comentarii

descrierea unui teatru cultural


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
tevereul cultural/ arta versus arta - de Dinu Lazar la: 10/03/2004 16:32:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce pot eu sa zic este ca bine ca s-a vorbit putintel si despre fotografie.
Realizatoarea, care e colaboratoare la TVRC, lucreaza la Adevarul, si a facut atit cit a putut; mie mi s-a parut o prezenta agreabila, dar e drept ca cel putin cu mine nu a vorbit despre acest subiect sau despre cum vrea sa faca emisiunea, dcit cu o clipa inainte de emisie; dupa parerea mea, este o hiba de principiu, televiziunea foloseste la noi inca mult prea putin imaginea, si de multe ori discutiile in fata camerei seamana cu o emisiune de radio sau de teatru radiofonic mai mult; imaginea nu e folosita la adevarata ei valenta, mai ales daca vorbim de arte vizuale.
Eu altfel sunt extrem de scandalizat ca acest subiect, adica fotografia, este extrem, extrem de putin "disecat" atit in revistele culturale care este cit si chiar pe forumurile romanesti sau siturile dedicate.
Toata lumea la noi e interesata de obiective, aparate, fotoshop, foarte putini de estetica si compozitie, si nimeni nu e interesat de fapt de ce se intimpla, cum se intimpla, ce este imaginea, ce spunem, cum spunem cu imagini, cui spunem, daca meseria sau starea sau arta asta e pe o cale si unde duce calea asta.
Important ar fi sa se creeze cumva un curent sau o stare care sa mai miste reflectoru` si pe fotografie; in stadiul asta poate e mai important sa se vorbeasca ceva despre decit cum se vorbeste, cind, ce greseli se fac si alte amanunte care desigur nu sunt amanunte, dar...
Iata, s-a deschis ieri 10 martie la Palatul Cotroceni o expozitie de fotografie "In memoriam Ion Miclea" ; sunt si eu curios sa vad cite recenzii in presa, emisiuni si discutii vor fi despre acest subiect pe care il consider destul de important.
Ion Miclea a fost o personalitate controversata in fotografia anilor `60- `80...multe din fotografiile lui Ceausescu pe care le stim sunt facute de el...a facut si multe albume de fotografie, acum, poate cu o implacabila logica a timpului, uitate. Eu personal nu tin minte nici o imagine realizata de domnia sa, sunt curios alti bautori de cafea ce parere au...
#11763 (raspuns la: #11742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E teatru underground - de diana vlase la: 29/04/2007 11:09:21
(la: invitatie)
Clum malibu este pana la urma un club. Se intampa tot soiul de evenimene acolo, numai ca joia este seara culturala. In fiecare joi eu organizez acolo seri de teatru, poezie, jazz. Biletul e 10 ron, si poti sa consumi ce vrei tu, dar daca asta te intereseaza, poti la fel de bine sa mergi in orice alt bar. Aici, daca vrei, vii sa vezi avampremiera acestei piesa: Anunt Vand femei.
E teatru underground - de diana vlase la: 29/04/2007 11:09:28
(la: invitatie)
Clum malibu este pana la urma un club. Se intampa tot soiul de evenimene acolo, numai ca joia este seara culturala. In fiecare joi eu organizez acolo seri de teatru, poezie, jazz. Biletul e 10 ron, si poti sa consumi ce vrei tu, dar daca asta te intereseaza, poti la fel de bine sa mergi in orice alt bar. Aici, daca vrei, vii sa vezi avampremiera acestei piesa: Anunt Vand femei.
Pt anonimus - de Radu Herjeu la: 27/11/2003 09:39:17
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Din pacate, mi-ar lua foarte mult sa spun tot ce cred eu despre evolutia televiziunii. Ca sa fiu scurt, televiziunea romaneasca (si aici vorbesc generic) a copiat mult si prost de afara. Aproape totul este format preluat, atitudini, gesturi, titluri de emisiuni, decoruri... Din cauza crizei comuniste, dupa revolutie televiziunile (si nu numai ele - si ziarele, si revistele) au fost nevoite sa apeleze la tineri. Fara experienta, sedusi de mirajul occidental, de multe ori fara cultura generala. Rezultatul: o multime de televiziuni care-si neaga rolul educativ (e o aberatie sa sustii ca un act de comunicare nu contine si un act educativ) si care nu fac decat sa profite de un anumit nivel intelectual al telespectatorilor, perpetuand o stare de anestezie mentala. Dau toata ziua circ si, de sarbatori, mai dau si paine.
Sigur ca eu as vedea multe, multe, multe emisiuni culturale. In primul rand nu prea exista oameni capabili sa faca emisiuni culturale la care sa nu adoarma telespectatorii. O emisiune culturala n-ar trebui sa fie ca revistele noastre literare, facute pentru 100-200 de persoane care isi gasesc aici locul de exprimare. In al doilea rand,televiziunile comerciale sunt in disperata alergatura dupa audienta. Prin urmare, nu-si permit luxul (asa cred ele) sa consume nici un minut pentru emisiuni care nu aduc bani. Iar despre televiziunea publica, numai de bine...
TVR 2 mai da teatru romanesc. Iar filme romanesti dau toate posturile. Din pacate, le dau cam pe aceleasi. Vine asa, un val si toate televiziunile particulare dau Liceenii, B.D., Nemuritorii, etc. Filme de mare valoare... ? Intrebarea e de ce nu se fac astazi astfel de filme...
#5372 (raspuns la: #5363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Ingrid - de Radu Herjeu la: 27/11/2003 11:10:47
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Limba unui popor face parte din cultura lui. Daca nu prea ai cultura (generala) tu, ca om, fie el si om de televiziune, de ce-ar face limba exceptie ? In plus, asa cum spuneam, televiziunile sunt pline de oameni care au alte talente pentru a fi vedete decat o baza culturala solida. Iar orele de romana in scoala... Vai de capul lor ! Copiii nu mai scriu, intra pe chat ! Si-acolo nu se vorbeste limba romana ci o parodie formata din litere disparate. Apoi, limba romana este ca o fiinta vie in tine: creste pe masura ce-o sorbi din cartile de valoare. Pai daca nu prea mai citim, de unde sa ne-mbogatim limbajul ?
Iar PRO TV-ul este televiziunea care a adus comercialul in Romania. Construita cu bani si retete americane, PRO-ul este, poate, printre ultimele televiziuni care ar renunta la megasuccesul de audienta Vacanta Mare pentru piese de teatru ! Dar in Israel ar trebui sa prindeti TVR International. Si acolo sunt toate acele evenimente culturale de care vorbiti.
#5397 (raspuns la: #5385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dezgustator, - de Dinu Lazar la: 22/01/2004 17:00:03
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai care e problema... chestia a fost lamurita de mult... arta nu numai ce e frumos da pe nas sau nu numai cum ar trebui sa fie onorabil si contabiliceshte pozitiv trebuie sa zicem ca e arta.
Pentru mine, nu e arta ce te lasa rece. E ceva inaltzator sau lugubru, e frumos sau urit, atrage sau respinge? E arta cu sigurantza. Ma pune pe ginduri, imi da un pumn in plex, ma face sa rid sau sa pling? E de bine. Pai atunci sa stergem dramele ca sunt triste si sa zicem ca numa` comedia e teatru????
Eu nu spun ca imaginile lui Miri Bratu sunt dezgustatoare; nici ca ma fac sa cad pe spate de fericire; dar ele exista si artista vrea sa spuna ceva, spre deosebire de zecile de mutzunachi de la noi, cautatori in lada fotografiei, bursieri europeni care la Paris invatza la git cravatei cum sa faca nodul si pe ce parte te uiti la un aparat, pina or inventa un stil romanesc, ca acolo om ajunge, in care vor demonstra ca nu are importanta pe unde te uiti ca poza tot opera de arta iese.
Pai nu a zis unu` acum citiva ani ca securitatea taia si spinzura si nu lasa pe fotografi sa mareasca negativele, ca statea un securist in laborator cu mitraliera sa cadreze bine, si dupa revolutie artistu` care este a facut un curent artistic care se baza pe faptul ca marea si marginea negativului, altfel furat din fototeca unei reviste, ca e libertate?
Aia mi se pare odios, fatza de asa ceva Miri Bratu e o sfinta...

