comentarii

desfasoara ideiea de frumusete incintatoare a naturi în raporti cu starea de spiriti a eului liric in poezia luna iese dintre codri de eminescu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Veşnicie şi paleative - de Simeon Dascalul la: 11/10/2004 12:05:26
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)


N-am spus că suntem condamnaţi pe viaţă, cel puţin încerc să mă autosugestionez că nu-i aşa. Dar nu găsesc încă şansa, culoarul, nişa de piaţă, cum vrei s-o spui. Am un fel de speranţă ilogică cum că se va ivi o ocazie şi o s-o recunosc când o să vină. Dar, având în vedere specificul nostru, avem nevoie de mult noroc.

În aşteptare îţi sugerez câteva paleative. Nu ajută nici un fel la îmbunătăţirea situaţiei de bază şi nici nu-s valabile pe termen lung, dar tot sunt mai bune decât nimic. Ca un algocalmin când de fapt ar trebui extrasă măseaua. Sigur nu toate ţi se potrivesc, dar poate găseşti măcar una utilă.

1. Să vezi tot timpul locuri noi. Nu zic să schimbi gazda o dată pe lună, iar cu serviciul e şi mai greu, dar să mergi cât poţi de des în locuri în care n-ai mai fost. Bucureştiul, pe care-l văd imens, cred că poate oferi privelişti noi măcar juma’ de an. Sau să te foloseşti de orice ocazie să mergi undeva (mă gândesc că nu-ţi poţi permite să mergi pe unde vrei pe banii proprii). Pe principiul ăsta tocmai m-am învârtit de o delegaţie în Sălaj. La şedinţă am susţinut ideea şefului care vede peste tot pieţe incipiente şi m-am oferit să plec în prospectare, deşi inginerii mai vechi susţineau că nu găseşti nimic acolo să merite drumul. Cel mai probabil ei aveau dreptate şi oricum avem destul de lucru pentru salariile de subzistenţă ce le luăm. Dar am susţinut cu ardoare că am auzit în facultate de piaţa înmgurindă şi plină de perspective din nord şi am strecurat nişte aluzii fine cum că alealalte firme de profil şi-or trimis deja inginerii pe teren. Delegaţia s-a decis, ai mei colegi m-au înjurat cu sârg în surdină şi am prins unele comentarii: ˝uite şi la ăsta cum se bagă-n seamă˝. Deşi obişnuiţi cu perversitatea naturii umane digerau cu greu metamorfoza mea dintr-un răzvrătit ca Lucifer într-o periuţă. Însă idei ciudate cum că eu aş vrea să fac turism în timpul serviciului şi pe banii firmei nu le-au trecut prin cap. În minţile lor inocente turismul se rezumă la munte şi la mare, eventual staţiuni pentru pietre la rinichi, nu pot să conceapă să mergi într-un loc ˝în care nu ai treabă˝. Pentru mine e de preferat să conduc şase ore, să pierd timpul într-un oraş muncitoresc pe o vreme câinoasă, să împart camera de motel cu multe fiinţe vii şi mărunte, să-mi duc şniţele de-acasă ca să nu risc o toxinfecţie, în fine toate astea sunt de preferat în locul a trei zile de birou cu vechii mei colegi. Încearcă şi tu să mai schimbi decorul. Chiar dacă dai tot de tâmpiţi vor fi nişte tâmpiţi proaspeţi.

2. Fă un efort să-ţi cultivi simţul umorului când îţi vezi rudele. Şi eu am neamuri care se lipsesc fără nici o durere de răsfăţuri sibaritice cum ar fi canalizarea, în schimb când ne vedem le place grozav să întrebe: ˝voi ce faceţi în uichend?˝ Gândeşte-te ce privilegiu ai să te distrezi de asemenea tipuri umane interesante cu toate pupăturile aferente şi îndoparea la reuniuni.

3. Nu te mai învinui pentru defectele şi inapetenţele ce ţi le vezi. Recunosc şi eu că sunt o persoană dezagreabilă şi îmi găsesc singur suficiente defecte (incorect cu cei apropiaţi, delăsător, de o laşitate sănătoasă faţă de superiori). Dar hibele le avem fiindcă nu suntem în mediul nostru prielnic. Toate resursele psihice ni-s concentrate ca să ne menţinem pe linia de plutire, nu mai putem face eforturi să ne auto-corectăm. Dacă am fi în iaz ar fi altfel.

4. Găseşte-ţi domenii de interes fără implicare materială şi schimbă-le când te plictiseşti. În grupul meu sunt văzut ca un individ tare neserios, azi mă interesez de ceva şi peste două luni de altceva. La dracu’ cred că facultatea îţi impune suficientă specializare şi aprofundare şi că măcar în materie de hobby-uri ar trebui să existe liberul arbitru.

