descrierea unui peisaj deiarna

Descrierea unui peisaj are punct culminant? :)

Doar o toamna mohorata, la fel ca mine de altfel.

N-ai intalnit o afirmatie care circula pe internet? Zambeste vietii si ea iti va zambi. Asa ca procedeaza ca atare. Mai mult curaj si incearca in viata ta tot ce iti poate aduce bucurie.

Daca esti inca pe bancile scolii, inseamna ca asta e explicatia pentru care nu ma pot concentra sa citesc tot. E foarte diluat ce scrii. Si eu totdeauna mi-am pierdut rabdarea la descrieri de peisaje. Prefer sa fac click pentru o fotografie. ;) O fotografie, un tablou, spune mai multe decat zece eseuri, uneori, nu?

Multumesc pentru raspunsuri...
Am citit intr-o prezentare de-a ta ca ai o preferinta pentru peisaj.
De ce peisajul?

Cine doreste sa vada fotografii extrordinare de peisaje, semnate de Ansel Adams si multi altii, opoate face la
www.anseladams.com

Multumesc, Mya si Mary, pentru apreciere si incurajare. De fapt locul descris e atat de special incat e greu sa nu iti inspire dorinta de-a-l impartasii cu altii, si cuvintele se nasc automat numai cand iti amintesti senzatiile avute. E un sit de renume mondial (asa spun informatiile turistice). Dar sunt multe alte colturi de natura (uneori mai putin vestite) in care poti descoperi senzatii neasteptate ... daca esti relaxat si curios, si ai ochii deschisi. Problema e ca le uiti repede daca nu le 'filmezi'.

Mary, ca sa iti spun drept, descrierea mesei la restaurant n-ar fi fost chiar pe masura peisajului (restrictii de buget, timp si mofturi alimentare). Dar pentru iubitorii de 'fruits de mer' sunt o multime de restaurante, unele mai bune unele mai rele. Noi ne-am marginit la un 'meniu breton' (crepe salee, crepe sucree si un bol de cidre).
Din ce spui inteleg ca nu stai departe de granita cu Belgia sau Franta mai la nord de Strasbourg. Daca in sase ore ajungi acolo, probabil ca ar fi bine sa iti aranjezi sederea in orasel si sa stai doua zile, de asemenea ar fi bine sa stii ce fel de maree sunt in acel moment (mari, mici, si la ce ora). E mult mai fain daca poti sa faci si circuitul pe jos, la picioarele falezelor, dar nu ai prea mult timp, si nu poti intarzia, ca te uda apa. Daca dai un 'search' pe google cu etretat poti vedea imagini 'live' de acolo la un sit webcam, luate din ora in ora. Mai mare dragul.

Desdemona

Mdea, nici eu nu stiu ce sa fac. Normal, daca pune la calcul toate cele, nu merita scos capacul... vad eu ce o sa fac

Si intradevar peisajele sunt foarte frumoase. Remarcabile imagini ale lui Dipse, preferatele mele dintre toate fotografiile lui. Sper sa ne intalnim sa stam la o poveste cand mai dau prin capitala desi nu ne "cunoastem" decat de pe forumuri si alte galerii online.

Astept si eu cu nerabdare data de 20 decembrie cand e pregatit un tur prin Maramures cu 2-3 fotografi/prieteni, sper sa iasa ceva bun din toata treaba. Si sper sa nu sufere aparatul din cauza temperaturilor :)

Felicitari din nou pentru peisaje. Foarte frumoase.

Sa incercam altfel: Un album de moda splendid si alb negru a fost lansat de Bogdan Petru, dar din pacate la un "search" pe motoarele de cautare cele mai cunoscute nu apare nimic ! Eu am vazut albumul la domnul Parvan de la "focus'94" si am ramas placut impresionat ! Daca tot nu se potriveste cu descrierea mai incercam sa aflam cate ceva si povestim tot la o cafea !

p.s. Superbe peisajele domnului Moise !

cu stima,
Narcis Virgiliu

www.narcisvirgiliu.ro
www.photoartgrup.ro (in constructie)

Sunt frumoase peisajele astea compozite.