Eu va multumesc mult pentru cuvintele Dvs, dar eu nu sunt un estet; nici nu stiu ce e aia; se nimereste sa fac un gen de fotografie, si o fac fara sa-mi pese de nimeni si de nimic; cui ii place, bine, cui nu, sa schimbe postul...tot nu sunt in carti asa ca ce conteaza, macar fac linistit ce imi place. Va place si Dvs? Minunat. Nu va place de Miri Bratu? Pai si asta e minunat.
Cum spuneam, iubim sau vomitam, tot arta este.
Eu spuneam in replica 7979 asa: Un sit curajos, raportat la pastishele la moda in imaginea de la noi, un nume despre care se va mai vorbi in fotografia romaneasca: Miri Bratu.
De vazut neaparat www.miribratu.com
Ma bucur ca am avut dreptate si ca se vorbeste de situl asta.
Sa nu uitam ce se spunea despre impresionisti; la 1878 citim in Le FIgaro: " Iata-i pe impresionisti; este dementza, este descrierea cu premeditare a oribilului si a execrabilului! S-ar spune ca toate acestea au fost pictate cu ochii inchisi de niste alienati, amestecind la intimplare culorile cele mai violente pe palete de tinichea. E negarea a tot ce e permis in pictura, a tot ce se numeste lumina, umbra si desen."
Iar in Le Temps in acelasi an citim: "Impresionistii au ochii inchisi, mina greoaie...nu e cazul sa ne ocupam de aceste spirite hilare care isi inchipuie ca neglijentza lor va fi luata drept gratie...Orice ar face, perspectivele viitorului sunt bune; nu e de temut ca ignoranta va deveni vreodata virtute."
(Citate din "Viata lui Renoir", de Henri Perruchot)

