într-o reproducere color – nu arată aşa de bine: deteriorată, ştearsă şi în culori palide – dar când o văd în alb-negru e aproape sigur cea mai frumoasă pictură.
Areal - de zaraza sc la: 06/08/2013 10:08:51
(la: EVADAREA)
De unde stii ca trupul si sufletul au fost facute simultan? Daca sufletul exista deja si numai a fost "suflat" atunci?

Te intreb pentru ca asa luam de bun dogma bisericii, si apoi ne miram ca oamenii se departeaza de Dumnezeu. Pai daca incepe sa miroasa a fals... Sufletele exista independent de trup. Sufletele preiau un trup ce urmeaza sa se nasca, il preiau in timpul primelor saptamani de sarcina. Ca exista reincarnare, hai sa trecem acum peste asta, nu despre asta e vorba. Sufletul e de fapt constiinta, una cu Dumnezeu. Ele se desprind/se nasc din constiinta=Dumnezeu in diferite momente. Cu mult inainte de aparitia pamantului sau dupa aparitia lui.

Sa nu ne indoim de ce spune biserica? De-a lungul timpului si-a mai revizuit afirmatiile...
Sa nu uitam ca si "imaculata conceptiune" e acum perfect posibila in spitale. De ce as crede ca Eva a fost creata dintr-o coasta? Pentru ca n-am auzit ca biblia se exprima prin metafore? Si de ce e asa? Pentru ca adevarul asupra creatiei nu il putem exprima in cuvinte. Nu are stiinta inca disponibile cuvintele samd.

Stii ce zic eu despre "chipul si asemanarea"? Ai auzit despre fractali? E un model care se repeta de la foarte mic la foarte mare. Si a fost utilizata aceasta imagine din geometria cosmosului in desenul animat. Iar peisajele obtinute arata foarte real. Iei schita unui munte, din trei linii si multiplici si obtii un munte, cati vrei, cu detalii, cu stanci etc. Acolo e descrierea fractalilor in cuvinte pe intelesul omului de atunci. Natura e organizata pe aceasta baza. Se vede intr-un copac, oriunde, daca ai spirit de observatie.

Pacatul nu exista. E inventia oamenilor care au vrut sa tina pe ceilalti sub ascultare. Trupul nu ni s-a schimbat din cauza pacatului, acolo se poate referi la alta dimensiune a existentei, dimensiuni care difera intre ele prin nivele de vibratie. Totul in natura vibreaza: de la vibratii grosiere - natura minerala, la vibratii fine, natura spirituala.

A face dintr-un sange tot neamul omenesc...
Pai ce! Voiai sa iti spuna acolo despre ADN?

Mantuire sau iluminare. Omul sa constientizeze ca e spirit si ca aici pe pamant a venit sa acumuleze experienta. Nu e nimic de castigat sau de pierdut inafara experientei. Sinucigasul nu pacatuieste cu nimic, decat ca renunta la viata voluntar, inainte sa afle pentru ce a venit.

Nu pacatul a stricat omul, ci exacerbarea ego-ului. Biserica spune sa iti pierzi Sinele, ca sa castigi viata vesnica. Aici e chestie de cuvinte, de inteles. Prefer sa denumesc ego-ul acea "energie" care e prea puternica si ne intuneca spiritul. Ego-ul e asa-numitul diavol. Ego-ul trebui redus la ceea ce a fost proiectat initial, sa slujeasca omul pe pamant. El ne ajuta sa ne vedem separati de restul, caci constiinta care ne insufleteste pe toti e una.

#646953 (raspuns la: #646872) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Soare si senin si scurtatura peste munte - de zaraza sc la: 20/03/2014 10:53:24
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/soare-si-senin-si-scurtura-peste-munte

"Primii 70 de kilometri de astazi sunt intr-o usoara coborare pe valea larga a unui rau ce pare in anumite momente secat. In Turcia nu mi-a fost niciodata clar in ce directie curg raurile, pentru ca relieful e atat de muntos si de haotic incat nu sunt directii clare ca in Romania de genul toate raurile la sud de Carpati curg spre Dunare. Aici unele sunt secate, unele curg doar in anumite perioade, unele se termina in baraje de acumulare si nu poti niciodata sa te bazezi ca drumul urmeaza firul unui rau si e doar deal sau doar vale.