Descrierea unei persoane este destul de dificila mai ales daca nu ai nici un reper vizual. La o prima vedere care sunt aspectele de care te poti lega? Numele sau nickname-ul spune anumite lucruri de aceea persoana. Apoi modul cum gandeste, parerile impartasite si valorile la care adera.

Exercitiul de imaginatie sa continue!
Rac ai dat dovada de imaginatie.

am citit descrierea...si m-am amuzat foarte mult...mai este drum lung pana la Pesci ...el este un mare talent si a ajuns la un nivel pe care eu nu-l voi atinge niciodata...avand in vedere ca din punct de vedere al profesiei suntem pe drumuri diferite.
ma bucur ca doar cu nick-ul iti trezesc senzatii placute. daca doresti sa citesti ce am scris cauta in Proza scurta textele intitulate "De ce tu?" si "Departe de tine ..."

"fara poezie viata e ... PUSTIU"

Foarte foarte interesant linkul domnului Dipse, cu multe fotografii grozave; sunt foarte curios ce or fi facut si ceilalti; am pus si eu ceva la http://www.lehrer.ro/fb/ - a fost o frumoasa zi de minunata toamna,
un loc cu multe peisaje generoase, unde la citeva minute te credeai ba in Canada, ba la munte, ba in tundra; si un grup grozav de amici
in ale fotografiei, care m-a invitat si pe mine sa dondanim; facuram peste 12 km intr-o mocirla incredibila care parea fara sfirsit si cind ajunseram la locul faptei s-au realizat pe nerasuflate
citeva mii de imagini ce urmeaza sa le editam in zilele lungi de iarna.
Incaltamintea ar avea multe de povestit, dar nu stiu daca a fotografiat-o cineva; cind ne intorceam, un copil se dadea jos din masina la manastire si ne-a privit speriat: mami, aia sunt plini de noloi.
Altfel eu sunt cel ce multumesc fotoclubului pentru dixtractie, transport si increderea ca labirintul nesfirsit de la inceput prin padurea fara
carari nu se va solda cu o ratacire in timp si spatii fara sfirsit - a fost grozav.

Descrierea turnului de fildesh al unui top-manager? A unui inalt demnitar? Sau pur si simplu o descriere a lumii privita printr-o luneta neagra...?

Marc Adamus, fotograf din Oregon specializat in peisaje.
Descrierea asta mi-a placut mult:"Profession: Landscape Photographer
and whatever else it takes to pay for the next photo trip."

http://www.photo.net/photodb/member-photos?include=all&user_id=1353935 .

Site personal: http://wildphoto.smugmug.com/ .

Face parte si din proiectul: http://timecatcher.com .

Excelente peisajele alin, imi plac f mult!

Suuuuuuuuuper tare peisajele! :P....merita! :)

Atunci ar trebui să-i las afară pe Escher şi Piranesi. În fine, dacă ne limităm la pictură aş începe cu Caspar David Friedrich.

Apoi sunt pictorii de dinainte de Rafael, nu vorbesc de prerafaeliţii propriu-zişi, ci de Perugino, Verrochio, Bellini care reuşesc, poate mai bine decât Friedrich să dea impresia de dincolo. La fel Carpaccio cu a sa apariţie a crucificaţilor.

Îmi plac Botticelli şi Filippino Lippi, îmi pare că picturile lor dau impresia de dulce. Şi invers, Mantegna pentru consistenţa pietroasă a tablourilor sale: cei doi sfinţi Sebastian, cel de la Luvru şi cel de la Viena. Şi calvarul din San Zeno. S-a păstrat prea puţin din cât a pictat – frescele romane distruse în 1780, capela Ovetari în bombardamentele din ’44.

Giorgione cu Judith şi Madona din Castelfranco. Tintoretto pentru că reuşeşte tot atâta echilibru în tablorile lui în mişcare cât Poussin în peisajele statice.