Cine erau nulitatile alea cu ochii inchisi si mina de mucava? Care se zbateau intr-o mizerie neagra? Pai nume ca Renoir, Monet, Sisley, Cezanne, Pissarro, Degas, tot numai ratati, nu? Ca Miri Bratu, cu situl ei dezgustator, cu imaginile ei care arata uritenia modelului. Istoria se repeta... care este. Sa facem un concurs de denumire, cum sa ramina imaginea ei cunoscuta... ce ziceti de fotografii MIRifice?
#8354 (raspuns la: #8345) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cristi, punctele de vedere d - de SB_one la: 06/02/2004 12:25:48
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Cristi,
punctele de vedere diferite sint OK ,binevenite si de dorit.

Nimeni nu este perfect si fiecare isi are adevarul lui( adevarat) Au fost insa citeva comentarii si acuzari (n-as putea spune acum din partea cui) care erau prea "tzintite" si pe care nu le intzeleg de loc cu atit mai mult cu cit persoanele nu locuiesc in tzara.

Subiectul asta sa dorit ptr. cei ramasi - constient - in tzara; in contrabalantza cu alte subiecte ( unde noi sintem cei mai tari si destepti ptr. ca am plecat)speram ca anumite persoane sa se abtzina de la comentarii nepotrivite; nu au facut-o.

Tu esti in tzara; felicitari ptr. realizari. Stiu cit de greu e si ce probleme sint. Totzi ai mei sint acolo( rude si prieteni); informatzii de la prima mina.

Si in paranteza fie spus- eu fiind plecat din '88 si cam "trecut" am intrebat asa "in surdina" niste prieteni din Buc care-l cunosc personal(?) pe Radu si...e mai mult decit OK. Omul are punctul lui de vedere si face ceva util ce altzii nu fac dar il critica la modul murdar( ma refer la ce-am "auzit" aici, altceva nu stiu); de fiecare data mi se lungeau falcile si ramineam fara suflu. Tema fiind " de ce ai decis..." nu sa incepem sa ne criticam unii pe altzii.

...si tot in paranteza: iata prezentarea facuta lui Radu la unul din forumuri: ( merita citit)
...............................................................

Radu Herjeu, binecunoscutul om de televiziune si radio, a acceptat invitatia de a discuta cu membrii Clubului nostru. Experienta lui ca jurnalist se intinde pe zece ani de televiziune (Antena 1), patru de radio (Radio Romantic), si trei ca lector universitar de jurnalism.

Alaturi de activitatea din massmedia, Radu Herjeu are deja sase carti publicate:
"Clepsidra mea de pasi" (versuri 1997),
"Depietrificarea" (versuri 1999),
"Jocul de-a fericirea" (teatru 1999),
"Oglinda miscatoare" (“Televiziunea si societatea. Tehnici de propaganda, persuasiune si manipulare”, o analiza personala a fenomenului televiziunii, 2000),
"Printre randuri" (interviuri cu cele mai mari personalitati culturale ale Romaniei, 2001),
"Ramasite de tinerete" (versuri, 2002).

In 2001, a primit Distinctia Culturala din partea Academiei Romane. In acelasi an, piesa de teatru "Pastratorul" a fost distinsa cu unul din cele patru premii ale concursului Camil Petrescu, organizat de Ministerul Culturii.

Calatoreste mult si ii place sa descopere oameni si locuri.

Inimos si entuziast din fire, el este si presedintele Clubului "Noua ne pasa", o asociatie pentru cultura, oameni si prietenie, precum si al revistei ALTFEL, destinata liceenilor, distribuita lunar si gratuit in sute de licee. A pus bazele unui Centru de resurse pentru tineret unde se ofera gratuit acces la cursuri de limbi straine,
matematica si informatica. Clubul si revista organizeaza in fiecare an cel mai mare festival-concurs pentru liceeni - LicArt, cu sectiunile teatru, dramaturgie originala, poezie si fotografie.
...................................................................