Detectez un vag reproş mascat la adresa lipsei mele de acţiune. Ba nu, abia aştept să fac ceva, m-aş preta la aproape orice ca să scap din situaţia asta. Nu am scrupulele tale kantiene şi nici nu le pricep. Dacă viaţa e nedreaptă şi cu tine şi în general, de ce trezeşti tu să vrei să fii mai corectă decât alţii?
Dar nu găsesc încă ceva de făcut, o cale de acţiune. Să mă apuc să sparg apartamente, să fug cu banii firmei? Sunt prea puţini, ar aduce o prosperitate îndoielnică, pe termen scurt şi m-aş trezi repede la puşcărie. Ori am ceva bănuieli că acolo-i chiar mai rău decât în perimetrul meu serviciu-apartament. Aşa că pe moment, stau, aştept şi-mi încerc să-mi fac aşteptarea suportabilă.

Dacă tu găseşti ceva de făcut sau ai măcar o sugestie de ameliorare cât de cât a situaţiei aştept să mi-o spui.

Ai citit ˝Vară în Siam˝? Am găsit o frază ce ni se potriveşte. O citez cu aproximaţie: ˝Nu vă adaptaţi, e ceva în neregulă cu realitatea˝
Hypatia, depinde... - de Axel la: 11/10/2004 15:37:06
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
...de cum privesti si cum abordezi subiectul.

Omul este o fiinta educabila, primele notiuni care converg spre conceptul de educatie le primeste acasa, urmind ca dezvoltarea propriu-zisa a individului sa se realizeze in continuare prin intermediul scolii si al vietii. Pina aici, de acord cu tine.

Dar nu poti sa iei drept reper al lacunelor in educatia religioasa faptul ca unii dintre copiii carora le-ai propus acel gest de milostenie si toleranta au reactionat ca niste ticalosi. Asta invatasera acasa. Si daca asta stiau ei sa faca, crezi ca orele de religie din scoala, una sau doua pe saptamina, puteau sa-i indrepte pe alta cale? Si asta in conditiile in care parintii lor - ale caror conceptii le-au preluat - aveau de fapt mai mult timp la dispozitie sa-i formeze decit profesorul lor de religie?

Asta incerc de fapt sa-ti spun. Nu conteza orele de religie atita timp cit educatia religioasa - fie ea crestina sau de alta natura - nu se "preda" in cadru familial.

Si atunci, ce rost mai are obligativitatea? A obliga inseamna a contracara de fapt vointa contrara a celuilalt, si nimeni, niciodata, nu cred ca a reusit sa-l gaseasca pe Dumnezeu in sine insusi din obligatie, adica de frica.

Actiunea implica reactiune si asta spune totul: cei mai multi vor incerca sa reziste asediului declansat de obligatia de a face ceva, pur si simplu datorita acestui principiu.

Dragostea - fata de om, fata de Dumnezeu - nu poate fi impusa, trebuie simtita. Ceea ce nu cred ca inteleg, din pacate, mult prea multi din cei care ar trebui sa ii invete pe ceilalti...
#24698 (raspuns la: #24693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Axel, - de Hypatia la: 11/10/2004 16:49:07
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Despre prezenta intr-un loc, in mod regulat, se poate scrie tratate de psihologie. Iti dau un exemplu: nu am voce de la natura, dar am facut instrument de mic copil, am facut muzica la scoala, am mers sistematic la concertele Filarmonicii timp de 5 ani, de cate 7 ori pe an si astfel mi-am educat muzicalitatea. Parintii mei isi faceau griji ca nu voi trece examenul eliminatoriu la Liceul pedagogic si au fost surprinsi cand le-am spus ca am fost selectata in corul liceului. Pe urma, am mai dat un examen eliminatoriu la facultate si am mai facut inca patru ani de muzica. Ce s-ar fi intamplat daca parintii ma declarau inapta pentru muzica?
Asa e si cu religia. Copilul nu este obligat sa creda, sa marturiseasca credinta in Dumnezeu sau orice altceva, ci ISI EDUCA PREDISPOZITIA naturala, fireasca a copilului de religiozitate. Unii sfarsesc scoala si sunt mai atei decat atunci cand au inceput sa faca religia, altii, cei mai multi, mentin in ei samanta invataturii si la vremea potrivita acesta va rodi. Exemplu: Elevii invata Crezul incepand cu clasa a IV-a, asa ca trebuie sa-l memoreze. Ceea ce m-a surprins si pe mine a fost faptul ca o mama a tinut sa ma cunoasca si sa-mi multumeasca pentru ca datorita ori de religie, copilul ei a scos-o dintr-un impas. Ce se intamplase? Boteza pe cineva si trebuia sa spuna Crezul. Ea nu stia Crezul, iar preotul le-a cerut nasilor sa il rosteasca. Atunci a intervenit copilul, care stia de la scoala si l-a rostit el in locul parintilor. Abia atunci parintii au inceput sa dea mai multa atentie educatiei pe care copiii lor o primesc.
Sigur, este foarte important ca familia sa continue ce propune scoala, dar daca nici acasa nu invata si nici scoala nu-i propune, putem discuta de educatie completa? De realizarea idealului educatiei?
Era si o povestire despre a face ceva cu sau fara implicare:
Un calugar se plangea staretului ca nu poate sa fie atent la slujba si ca el considera ca e mai bine sa nu mai mearga la slujba. La care staretul ii spune sa ia din gradina unul din cele doua cosuri, ambele la fel de murdare de noroi, balegar, si sa care apa cu el un timp. Dupa scurgerea timpului stabilit impreuna, staretul ii cere sa compare cosurile. Evident ca nu a carat mare lucru cu cosul, dar tot punand apa in el, de fapt il spala. Pe cata vreme celalalt ramasese murdar. Asa si invatatura, educatia. Poate ca nu vor deveni cu totii mari sfinti, dar macar iau la cunostinta despre "apa vie", si cand vor inseta, vor sti cel putin unde sa caute ca sa bea si sa nu mai inseteze, zice Hristos. Hai sa nu-L mai alungam atata, macar dintr-un respect minimal cat datoram lui Dumnezeu, daca nu putem face un pic mai mult. De fapt, adevaratul Invatator este IIsus Hristos. Faptul ca elevii fac religia la scoala este doar momentul in care organizam intalnirea Lui cu copiii. Si la asta va opuneti?
Hypatia
#24705 (raspuns la: #24698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AlexM - de Axel la: 11/10/2004 20:32:50
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Cred ca Hypatia s-a referit mai curind la o chestiune de natura principiala decit la interpretarea ad-literam a pasajului respectiv.