Pictura olandeză pentru peisaje, interioare burgheze sau de catedrale. Totuşi nu ceea se consideră a fi vârfurile sale – nici Vermeer şi nici Rembrandt.

Matejko - în bătălia de la Grunwald aproape că seamănă cu Tintoretto.
Levitan – deşi nu-i slav, mie-mi pare că reuşeşte perfect să reprezinte Rusia nesfârşită de care scria Lermontov.

Louis Janmot nu apare niciodată în primele rânduri ale istoriei artei, îl ştiu probabil mai degrabă specialiştii în şcoala lyoneză. Dar mi-a plăcut „cărarea greşită" de cum am văzut-o, probabil fiindcă o asociam cu şcoala.

Van Gogh caracterizându-şi tablourile ca impresionism japonez a adus la modă pictura niponă. Care nu-mi place, cu excepţia lui Hiroshige. În schimb prea puţin cunoscuţi sunt chinezii: „fluviu şi munţi pe o întindere de zece mii de li”, „omul în faţa stâncii”. Sunt frumoase şi despre câte dintre picturile „mari” ale artei occidentale se poate spune asta?

Era un subiect pe cafenea - „cărţi care v-au refuzat”. În acelaşi stil s-ar putea povesti şi despre tablouri.
Aş începe cu meninele lui Velasquez - „una dintre marile culmi ale picturii universale e atinsă aici”, cam aşa scria într-o carte veche. De atunci pot să bifez reproduceri mai bune, descrieri mai stufoase, dar tot nu pot s-o văd nici măcar frumoasă.

Tiţian. Şi Vermeer cel admirat de Proust şi de Picasso. Ultimul se exprima cumva de genul că ar da toată pictura italiană pentru Vermeer din Delft.

Rafael iarăşi n-ar fi însemnat decât o nedumerire dacă nu ar fi lăsat şi Şcoala din Atena. Într-o reproducere color – nu arată aşa de bine: deteriorată, ştearsă şi în culori palide – dar când o văd în alb-negru e aproape sigur cea mai frumoasă pictură.

Si mie mi-a placut peisajul.

Guinevere Aimee d'Albon

versetele astea si alea cu descrierea peisajului vazut de sus de tot, au dat mult de furca comentatorilor pana cand cosmonautii au descris pamantul vazut de sus si s-a ajuns la o explicatie rationala.
de fapt nici nu trebuia sa se catere in nava. era destul sa fi comunicat telepatic cu ET :)

Mie mi-a placut, si cred ca i-am inteles mesajul.
Si mie mi se pare ca frumusetea are o capacitate catartica, ca in fata ei suntem egali... iar descrierea in versuri a peisajului indian mi se pare foarte sugestiva.
"Frumusetea va salva lumea", spunea si Dostoievski:)

Dragi cafegii,
SInt Esteu si trimit acest mesaj ca “subiect”, dar si ca serie de mesaje personale pentru a putea fi sigur ca explicatia mea, ceruta de o parte din voi, si absolut normala, sa va parvina intr-un fel sau altul.Voi incerca sa lamuresc povestea cu “Arhi-cuvintul” si cele ce-au urmat. Sper s-o fac cit mai coerent posibil.Am postat acele patru comentarii, punctual de inceput al povestii. N-am postat mai multe pentru ca am considerat suficient atitea. Aveau continuta si vulgaritate, dar si doza pe care voiam sa le-o imprim pentru a sugera ca bataia este de fapt in alta parte. Ca respectivele texte faceau parte din corpusul cazon si ca trebuiau intelese in context. Este vorba de un proiect literar. Voi aminti celelalte texte, tot cazone, in care am inserate imagini – biletelele unor soldati, fotografia unor soldati rusi – pe care unii dintre voi le-ati vazut in link-urile integrate in texte. Am considerat ca, macar pentru cei care m-au citit constant, pe secventa cazona, va fi limpede ca e vorba de inter-textualitate si de alte astfel de jucarii postmoderne (nu e nici o ironie, daca cineva se va grabi sa creada acest lucru).
Unora dintre voi le-a placut, altora nu. Banuiesc. Comentariile ce-au urmat au fost sugestii (alte expresii pe care unii dintre voi le stiau), remarci etc. M-am gindit ca, daca tot au rasarit in comentarii unele expresii pe care, cei care le-au postat le-au considerat drept sugestii gen: “Uite inca una, daca n-o stiai deja!”, poate n-ar strica sa arunc intrebarea: “Daca mai aveti perle din-astea, trimiteti-mi pt ca am nevoie de ele la un un roman! Am deja o lista de aproape 100 de expresii.” In unul din raspunsuri mi se sugera sa postez lista intreaga. Astfel, cei doritori sa-mi dea o mina de ajutor puteau consulta lista si vedeau daca au ceva in plus. Era cit se poate de logic si de eficient. Asa am procedat. Pt ca eram un utilizator (Esteu) de incredere, nu mi s-a sters din prima lista postata. Problema a fost cu textul din coada listei. Asta am inteles din unele comentarii. Era vorba de o ultima expresie: “Detinator ilegal de pula”, urmata de un comentariu destul de acid, respectiv vocea unui personaj. Naratorul fragmentelor mele cazone asta si face: culege fragmente din viata searbada din Delta Dunarii si incearca sa faca descrieri. Compileaza, interpoleaza. Sunt de presupus unele violente in peisaj, in gesturile celor din unitatea miltara. Lista pe care eu am intocmit-o este culeasa in fiecare zi de catre personajul respectiv. Va amintiti “Bouvard et Pecuchet”? Acolo sint mici recapitulari ale celor intimplate. Eu fac aceste recapitulari glosind cu vocea militarului veleitar, pseudo-intelectual, cuvintul cel mai prezent in limbajul militarilor. De cele mai multe ori excesul indica de fapt o lipsa, o frustrare, ceea ce si voiam sa sugerez: anularea sexualitatii – intr-un plan simbolic -, de fapt a atributelor masculinitatii, care se manifesta, prin consecinta, in planului verbiajului turbionar, fara sens, dar, de fapr, mestecind o multime de sensuri. Expresiilor din lista nu le-am mai atasat comentariile, sub forma unor concluzii sau intimplari cotidiene. Ar fi fost prea mult. Din pacate “adminul” nu a sesizat detaliile astea, si inteleg ca nu s-a intimplat asa. Vocea acelui personaj a fost luata drept vocea mea. Si-apoi totul a fost interpretat in cheia asta. Aroganta, sfidare, vulgaritate. Am creat asa-zisele clone pentru a incerca sa ma explic. Daca e posibila recuperarea lor, poate n-ar strica postarea pentru a le revedea si a le judeca alaturi de aceasta justificare. Nu cred ca au sfidat si nici vulgaritate nu cred ca au avut. S-a folosit expresia “masturbari intelectuale” vorbind despre postarile respective, cind de fapr eu am incercat sa vin cu niste exemple din literatura pentru a ma face inteles. Sint convins ca nu trebuie sa fiti la unison de acord cu explicatiile mele, dar consider ca normal ar fi fost ca pozitiile mele sa fi ramas la locul unde au fost postate pentru ca povestea sa fie interpretata corect.Este adevarat ca am dat doua mesaje private: lui “maan” si “zarazei”. Din comentariile lor am dedus ca vor avea rabdarea sa le citeasca. Incercam nu altceva decit sa le explic pe scurt cum s-au intimplat lucrurile si, apoi, ii rugam sa intervina in favoarea mea in sensul de a-l convinge pe “admin” sa-mi redeschida contul pt a da (eu) niste explicatii. Maan si Zaraza pot confirma. Pot posta mesajele, chiar. Am mai incercat sa postez doua texte: Snagov (proza) si o poezie (titlul era ceva cu “mausolee”). Voiam sa postez texte, nu sa sfidez. Intentia mea pe Cafenea a fost sa fac cunoscute textele mele. Stiti cu totii ca la discutii nu prea particip. Rareori fac comentarii pe textele altora. Atit.


l-am primit azi pe mp.

zaraza