Nu-i putem acorda atita credit si respect?

Este manipulabil?( va rog sa cititzi cuvintul in intregime !) E o caracteristica umana; intrebarea e , unde sint limitele?
( cu citziva ani in urma a trebuit sa procur (… Frantza prietena noastra) material bibliografic ptr. o lucrare de diploma: "Puterea cuvintului: intre persuasiune si seductie"/ jurnalistica Tim.(nota 10…deh…)

Cred ca problema noastra este sa invatzam sa ascultam, sa intzelegem si sa respectam hotaririle celorlaltzi. E un proverb care spune ca "prostul ride mereu de ce face vecinul", iar noua ne va mai trebui ceva timp pin-om invata sa nu ridem ci sa intzelegem.

Sint convins ca tu intzelegi asta mai bine ca multzi; altfel nu ai fi rezistat. Si stii f. bine ca corectitudinea ( nu numai in afaceri) ar trebui sa capete alt loc in mintzile noastre.
Ptr. cei din america , sa-si amintesca ca -acolo- toate astea sau realizat cu pistolul! Noi neavind pistol, credem ca ne e permis sa spunem aice si oricum.

De la un vechi constructor( utilajist), toate cele bune.







SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9043 (raspuns la: #9005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interviu cu dl. Dinu Lazar in "Observator cultural" - de Dragos Bora la: 10/03/2004 00:46:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Interviu cu dl. Dinu Lazar in "Observator cultural"

http://www.observatorcultural.ro/

Dragos Bora
#11725 (raspuns la: #11710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tevereul cultural/ arta versus arta - de BRATU la: 10/03/2004 08:34:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
buna ziua. am asteptat si eu sa vina "azi" ca sa pot vedea in reluare emisiunea in cauza, pe canalul tvr international, caci culturalul, din pacate, nu il receptionez.

nu sunt multe de zis. emisiunea a fost destul de scurta si sugrumata brusc si abia cand incepeai sa-ti pui intrebari, de catre moderatoarea nemiloasa.

ce m-a frapat pe mine a fost titlul sub care s-a purtat discutia - "fotografia - tehnica sau arta?" pe mine sa ma scuzati, dar acest subtitlu generic mi s-a parut de-a dreptul imbecil. ca si cum ar exista vreo arta ce s-ar putea desfasura, concepe, realiza in afara vreunei tehnici! ca si cum nu ar exista tehnica folosirii penelului, a violoncelului, a uneltelor folosite in sculptura s.a.m.d.

probabil s-a dorit diferentierea fotografiei in fotografie de arta/ arta si fotojurnalism/ tehnica dar la fel de aberanta ramane intentia. indiferent de ce tip de fotografiere vorbim, in ambele cazuri s-a folosit si se va folosi in continuare tehnica. exact ca si in cazul celorlalte arte!
#11742 (raspuns la: #11523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deci asa sta treaba... - de Zenyatta Mondatta la: 11/03/2004 14:56:49
(la: Ubi bene ibi patria)
Mersi de raspuns. Contraste mari la spanioli... Stiam de xenofobia latinilor..poveste de adormit copiii cu "geanta" latina comunicativa,calduroasa si ospitaliera-cu frincii e la fel.Nu accepta nimic din exterior.Intr-un sondaj privind destinatiile de vacanta erau pe ultimul loc la "calatorii externe".Am auzit un francez care debita cu un aer de suficienta ca n-au nevoie de nimic din afara tarii..sint un fel de hermafroditi din punct de vedere cultural,istoric,traditional si geografic..au munte,mare,teatru,gastronomie,toate formele de arta-de necontestat..insa pare salbatic,primitiv chiar,refuzul de a cunoaste si alte culturi.Nemtii exceleaza in cealalta directie.
Revenind la raspunsul tau:inteleg ca se cam trage de timp si pe acolo in orele de servici,se birfeste,ca la noi.Ma enerveaza tauromahia.Nu sint o extremista aparatoare a animalelor si nici vegetariana,dar asta mi se pare inutila.Poate n-am patruns-o suficient.
In concluzie,nu pari prea incintat.Mai bine ca la noi sigur e..oriunde e mai bina ca-n Romania.Crezi ca se va ameliora situatia ta?Vei fi acceptat pina la urma?Merita sa astepti?