Sau nu...?
#24736 (raspuns la: #24733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Axel - de AlexM la: 11/10/2004 20:52:39
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Nu stiu exact ce a vrut sa spuna Hypatia. Cert este ca folosirea lui "trebuie" denota obligativitate si asta este oarecum legat de subiectul in discutie. De fapt problerma mea este in alta parte. Orice lucru care este facultativ dar este facut de o majoritate duce la discriminarea celorlalti mai ales daca dascalul doreste neaparat ca toti sa ia parte la ceea ce se face. Iarasi, daca acel lucru e facut numai de cativa, acesti cativa iar vor fi oarecum izolati de restul grupei.
Problema are anumite canturi aici dar probabil apare asa datorita faptului ca nu-mi sint cunoscute amanuntele de aplicare :-)
Nu vreau sa par Gicã Contra dar am o repulsie fata de orice fel de constrangere. Exemplul personal vine aici. Eu nu am studiat religie la shcoala, baiatul meu o are in program. Desigur ca ma intreaba una si alta.
Eu, nu pot sa-i raspund ca un dascal de religie. Eu raspund cu alternative nu cu "asa a vrut Dumnezeu". I-am spus ca unii oamenii cred in Dumnezeu, altii cred in Evolutie, altii cred in alte lucruri. Atunci cand o sa se faca mai mare o sa vorbim mai mult, asta a fost promisiunea mea catre el. Desigur ca m-a intrebat daca eu cred in Dumnezeu. I-am spus ca da, dar nu asa cum li se spune lor la scoala. Nu a mai ridicat intrebari, asta presupun ca o sa vina mai tarziu.
Sincer, personal privesc cu sentimente indoite studiul religiei la shcoli la varste astfel de fragede. Poate ca e bine. Poate ca nu. Imi pare rau ca nu pot fi transant aici. Imi lipseste experienta personala cat si contactul cu persoane care au studiat asta la scoala. Cei batrani care i-am cunoscut, chit ca studiasera ( a studia e cam mult spus aici banuiesc) pareau ca mare lucru nu s-a lipit de ei. Modul lor de a vedea viata si lumea era tot acel amestec de credinta ortodoxa si paganism, mod asa de frecvent intalnit la români. Si inca ceva. Mi-e frica de extremism , egal care ar fi natura sa, mai ales cand acest extremism incearca sa acapareze tot ceea ce poate. Si extremismul religios este si el un extremism. Dar asta e numai parerea mea, desigur.

Alex
#24743 (raspuns la: #24736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
!!!! - de Axel la: 11/10/2004 21:06:05
(la: Cine conduce lumea?)
Sofisme! Sofisme! :))

Interpretarea vis-a-vis de familiile cu 2 sau mai multi copii tine mai mult de logica naturii care are o lipsa imuabila de logica ce, pina la urma, devine propria-i logica.

Traind euclidian ( si minkovskian, as putea spune, aducindu-mi aminte de un text pe conferinta cu farfuriile zburatoare ale lui nenea ingineru' ), si logica pe care o aplicam e euclidiana.

