comentarii

desfasoara ideiea de frumusete incintatoare a naturi în raporti cu starea de spiriti a eului liric in poezia luna iese dintre codri de eminescu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Stimate Intruder - de Roman Haduch la: 27/08/2007 11:47:48
(la: ''Uite cine, cu cine vorbeste!'')
La Dispensarul "8 + 1 " exista o aripa in care "lupul autostrazilor" dupa doua saptameni de tratament cu antalcool , in urma testului , s-a invatat cu coniac Triumph.
Concluzia este ca medicii nu reprezinta salvarea celor ce vor sa se elibereze de paharut .
"iti place si tie sa sorbi? "
Da recunosc faptul ca imi place prea mult sa sorb pepsi si de aceea lupt pentru eliberare din latul impletit al poftelor pentru fornetti, pentru ness si pepsi.
Cunoscatorii in ale "paharului " au concuzionat ca nu exista elvira urata ci barbat care nu a consumat destul alcool, cu paiul sau fara pai.
"am gripa"
Draga prietene , ia un paracetamol si stai linistit 7 zile dupa care gripa este vindecata. Tratamentul medicamentos recomandata de doctorul aratos dureaza o saptamana.- Din nou alegerea iti apartine.
"te miri de ce beau?"
Nu . NU ma mir. Ma mir ca nu mai vad oameni beti pe strada, desi asta i rezultatul conex (vodafone) democratiei. Puterea comunista a avut drept consecinta marirea numarului de betivi si ,desigur , si a productiei de bauturi. De ce ? Pentru ca in timpul lui Ceausescu nu era de imaginat ca vreun cetatean - om al muncii- sa se exprime liber . cine era prea slobod la gura ori era beat ori era nebun. Un om normal nu avea voie sa isi exprime liber ideile. Atunci oamenii speriati de eticheta de nebuni au primit ecusoane de betivi, betivi simpli,betivi complecsi, consumatori de cursa lunga, consumatori de cursa scurta, utilizatori de pconitori (pocnitoarea era asa : puneai un pahar mic de vodca, peste un pahar de cabernet , adaugai un pahar de lichior cubanez si dadeai totul peste cap, dintr-o singura ducere la gura , cateva minute nu aveai nimic, plecai din Ciocarlia linistit si politicos si pe cheiul Dambovitei, poc, te pocnea instantaneu de iti sareau toate releele si te apuca dorul sa faci toate "relele". Astea s amintiri din pacla sau amintiri din bezna.
Chiar , stimate Intruder de ce bei daca tot nu iti interzice nimeni sa exprimi ceea ce crezi ca simti?
Democratia made in USA a venit cu Mac Donalds, fornetti, Pepsi, Coca etc.
Cunosteam o pictorita , Mihaela, a fost impuscata in cap in Africa de Sud de un traficant de heroina.
Ce este cu Mihaela? Mihaela era o fata super , facea "urat " din suc de rosii.E o taina , nu ?
Nu fi trist , si eu am pe cineva care ma buzunaraste , alintandu-ma "zgarcitul pamantului " pentru a imi arata ca este justificqata sa ma buzunarasca.......
"pana cand moartea ne va desbarti"
La rascruce de vanturi a lansat teza potrivit careia moartea nu este sfarsitul iubirii"
Cu sincera prietenie te rog sa iei aminte ca Dumnezeu are planuri pentru tine si, si ce daca, ai putea sa spui .
Partea formidabila este ca Dumnezeu are planuri pentru tine si pentru toti cei care aleg sa creada ca el EXISTA, iar planurile lui Dumnezeu nu se opresc la moarte.
"- ce faci, nenorocitule??? vorbesti singur in oglinda?? se aude de la parter cum urli!! "
Chiar asa ti a spus ?
"- nenorocitule, te omor cu mana mea! te... "
"- mai, ti-am zis...ti-am zis ca te omor... "
Expresiile de mai sus intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de amenintare.
potrivit codului penal "Ameninţarea
Art. 193.- Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."
"- au!...ma omori pentru... "
apeleaza 112!
"- da, pentru! las' ca vorbim dimineata...animalule! "
aici este dialogul clasic in care ea striga "..animalule " el ii rasppunde politicos " bine ca dumneata esti planta"
Interesant inscrisul postat. Intotdeauna in fata unor astfel de texte simt ca am capul patrat , ca sunt opac si lipsit de senisibilitate. Sub aspectul aratat expunerea ta are elemente comune cu necuvintele lui Nichita Stanescu , repet in ceeae ce priveste ahndicapul meu, opacitatea mea la poezia de una numit fel. Ce vrei , parca nu sutn complet sa simt fiorul poetic din propozitia de exemplu " asaaaa...aaaa...a? tu ce cauti aici, mamicule? mbduhhhh...sa mai bem un pa-ha-reeel...".
Cu aprecieri Roman Haduch
*** - de Giordano Bruno la: 27/06/2008 18:51:48 Modificat la: 27/06/2008 19:02:09
(la: Cafegiii, fata-n fata cu examenul de bac)
http://209.85.135.104/search?q=cache:WuZ-iGbRF5UJ:www.forum.ebacalaureat.ro/viewtopic.php%3Ff%3D11%26t%3D101+subiecte+bac+nedreptate+nichita+stanescu&hl=ro&ct=clnk&cd=6&gl=ro&client=firefox-a

de Andreea pe Lun Mai 05, 2008 10:34 am
1. a trage cu urechea, a se culca pe o ureche
2. Virgula, din punct de vedere gramatical, marchează elipsa predicatelor, iar din punct de vedere stilistic accentuează importanţa ochilor şi a picioarelor în cadrul vieţii şi, mai ales, a duioşiei în planul iubirii.
3. speranţe, duioşie, tristeţe, dragoste
4. 18 silabe
5. „De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?”, prima interogaţie retorică pune sub semnul întrebării normalul şi sugerează ieşirea din limitele banalului, o desprindere de contingent.
6. nedreptatea firescului, pusă în relaţie antitetică cu depăşirea limitelor
7. prezenţa eului liric implicat, prin folosirea verbelor la pers. I plural; prezenţa interogaţiilor retorice
8. Mijloacele artistice la care apelează , întotdeauna, orice poet, au drept scop înfrumuseţarea versurilor, dar şi evidenţierea ideii poetice. Inserate între versurile 7-13 se regăsesc epitete personificatoare atribuite tristeţii şi dragostei: “urâtă”, “înfrigurată”. Astfel, figurile de stil creează ambiguitatea limbajului împinsa până la aparenţa de nonsens, de absurd, prin răsturnarea firescului, inclusiv prin ermetismul expresiei.
9. Titlul exprimă şi subliniază apariţia eului liric subiectiv, care luptă cu sine, ducând la confruntarea dintre creator şi gânditor. Astfel, “nedreptate” suprimă insolitul imaginilor artistice, dar totodată, poezia contrariază permanent aşteptările cititorului.