#11828 (raspuns la: #11816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interviu cu dl. Dinu Lazar in "Observator cultural", partea a I - de Dragos Bora la: 17/03/2004 01:16:45
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Interviu cu dl. Dinu Lazar in "Observator cultural", partea a II-a
http://www.observatorcultural.ro
Dragos Bora
Interviu cu dl. Dinu Lazar in"Observator cultural",partea a II-a - de Dragos Bora la: 17/03/2004 07:34:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va salut!

Imi cer scuze pentru ca site-ul revistei "Observator cultural" n-a functio-
nat si nu cuprinde inca partea a II-a a interviului. Acum o saptamina a
fost foarte prompt si partea I a fost publicata imediat. Din pacate, cali-
tatea si costul accesului meu la internet nu-mi permit intotdeauna verifi-
carea link-urilor.

Oricum, am vrut sa reamintesc celor interesati de interviu ca a aparut
si partea a doua (cu cenzura, nu se stie niciodata ;-) iar faptul ca am
plasat si link-ul in context poate fi explicat prin intentia de a indruma
un eventual necunoscator al mass-media catre explicatii suplimentare pri-
vind gazda interviului, revista "Observator cultural".

Am fost deja atentionat (mai putin cordial, ce-i drept, decit a facut-o
dl. Lazar) ca link-ul nu functioneaza. Acum, pentru ca-mi place "ochi
pentru ochi si dinte pentru dinte" dar si pentru ca revista e la chioscuri
(si-n provincie) de miercuri, 17 martie, ora 7.00 AM as putea spuna ca,
publicata (partea a II-a) pe internet sau nu, merita sa dai 15'000 lei
ca sa citesti si, eventual, sa pui la pastrare ce a zis dl. Lazar.
Si nu doar.

Cu scuze,
Dragos Bora
#12250 (raspuns la: #12227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pentru domnul Daniel Racovitzan - de ema word la: 18/03/2004 03:58:19
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate domn,
Iata cum, intr-adevar, scotind noi sabiile sa ne duelam putin (cu conditia sa urmeze bataia cu frisca, de acord?), am ajuns la doua observatii pe care doresc sa vi le fac:
- pentru informarea domniei voastre, optzecismul nu a insemnat numai post-modernism in literatura, ci cel putin trei curente foarte particulare.
- tinerii de azi, dar sa fie tineri cu adevarat, nu doar nume noi in literatura(din cei care au facut debut dupa 1990 la virsta juna de ...50 de ani), nu mai scriu nici post-modernist, nici textualist, nici in registrele auxiliare optzecismului
Ceea ce domniei voastre vi se pare de nesuportat ("sa nu mai lungim pelteaua post-moderna") , ca si cum noi am avea puterea de a schimba peste noapte decorul cultural, se dovedeste, prin urmare, o falsa problema. (Dar, daca insistati pe tema necesitatii unor povesti "cu cintec" novator, intrati , bunaoara, pe site/ul revistei Tiuk!-prin motorul de cautare Google- si sa vedeti acolo lovitura data ...optzecismului! Asta ca sa aflati ca , poate fara stirea domniei voastre, lucrurile s/au miscat binisor si demultisor. Dar nu v-a atins inca zvonul). Iar faptul ca textele literare si productele mass/media, montarile scenice la teatru si asa numitele show/uri cu "artisti" va atrag atentia prin filonul post-modern inca atit de puternic este numai un firesc "parfum" cu care societatea in ansamblu(aflata in plin avint al tipului post-modern de civilizatie la noi, in timp ce in State sau in Occident el a fost demult depasit) participa la viata culturala a lumii romanesti. Iar realitatea, asta este: noi ne aflam acum, ca societate in ansamblu, in plin avint al post-modernitatii, pentru ca venim dintr-o istorie, venim cu niste particularitati, venim in viata internationala cu forcepsul, si am pomenit doar citeva aspecte conjuncturale.
Da, in alte parti, post-modernsimul este o palida amintire de la jumatatea secolului trecut.
Punct.
(Frisca, acum...)
#12318 (raspuns la: #12313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu uitati: Henri Cartier Bresson la TVR Cultural - de Dragos Bora la: 21/03/2004 14:42:37
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Luni, 22 martie, TVR Cultural, ora 17 (durata 1h)
Din tarile bogate sau mai put - de (anonim) la: 26/03/2004 07:02:09
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
Din tarile bogate sau mai putin, cred ca toti urmeaza tendinta de “modernizare” de mai sus. Sau vor s-o urmeze si o vor urma daca au ocazia.

In cuprinsul cartii se ajunge la descrierea ambelor tipuri umane: rodul civilizatiei occidentale, respectiv al comunismului, prea putin diferite si amandoua involuate din punct de vedere moral, cultural etc. Concluzia e ca germenul patogen, identificat cu disolutia morala e comun estului si vestului.