In schimb ritmul de inaintare e unul de zile mari si kilometrii curg astazi fara efort. Pe drum trec si pe langa o inmormatare musulmana. Tot vazand cimitire si morminte in locuri care de care mai pitoresti, chiar ma intrebam daca exista un fel de ritual de inmormantare. Tot pe drum ma opresc 3 turci care tocmai luau pauza de masa si imi dau un fel de variatie lamanchun, foarte bun de altfel.
[...]
Toate bune si frumoase pana cand apare un indicator cu 10% panta pentru urmatorii 10 kilometri. Initial am zis ca e greseala, dar dupa 2 ore si 8 kilometri in urcare mi-am dat seama ca a fost pus bine indicatorul si oricum trebuia sa se compenseze putin usurimea cu care s-au scurs kilometri din prima parte a zilei. In schimb drumul e absolut superb si pot spune ca a fost una din cele mai frumoase scurtaturi pe care am fost pana acum. Pe langa faptul ca masinile treceau cam una la o jumatate de ora (nu cred ca erau prea multi cu masina care voiau sa sara muntele pe aici) peisajele sunt absolut superbe, cu sate insirate pe coasta dealurilor pe la 1000 de metri, cu munti in jur si cu zapada.
Soarele apune inainte de a ajunge in unul din putinele sate de pe drum, care nu cred ca au vazut turisti in ultima suta de ani si unde devin o mica vedeta incercand sa cumpar ceva de mancare de la magazinul satului. Cam greu cu explicatul a ce vreau sa cumpar, dar gasesc pana la urma bulgur, crema de ciocolata, mere, branza din sat toate cumparate de la un mos turc ce tinea magazinul, care chiar voia sa ma ajute.

Pana cand termin cumparaturile s-a lasat deja noaptea, dar in seara asta o sa mai pedalez cativa kilometri pentru a gasi un loc de cort si pentru a scurta putin kilometrii pentru ziua urmatoare. In plus, deja e zapada peste tot, si nu am nici un chef sa pun cortul in zapada, eventual cu ceva noroi, iar luna e aproape plina si se vede ca ziua. Iar muntii si locurile arata cel putin magic sub lumina lunii.

Dupa inca 12 kilometri in urcare mai usoara gasesc pana la urma si un loc de cort fara zapada, sub un palc de brazi pe marginea drumului si in timp ce pun cortul vad cum umezeala de el ingheta instant. Clar o sa fie frig si in noaptea asta. Frig dar uscat."


Muntele cu mai multe infatisari - de zaraza sc la: 28/03/2014 10:08:52 Modificat la: 28/03/2014 10:12:21
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/muntele-cu-mai-multe-infatisari

"E noapte si un catel tembel din satul vecin latra cu insistenta de cam o ora. In timp ce scriu postarea in cort nu pot decat sa sper ca la un moment dat o sa se plictiseasca si o sa se duca la alte treburi, dar deocamdata nu e decat extrem, extrem de enervant. Sunt cu cortul pus la 1300 de metri, dupa Sasvad, inainte de urcarea pana in pasul de 2600 de metri. Am preferat sa raman mai pe jos pentru a evita o noapte petrecuta in zapada si pentru ca pe valea pe care am urcat astazi a fost neasteptat de cald.

Nu stiu cum sunt climatele si microclimatele in Turcia, dar cert e ca la munte ma asteptam sa fie mai frig, si totusi astazi a fost prin zi in care as fi putut pedala in tricou si in pantaloni scurti. Iar odata cu microclimatele s-a schimbat in mod radical si vegetatia, de la un peisaj gen Elvetia de dimineata, o vale sterpa, stancaoasa si rosiatica pe care am inaintat la mijlocul zilei pana la zona de pasuni inalte ce se gaseste pe langa Sasvad. Peste tot munte si totusi diferente atat de mari, uneori chiar de la un versant la celalalt. Oricum arata extrem de spectaculos muntii astia, poate si pentru ca pana acum nu am mai vazut munti atat de sterpi care sa aiba in acelasi timp varfurile acoperite de zapada.

Si in acelasi timp si diferentele de nivel sunt mult mai mari, in vreme ce pedalez pe fundul unei vai la 400-500 de metri vad la distanta nu foarte mare varfuri inzapezite ce se ridica pana la 3400-3500 de metri, in interval de cativa kilometri, astfel incat trebuie sa sucesti putin gatul ca sa te uiti dupa ele. In schimb si toata ziuua a fost cam o urcare continua, si ritmul de peste 100 de kilometri pe zi de pe malul marii e doar amintire. Astazi viteza la deal variaza intre 5 si 10 kilometri la ora, dar cu pauze pentru poze si pentru odihna mi se pare ca trec mult mai repede decat acelasi numar de kilometri pe malul marii. Si in acelasi timp tot respectul pentru drumarii turci care au croit drumuri pe aici."




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...