(Victor Niculae, 12G; coord. prof. dr. Nicolae Scurtu)


totusi... se poate... dar tind sa-i dau dreptate lui monte_oro pe langa el vreau sa mai fac o adaugire:
Educatia individului in maniera clasica este o violare a spiritului creator, o incatusare a pasiunii cu directive: "extaz la comanda", "perfectionare intelectual-robotizanta".

dupa promovarea examenului de bacaloreat cu brio individul trebuie sa fie savant, poet... ce mai... doctorand in buna regula :))) aha... uitasem... evoluam

#320869 (raspuns la: #320861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maan... - de monte_oro la: 16/03/2009 17:23:26
(la: Regressum uterum, Doamna!)
Nu contest ca e foarte important si cine anume le preda copiilor, dar vehementa respingerii ideii, parca ar merge mai degraba in raport cu alte... si alte... si alte... miasme si lucruri strambe din tara asta. Si... la urma urmei... a fi ateu nu-i o asa mare declaratie de independenta a spiritului, dupa cum iti va fi sunand tonul. Sau e... dar una arida.
*** - de Baby Mititelu la: 04/08/2009 17:38:28
(la: Feminitatea)
Feminitatea e o stare de spirit,continua sau discontinua. Nu are legatura cu a fi gospodina, cu a fi desteapta, nu are legatura nici cu frumusetea. E un secret, e enigma, e de nepovestit si de multe ori de nesesizat de ochiul banal. Iti trebuie har ca sa o observi, noroc sa te observe. Nu are legatura cu mamele si nu pot fi organizate concursuri. Feminitate exista si in unii barbati.
@maan - de ccm37 la: 05/12/2009 18:37:02
(la: Singuratate)
@maan hai zi! cate poezi ai scris tu? ca sa spui ca aceasta este proasta? Ai terminat cumva studii universitare de specialitate ca sa vi aici si sa critici? Este doar incercarea ei, reusita sau nereusita, nu te priveste atat timp cat tu nu esti cu nimic mai bun. Cand o sa vi si o sa arati ce versuri scri tu mai vorbim

Cat despre proza... nu te lasa pe acea cale. nimeni la inceput nu scrie Luceafarul... totul vine pe parcurs, depinde si ce varsta ai, depinde si de sentimente. Dar incearca sa intri intr-o legatura cu natura, sa o simti ca fiind o parte din tine si sa incerci sa o implici mai mult in poezii; pana la urma, un romantic tot timpul va afirma ca: Natura este o stare de spirit.
Mai lucreaza la aceste randuri iar cand vei dori sa scri priveste bine in jurul tau, si incearca sa descri ce vezi, ce trai au cei care te inconjoara. Nu toti trebuie sa fim romantici. Succes! iar pe viitor sa ne arati ceva de calitate.
amari - de Cri Cri la: 05/02/2010 13:05:58
(la: .)
libertatea e mai degraba chestie de perceptie decat de realitate si da, e faina ca mai toate senzatiile de natura ei

c-am fluturat un truism, egal cu ideea din poezie, e si asta adevarat
daca-ti placu forma, ceva tot a fost salvat :)
#522976 (raspuns la: #522704) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ady - de latu la: 27/06/2010 15:53:47 Modificat la: 27/06/2010 15:56:47
(la: Dinastia(titlu provizoriu)- cap.2)
Aici ai avut fara indoiala o alta stare de spirit. Asta a folosit pe de o parte imaginatiei, care, abordata din alta directie ti-a inspirat alternative la draci. Pe de alta parte, limbajul si decorul si-au gasit un alt centru de greutate decat in prima parte.

Cap. 2 mi se pare deci a fi ori o continuare a actiunii de "a pune de", sau o schimbare de scena, ritm si nuantze coloristice. Ambele variante contin potential, ambele sunt de natura sa tina fara greutate vie speranta in dezvaluirile din Cap. III.

Last but not least: Pauzele creative dintre capitole sunt desigur benefice calitatii, aplombului, stilului, etc...
Ele - pauzele - presupun insa ori o memorie pentru care 10% - la cat se estimeaza capacitatea partii folosite a creierului uman - nu ajung, ori o lista cu numele personajelor. Altminteri pot aparea iritatiuni cu privire la numarul de protagonisti.
Un exemplu in sensul asta ar fi Penelopa: O cheama Duz (Cap I)? Sau Ruz (Cap II)? Sau sunt doua Penelope?

Cum zic: Personal ma bucur la gandul elucidarilor din Cap. III .
1a - de Tot Areal la: 07/10/2011 14:16:37
(la: SANATORIUL(1))
Nu atunci mi-am pierdut speranţa în a-mi realiza visul, nu atunci când am fost repartizată la sanatoriul ăsta, ci acum, acum când maşina asta ce venise special după mine, mă duce pe drumul ăsta plin de gropi şi hârtoape, înconjurat de văi prăpăstioase, printre munţii ăştia reci şi întunecaţi, acoperiţi de pădurile astea dese.
Abia acum îmi dau seama că speranţele mele s-au năruit. Nu voi mai fi doamna psihiatru într-un oraş mare, nu îi voi mai avea clienţi pe acei bogaţi ce-şi pierd minţiile de câţi bani au, nu voi fi în slujba acelor artişti, ai acelor avocaţi, ai acelor... Acum voi fi pur şi simplu într-un sanatoriu de nebuni, uitat în inima naturii. Cam grea lovitura pentru o tânără ca mine, la cei doar douăzeci şi cinci de ani plini de vise şi speranţe. Doamnee, unde mi-a fost minte când am acceptat!
Privesc cu coada ochiului la şofer. E un tip înalt, poate puţin prea slabuţ, are păr scurt, nas lung, buze subţiri... Şi degetele îi sunt lungi şi subţiri, le văd cum le ţine pe volan, unghiile îi sunt frumos tăiate şi îngrijite - admir asta la un bărbat – dar cel mai mult îmi plac ochii lui, de un albastru incredibil. Şi totuşi. Bietul de el. De ce zic aşa? Păi se vede după scrumiera plină şi după pachetul de ţigări aproape gol că-i un fumător înrăit, dar, până acum, din politeţe cred, nu şi-a aprins nicio ţigară, sau te pomeni că ştie că nu suport fumul de ţigară? Oh nuu, asta nu se poate să ştie. De unde? Aiurea... Încearcă şi el să-mi îmbuneze situaţia, căci se vede pe faţa mea, starea de spirit, negativă, care mă stăpâneşte.
Maşina, o bătrână rablă, se angajează într-o curbă prelungă. Învoluntar mă prind de mâneru portierei, nu de alta dar să nu cad în braţele cavalerului ăsta. În faţă, drumul se înşiră urcând în serpentine. Am trecut peste un mic pod de piatră şi privirea-mi descoperii, la cîţiva zeci de metri dedesubt o vale abruptă pe fundul căreia un firicel de apă, zbuciumat şi înspumat, îşi croieşte nervos, drum.
Victorian - de zaraza sc la: 15/01/2014 09:51:04
(la: Societatea industriala)
Wikileaks ne invita in culisele societatii umane. Ne ajuta sa fim mai constienti de cei care ne hotarasc regulile dupa care jucam pe scena vietii noastre. Si poate va mai stopa din inflatia de povesti cu reptilieni, masoneria care face si drege etc. Finalul ar fi insa sa devenim constienti ca suntem stapani pe vietile noastre. Tot noi le-am acordat putere acestor institutii.

Greenpeace urmareste protejarea naturii. Ne credem in stare sa populam Marte? Intai sa fim in stare sa avem un Pamant locuibil. Orice actiune care distruge natura se intoarce impotriva noastra.

La consumul de apa stau din ce in ce mai prost. ;) Las robinetul sa curga mai mult ca sa protejez centrala termica. :)) Dar cel putin am redus debitul. Am in firea mea economisirea resurselor. Nu din zgarcenie, ci din dorinta de a utiliza totul eficient.

Anarhismul e modul prin care societatea simte nevoia sa se scuture de niste lanturi care au devenit de nesuportat. Din pacate dupa o anarhie ne cream singuri alte bratari si coliere de aur care se degradeaza apoi si devin lanturi. Ma intreb pana cand?

#649253 (raspuns la: #649247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
INCUBUS 4 - de Tot Areal la: 18/06/2014 17:09:26
(la: INCUBUS)
De undeva din pădure se auzi o pasăre ciripind şi agitându-se undeva prin coroanele copacilor. Aceasta şi faptul că luna se ivi iar de după nor, acoperind locul cu lumina ei albăstruie, ca de camuflaj, le readuse inima la loc. Nimic nu părea anormal înspre pădure. Liniştea se înstăpâni şi doar vântul ce prinse a adia iar, mişca liniştit frunzele copacilor.
- Şti ceva? Ne-am speriat ca proştii, zice el zâmbind larg, încurajator. Hai să mai punem ceva vreascuri pe foc că altfel se stinge.
- Nu vreau să mai mergem iar, protestează Valentina trăgându-l de mână.
- Nu mai mergem nicăieri. Caută p-aici prin iarbă. E bun orice vreasc, doar să ţinem focu' aprins.
Zicând asta, se lăsară amândoi pe vine bâjbâind cu palmele prin iarba înaltă şi udă după vreascuri rătăcite. Mirosul de iarbă proaspătă şi de pădure parcă se simţea mai pătrunzător ca oricând. Se liniştiră de tot. Era clar, că doar faptul că nu erau obişnuiţi cu viaţa sălbatecă a naturii le dăduse starea de teamă.
Valentina începu să fredoneze încetişor un cântec numai de ea ştiut. Rareş zâmbi auzind-o... Reuşiră să strângă un braţ de crenguţe şi alte vreascuri. Le puseră peste jar şi imediat focul prinse a pâlpâi vesel. Se aşezară lângă sursa de căldură, îmbrăţişaţi, şoptindu-şi vorbe de amor, punctate cu câte un sărut pe buze. Valentina căscă fără de-i trosniră fălcile şi zâmbi cu gura până la urechi.
- Ţi-e somnic, aşa-i? o muşcă el uşor de ureche.
- Un pic...
- Ţi se lipesc ochii. Hai să te culci puţin.
- Singuricăăă...?
- Aici stau. Am grijă de foc, cât mai am ce pune pe el, apoi vin şi eu.
- Nu mă duc fără tine.
- Nu fi încăpăţânată...
- Nu mă duc fără fără tine şi gata, se agaţă ea de el încrucisându-şi mâinile după gâtul lui.
- Atunci şti ce? Mai căutăm câteva vreascuri şi lemne, punem totul pe foc şi ne băgăm la somn. Ce zici, e bine aşa?
- S-a făcut! face ea prinzându-l de bărbie şi scuturându-l în glumă.
Se apucară să caute vreascuri iar prin iarbă, îndepărtându-se încet încet spre pădure. Le trecuse orice teamă. Căutau, când aplecaţi, când pe vine, crengi şi alte bucăţi de lemn. Adunau toate lemnele ce le găseau pe pipăite, fie uscate, fie verzi. Vântul se stârnise. Bătea acum un tare rece dinspre lac. Trestia se îndoia şi foşnea, iar valuri mici se rostogoleau peste mal. Pădurea foşnea şi ea. Nori negri, ca nişte pete se aglomerau pe cer ascunzând iar luna. Din foc, scântei mărunte se împrăştiau tot mai mult duse de vânt, câteva fiind ajungând până în apropierea cortului. Rareş vede şi le stinge călcând peste ele, dar aşa, pericolul nu era înlăturat.
- Vali, cred că trebuie să ştingem focul. Dacă ajunge jar pe cort i-a naibii foc. Vântu' ăsta nenorocit.
Ea se ridică de spate îndreptându-şi spatele şi urechea spre el.
- Ce ai zis?
- Vântul ăsta împrăştie jar şi-l duce spre cort! strigă el. Nu mai aduna nimic, trebuie să stingem focul. Doamne fereşte să se aprindă cortul sau pădurea. Asta ne-ar mai trebui.
Valentina strânge totuşi în braţe mănunchiul de vreascuri şi le aruncă apoi lângă cort.
- Hai că sting focu', zice Rareş aruncând apă dintr-o sticlă peste flacără.
Goli sticla, dar focul continua, să pâlpâie mărunt.
- Mai aduci nişte apă, o roagă el pe Valentina ce tocmai ieşi din cort după ce-şi puse încă o bluză pe ea.
- De unde, că nu mai avem?!
#652097 (raspuns la: #652096) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frumusetile naturii si oameni - de jeniffer la: 21/03/2006 19:52:24
(la: Despre fericire)
Frumusetile naturii si oamenilor.
Inaintarea frontierei NATO si UE si criza din Republica Moldova - de belazur la: 24/03/2004 19:01:54
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter
#12771 (raspuns la: #12770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sir Lawrence Alma-Tadema Vs. Thomas Kinkade - de LMC la: 13/04/2004 13:00:49
(la: Fratia pre-rafaelita)
Domnul Firimita spunea:

"Comparatia dintre Alma-Tadema si Kinkade....Desi nu pot spune ca prefer kitsch-ul englezesc celui american, cel putin pictorul englez a avut ceva urme de talent, in timp ce Kinkade este ceea ce in Romania am fi definit drept "pictor de bilci." Alma-Tadema, de care nimeni n-a auzit astazi, a fost foarte popular in timpul vietii. A fost fascinat de Egiptul antic, si in general, de viata grecilor si romanilor antici. Prin 1850, englezii cultivau acesta sentimentalitate dulceaga, teatrala, reprezentata prin fecioare cu obrajii roz pe fundalul unor tufisuri de trandafiri, figuri androgine cintind la harpa, etc, un alfabet visual conceput pentru a le justifica tendintele decadente mai mult sau mai putin latente. Una dintre caracteristicile kitsch-ului este tendinta de a cenzura originalul, de a inlocui originalul cu o copie daca se poate mult mai “draguta,” mai populara. Kinkade si Alma-Tadema se intilnesc pe planul acesta, pentru ca ambii trivializeaza trecutul, natura, etc. Ambii au fost propulsati de avaritie...."

Comparatia intre Kinkade si Alma-Tadema mi se pare o exagerare a analizei critice. Eu cred ca Kinkade face parte dintr-o grupa de "artisti" complect diferita decit cea a lui Alma-Tadema. Kinkade si-a gasit o sursa de venit de care se tine cu dintii pina cind inca mai poate si pina cind acest "bubble" ii va exploda in fata. Omul este destul de destept in marketingul lui pentru ca se pare ca a gasit un drum paralel care il urmeaza mai agale fara a se strofoca prea mult.

Vezi:
http://www.thomaskinkade.com/magi/servlet/com.asucon.ebiz.catalog.web.tk.CatalogServlet?catalogAction=Product&categoryId=640&productId=62304

Aceste Plen-Airs sint probabil mult mai demne de un respect artistic, desi in multe cazuri ramin sub un nivel de fircaleala inutila.

Despre Alma-Tadema, nu pot sa-i gasesc nici un element negativ in lucrarile lui. Precizia, compozitia, studiul, culoarea, toate sint extrem de frumos imbinate si controlate. Nu uitati ca in acelasi timp Ingres, Delacroix, Gerome si multi alti pictori erau fascinati de aceeasi "genre" al Orientalismului. Aceasta fereastra inspre o fantezie Orientala, inspirata de colonizarile Orientului Mijlociu, era o moda al societatii inalte, rivnita de la cel mai mic la cel mai mare. Din ea sa nascut Simbolismul care la rindul lui a dat nastere la alte curente in arta. Comparatia intre cei doi artisti mi se pare asa cum am zis exagerata, pentru ca nu pot sa imi imaginez arta lui Kinkade intr-un muzeu de arta, sau o carte care sa-l mentioneze ca fiind un artist important dintr-o miscare artistica care a revolutionat arta.

Deci "with all due respect" domnule Firimita va contrazic punctul de vedere bazata pe faptul ca contextul in care pictorul Alma-Tadema a pictat era altul decit cel care il traim astazi. Sintem asa de obisnuiti cu imaginile Post-Modernismului si Avant-Gardismului care ne inconjoara incint atunci cind ne izbim de calmul si frumusetea acestui "vechi" curent il explicam a fi kitchism. Alma-Tadema nu a copiat ceea ce alti pictori au facut asa cum Kinkade il copie pe Thomas Moran, Albert Bierstadt, si altii ca ei. Temele lui erau inspirate din poezie, mitologie si imaginatie dar erau compuse cu o precizie maxima. Studioul lui nu era plin cu imaginile altor artisti ca sursa de inspiratie, era plin de flori, plante exotice, obiecte aduse din Orient etc etc. El nu compunea trupul uman dintr-o revista de desen ci isi platea modele vii pe care le studia intr-un mod academic si precis. Aratati-mi unde este evidentiat acest lucru in arta lui Kinkade?!

In incheiere vreau sa precizez ca miscarea aceasta al Orientalismului si-a Pre-Raphaelismului a fost o ridicare impotriva Academiei si-a Neo-Classicismului, era asa cum intr-un mod paralel Mininalismul a fost o forta impotriva Abstractului Expresionist. Deci pe vremea aceea era tot la fel de scandaloasa asa cum astazi sintem scandalizati de imaginea Madonei pictata in excrement de animal. Nicidecum nu era privita ca o forma de kitch.
#13782 (raspuns la: #13753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mother Nature - de Little Eagle la: 26/05/2004 23:04:06
(la: A venit toamna...)
draga frate,

toate anotimpurile sunt frumoase,chiar si iarna grea sau caldura verii,noi mereu ne plangem ba ca-i prea frig ori cald.
In limba lakota,toamna se cheama"the moon of falling leaves"si este cea mai frumoasa,o iubesc cel mai mult,culorile Mother Nature sunt asa de curate,pure si frumoase.
Imagineaza-ti ca esti la o mare ceremonie si toti isi pun culorile pe chip si trupuri danseaza cu toate penele pe cap in a-si arata recunostinta pt. Creatia toata.este o multime de culori si ele mereu imi vor aminti de toamna,sunt culorile ei in noi toti,suntem unul cu ea.
frunzele iti vorbesc,pomii iti spun cantecul lor,vantul adie si freamata in parul Mother Nature,o saruta cu drag prin Marele Spirit.
Fii cat de mult poti in sanul mamei tale natura,o simti si o iubesti,esti parte din ea si ea e in tine mereu.

da,sa mergem in munti si sa ne bucuram de trupul ei sacru,sa ne culcam obositi la sanul ei care ne hraneste,dar nu sa vanam animale,fratii nostri cu 4 picioare,doar daca este necesar pt. hrana,si chiar si atunci sa ne cerem iertare daca o facem si sa cerem lor permisiunea de a o face.

Great Spirit Wakan Tanka intelege asta.

Buffalo Cow Woman,este atat de frumoasa incat desigur ca-ti dai seama de frumusetea ei,altfel nu ai admira-o si ai scrie vorbele tale,ele vin din sufletul tau care e unul cu al ei,esti si suntem copii ei.

I love you my brother,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)




















Ideia ta Florine... - de LMC la: 20/09/2004 21:12:59
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Este o ideie superba. Sa stii ca m-am gindit la o gradina de vegetale dar tot astept sa vina maicamea sa ma ajute sa mi-o fac. Nu am plantat niciodata legume sau vegetale si mi-e frica sa nu incurc itele si sa fac vre-o prostie. Dar sa stii ca am sa merg cit mai repede sa ma uit dupa saminta de patrunjel sa mi-l plantez in ghiveciuri. Nu pot sa-mi imaginez ce-ar putea merge gresit in plantatul de patrunjel. Plus de asta Gamalie o sa fie super incintat sa gaseasca patrunjel in timpul drumetiilor lui prin gradina. Poate ma ambitionez si-i plantez si niste morcovi. Dar ramine sa vedem.
#22931 (raspuns la: #22792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
transcendenta - de giocondel la: 18/02/2005 05:50:56
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
"Cunoscand ADEVARUL , DUMNEZEU ca cuvant sau persoana sau ca ce vrei tu, cade direct din vocabularul tau.....nu-l mai poti personifica, ca cuvant nu-l mai folosesti, pentru ca nu se mai poate."

nu contrazic, ba dimpotriva deseori in mesajele postate pe cafenea am spus acelasi lucru: numindu-l pe Dumnezeu, automat il limitam, este un fel de revers al ideii ca dumnezeu a creat pe om dupa asemanarea sa, caci se pare ca omul Il creaza pe dumnezeu dupa asemanarea lui si asta pentru ca omul are limitari si pt ca este captiv al lumii acesteia iluzorii in mare parte, datorita dualitatii sale.

oricum...imi mentin punctul de vedere ca profetii ( care intr-adevar sunt mai multi si multi nu au fost mentionati in istrie pt simplul fapt ca s-au manifestat cine stie caror triburi obscure, in cine stie ce vremuri si mai obscure) au un rang diferit decat cel al omului de rand sau al oamenilor iluminati.Exista un spirit de alta natura ce se manifesta in Ei, au statut triplu, nu numai dual: sunt oameni pentru ca dorm si beau apa, sunt divini pentru ca reflecta lumina divina, la fel cum onglinda reflecta razele soarelui si sunt profeti pentru ca sunt canale pure,receptacole si transmitatori ai Cuvantului Divin.ceilalti despre care vorbeati dumneavoastra sunt oameni ce incearca sa se desprinda din valurile iluziei si ego-ului si atat.

Dumneavoastra pareti a cunoaste mare parte din acest adevar, insa personal prefer sa acord credit omului care zice: mah eu stiu ca nu stiu nimik..pentru ca oricat am cunoaste pe calea ratiunii sau orice am experimenta extrasenzorial, niciunul dintre noi nu stie cu adevarat NIMIK!!!si cine Nu stie ca Nu stie nimic, se numeste ca se afla momentan intr-un stadiu profund de ignoranta ...SI cine stie ceva nu stie indeajuns pentru simplul fapt ca INIMA OMULUI ESTE MULT PREA mica sa poata cuprinde ceea ce ste de necuprins ori mintea sa sa poata patrunde ceea ce e de nepatruns...cel putin la acest nivel

si urmez chiar calea oferita de dumneavoastra, unde Dumnezeu, ideea de El se dizolva in imuabilitate,transcendenta si alte cuvinte sofisticate.

L-am citit pe Osho( BHAGWAN SHREE RAJNEESH) si sunt convinsa ca si dumneavoastra l-ati citit destul de tare... si nu numai ca l-ati citit dar aparent l-ati si bunghit, adica inteles....pentru ca aceasta cale fara de cale, aceasta afirmatie cu negare...ii este specifica filosofului/guru-lui respectiv in mare masura.

"Daca te hotarasti din interior sa fi (sa devii) liber/a; este indeajuns un singur moment. Viata nu este o deviatie, o distragere, viata este o sansa, pentru a cunoaste, a experimenta si a trai in meditatie"..

de acord, insa ceea ce eu simt si speculez aici, tine de nivelul de constiinta al oricarui individ..este ca pana si aceasta detasare de lumea materiala, rupere de iluzia fenomenalului, patrundere in alte dimensiuni, pace si liniste interioara, aceasta stare de a FI si atat...este tot o farama din supremul adevar, la care se ajunge nu chiar atat de usor... sau poate la fel de usor, depinde de situatie..in sensul ca eu cred ca exista mai multe lumi spirituale in care sufletul calatoreste, se transforma, creste, se apropie sau indeparteaza de propria-i esenta , de acel TOT care este cuprins in Sine,in ultima
instanta si din care face parte...

CAUTARE, IUBIRE, CUNOASTERE, UNITATE, MULTUMIRE,UIMIRE, ADEVARATA SARACIE SI ABSOLUTA NIMICNICIE...
cat despre Reincarnare, cu parere de rau , nu cred in ea.de altfel nu cred nici in existenta Timpului.

""Cand tu dormi, Dumnezeu e treaz in tine.Cand tu esti treaz/a, Dumenzeu doarme in tine.Sensul acestor cuvinte este: Adormit = inconstient"" ce-i corect e corect, nimic mai....-adevarat-

Centrare, cuvantul cheie al mesajului dumneavoastra ce ar trebui sa fie

o prioritate pentru noi toti. ar trebuie inclus in curiculum scolar, pe langa lectiile exclusiviste de religie...copii ar invata cum sa se cunoasca, respecte si iubeasca, sa fie naturali, sa nu mai simta nevoia de a imita adultii in goana lor dupa crearea unei masti perfecte, numai buande purtat pe scena teatrului vietii...

Mintea omului si
permanenta sa pendulare impiedica omul sa ajunga la un soi claritate, chiar daca si aia destul de superficiala. cu exceptia alora de sunt sinceri cu ei insisi, care au un fel de insetare spirituala, care mediteaza,care se roaga, care aspira, care se apropie de creatie si simte unitatea existentei,
care se detaseaza, care se desprind de toti si de toate...dar cum ati spus si dumneavoastra sursa e una singura, tinta e una singura, caile sunt numeroase...

unii o iau mai incet, altii mai pe scurtaturi insa, in final toti ajung in acelasi loc..si aia Centratii si aiai Descentratii..ironie, nu?si in acelasi timp face parte din frumusetea creatiei, insa pun pariu ca nu va cade bine sa ganditi ca nu sunteti cu nimik deosebit sau diferit, desi unic in esenta..

hallo!

"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
#36584 (raspuns la: #36416) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre divinitate - de Cassandra la: 23/04/2005 19:30:38
(la: Papa)
Tot ceea ce depaseste puterea intelegerii umane a fost atribuit divinitatii. Divinul se afla dincolo de perceptia normala a omului si este greu de descris in cuvinte. Este desigur o idee abstracta chiar si atunci cind este unica si personala (Poate numai in Crestinism divinitatea inceteaza sa mai aiba caracter abstract prin Isus). Cu toate astea omul a incercat inca din timpuri imemoriale sa dea forma divinitatii prin limbaj. La fel de adevarat este ca ideea de divinitate a aparut odata cu limbajul care a permis gindirea abstracta. Exista tot atitea forme de divinitate cite moduri de gindire. Ceea ce cunoastem azi ca religie este rezultatul unei intregi istorii de dezbateri si contemplari in legatura cu divinitatea.

Pentu animisti, tot ceea ce se afla in Univers are caracter divin.
La Crestini conceptul divin este reprezentat de Sfinta Trinitate (Tata, Fiu, Spiritul Sfint). Ceea ce ii individualizeaza pe Crestini este caracterul divin al lui Isus, diferit de cel intilnit in religia musulmana. Crestinii cred ca Dzeu s-a aratat lumii sub forma umana (Isus). Dzeul crestin ne ‘invita’ sa ne unim lui in relatia Tata-Fiu pe care El a creat-o. Spre deosebire de Islam si Iudaism (unde Dzeu este in afara noastra ca creator, parinte si facator de legi), in religia crestina Dzeu are o latura in plus – cea a Fiului care isi da viata pentru umanitate. Trinitatea nu se abate de la monoteism ci implica doua cai prin care acelasi Dzeu ni se dezvaluie.
Unii studiosi ai Bibliei afirma insa ca nu exista nici o afirmatie biblica care sa confirme ca Isus insusi ar fi pretins propriul sau caracter divin (aici sint interesata de parerea celor care cunosc bine Biblia).

In religia Budista, nu exista ideea unui Dzeu critic si razbunator asa cum apare in Vechiul Testament, din contra budismul neaga din punct de vedere etic existenta unui Dzeu care ii pedepseste pe necredinciosi. Budismul este mai mult o filozofie decit o religie in sine si ca atare nu accepta doctrine irationale. Idealul budistului este sa atinga stadiul fiintei ‘luminate’ care sa elimine suferinta TUTUROR fiintelor vii. Interesant este ca dintre toate religiile existente, budismul este singura care nu sustine ideea unui Dzeu ca Judecator in momentul mortii.

Sint multe feluri de a concepe divinitatea. Unii imbratiseaza o anumita religie, altii sint sceptici in privinta ideii de Dzeu. Printre cei din urma, unii simt nevoia emotionala de a recunoaste existenta a ‘ceva’ superior individului si a speciei umane. Acel ceva pot fi legile Naturii insasi si ale Unviersului. Cei care au avut ocazia sa priveasca cerul instelat in deplina liniste, izolati de orice stimul al civilizatiei, si s-a simtit coplesit de frumusetea si maretia zdrobitoare a Universului au putut sa experimenteze poate ideea de sacru, divin. Este o experienta mistica.
Apropo de mistici si misticism, Sfintul Ioan al Crucii (catolic spaniol) este o figura importanta a misticismului. Poeziile lui sint de o sensibilitate extraordinara. Le-a citit cineva?

PS. Multumesc RSI si popix pentru informatie. Adevarul este ca e bine sa se cunoasca un pic din istoria Vaticanului si a papatului. Pentru cine cunoaste statutul acutal al Vaticanului atit de pasnic inconjurat de Italia, este dificil sa-si imagineze ca situatia a fost mai putin decit pasnica in trecut. Papii luptau si complotau sa-si recapete suprematia, si multe crime s-au comis cu intentia asta. Imaginile pe care le vedem azi la televizor in care catolicii il aplauda pe Papa nu ne sugereaza citusi de putin atitudinea anticlericala care a existat in istoria Vaticanului. De exemplu, stiati ca la inmormintarea lui Pius IX, anticlericalii erau cit pe ce sa-i arunce corpul in Tibru? Dar fiecare conjunctura istorica cu particularitatile ei.
natura - de cico la: 20/07/2005 05:01:10
(la: Romania sub ape! Cine este de vina?)
Florida e bintuita de uragane, unul dupa altul. Midwest-ul de tornade. California de cutremure. Cei din Toronto sau Montreal au prins poate si una din periodicele "ice storm" (polei) pe timpul iernii, cind mii de case\blocuri ramin fara curent electric si caldura. Intr-una din aceste ierni (la aproape -30 de grade afara si vreo 5-10 grade inauntru, la lumina opaitului), ma gindeam nostalgic (sic!) la anii aceia de pe vremea lui ceasca, cind (la fel) stateam cu manusi in incinta biroului sau a scolii, si-apoi sforaiam noaptea acasa sub cearceafuri cu aburi la gura. Si ma incalzeau cei din Ro la telefon, cind imi spuneau ce cald e la ei in casa :)

ps Pe mama asta natura chiar n-a dat nimeni vina pina acum? ;)
Ah, frumusetea, frumosul… - de Cassandra la: 20/09/2005 18:48:29
(la: Ce este frumosul?)
Ah, frumusetea, frumosul…
Frumusetea este strins legata de simturi, perceptie si de senzatia de placere. Bineinteles este un concept subiectiv dar se pare ca sintem programati sa avem o serie de criterii obiective in perceptia a ceea ce este frumos. De exemplu fara sa ne dam seama ne atrage cel putin in cazul corpului uman, simetria si anumite proportii – probabil din instinctul biologic de a selectiona ceea ce este “sanatos” si are sanse de supravietuire.

Cu tema frumosului si-au batut capul oamenii din cele mai vechi timpuri, iata de exemplu filozofii presocratici deja despicau firul in patru. Pitagora a gasit o legatura intre fumusete si matematica. De aici “proportia de aur” care este confirmat, ne atrage mai mult. Estetica este partea filozofiei care se ocupa cu natura si semnificatia frumosului. Se poate vorbi de estetica in artele vizuale, in muzica, in arhitectura, in vestimentatie, in artele culinare, cind mergem la dentist cerem din ce in ce mai mult estetica, si ... mai nou se vorbeste de neuroestetica.

Este o tema vasta si ne putem extinde indefinit, dar ma opresc deocamdata aici. :)
Volumul 2 (Se vede ca tre sa recuperez cu scrisul la Cafenea) :) - de fefe la: 14/03/2006 23:56:37
(la: "Americanii sunt prosti")
Dulcineea draga,

Ca sa nu zici ca te ignor mai fac un efort si continui novela de ieri.

#1. Cica case din caramida sint peste tot. Am una chiar linga mine, si nu stau in Beverly Hills, iar matusa-mea care saraca sta intr-o zona destul de pricajita in Sacramento sta tocmai intr-o casa facuta din caramida de beton. Daca te intereseaza asa de mult din ce sint construite casele multimilionarilor din America hai sa-ti spun: din lemn! Lemnul este mult mai flexibil si mult mai usor de manipulat. Poti sa faci mult mai multe lucruri din lemn decit din beton, si cum zicea cineva mai jos, un zid de lemn poti sa-l muti oricind fara sa strici o casa intreaga. Ia incearca tu sa muti peretii din blocul in care stai. Cit priveste povestea ta cu purcelusii hai sa-ti mai spun ceva care vad ca nu prea stii. Tot lemnul folosit in casele noastre de lemn este tratat impotriva incendiilor, inclusiv “cartonul” ala despre care tot pomenesti, care de fapt nu este carton ci e o placa din ghips care serveste de perete si care poate fi imbracat in orice-ti doreste inimioara ta, de la furnir de lemn pina la marmura de Carera. O alta chestie care inca n-ai invatat la scoala, este ca lemnul ca material de consctructie este cel mai bun in cazuri de cutremure. Flexibilitatea lemnului in comparatie cu rigiditatea betonului este mult mai rezistenta la cutremurele de care cel putin noi aici in California nu ducem lipsa. Sau probabil tu preferi sa stai intr-un bloc de beton ca cei de la cutremurul din 79, sau cind a fost, atunci de a murit si Toma Caragiu saracul pironit sub un perete de beton armat. Un alt amanunt care trebuie sa ti-l aduc in vedere este ca la ora actuala in Romania cei care isi construiesc casele cele mai moderne si mai scumpe folosesc exact modelul de constructie American. Tocmai m-am mirat ce-au mai evoluat Romanasii nosti cind mi-am vizitat niste prieteni prin Timisoara si prin cartierele “Americane” din Felix linga Oradea. Hehe, m-am simtit ca acasa.

#2. Despre inginerii romani, hai ca deja ma distrezi de numa la faza asta. Eu stiu precis ce am zis. Nu stiu citi ingineri constructori cunosti tu, dar iti spun clar, un absolvit de facultate cu licenta in mina poate sa semneze si sa aprobe planuri de constructie si instalatii. Ca lucreaza sub supravegherea altor ingineri asta e altceva, dar planurile ce ies de la ei din firma poti sa-mi spui daca mai sint controlate de altcineva??? Iti spun clar ca nu. Deci daca nu stii lucrurile concret te rog sa te informezi.

#3. Masinile noastre incapatoare consuma cit trei Dacii Romanesti in care incap tot la fel de multi oameni. Vai ce-am ris! Tin sa te anunt ca nu consumul de bezina afecteaza aerul ci arderea ei, si daca o Dacie nu are arderea cum trebuie degeaba consuma numa 1 litru la fiecare 100Km. Cine stie bancul cu Trabantul? :)))) In aceeasi ordine de idei, cica in Romania nu este poluatie decit numa in Bucuresti. La fel pot spune eu, in America nu este poluatie decit numai in Los Angeles, si ca in restul Americii poti respira aer curat. De fapt e mai curat decit in oricare alt oras la Romani unde praful si mizeria contin mai multi factori de imbolnavire decit tot fumul din Los Angeles. Hai sa te intreb o chestie banala. De cite ori pe zi iti faci pantofii? Hai sa-ti spun si eu: eu ii fac cam odata la 6 luni, si nu ca sa-i curat de mizerie, ci doar sa le dau luciul ala de nou noutz. Si cica nu tre sa luam in considerare mizeria de pe drumuri. De fapt Romania niciodata nu s-a tinut de legile de regulament al poluatiei. In 1995 a fost ultima tara din Europa ca sa introduca legea de protectie a naturii. Emisiile de gaze, poluatia industriala, ca sa nu mai zic de scurgerea de “cyanide” in Dunare in anul 2000 care a contaminat apa potabila si a omorit o mare parte din fauna acvatica nu numai pentru Romania dar si pentru tarile vecine. In Romania cel puti 18% din apa nu este buna de baut, si asta nu e numai in Bucuresti. I-a sa mergem la sate, unde cica se poate scoate apa din fintina, dar nimeni n-o bea ca e infecta, si tot taranul se duce cu plasa la En-Gross si-si cumpara “apa plata” la sticla ca sa poata sa-si faca supa de gaina. In acelasi timp daca analizam problema dintr-un punct matematic, comparind suprafata si populatia Americii cu cea a Romaniei, concentrarea de poluatie pe capat de om este mult mai mare in Romania decit in America. Iar daca vrei sa stii care este cea mai poluata tara din lume uita-te te rog la China. Dar oricum nu pricepi, degeaba iti spun. Ah, era sa uit, sa nu vii sa-mi spui de legile din Romania cu adusul de masini care nu polueaza ca ma faci sa crap de ris. Toata lumea stie ca una scrie in lege si alta se face. Atita timp cit poti da un Euro sau un Dolar pe sub masa poti sa aduci ce-ti vrea muschiuletzul in Romania. Sau tu crezi ca Romanul e asa de cinstit si onorabil? Unde-i Divertis ca sa-si ia niste surse de glume hazlii!?!?! :)))

#4. Despre mincare: unde ziceai ca se gaseste carne cu $7-$8 pe kilogram? In Romania sau aici?

#5. La un moment dat imi zici “nu m-am laudat ca merg la opera,mi-am spus punctul de vedere.Aici un bilet ieftin costa un dolar,iar cel mai scump 20. Mi le pot permite pe amandoua. Si eu am dvd-uri si cd-uri cu muzica si ascult si eu in surdina cand am chef.Hai sa-ti dau si eu un link:www.operanb.ro Nu am negat cat de profesinisti sunt aia care canta pe acolo si nici n-am zis ca opera voastra arata urat!” dar in textul original ai zis total altceva “vreau sa mai vad din cand in cand cate o piesa de teatru sau sa merg la opera,ceea ce in America ar fi cam greu(cine se duce la opera si cat costa "beletu?",si mai ales care opera,ca nu e!-cel putin nu peste tot)” Da, nu te-ai legat de profesionismul performantilor si de frumusetea caselor de opera dar din textul anterior unde te plingeai ca in America nu poti merge la opera ca n-ai unde mi-a dat de inteles tocmai lucru asta: ca te duci la opera des si America nu-ti ofera posibilitatea asta si nici nu prea ai ce vedea ca nu sint piese reputabile. Eu ti-am dat un link unde sa vezi nu numai cum arata o sala de opera dar unde poti de asemenea vedea lista de piese care se pot urmarii intr-o anumita perioada. Eu nu stiu unde ai fost tu cind ai venit in America, dar oricare oras care are o populatie de citeva zeci de mii are access la opere si performance arts de orice culoare vrei tu. Aduti aminte ca America este construita pe ideia capitalismului, ce se cere aia se da. La momentul de fata reconstruirea, renovarile si instalarea celor mai frumoase centre de arta sint in plina forta in cele mai ascunse orase din America. Asa ca ma indoiesc sa nu ai access la o seara culturala oriunde ai fi in America.

#6. Care este diferenta intre voyeurismul Romanesc si cel American? Raspund tot eu, ala Romanesc e de gust prost si cu intentii malicioase, iar ala American e pe fatza si acceptabil. Imi place cind ma plimb seara pe strada, si vad prin geamurile vecinilor (care fara nici o rusine nu-si trag obloanele) cum stau la masa si maninca, cum stau pe o canapea si citesc sau se uita la televizor, cum este decorata casa, si asa mai departe. Nu ma ocup de voyeurism, departe de mine, dar ca orice sursa de lumina care provine din spatele unui geam, privirile iti sint atrase. Poate daca as avea o luneta si-as locuii intr-un penthouse in New York as sta si eu cu luneta pe vecinii mei, la urma urmei daca n-au perdele la geamuri cu ce ma opreste pe mine sau ce lege calc ca stau si ma uit la ei? Cine nu vrea sa fie vazut sa-si puna obloane.

#7. Ce ma distreaza remarcile cu “cine va pune sa trimiteti bani” sau “trimiteti bani ca sa reconstruiti ce-ati distrus in razboi”. La care din razboaie te referi??? La Razboaiele Mondiale? La razboaiele civile? La razboaiele astea mai recente din Iraq si Afganistan? Mama mia cite stii!!! Hai sa analizam problemele atunci. Razboaiele Mondiale: daca nu veneau Americanii Europa era o tara germana, si daca nu trimiteau Americanii bani la Europeni, Parisul, Londra, Praga, si toate celelalte capitale ar fi fost capitalele sobolanilor. Razboaiele Civile: (adica alea ca in Romania din 89) ca vrei tu sa admiti ori nu, Americanii au fost primii sa ajute Romania, la fel si tarile Africane, la fel si cele Asiatice, ca sa nu mai spun de ajutoarele umanitare care sint trimise de Americani si care niciodata nu vor fi mai putin decit toate ajutoarele trimise de celalalte tari adunate la un loc. Razboaiele din Iraq si Afganistan: inainte de a veni Americanii sa-i cotonogeasca pe Sadamisti si pe BinLadenisti, si Iraq-ul si Afagnistanul erau niste ruine de tari. Americanii au venit numa sa faca curat, si sa construiasca ceea ce nu era si n-a fost niciodata. Ca exemplu: in Afaganistan acuma gasesti scoli nu numai pentru baieti dar si pentru fete, gasesti cit de putin un spital cu niste paturi curate, o cladire de primarie, si binenteles drumuri, aeropoarte si intr-o oarecare masura libertate. In Iraq la fel. Dar nu merita sa stau acuma sa fac politica din asta ca iara imi sar in cap Anti-Americanii.

Doamne fereste ca mult am mai scris. Macar de data asta am numa 7 puncte. Scuze gazdei care a deschis subiectul si care a scris destul de frumos in textul de la inceput. Promit sa ma limitez aici, las si pe altii sa comenteze ca sint destui care se inghesuiesc. Ma duc acuma sa-mi continui munca, ca la Americani se munceste nu se luzareste :))




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...