Noi, de exemplu, suntem un hibrid mai nereusit chiar decat vita hibrida ce vrea s-o smulga uniunea. Cu venituri jalnice, mostenire estica, ii imitam cu avant si elan pe occidentali. Le iubim produsele: tigari, detergenti, cola si chips-uri pentru marea masa, automobile, rolexuri si vacante in strainatate pentru ceilalti. Le vedem filmele, le copiem muzica si emisiunile TV. Le-am importat pana si sarbatorile, chestie tare stupida dupa parerea mea. Poate ca samponul va fiind mai bun decat ce putem produce noi, dar ce nevoie aveam de Valentine’s si de Halloween? In fine, tanjim cu toata fiinta noastra de consumatori la modernitatea occidentala si din pacate nu doar la produsele materiale.

Cred ca-i o diferenta uriasa intre generatii. E destul sa mergem cu saizeci-saptezeci de ani in urma sa gasim cea mai mare parte a populatiei in sate, cu morala si traditii rigide. Iar autoconsumul detinea o pondere covarsitoare. In intervalul mai sus mentionat a avut loc migratia spre oras, valorile rurale s-au pierdut, altele nu au fost adoptate, iar familia standard isi petrece duminica dimineata in supermarket.

Dependenti de confort? Pai cum ar fi daca s-ar intrerupe apa calda si curentul pentru cateva zile?

Dependenti de consum? Ni-i singura fericire accesibila.

Cei mai gregari si servili in raport cu statul? Asta vine din dependenta noastra de consum si confort. In timpul invaziilor barbare ai nostri se retrasesera bine-mersi in munti. Poporul de azi n-ar trece iarna fara importurile de combustibili din Rusia.
capitolul 1 - de medina la: 19/04/2004 12:59:22
(la: Pe unde mai calatorim? Canada.)
care va sa zica locuiesc in montreal. oras frumos, cu o parte veche care are un vag aer european.
oras la scara omului, inconjurat de apa (mai mult sau mai putin pusa in valoare), strabatut de un canal navigabil cu ecluze care functioneaza :) si cu o pista ciclabila. multa verdeata, veverite, si chiar mai gasesti locuri in oras (!) unde te simti ca la tara, si asta in sensul bun al cuvintului.
oras multi etnic - am calatorit ceva, si stiu. nu cred ca exista vre-o natie nereprezentata aici printr-un magazin, nu cred ca poti sa-ti doresti vreo mirodenie si sa n-o gasesti aici. cind te duci la magazinul "bucuresti":icre moiu,masline, telemea, caldura mare mon cher...:)
oras relativ ieftin:chirii de exemplu, restaurante, case etc.
somajul e in media canadei, destul de multe posturi in IT si meserii conexe industriei cinematografice.

parca as scrie un ghid de voyaj, hé, hé!

cum sint oamenii? Ca niste copii, cu cele bune si rele aferente!
Au un fel de naivitate care ii face destul de toleranti cu imigrantii, dar se si mire de orice, ceea ce ii face pe aceiasi imigranti sa-i considere foarte buni specialisti dar lipsiti de cultura generala si de viziune globala. (generalizez numai pentru simplificarea discutiei :))

cel mai bun lucru aici e faptul ca ti se ofera foarte multe oportunitati si ca societatea e deschisa pentru cei care sint "antreprenori" in sensul larg al cuvintului. Adica daca vrei tare de tot, se poate si nimeni nu se uita strimb. Eu de exemplu sint arhitecta reciclata in profesoara si am reinceput o alta facultate de la zero la 36 de ani. toti colegii mei aveau 19 ani si nimeni nu gasea asta bizar.

lucrul care imi place mai putin e ca esti departe (psihologic) de spatiul cultural european : e un sentiment greu de definit, pentru ca aici sint de toate, si muzica si arhitectura, si teatru si opera, si una si alta, dar lipseste ceva...
stii e ca bancul acela cu un american care se uita cu jind la o casa in londra care avea o peluza minunata. il intreaba pe gradinar cum a reusit sa obtina asa iarba si, dupa ce aude raspunsul, zice:
-pai si eu am facut la fel: am adus pamint din anglia, seminte de iarba din anglia, pina si apa cu care ud gradina o import din anglia. cum dracu nu am si eu o peluza asa frumoasa?!
la care gradinarul raspunde:
-sir, noi facem asta de 500 de ani.