Iar daca prin extrapolare ne comparam cu contemporanii lui Hristos ( tu ai spus-o... ) atunci pe aia din umbra cu cine sa-i comparam? Brrr...ne apropiem periculos de mult de luarea numelui lui Hristos in desert...

In tot cazul, acceptind teoria ta, imi place ideea de a gindi rimanian, deoarece asta inseamna o diferenta. Chiar daca, cinstit vorbind, habar n-am - inca - ce-i aia, imi place cum suna si imi place ideea.
#24745 (raspuns la: #24740) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toamna in Dumbrava - de LMC la: 11/10/2004 21:18:43
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.
pareri - de desdemona la: 12/10/2004 13:14:04
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Nu cred ca am o vedere de ansamblu a problemei, dar ca un inceput o sa imi scriu impresiile. Cred ca primul factor generator de conflicte este atitudinea comentatorilor. Daca omul care face un comentariu se manifesta cu aroganta, agresiv, sau prea convins ca el(ea) are dreptate, tinde sa irite si sa primeasca replici taioase, care sa-l(o) puna la locul lui. Uneori cauza poate fi o perceptie gresita a mesajului, cuplata cu putina intoleranta/antipatie a participantilor, care se poate auto-amplifica intr-un crescendo. Exista si antipatii personale (un utilizator care a spus ceva neplacut la un subiect va fi privit de altul ca un potential atacator la alt subiect, chiar daca remarcile lui au fost inocente.
O alta cauza ar fi tendintele de-a face 'discursuri', a da lectii si sfaturi atotstiutoare. Multora nu le place sa fie tratati ca la scoala, si reactioneaza prompt impotriva acestei tendinte cand se manifesta. Atunci cel care a inceput 'discursul' in loc sa vada ca e o reactie la felul cum a pus problema si nu la continut, isi acuza criticii de ignorare (voita sau nu) a continutului, si atitudine contrara.
Unele teme sunt 'predispuse' conflictului fiindca se leaga de dogme, conditionari si credinte, care au o natura strict personala, si in care libertatea umana se manifesta mai mult. De exemplu tot ce are o tema religioasa, dar nu numai. Domeniile mai 'subtile' ale cunoasterii, pentru ca informatia din ele nu vine din surse obiective si verificabile unanim, vor crea diferente de opinie mari, si posibil conflicte. Se pare ca o mare problema a fost ridicata de subiectele legate de evrei si arabi, etc, aceasta, cred, din cauza multelor implicatii mondiale ale problemei, razboaie, conflicte, atrocitati, putere, bani, influenta, religie. Nici cu subiectele de orientare politica nu e mai usor, fiind ocazii in care un lucru se vede din doua unghiuri total opuse. Aici de asemenea argumentele sunt abundente fiind alimentate de activitatea politica a unui partid.
Nu in ultimul rand, temele de interes puternic devin surse de conflict, cand toti au ceva de zis, si toti sunt pasionati de acel lucru, posibil sa sara scantei mai repede.
Cum trebuie gestionate conflictele ? Cred ca o persoana atacata trebuie sa fie atenta cum raspunde, si sa nu raspunda sub influenta primelor sentimente! Sa adopte un ton politicos dar nu sarcastic, sa faca observatii corecte, si sa anunte ca nu va mai da curs conflictului (dreptul de-a ignora). Odata ce a anuntat ca nu mai raspunde, sa nu cedeze tentatiei de-a raspunde atacantului, fiindca dintr-un conflict nu castiga nimeni. Daca si alti utilizatori intervin de o parte si de alta, si ei trebuie sa fie atenti, sa incerce sa nu raneasca. Daca cineva vrea sa 'faca scandal' (ceea ce uneori le vine la multi, pentru a se elibera de tensiuni), ar fi mai bine sa fie ignorat de ceilalti pana ii trece.
Altfel, nu am solutii practice, poate vine altcineva cu ele.

Desdemonita
Conflictul in Cafenea - de Paianjenul la: 12/10/2004 14:17:14
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Inca un aspect pe care il ignora cei nemultumiti de conflictele in Cafenea este natura virtuala a acestui forum. E una sa participi la o dezbatere fiind efectiv prezent intr-un spatiu fizic/real - unde vocile celor angajati in dispute pot sa-ti "zgirie" timpanele... si de unde poate nu-ti vine la indemina sa te ridici si sa pleci cind atmosfera se "incinge"... - si e alta sa stai confortabil in fata calculatorului acasa sau la birou, unde e liniste, si de unde, cu cite un click de mouse ai posibilitatea sa selectezi dupa dorinta subiectele/comentariile postate, fara sa fii silit sa participi la dezbateri care nu te intereseaza, sau pe care nu le poti termina cind ti-ar place tie. Ori astea fiind avantajele forumurilor virtuale, n-am inteles ce e cu tot taraboiul din jurul subiectelor cu evrei, arabi, homosexuali, sau mai stiu eu ce altceva...
Belle - de carapiscum la: 12/10/2004 15:53:05
(la: Propunere)
Stii zicala: "ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place!" Eu cred ca tu ai acest avantaj al frumusetii ;} ("prietenii stiu de ce") si de aceea pot spune ca nebunia ta ar trebui sa fie cel putin uneori incercata si de altii, inclusiv de mine. Daca mai faci corelatia si cu sintagma "nebun pt. Hristos"...reiese ca nebunia asta ii place lui Dumnezeu.

Hai c-am aburit-o, zau asa. Nus' ce sa mai zic, trec printr-o perioada atat de tulbure si de zbuciumata a vietii mele incat ma intreb: pana la urma cine-i mai nebun dintre noi?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24821 (raspuns la: #24697) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre Conflicte - de LMC la: 12/10/2004 20:14:39
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
De ce sint conflicte? Pentru ca toti sintem diferiti unul de celalalt. Toti ne-am format o ideie oarecare despre X sau Y, si in momentul cind avem o persoana in fata care combate sau contrazice ceea ce noi credem din toata inima noastra sau stim din propriile noastre experiente ne simtim intr-un fel sau altul atacati, iar noi vrem sa ne aparam pozitia. Nu-i nici o problema atunci cind conversatia este decenta, este problema atunci cind cel ce scrie nu stie sa-si aleaga cuvintele in asa fel incit sa nu fie inteles gresti. Voi stiti cum vorba Romanului este totdeauna cu doua intelesuri. Eh, sugestia mea este ca atunci cind scrii sa-ti citesti si recitesti pasajele pentru ca niciodata nu stii cum se strecoara un cuvint aiurea. Tonul, de multe ori poate fi inteles gresit, si asta are de-a face cu cultura fiecaruia in parte. Ce consider eu un ton calm si jucaus, altul il vede sarcastic si nepoliticos. Aici intervine talentul tau de a scrie, si nu multi pot spune ca au talent la scris. Dar cel ce citeste te poate ajuta prin a se uita la pasajele scrise din mai multe puncte de vedere, nu numai cel care pare a fi suprafata "iceberg-ului". Face sens ce vreau eu sa spun?
#24850 (raspuns la: #24849) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Conflictul în cafenea - de Isis la: 13/10/2004 02:32:21
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Hypatia, înainte de a ma lansa pe aceasta tema, as propune definirea termenului. Sa încercam fiecare din noi a descrie ce întelegem prin conflict. Din ce moment o discutie purtata în contradictoriu poate fi considerata conflict? Care este definitia de la care pornim?
Consultând doua dictionare de psihologie, am constatat ca se stie mai mult despre conflicte si situatii conflictuale la sobolani, decât la oameni.
Totusi într-unul din dictionare se vorbeste în final despre asa-zisul “conflict cognitiv, care survine când o persoana este pusa în fata unor informatii contrare opiniilor pe care le profeseaza (v. disonanta cognitiva).” [Dictionnaire de psychologie – Norbert Sillamy]
Deci conflictul se naste în individ, si odata cu el se declanseaza si diverse stari emotionale. Din acest moment se poate vorbi de strategii de iesire din starea de conflict (un bun exercitiu de autocontrol, o adevarata arta). Cred ca primul moment-cheie este constientizarea conflictului, apoi curajul de a se confrunta cu el si cu sine, de a se întreba ce anume si de ce l-a deranjat pe cel în cauza. Sa luam ca exemplu o discutie pe teme ideologice, gen de discutie care nu de putine ori face sa iasa scântei. Ce solutii mi-ar rezolva starea de enervare provocata de niste opinii, care contravin total convingerilor mele?
Ar fi mai multe cai:
1. sa zic “da, asa e”, ceea ce-ar declansa o implozie, dat fiind ca e o minciuna. Astfel conflictul interior s-ar amplifica, acest soi de raspuns fiind contrar naturii mele. În plus, consider ca ar fi si o lipsa de respect fata de interlocutor, raspunzându-i în doi peri;
2. sa nu raspund absolut de loc la provocare, ceea ce dupa Freud ar însemna o reprimare, care la rându-i ar genera alte stari conflictuale interioare deghizate si sofisticate, deci un soi de reactie în lant in zona subconstientului sau chiar a inconstientului. Ori a reprima ceva care a iesit la suprafata – fie si sub forma de conflict – înseamna a nu tine cont de higiena sufletului, ceea ce de multe ori duce la maladii organice. Nici cu “solutia” aceasta nu sunt de acord, stiind din experienta ca nu e buna, decât pe moment poate;
3. sau sa recunosc conflictul, sa fac o incursiune în adâncuri, sa vad de ce nu-mi convine opinia celuilalt, iar apoi sa-i multumesc (în sinea mea) pentru aceasta minunata ocazie de a mai afla ceva despre mine, si în final – daca teoria sau convingerile mele referitoare la ideologia X rezista la analiza, sa-mi formulez replica, cât mai clar posibil, cu argumente etc. Asta nu înseamna ca vreau sa-mi convertesc interlocutorul virtual, ci sa-i explic, de ce-mi mentin opinia. Pentru mine ar fi o defulare, iar pentru ceilalti poate o ocazie de a afla ceva în plus.
În concluzie, eu nu sunt pentru înnabusirea conflictelor (în sensul definitiei de mai sus), pentru ca, pe plan individual, ele sunt simptomele unui focar de contradictii, dizarmonii etc., iar cele ivite în grup, sunt stimulative si ajuta sa ma cunosc mai bine. Totul depinde însa de tonul discutiei si de maniera expunerii punctului de vedere. (*tratarea simptomelor nu înseamna vindecarea bolii!)
Cred ca multe conflicte s-ar putea rezolva, daca oamenii ar avea curajul sa mearga pâna la capatul discutiilor, cu conditia sa ramâna sinceri fata de ei insisi, si sa nu recurga la injurii sau atacuri personale. Dar despre cum am putea rezolva problema atacurilor, în zilele urmatoare. Acum, noapte buna!
"Sinteti de acord cu manipula - de Simeon Dascalul la: 13/10/2004 15:38:19
(la: Eugenia)
"Sinteti de acord cu manipularea genetica a plantelor si animalelor cu care ne hranim?"

Manipularea genetica la plante/animale a mers de obicei spre cantitate in detrimentul calitatii. Soiuri mai lipsite de gust, dar cu productie mai mare la hectar si care se coc mai repede, animale indopate cu hormoni de crestere care s-au transmis apoi la om. In materie de mancare - de origine animala sau vegetala – prefer metodele vechi, pre-genetice de selectie.

"Sinteti de acord cu manipularea genetica a omului pentru a-l face de neatins de boli si malformatii, crescind implicit durata de viata?"

Perfectibilitatea o vad intr-un sens mai uman: sanatate, frumusete, inteligenta, ne miscam tot intre criterii omenesti, cu ajutorul stiintei sa poata primi toti ceea ce revine unei minoritati prin jocul cromozomilor. Si perfectibilitatea asta va accesibila tuturor sau pretul o va face prohibita, iar cei mai multi se vor resemna la gandul ca pot avea si copii urati, firavi, prosti fiindca n-au avut destui bani?

Oare e genomul atat de cunoscut? Nu riscam ca o generatie intreaga cu sistem de aparare sintetic sa fie secerata de un virus nou si neprevazut? Sau ca noua si salutara gena anti-obezitate sa duca la boli de pancreas si ficat? Nu-i asa de grav sa ratezi un camp de patlagele, dar la fiinte umane ar trebui mai multa prudenta.

Daca vor fi numai oameni cu inteligenta ridicata cine va mai face muncile de jos? E mai trist pentru unul ce-l citeste pe Heidegger sa mature strazile decat pentru altul o treime din IQ-ul lui.
ca sa maresc si eu confuzia ... - de desdemona la: 13/10/2004 16:47:44
(la: Cine conduce lumea?)
In toata aceasta afacere intra si ... teoria catastrofelor. Lumea fiind un sistem dinamic cu multe grade de libertate (un pic ca si natura), evolutia ei este descrisa si prin teoria catastrofelor. Din cand in cand se produc evenimente neasteptate (meteorologice, seismologice, biologice, chiar si psihologice), care incurca jocurile celor care vor sa ghideze ei totul. Eu am incredere in intelepciunea populara, care spune ca 'roata se invarte' si in principiul fizic al actiunii si reactiunii.
Concluzia ? fiecare o va trage potrivit cu ceea ce cunoaste si crede, si toti vom ramane cu placerea de-a fi participat la o discutie interesanta !

Desdemonita
#24959 (raspuns la: #24941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anita... - de AlexM la: 13/10/2004 19:35:11
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
...simt nevoia sa spun ceva. Acum o sa vorbeasca Iddo (InsulDinDosulOglinzii) si nu AlexM.Ca atare acest ins o sa lase si politetea fariseica la o parte (cand nu respect pe cineva si-i vorbesc cu Dumneata, este o dovada de fariseism).AlexM isi cere de pea acum scuze dar Iddo isi cere dreptul de aceasta data.

Stii ceva? Uite care e treaba. Noi sintem români. Si vorbim despre ce avem chef intre noi, intre români, chit ca ne mai stiu si altii limba. Pana una alta, cafeneau asta e un forum pentru români. Si aici vorbesc românii. Si ma doare in spate daca se oftica cineva ca apare de 'j de mii de ori cuvantul jidan (da, jidan este denumirea bãtrâneasca pentru evrei) Hitler, Antonescu, Bush , Ceaushescu s a m d. Intreci aici orice masura si nici macar nu realizezi ca de fapt tot avantul tau propagandistic(ce ma mir de fapt, propaganda Israelului este identica l) este pentru a interzice sa se vorbeasca de jidani si sa nu-i condamni pentru nimic. Este deja ordinara chestiunea nea Gicule ! Daca nu-ti convine ce vorbim aici, lasa-ne in plata domnului. Te-am chemat noi in România? V-am chemat noi in România? V-am promis noi marea cu sarea, ne-ati muncit si nu v-am platit? Dar voua, voua cei care doriti sa ne interzicem sa vorbim, chiar nu va e rusine? Chiar nu va simtiti deloc? Se pare ca nu nea Gicule!! Si aici e buba.Ca nu va simtiti. Ca chiar trebuie pus parul pe voi cei care aveti chef sa dirijati ce sa faca lumea. Ca omul se satura odata si din simpatie, indiferenta, prin agresivitatea voastra verbala (si nu numai ) incepeti sa va faceti neiubiti. Ba chiar urati. Ba chiar duci omul sa fie antisemit chiar daca nu a avut nicidoata de a face un evreu in carne si oase. Doar asa ca prea sinteti prea de tot si nu stiti sa va opriti din cerintele voastre. Da. Avem dreptul sa vorbim despre politica Israelului la fel cum avem dreptul sa vorbim despre politica oricarui stat. Avem dreptul sa criticam actiunile impotriva Palestinienilor la fel cum avem dreptul sa criticam actiunile cecenilor impotriva rushilor sau ale rushilor impotriva cecenilor. Avem acest drept, si o sa vorbim continuu, mereu, nu ne va opri nimeni in afara de moarte. Nici macar o minte nesabuita care crede ca strigand cel mai tare o sa se si faca ascultat, nici aia nu ne va opri.
Nu incerca sa ne bagi pumnu in gura. Macar asta sa fi invatsat de la valah. Si daca nu-ti convine, du-te unde vrei matale si nu face propaganda ce sa se discute pe un sit si ce nu, si termina cu acuzatii si insinuari la adresa celor care nu sint de acord cu ceea ce face guvernul evreiesc sau cu interpretarile date vis a vis de anumite persoane de origine jidaneasca si inceteaza sa-i faci legionari sau de alta natura.Si daca ai chef sa o faci du-te acolo unde gaseshti din cei de teapa ta.
Poate o sa ceri sa fie banat shi scos din dictionar cuvantul jidan pe motiv ca da o nuanta negativas sensului de "evreu" sau mai modern "cetasean israelian" chit ca poate nu toti cetatsenii israelieni nu or fi jidani.. Nu m-ar mira sa incercati asa ceva ca doar sinteti in stare de multe daca va lasa omul. dupa cum se vede treaba.

Shalom, da se pare ca voi mai mult atsâtsatsi lumea la altceva.
#24979 (raspuns la: #24970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Michaels - de LMC la: 13/10/2004 20:20:37
(la: Trancaneala Aristocrata)
Pai cum sa nu stiu de el, este unul dintre cele mai frecventate storuri de mine. Chiar alaltaieri am fost pina la Mall si am intrat intr-un shop din ala specializat pe decoratii de craciun si nu mi-a venit sa cred ce scupe erau toate chestiile alea de agatat in copac, pentru o nimica toata, un singur glob $14, $20. Sa vezi si sa nu crezi. Insa vizita n-a fost de pomana pentru ca mi-au venit 1001 de idei in cap. Chiar mi-am propus sa dau o raita pina la Michaels sa-mi iau niste materiale pentru fabricat decoratiunile Craciunesti. Cred ca am sa incep cu niste "globuri" care am sa le fac eu din material de catifea pe care am sa cos multe margelute. Unul din asta costa la shop-ul de care ti-am zis vreo $15. Iti dai seama ca eu cu $15 fac vreo 20 de bucati. Poate-mi deschid eu shop de Craciun pina la urma, n-ar fi o ideie rea.
#24999 (raspuns la: #24985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Good Idea - de LMC la: 13/10/2004 20:37:48
(la: Trancaneala Aristocrata)
Mai sa stii ca chestia cu cusutul margelutelor ia destul de mult timp, dar cred ca am vazut eu pe la niste fabric stores niste chestii care au deja margelutele insirate si numai tre sa tai si sa cosi rapid bordura de margelute. Hai ca mi-ai dat o ideie sa ma duc mai intii la fabric store. Mersi.
#25008 (raspuns la: #25004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
To steal your face... - de (anonim) la: 14/10/2004 16:19:20
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
Daniele,
Iata-ma din nou cu un picior in pragul cafenelei. De fapt nu mai doresc sa ma inscriu ca utilizator dar as avea unele idei despre functionarea site-ului si aceasta discutie legata de anonimitate sau nu.
Dupa cum iti dai seama si ma cunosti deja sunt tot eu, acelasi Ozzy/Ovi si planuiesc sa mai traiesc o vreme lunga in viata asta,I am a die hard guy.
In fine,deci as zice asa si poate si mai interesant daca ar putea fi posibil tehnic de realizat:

1) Oricine isi poate pastra orice nickname doreste si il va folosi ca si pana acum ca utilizator.
2) Crearea unui profil al fiecaruia unde utilizatorul isi da numele adevarat si o fotografie sau 2 a lui/ei cei reali.
3) Nimeni nu are accesul la profilele celorlalti atat timp cat el/ea nu isi face profilul si pune 1-2 poze personale la acesta.Deci nu va avea cum sa stie numele reale ale celorlalti sau cum arata ei!
Este ca un act de identitate sa zicem permis de sofer,pasaport etc,acestea spun adevarul despre cine esti si poza la fel.Ca te numesti cum vrei tu in lume e treaba ta.Ideea imi vine si de la indieni care au nume crestine fiind siliti de sistemul social american dar intre ei se cunosc drept cine real sunt ei si numele dat lor este sacru si desigur cel adevarat.
4) Anonimii sunt indreptatiti sa publice(sub cenzura admin)dar Nu pot avea acces la realele nume si poze ale celorlalti atata timp cat el/ea nu-si creaza un profil si isi da numele real si 2 poze.Deci in acest fel nimeni nu poate invada integritatea sau viata personala a celorlalti,pt. ca toti se cunosc intre ei si mai stiu si cum arata.

Mi se pare ca asa se creaza o mai stransa legatura intima intre utilizatori cand se pot vedea virtual cum arata fiecare,ori poate ceea ce spun creaza discutii pe faptul ca nimeni nu-si vrea poza sa fie vazuta?
Atunci esti liber/a sa Nu-ti dai poza insa neaparat trebuie sa-ti dai numele real insa NU poti accesa la profilele celorlalti decat referitor la numele lor reale dar Nu si pozele lor.

Ti se pare complicat de realizat Daniel?Ce crede admin si toti utilizatorii?
Cum odata demult am scris la cafenea,eu vad locul ca pe un tepee,deci rotund la baza(figura geometrica perfecta)si toti stam in cerc si fiecare isi spune parerea iar la sfarsit,marele Chief si cel care incheie discutia si trage concluzia finala este the Medicine Man.

Astea am avut eu de spus,si BTW cu 2-3 luni inainte de a pleca din cafenea mi-am dat numele cel real de multe ori si chiar si adresa email,nu am nimic de ascuns,oricand pot fi Ozzy la fel cum pot fi si Ovi.
Deci:ovihondru@mac.com

Deci prin planul meu(sa vorbesc ca Kerry acum)eliminam idea de discutii anonime si ne-anonime.
Iar daca e cazul sa revin vreodata, imi dau 2 poze sa ma vada poporul cafengiu cum arat si la mutra,e doar un chip si atat tot.

LOVE&PEACE,
Ozzy Ovi Hondru Osbourne at your request.

"We Sioux are not a simple people;we are very complicated.We are forever looking at things from different angles.For us there is pain in joy and joy in pain.It is all
part of the same thing-nature,which is neither sad nor glad;it just is."

Lame Deer
Bellisima - de LMC la: 14/10/2004 21:08:43
(la: Trancaneala Aristocrata)
Inca nu am ajuns la fabric store, dar poate ma duc miine sau poimiine.

Ideia cu perinita mi-a venit in cap cind am vazut alea scumpe de tot, si din cite am vazut nu se prea invirtea perinita, dar cine stie. De umplut se umple cu fibre de poliester, din alea ce se folosesc la perine in general. Se poate cumpara tot de la fabric store.
#25095 (raspuns la: #25082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Apoi vine Destin care,poc,pune un text...plin de antisemitism," - de DESTIN la: 15/10/2004 00:09:03
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Dear Florin si atat,

Cand te "avanti"a face calificari de orice natura este necesar a te informa,documenta si mai apoi a acuza.

Ce am publicat eu nu poti a-l numi antisemitism!!!

Nu imi doresc a intra in polemica cu nimeni ,cu tine special ...in acest caz NU.

Numai atata iti amintesc:
-comunismul este scos in afara legii in tarile democratice:
-nazismul este scos in afara legii in tarile democratice( nemtii,nu isi "fac" probleme cand cineva le aminteste despre nazism,despre istorie).
-istoria analizeaza fapte petrecute ...nu omul de azi!!!(evreul de azi ca si noi, toti semenii, avem nevoie de istoria adevarata...

Aici ma opresc,nu inainte sa-ti amintesc :
-caracterizarile pe care te-ai "lansat" a le face diferitilor utilizatori de pe forum se pare ca te va depuncta vizibil...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25118 (raspuns la: #25106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...