#14135 (raspuns la: #13979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intre teatru si prietenie - de (anonim) la: 25/04/2004 06:55:42
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
A merge la teatru, a trai prin teatru a devenit pentru mine un mod de a fi. Partea proasta este ca prietenii au ajuns sa-mi reproseze pe buna dreptate ca nu mai am timp pentru ei.
De curand, prograsem o intalnire cu o prietena foarte draga intre un film, pe care voiam demult sa-l vad -Frida- si o piesa de teatru.
Dupa filmul pe care-l vizionasem impreuna, ma indreptam cu sufletul la gura spre teatru. Deodata, am auzit vocea prietenei mele: „Opreste-te! Cu mine cand mai vorbesti? Teatru. Teatru. Teatru. Nu mai aud altceva de la tine!"
M-am oprit... M-am dus intr-o cafenea cu ea si am stat de vorba. Nici asa nu a fost bine: „Stai cu mine si gandul iti este la nenorocita aia de piesa...” mi-a spus la un moment dat. Era adevarat ( ma apasa ca nu eram la piesa pe care voisem sa o vad...)
Intamplarea pe care v-am povestit-o m-a pus serios pe ganduri...
Cum sa ma impart intre oamenii la care tin (si care poate au nevoie de mine!) si o pasiune, care a ajuns sa insemne totul pentru mine?
Este egoist daca simt ca trebuie sa ma daruiesc intrutotul teatrului?
Cu prietenii, cu mama mea pe care nu m-am dus sa o vad de Craciun, pentru ca scriam o carte de teatru, cum ramane?
ma doare ca nu stiu cum sa aleg....
Florin si atat, - de DESTIN la: 23/07/2004 03:59:23
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Florin iti ofer aceste informatii:
O cartea scrisa de Tutea Petre poarta denumirea 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea.
Editura Humanitas
An de aparitie 2000
Colectia TOP H

Descriere:

"Cum singur spune, Ţuţea s-a revărsat în alţii. Cînd apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, şlefuite de patimă, suferinţă şi inteligenţă, cîteva sute de „vorbe memorabile". Funcţia acestor pagini este simplă: înţelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămînînd de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proşti şi uneori de excesul care stă la pîndă în fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele sugerează un lucru nespus de simplu şi de greu de obţinut: că a fi liber înseamnă a gîndi totul cu mintea, ta. Pentru că în acest caz chiar şi eroarea, aparţinîndu-ţi, este mai lesne suportabilă. Cu atît mai mult în acest secol, în care lucrul cel mai teribil care ni s-a putut întîmpla a fost acela de a fi greşit (sau de a fi devenit victime), participînd la erorile altora."
GABRIEL LIICEANU

O alta carte a lui Tutea Petre,"Intre Dumnezeu si neamul meu"

Fundaţia Anastasia-Editura Arta Grafică, Bucureşti, 1992, p. 80.);
Multe din paginile volumului "Între Dumnezeu si neamul meu", dar si din alte scrieri sau interviuri ale sale, mãrturisesc, dincolo de profunda angajare crestinã, actualitatea gândirii politico-economice a lui Petre Tutea, anticomunistul care a avertizat din capul locului cã social-democratia nu este altceva decât “laptele bãtut al comunismului” si cã “pe pasii domnului ãstuia foarte mare care se cheamã întreprinzãtor, si despre care Sombart spunea cã e Erfinder (inventator), Entdecker (descoperitor), Organisator si Eroberer (cuceritor)”, se sprijinã si înainteazã “toatã civilizatia modernã”.

Cãrti despre Tutea:

"Convorbiri euharistice" de Dorin Popa. Institutul european pentru cooperare cultural- stiintificã, Iasi, Colectia Texte de frontierã, 1992;

"Jurnal cu Petre Tutea" de Radu Preda. Editura "Humanitas", Bucuresti, Imprimeria Coresi, 1992.

"Cugetãri memorabile" (I). Bucuresti, 1999.

Mai multe nici eu nu imi amintesc,sper sa iti fi venit in "ajutor".
La comentariu tau am sa revin,ai dreptate(vezi garda de fier...)stai linistit ca nu trollezi ...nici gand.Grozav interviul de care amintesti,mi-l doresc si eu daca este pe DVD.
Cu sinceritate,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18242 (raspuns la: #18240) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o chestiune culturala - de Grettel la: 22/10/2004 16:54:13
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Cred ca felul in care oamenii se pozitioneaza unii fata de altii e o chestiune educationala, culturala, sociala. E destul de simplu, atunci, sa intelegi care e diferenta intre romani si locuitori ai altor tari... fie ca abordam chestiuni familiale, profesionale, tehnice, istorice. Si aceasta diferenta este evidenta!

Subscriu la ideile mai sus enuntate care sustin ca modul de viata contemporan ce inglobeaza asa de rapid si firesc progresele tehnologice conduce, inevitabil si, oh, atat de natural! catre amortizarea diferentelor de rol social intre membrii unei familii.

Este adevarat, insa, ca intr-o societate pe care cu voia Dumneavoastra as proiecta-o intr-un viitor nu prea indepart din prisma evolutiei de pana acuma a umanitatii, in care orice exemplar homo sapiens normal dezvoltat devine complet autonom, singura nevoie ce il poate aduce langa semenii sai in convietuire (legalizata sau nu, de naura erotica sau pur platonica, intre exponenti ai aceluias sex ori generatii sau nu) ramane pana la urma doar afectiva. Aidca oamenii vor putea alege cu sfletul langa cine si cat vor sa stea, fara nici o constrangere exterioara.

Si ma gandesc la toti acei copii traumatizati nu de lipsa unui parinte, ci contorsionati in atmosfera unei familii "traditionale" in care cei doi adulti s-ar sabota reciproc (de cele mai multe ori inconstient), numai din nevoia fireasca de libertate.

iar daca vorbesc despre libertate in acest context, vorbesc despre a putea alege clipa de clipa aceeasi persoana altaturi de care sa traiesti.
#25961 (raspuns la: #25947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oameni sau porci sau 20D - de Dinu Lazar la: 01/11/2004 23:38:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu din pacate la expozitia domnului Bumbut nu am putut ajunge; am avut o gripa majora si pe deasupra m-am certat la cutite cu o ora inainte si cu niste americani care voiau niste imagini pe care sa le fac neaparat pe diapozitiv si cu aparat cu blimp. Blimp-ul este o carcasa suplimentara care amortizeaza sunetul obturatorului (obturatorul este mecanismul ala care lasa sa treaca lumina un timp precis determinat, chestia aia pe care idiotii de la revistele de computere o denumesc cu romanescul si dacicul "suicer" sau eminescianul "shuter" de unde si termentul poetic "a shuteriza", care este...)

Deci nu am putut trece pe la expozitie.

Cu 20D, ar fi niste probleme, unele de tot risul, zic eu.

AM vazut prin descrieri si teste ca in sfirsit Canon are o optiune la aparatul asta un miner, in care sa poti pune 6 baterii normale sau acumulatori.
Mare bucurie!
In sfirsit nu ma mai cocosez cu acumulatorii originali care costa 60-70 de euroi!
Dar in realitate, chestia e inutila; cu un set de 6 acumulatori AA de 2300 mAh se pot face 4-5 declansari, si cu un set de baterii, cam 30 de declansari.

Altfel aparatul are minore modificari de forma si marime fata de 10D; imaginea mi se pare OK, si cred ca cu acest aparat se poate spune ca se intra in epoca digitalului matur; la pornirea aparatului reactia este aproape instantanee, 5 cadre pe secunda sunt o chestie buna, si imaginile nu sunt numai cu aproape 20% mai mari, ci cu mult mai usor de editat si mai lipsite de zgomot, chiar la sensibilitati mari.
Practic s-a ajuns ca imaginea digitala la 800 ISO sa fie mai buna decit cea pe film; nu mai zic de sensibilitatile mai mici, care sunt absolut impecabile. pe un print 40x50 cm iti taie respiratia detaliile.

Atit pe monitor cit si pe un print mare, este imposibil sa se faca diferenta dintre o imagine facuta cu 20D si D1 MkII; ori, asta spune cam totul...

Mie chestia cu spotul nu mi se pare esentiala la digital.
Prefer sa lucrez cu un sistem destept matricial si sa obtin o expunere medie si sa editez la greu imaginea dupa, decit sa ma chinuiesc sa obtin imagini perfect expuse pe zona unde am facut masuratoarea, si in rest arse sau subexpuse. Apoi lucrind in RAW marja de eroare este relativ suficienta, fara a mai socoti si posibilitatea de a face expuneri succesive cu masurari diferite ( bracketing) - tot e mai simplu sa expui trei cadre decit sa masori o imagine cu spotmetrul.

Sunt desigur si cazuri cind o masurare spot este diferenta dintre o imagine buna si o catastrofa; la prezentarile de moda spre exemplu; la imaginea de teatru; la imaginile unde subiectul e mic si inconjurat de zone mari de negru sau de alb sau de lumini.

20D e totusi un bine facut aparat de amator evoluat si nu de profesionist... suma caracteristicilor sale insa il recomanda ca un posibil competitor.

Cine are 10D nu ar avea sens sa treaca acum la 20D, dar cine trece de mai de jos sau de la nimic la acest aparat va avea senzatia certa ca era digitala este la maturitate.

Sigur, daca pune si obiective bune...
#27273 (raspuns la: #27132) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: