comentarii

desfasoara ideiea de frumusete incintatoare a naturi în raporti cu starea de spiriti a eului liric in poezia luna iese dintre codri de eminescu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Draga Rodicutza - de LMC la: 29/10/2004 18:54:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Eu nu stiu daca tu ai citit cu atentie tot ce am scris eu, pentru ca din cite am vazut din comentariul tau nu cred ca ai inteles exact ceea ce am vrut eu sa spun. Dar nu conteaza. Ce vreau eu sa te intreb, din moment ce vad ca ai o ideie formata, este cum vezi tu de fapt o relatie intre un sot si o sotie? Ce trebuie fiecare in parte sa faca, cum trebuie fiecare sa se comporte, ce trebuie sa zica, si asa mai departe? Este foarte usor sa vii cu replici, acuzari si criticari, dar in acelasi timp toate astea nu au nici o valoare daca nu vii si cu inbunatatiri sau sugestii pentru inbunatatiri. Sa stii ca eu nu am trait destul de mult in Romania sa pot vedea stilul de viata intre sotii si sotiile de acolo. Deci majoritatea ideilor mele sint bazate pe observatiile facute la cuplurile americane, unde daca nu stii, rata de divort este de 50%. Deci asa cum am mentionat intr-unul din comentariile mele de mai jos, nationalitatea nu are nimic de a face cu buna stare a relatiilor dintre un sot si o sotie. Ci mai degraba "supunerea" (cuvintul acela care tie nu-ti place dar care are foarte mare adevar) unul fata de altul. Nu schimb nimic din tot ce am spus pina acuma, deci nu ma invinuii de schimbari sau alte chestii, din contra vreau sa mai adaug, chiar si barbatul trebuie sa fie supus fata de sotie. Binenteles aceasta supunere este o supunere care nu poate fi intelease decit numai daca esti indragostit, daca iti respecti partenerul/a si daca vrei buna stare a familiei.

Cum ziceam mai devreme, eu nu sint responsabila pentru ce face barbatul, eu sint responsabila pentru ce fac eu. Dar te rog nu-mi lua propozitia din context, pentru ca dupa propozitia asta am explicat clar, fiecare actiune are si o reactie. Deci, repet, daca eu vreau dragoste dau dragoste, dar daca eu dau critici, nervi, cicalituri, fii sigura ca nu voi primi nimic altceva inapoi decit ceea ce am dat. Lucru acesta face parte din natura, sau sa folosesc cuvintul tau, este logic. Si ca sa-ti intaresc "statement-ul", DA, sintem responsabile pentru lipsa de buna intelegere in familie atunci cind NOI nu ne comportam cum trebuie cu sotii nostrii. Nu uita, fiecare are partea lui, deci barbatii sa ieie aminte aici, si pentru barbatii suna si se aplica aceeasi "reteta". Probabil comentariile mele de la bun inceput trebuia sa mentioneze lucrul acesta, dar faptul ca aud femeiile plingindu-se in continuu de barbatii lor, trebuia sa i-au pozitia de "educatoare" pentru femei.

Sper ca de data asta m-am facut mai inteleasa, si sper ca tu, Rodi, nu esti suparata pe mine. Eu inteleg foarte bine ideologia feminista, dar in acelasi timp vad mai departe si nu ma opresc numai la un punct de vedere.
#26811 (raspuns la: #26675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
destin, - de anisia la: 01/11/2004 22:51:22
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
de felul meu sint o fiinta retrasa si nu obisnuiesc sa ma bag in vorba altora. este insa o fraza in comentariul tau care mi-a atras atentia si m-a scos din cochilia mea.

"Viata intreaga ascunde altceva, sunt atatea intrebari ce nu s-au gasit raspunsul."

viata nu este altceva decit o sansa ce ne-a fost data. sansa de a petrece ceva timp pe acest pamint, printre oameni. sansa de a putea vedea frumusetile naturii, de a putea simti sentimentele noastre si a celorlalti, de a fii o particula in masinaria asta imensa numita LUMEA. viata nu ascunde nimic. ea este trecutul, prezentul si viitorul. si chiar daca sunt o gramada de intrebari care nu si-au gasit raspunsul ...asta nu pentru ca raspunusul acela nu exista! ci pentru ca noi nu reusim sa-i dam de capat. ea, viata, nu ascunde raspunsurile de noi. ci noi sintem cei neputiinciosi sa-i citim indiciile. e simplu: ne nastem, traim si murim. de ce sa complicam lucrurile incercind sa intelegem de unde venim si incotro ne indreptam. astea le aflam la un moment dat. cind ajungem acolo!


#27268 (raspuns la: #27033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ultilizatorului Ueit - de giocondel la: 07/12/2004 17:49:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
“Si Homer sau Shakespeare au facut acest lucru si nu cred ca esti convinsa de veridicitatea istorisirilor din cartile lor.”

Veridicitatea scrierilor se sustrage din fructele pe care acele cuvinte le dau.Shakespeare imi bucura inima si ma face sa apreciez arta si frumusetea cuvantului scris, pe cand Cuvantul Divin deshide noi porti de patrundere sufletului meu, imi ofera raspunsuri la intrebarile esentiale, imi inspira inima sa aduc lauda Creatorului si creatiei, ma ajuta sa ma cunosc pe mine insami si sa descopar in tot ce ma inconjoara acea esenta despre care va vorbeam( ce nu poate fi explicata sau demonstrata ci este intim legata de puterea de perceptia si profunzimea fiecarui om)

“Fluctuatiile cuantice sunt impredictibile, nu stiu la ce ordine te referi. Ordinea pe care noi o observam este o medie statistica a evenimentelor cuantice.”

Fluctuatiile cuantice explica numai faptul ca legile fizice au o anume limita.asta nu inseamna ca aceste fluctuatii in sine stau la baza universului sau ca prin ele putem nega existenta unei anumite ordini.In orice haos exista o ordine prestabilita.

“Poti sa detaliezi cine erau "cei ce radeau"? Si ce argumente aveau ambele parti? Metoda stiintifica nu este perfecta insa este cea mai buna pe care o avem. Daca acceptam teorii lipsite de argumente este aproape sigur ca o vom lua pe o cale gresita. Adevarul este unul dar falsuri sunt o infinitate. Daca ai tu o idee mai buna de discernere a adevarului decat metoda stiintifca as fi curios sa o vad.”

Mda..leonardo da vinci a fost parintele multor din stiintele de acum.Oamenii timpului lui, chiar oamenii de stiinta I-au ras in fata si din aceasta cauza nu si-a putut pune in practica teoriile( ex elicopterul), pentru ca papalitatea sau patronii artelor si stiintelor preferau sa plateasca pentru mari chefuri mai degraba decat pentru incurajarea teoriilor unui om care” evident habar nu are despre ce vorbeste”.Orice om de viziune si mare descoperitor sau teoretician a intalnit prejudecati din partea chiar colegilor de breasla.Exemplele sunt nenumarate.Intrebati orice laureat al premiului Nobel despre cati I-au ras in fata in timpul ceercetarilor ,care erau menite sa aduca o viziune noua, nemaiauzita pana atunci.


“Ce te face sa crezi ca este vorba de o "creatie" a unei entitati constiente si nu doar o evolutie guvernata de legile fizicii?”

Pentru ca omul poate subjuga legile fizicii prin simpla exercitare a facultatilor sale intelectuale, prin urma exercitarii unei anume vointe: daca natura si legile ei ar fi tot ceea ce guverneaza aceasta existenta atunci ar insemna ca animalul este un exponent superior omului, pentru ca este intruchiparea acestor legi.Comform legilor fizice, omul nu ar trebui sa se desprinda de pamant si totusi el zboara, subjugand si folosind chiar aceste legi in favoarea sa.exista o vointa superioara ce guverneaza atat legile fizice cat si vointa umana.

“Atat talibanii cat si catolicismului evului mediu "practicau o anume credinta" si nu au reprezentat extreme, ci regula. Inchizitia s-a intins pe 500 de ani facand sute de mii de victime. Practic toata istoria a fost semanata cu violenta religioasa, aceasta incetand odata cu pierderea puterii de catre biserica. Daca ai citit exemplele de mai sus poti constata ca intoleranta si cruzimea religioasa au o baza ferma in biblie.”


Profetii Divini sunt ca niste profesori pentru umanitate.Timpurile despre care vorbiti dumneavoastra erau timpuri sangeroase iar triburile si circumstantele intunecate si inconjurate de ignoranta.cele zece porunci pe care el le-a revelat omului, sunt dovada a ceea ce spun.La fel cu celellate religii.orice religie are doua parti: una sociala si fizica si una strict spirituala, imuabila, intotdeauna aceeasi.in schimb legile sociale si fizice se schimba de la epoca la epoca, in functie de necesitati si de capacitatea oimenirii de a percepe.este un porces de crestere si evoluare.Unui elev de clasa intai nu ii poti vorbi despre fizica cuantica.Asta nu insemna ca profesorul ce ii preda literele alfabetului, el insussi nu stie citi deja sau nu cunoaste mai mult decat preda la acel nivel.Asta e diferenta.De fiecare data cand un profet reveleaza o noua religie( ma refer la 9 mari si esentiale religii ce au existat pana acum), intreaga existenta este regenerata, o inspiratie proaspata este insuflata intregii creatii, totul revine la viata si artele si stiinta avanseaza de asemena in acest proces.

“Moralitatea este creata de om ca o adaptare la viata sociala. Pur si simplu o societate in care, sa spunem, crima este permisa nu poate fi stabila si este eliminata. Care sunt argumentele tale ca morala vine de la Dumnezeu?”

Cele zece porunci, legile spirituale ale tuturor marilor religii.Niciodata societatea nu a stabilit legi morale esentiale de la sine.tocmai de aici necesitatea unui Educator divin.ochi pt ochi,…etc..in vremea aceea era o lege morala venita de la dumnezeu pentru ca oamenii luau 10 ochi pt un ochi, si 1000 de dinti pentru un dinte…apoi Isus a venit si a spus : lasa, numai lua tu ochi pt ochi, ca este Unul drept , acolo sus si are grija de tine, nu e cazul sa iti faci drepotate singur, asa ca mai bine fii iertator si intoarce si celalat obraz.Tot el a pus bazele insitutiei casatoriei, ca si insitutie divina in care partile au drepturi si responsabilitati.Mohammad , comform porejudecatii raspandite ca a instigat la poligamie, dimpotriva a spus triburilor care aveau zeci de neveste, ca daca nu le poti trata pe toate egal, mai bine sa aI numai una ,ca sa fii drept.tot el revine si spune clar ca nici un barbat nu poate trata egal mai multe femei…Tot el a oferit femeii un rang de fiinta umana, pt ca momentul si locul in care si-a revelat misiunea a fost unul din cele mai crude si pline de atrocitati( fetele nou nascute erau ingropate de vii iar o femeie valora numai cateva camile etc etc).Apoi, in religia baha’I, femeia este egala cu barbatul si este mai bine sa preferi pe vecinul tau decat pe tine insauti si mai de graba sa fii ucis decat sa ucizi..etc etc…dovada ca religia a ridicat de fiecare data standardele morale ale umanitatii sta in studierea cu atentie a istoriei omenirii cat si a istoriei religiilor.

“Ma intreb la ce-si mai bat capul toti oamnii de stiinta sau teologii. Ar trebui sa te intrebe pe tine.”

Ironia poate fi si amuzanta adresantului…nu-I bai
“Matematica lucreaza cu concepte abstracte insa are un corespondent in realitate, de-aia suntem in stare sa calculam traiectoria unei nave spatiale sau sa construim un pod. In ce sens vorbesti de unitatea creatiei?”

Spiritualitatea lucreaza cu concepte abstracte insa are si ea corespondente in realitate.Milostenia, genrozitatea,dragostea, detasarea,iertarea,..le vedeti, le mirositi, le puteti atinge ??si totusi exista si se manifesta, devenind vizibile in lumea fenomenala prin intermediul actiunilor noastre.

“Cel care face afirmatia trebuie sa o sustina, nu cel care o neaga. Ai afirmat ca martirii sunt norocosi, prezinta evidenta pe care o ai. Eu pot doar sa spun ca dupa toate indiciile oferite de stiinta acestia sunt deplin si iremediabil morti.”

HA!!ma tem ca si cel ce neaga o afirmatie trebuie sa isi sustina negatia, pentru ca altfel tot ce ar trebui eu sa fac e sa neg tot ce spuneti dumneavoastra, indiferent de ceea ce spuneti si asta m-ar face sa am dreptate.

“Este absolut fals. Teroristii islamici, sectele sinucigase, conform teoriei tale detin adevarul.”

Trage concluzii pripite si fara legatura cu ceea ce spun eu.M-am referit clar la cei ce isi jertfesc viata ca si martiri, preferand moartea, negarii propriilor lor credinte, nu la cei ce ucid in numele credintelor lor, mare diferenta intre ce am spus eu si ce scoateti dumneavoastra in evidenta.

“Prin urmare nu am nici un motiv de a crede ca rugaciunea ar aduce ceva bun. De ce sa pierdem timpul?”

Faptul ca eu nu detin statistici nu insemna ca ele nu exista sau ca puterea rugaciunii este devalidata.Rugaciunea este ca o scara, catre Dumnezeu.Nicidecum o pierdere de timp.Ea conduce sufletul omului spre Sursa tuturor lucrurilor si ii ofera acces la lumi necunoscute si la cunoastere de sine.combinand-o, bineinteles, cu meditatie.

“ Si ai gasit in ele vreun argument ca ar avea la baza o origine divina?”

DA, multe argumente, explicatii la intrebarile mele materialiste,viziuni profunde asupra multor probleme existentiale, puncte de vedere cu totul superioare modului de a rationa pur uman , trecand dincolo de limitarile existentei materiale si materialiste.

Urari de bine!!

When the fire of love is ablaze, it burneth to ashes the harvest of reason… And when the fire of love is become ablaze, the harvest of reason will be wholly consumed.” -Seven Valleys
Belle ai avut o ideie buna - de Coralie la: 20/12/2004 12:28:48
(la: Trancaneala Aristocrata)
buna ideie sa pui toate retetele impreuna, dar cred ca multe au fost uitate...

pe aici e frig.. 14°C este o catastrofa pt Coasta de Azur...de obicei era 18-20°C ziua...
In plus in ziua de Craciun este traditia de "baia traditionala in mare"..
anul trecut am fost.. ne-am hotarat cu J. si prietenii sa mergem si anul asta, dar... daca nu se incalzeste vremea.. o sa fie rece apa...

in statiunile de sky, la munte, a nins in week-endul asta
am facut un tur...dar incepuse haraboiul la transportul mecanic, au ajuns in statiune, vacantieriui, c-au inceput vacantele scolare..
trebuia sa astepti 30 de minute ca sa iei transportul de urcat pe piste...
#31991 (raspuns la: #31819) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Andrei Plesu- Despre frumusetea uitata a vietii - de (anonim) la: 19/01/2005 22:10:51
(la: Despre frumusetea uitata a vietii-Andrei Plesu/Opinii-Jurnalul N)
Superb bun simt in Despre frumusetea uitata a vietii a lui Andrei Plesu din Jurnalul National. Minunat text pentru ca reflecta perfect viata de la noi ca si din societatea occidentala dupa care alergam si tanjim. Umanitatea adevarata e intr-adevar in alta parte, nu in vestul imbelsugat- pe masura ce ne apropiem de "Europa", noi ne instrainam inconstient de fiinta omeneasca care salasluieste in fiecare din noi.
Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
vinovatie?!normalitate sau nu... - de sunny la: 16/02/2005 15:10:29
(la: Viata gay romaneasca)
va salut! interesanta tema, chiar ma gandeam ca inca nu am intalnit o asemenea tema de discutie pe un site romanesc.
nu am citit tot ce s-a scris aici, numai ultimele comentarii, dar deja as avea ceva de spus...
ma surprinde neplacut radicalitatea cuvintelor, usurinta de a condamna ("impusca", comentariu vulgar etc) si convingerea ca persoanele gay ar fi neaparat vinovate, problema ramanand in a stabili cine e responsabil de vinovatia lor sau care sunt cele mai elocvente norme incalcate de cei care "pacatuiesc":bisericesti? divine? morale? legile naturii?etc
in primul rand, frica de "contaminare" a copiilor la simpla vedere a unei parade gay este hilara:)
daca e sa fie ca acei copii sa aiba tendinte bisexuale sau homosexuale, se va intampla chiar daca ar fi izolati intr-o biserica:)
pot vorbi in numele experientelor mele.
acum cativa ani eram ferm convinsa ca homosexualii sunt bolnavi, imi provocau mila si ii socoteam niste "rebuturi" umane. apoi un foarte apropiat preiten imi spune ca este homosexual...m-a socat, mi-a parut rau pentru el, m-am distantat...apoi am vazut ca el tot acelasi ramane, cum era si inainte de "destainuirea cea mare".
apoi, intr-un concediu, am fost timp de o luna numai intre persoane gay. femei si barbati. asa am vazut ca arata normal, ca au relatii normale, cupluri care se comporta ca un cuplu hetero, cu aceleasi probleme si crize, am vazut ca orientarea lor sexuala - intr-o societate mai avansata ca cea din romania...-nu are absolut nici o importanta, atat pentru ei, cat si pentru cei din jur.
apoi am cunoscut o femeie tanara care mi-a vorbit de dragostea pentru om, indiferent de sex. bineinteles nu putut sa o inteleg. ea m-a convis ca frumusetea unei persoane nu depinde de sexualitatea ei, ca iubirea e cea care conteaza.
apoi m-am aflat in situatia de ma ma indragosti de o femeie, de a admira tot ce face, felul ei de a fi si mi-am dorit sa fie mereu langa mine.
suntem de un an impreuna si imi doresc sa fim si pe viitor mult timp impreuna. prietenii mei apropiati stiu despre alegerea mea; unii mi-au zis ca "este penibil sa te indragostesti de o femeie", altul mi-a zis ca imi distrug viata, iar cel mai apropiat mi-a zis ca se mira si el de usurinta cu care a trecut cu vederea faptul ca partenerul meu actual este o femeie si nu un barbat iar acum nu poate decat sa se bucure ca am o relatie fericita.
ar trebui sa ma simt vinovata de iubirea mea? deranjeaza pe cineva asta? pana acum, nimeni nu mi-a spus ca s-ar fi simtit deranjat de relatia mea. bineinteles, nu traiesc in romania...
paradele gay sunt o exagerare, dar si un prilej de distractie unde orice exagerare isi are farmecul ei:)
eu nu duc o viata tipica gay, nu frecventez localuri specifice, nu merg la astfel de parazi, am numai prieteni "normali", iar eu in ochii lor sunt la fel de "normala". si asa cum traiesc eu traiesc foarte multi oameni.
imi dau seama perfect ca societatea romana nu este deloc pregatita pentru un astfel de mod de acceptare, dupa cum nu este pregatita pentru multe alte moduri de acceptare...
cum mi s-a intamplat sa iubesc un barbat, de atatea ori, acum mi se intampla sa iubesc o femeie - prima oara in viata mea de aproape 30 de ani, si ma simt bine asa.
cum a zis primarul berlinului "sunt gay, si este bine asa":)
va salut
Felicitari iar! - de miaculpa la: 01/03/2005 05:13:12
(la: Continuu)
Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus.
Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi.

"Si umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare,
râul curgea răsucit
între cele două vârste ale pietrei:
stânca de o parte, nisipul de cealaltă,
un colţ de zăpadă neîncepută
împerecheat cu trupul bătrân al punţii
oprea trecerea desculţă a gândurilor,
doar cărarea pierdută în spatele nostru
şerpuia înainte minţindu-ne
că ziua e încă mai lungă.

Priveam zborul încrucişat al păsărilor
tăind aripa uriaşă şi moale a vântului
care nu venea, atunci, de niciunde,
fără să ne întrebăm de ce
trăiam împreună acelaşi vis
ascunşi în globul aceleiaşi secunde,
legaţi de cuvintele repetate
ale ultimului vers schimbat
când ziua aluneca-n alt anotimp
şi umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare.."

Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos.
Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu!
Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare!
Felicitari iar ! - de miaculpa la: 01/03/2005 05:15:30
(la: Continuu)
Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus.
Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi.

"Si umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare,
râul curgea răsucit
între cele două vârste ale pietrei:
stânca de o parte, nisipul de cealaltă,
un colţ de zăpadă neîncepută
împerecheat cu trupul bătrân al punţii
oprea trecerea desculţă a gândurilor,
doar cărarea pierdută în spatele nostru
şerpuia înainte minţindu-ne
că ziua e încă mai lungă.

Priveam zborul încrucişat al păsărilor
tăind aripa uriaşă şi moale a vântului
care nu venea, atunci, de niciunde,
fără să ne întrebăm de ce
trăiam împreună acelaşi vis
ascunşi în globul aceleiaşi secunde,
legaţi de cuvintele repetate
ale ultimului vers schimbat
când ziua aluneca-n alt anotimp
şi umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare.."

Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos.
Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu!
Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare!
subiect cu nabadai - de giocondel la: 11/03/2005 04:19:12
(la: Barfa)
ma tem ca cetitorii nostrii nu au inteles exact la ce te referi.

una este sa stai la taclale cu prietenii despre mici shushanale si alta este sa barfesti oamenii pe la spate...gest care in ultima instanta este lispit de noblete si denota micime sufleteasca, indiferent de cine este subiectul barfei.

barfa, veti fi surprinsi sa aflati :):):), este o grava eroare umana, ce are capacitatea de a inabusi frumusetea unui spirit, intuneca lumina inimii omului.

fiecare om este responsabil pentru o viata numai, si aceea este propria sa viata. mai intai este de preferat sa ne uitam in propria gradina si sa vedem parul din propriul nostru ochi, inainte de a ne grabi sa emitem judecati despre altii.

constructiv si demn naturii noastre nobile si divine este sa trecem cu vederea miile de calitati negative ce le vedem in ceilalti si sa cautam intotdeauna sa vedem ceea ce este bun, oricat de mic ar fi dar mai ales sa iertam si sa incurajam.

de multe ori mi s-a intamplat sa ma aflu in situatii in care mi se spuneau lucruri negative despre o persoana pe care nici macar nu o cunoscusem, insa cand am ajuns sa intalnesc persoana respectiva am ajuns la propriile mele concluzii, si am descoperit cu totul altceva decat imi fusese prezentat, la o mica barfa. si intotdeauna este surprinzator si frumos sa acorzi sanse oamenilor.

si atunci cand constatarile facute sunt clare si evidente si celalalt poseda defecte saritoare in ochi, tot mai bine este sa nu le mentionezi in stanga si in dreapta, sa iti ocupi timpul in care ai putea face ceva frumos pentru cineva, oricine, cu denigrarea altei fiinte umane, cu intristarea unui suflet.

barfa este incompatibila cu cerintele unitatii si armoniei si ucide spiritul dragostei de semeni, camaredenia si nobletea.

cea mai uracioasa caracteristica a fiintei umane este gasirea de greseli in celelalte fiinte..sigur, e haios sa faci mishto si sa razi de prostia altora, sau vanitatea sau egoismul vecinului, dar in fond nu e treaba noastra sa judecam pe ceilalti ci a Altcuiva.

si niciunul dintre noi, oamenii, nu este perfect, desi perfectibil..si eu si dumneavoastra, avem slabiciuni, defecte, poate nu foarte evidente pentru noi insine, caci ne place tare sa ne maimutzarim si sa pretindem ca suntem centru si buricu' pamantului, mai destepti si mai frumosi decat cei din jurul nostru..dar adevarul este ca altora s-ar putea sa le aparem ca avand defecte grave, enervante...si asta de ce??pentru ca oamenii sunt inclinati sa judece la prima vedere, sau la a doua, sau condusi de prejudecati, fara a ii cunoaste cu adevarat pe ceilalti.

haideti sa ne gandim la Cel ce cunoaste secretele fiecarei inimi, greselile si erorile fiecarui suflet... cat de iertator este El si rabdator si cum ascunde si nu face evidenta confuzia si departarea noastra de spiritul eternitatii...in fata Lui, si cel mai mare pacatos are o sansa, pstru ca este vesnic iertator si mila Sa este mai presus de dreptatea Sa chiar. de aceea nu este intelept sa judecam pe altii, mai ales ca nu ne cunoastem propriul nostru sfarsit.

Oamenii sunt divini, sunt purtatori ai esentei si luminii divine, sunt nobili, ascund in sine bijuterii de calitati stralucitoare...si merita sa fie Iubiti si incurajati. asa cum voi , cum eu , avem nevoie si ne hranim cu cuvinte bune si ganduri pozitive, asa si cei din jurul nostru pot fi influentati cu un gand constructiv, un cuvant frumos..cuvantul este o putere creatoare de neimaginat...la fel poate fi foooarte distrugatoare, depinde cum este folosita.

si , iarasi, Divinitatea, a pus in mainile noastre alegerea: de a intelege ca suntem cu totii unul, uniti, in oceanul dragostei lui imense,frati si surori, parti ale aceluiasi corp, frunze ale aceluiasi copac, flori in aceeasi gradina a creatiei, sau sa ne incapatanam s a ne vedem separati si sa ne radem unii de altii..e ca si cum am rade de noi insine, caci suntem cu totii parte din acelasi Tot.

Numai bine tuturor!

"O Son of Man! Breathe not the sins of others so long as thou art
thyself a sinner. Shouldst thou transgress this command, accursed
wouldst thou be, and to this I bear witness" -The Kitab-i-Aqdas-



Alta Ideie - de fefe la: 23/03/2005 19:27:56
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Ideia asta necesita o minte agera si un spirit de iscusinta.

Io nu stiu in ce zona locuiesti, dar daca esti aproape de ceva comunitati romanesti baga langosul pe la pereti si vezi cine pe unde face nunta. Cel putin aici in California daca mergi in zona Los Angeles, sau daca mergi in Detroit, chiar si in Florida, la oricare nunta te duci se serveste sarmale. Si eu am avut sarmale la nunta, si inca ce bune. Acolo poti minca pina prostesti, si nimeni nu te intreaba de unde esti ce faci. Fate ca-l cunosti pe mire cind esti intrebata, si-apoi incepe sa complimentezi hainele, pantofii, receptia, mamele, mincarea, oricum 70% din oameni la nunti nu se cunosc intre ei.
frumusete sau uratenie? - de 26octombrie la: 01/04/2005 11:24:58
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Cred ca Belle are mare dreptate. Si pe mine m-au deranjat greselile de pe acest site. Mai mult decat in alte locuri, pentru ca aici se presupune ca intra oameni ceva mai “spalati”. Nu vorbesc de litere mancate, cuvinte pocite, astea vin din tastatura si din neatentie, e normal ca, daca te concentrezi pe continut, sa nu mai dai atentie formei; vorbesc de greseli de exprimare (“nu ma risc”, “nu se merita”, “ca si “ folosit total aiurea, nu pentru comparatii, cum ar fi normal, “am decat doua mere” etc.) Nu sunt cusurgioaica, insa mi se pare inadmisibil ca oameni care citesc sa se exprime astfel. De cratime puse gresit nici nu mai pomenesc…
Pe un site de vanzari-cumparari nu comentez, acolo intra tot soiul de oameni, poate nu toti au avut posibilitatea de a ajunge la un nivel de cultura decent; nu mi-ar trece prin minte sa ii condamn nici pe cei plecati din tara, e evident ca o limba nevorbita capata o rigiditate, iar ceea ce mi se pare minunat in cazul lor e ca nu aluneca in uitare.
Insa greselile de care vorbeam mai sus sunt greseli de fond, nu de forma, cum spunea cineva mai sus!! Si, poate gresesc eu, dar cred ca limba unui popor e cel mai de pret bun; si mai cred ca poti judeca foarte repede un om dupa cum se exprima !! … si, poate si mai bine, dupa cum accepta o observatie…
Felicitari lui Bluey pentru cele scrise, sunt intrutotul de acord cu tine. Si nu inteleg de ce multa lume se ia de Belle, ea a pus doar aceasta problema, n-a dat cu parul.
Pentru Rangi: nu te obliga nimeni sa scrii/vorbesti corect limba romana, nici daca traiesti aici, daramite acolo; insa, daca cineva iti face o observatie nu ai voie sa te superi, limba e un loc comun in care ne intalnim toti, cu regulile sale (de aceea exista aceste reguli!!). Cand cineva intra pe un forum, isi insuseste regulile acelui forum, de ce crezi tu ca nu e acelasi lucru si in cazul limbajului ?! Iar greselile de care vorbea Belle sunt greseli de FOND nu de FORMA. Mi se pare o dovada de superficialitate in gandire catalogarea ta gresita.
Bravo, Paianjenule.
Dar e ceva aici care m-a uimit: comentariul acesta era legat de utilizatorii de aici, din Romania; majoritatea raspunsurilor (si polemicilor) au venit din partea celor plecati. Nu voi erati cei vizati! Si inca un amanunt: voi nu mai locuiti aici, nu stiti ce inseamna sa mergi in fiecare zi cu RATB-ul si sa te crispezi auzind sute de poceli senine!!! E ingrozitor, putine lucruri te-ar putea deprima mai mult in aceasta tara. Politica si economia, chiar de lasa de dorit, se presupune ca sunt perfectibile si ca lucrurile se vor imbunatati de la un an la altul. Dar faptul ca lumea nu mai vorbeste corect romaneste, ca fenomen, e un lucru care pe mine ma sperie; si totul e pe o panta descendenta….
Asadar, ne puteti intelege si pe noi, cei de-aici, ca suntem sensibilizati si ca locul acesta doare, ca o vanataie??
Asa cum un mesaj scris sau vorbit poate degaja frumusete prin forma si continut, un mesaj scris/vorbit cu greseli de exprimare degaja uratenie..
gigi 2005 si celalalt - de giocondel la: 08/04/2005 07:26:58
(la: Drumul spre inima)
pt gigi 2005 :in viata mea am cunoscut oameni foarte bogati si oameni mai mult decat foarte saraci...va spun eu ca nu toti oamenii care au ce pune pe masa zilnic sau care au milioane de dolari (si un singur stomac in fond), sunt fericiti...deseori suferinta il apropie pe om de adevarata sa esenta, ii deschide ochii spirituali, ii confera fericire...o fericire de alta natura, superioara celei trecatoare legata de posesiuni si ele trecatoare.cei mai nefericiti oameni sunt tot aceia bogati...bogatia aduce cu sine si multe neajunsuri,teste si tentatii ... ca in familiile din vest in care toata lumea muceste sa faca bani, au de toate dar uita s fie oameni, sa fie parinti, sa fie prieteni, sa fie ei insisi...sa respire, sa mearga desculti prin iarba, sa priveasca cerul, sa se bucure de frumusetea creatiei...daca fericirea ar sta intr-adevar in stomac, cum se face ca una din cele mai bogate tari din lume, luxemburgul, are si cea mai mare rata a sinuciderilor?

fericirea nu este conditionata de ce mananci maine si nici de ce ai si nici de ce rang detii in societate..fericirea este o Alegere..te trezesti dis de dimineata si ai doua optiuni: sa fii Nefericit, pentru ca nu ai una sau alta ( si lantul nefericii nu se va rupe niciodata pentru ca omul, cu cat are mai mult, cu atat doreste mai mult!) ori sa fii FFFericit, indiferent de circumstantele exterioare pe care oricum nu le poti controla intotdeauna, decat in mica masura. Insa oamenii cred intotdeauna, pentru ca asa le-au spus altii (asa am fost indoctrinati de mici) ca pentru a fii fericit trebuie Sa AI, Sa fii, sa Faci sa Dregi...si alearga in disperare si unii chiar au si cu cat au cu atat vor mai mult si Sunt si Fac si Dreg..si ,in final, ajung intr-un moment mort, intr-un punct de blocaj pentru ca realizeaza ca desi au si sunt si fac si dreg, totusi nu au reusit sa umple acel gol din interiorul lor...pentru ca au cautat intr-un loc gresit si au alergat dupa ce nu aveau intr-adevar nevoie...

cea mai frumoasa zi din viata mea dateaza din vremea cand eram saraci lipiti pamantului...asta asa ca fapt divers:)

Celalalt:"Fara progress, stiinta si inovatii, nu ar fi fost posibile multe lucruri care ne fac viata mai usoara si o prelungesc. Totusi acestea au fost posibile cu pretul pierderii unor calitati mai putin tangibile dar care sunt mult mai aproape de esenta omului cum ar fi: intuitia, iubirea, sentimentele, compasiunea, recunostinta, daruirea si multe altele pe care le punem in cel mai bun caz pe planul doi deoarece nu produc rezultate concrete si quantificabile."

Exemplu stau tarile civilizate unde oamenii sunt alienati unii de altii si chiar de ei insisi.frumos subiectul si totusi atat de ..delicat.

numai bine!

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

natura - de popix la: 11/04/2005 22:55:01
(la: Clima si natura este complect dereglata)
domnilor,

credeti intr-adevar ca fiinta umana a "reusit" in ultima vreme sa aiba asa un impact major in ceea ce priveste schimbarea climei? un savant spunea nu cu mult timp in urma ca incidenta omului asupra climei pe Terra e ca o mica zgarietura pe un geam de 2m patrati.nu credeti ca traim o etapa si ca tot ce se intampla in jurul nostru e un ciclu al naturii de care omenirea din ziua de azi nu are memorie?
popix - de carapiscum la: 17/04/2005 10:28:14
(la: ZECE MOTIVE DE A FI FERICIT CA ESTI... AUSTRALIAN)
hei, n-am incercat cu toata staruinta sa-i stric raiul fericitei noastre romance aflata acum peste 9 mari, 9 tari si nu stiu cate frontiere, no way! asa cum am mai spus am vrut sa infatisez si unele parti rele ale acestui rai pe care multi il prefera inaintea iadului de ACASA. am vazut ca gazda a lamurit si chiar a accentuat aceste parti in ultimul ei mesaj ceea ce ma face sa cred ca nu este o persoana oarba la realitatile inconjuratoare, ci doar una care vrea sa traiasca decent si din plin, cu acelasi avant pe care eu banuiesc ca l-a avut si in tara de origine.
da-mi voie sa te contrazic, tocmai ca in Australia criminalitatea, sinuciderile si alte "bube" au atins cote alarmante, in curand prevad ca toate astea se vor sparge si vor umple lumea de puroi. stie toata lumea treaba asta, inclusiv liderii si oamenii de stiinta din Au. problema e ca ei nu vor sa faca nimic in privinta asta ca cel putin sa se amelioreze cumva situatia. DE CE? fiindca ei profita, castiga enorm de pe urma tarelor societatii, oricat de idioata ar parea ideea asta.
homosexualitatea este si va ramane o problema majora a contemporaneitatii, tot la fel cum ea a si fost una din cauzele primordiale ale decaderii marilor imperii ale lumii. si aici este necesara o precizare ca sa nu intram in dispute inutile: eu nu atac homosexualul, de orice natura ar fi el, ci homosexualitatea! nu desconsider nici o fiinta umana pe criteriile acestea, fiecare "cum isi asterne asa doarme"! dar nu pot sa ma prefac cum ca homosexualitatea este o binecuvantare pt. neamul omenesc, si nici nu pot abdica de la niste principii si norme universal valabile ale moralitatii, chiar daca asta inseamna sa fiu vazut in lumina pe care mi-o proiectezi tu. in ce ma priveste am sa perseverez in pastrarea traditiilor si moralei sanatoase ca sa nu fac si eu parte din masa amorfa a celor care libertini fiind se lasa condusi de placeri bolnave si de oameni fara constiinta. pt. mine nelegiuirea nu este litera de lege, desi majoritatea in jurul meu vorbesc cu emfaza despre modernismul ideii de "satisfacere a placerilor". btw, homosexualii devin o problema a societatii in momentul in care ataca restul societatii, care n-are nici in clin nici in maneca cu ei, cu tot felul de mesaje care de care mai vizibile si mai insultatoare la adresa normalitatii. fiindca orice mi-ai spune tu sau altcineva acuma n-am sa cred ca homosexualitatea este o stare normala. daca asta inseamna ca sunt homofob, din cauza principiilor mele de viata, atunci da-mi voie sa mai adaug un singur lucru: daca asta era o stare normala de la inceputurile lumii, atunci cum se face ca oamenii s-au nascut din impreunarea dintre femeie si barbat, nu dintre doi barbati sau doua femei? si nu in ultimul rand, pe care canal de scurgere s-ar fi gasit samanta tatalui tau daca ar fi facut dragoste (???) cu un alt barbat in loc sa se iubeasca cu mama ta? sper sa n-o iei ca pe o jignire, n-am nimic cu persoana ta.
lumea australa este o lume a decaderii din toate punctele de vedere si in mod special pt. ca a facut rabat de la atitudinea progresista a spiritului uman traditionalist. toti care pleaca in occident se duc sa fac bani, unii raman acolo iar altii nu. nu-i condamn pe cei care raman, nici pe cei care pleaca. eu am intalnit zeci de romani stabiliti in strainatate si toti mi-au raspuns ca daca ar putea acum sa se mai intoarca in tara ar face-o imediat, insa e vorba de familiile lor. in fine, nu ma mai lungesc.

-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#44026 (raspuns la: #43886) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oliver - de rodi la: 04/05/2005 22:41:33
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Domnule Oliver, sunt oripilata asemenea de mesajul plin de invective pe care mi l-ai adresat. Inca iti spun “domnule” pentru ca la 21 de ani cred ca esti destul de mare ca sa pot vorbi deschis cu tine despre sexualitate, din toate punctele de vedere, moral, cultural, biologic, “estetic”, nu? Pentru ca sexualitatea are toate laturile astea, si nu stiam ca homosexualii sunt atat de pudici, domnule! Chiar din contra, credeam ca sunt mai “liberali” cand e vorba se sexualitate. Intrebarea mea a fost foarte limpede si nu vad unde te-ai simtit jignit. L-am intrebat pe scorpionix cum isi adapteaza homosexualii orificiul anal si rectul pentru intercourse. Pentru ca acele organe au tendinta de a se rupe si infecta daca le folosesti in alte scopuri decat in cele pentru care natura le-a proiectat, respectiv pentru defecatie. Ajuta-ma sa-nteleg unde te-am ofensat. Exista si aceste aspecte practice, sa le zic asa, ale homosexualitatii.Sau poate vrei sa spui ca homosexualii nu practica sexul anal, sau ca nu e important pentru ei? Hai sa fim seriosi, draga domnule Oliver! Deci cum faci? E careva in stare sa explice? A auzit careva de proctita sau de fistule anale, care afecteaza mai mult de jumatate din populatia de homosexuali? Cum faci sa le eviti?

Intrebarea nu ti-am pus-o tie, domnule Oliver, fiindca asa cum ai spus, tu mai esti practicant al homosexualitatii, ci numai un “teoretician”, sa-nteleg, nu? Sau cam asa ceva. Ce ti-am explicat eu tie, a fost DE CE heterosexualii sunt homofobi, pentru ca, like it or not, suntem, chiar daca unii nu recunosc. Si ti-am argumentat. Asta nu implica automat intoleranta. Una e insa a tolera un comportament imoral, mai ales cand se desfasoara cu usile inchise, alta e a-l considera normal si a-l da ca exemplu de “alternative life style” in societate, si de a-l legitimiza prin casatorie. Cu asta nu sunt de acord, dar face oricum subiectul altei discutii. Domnule Oliver, nu ma deranjeaza ca Wagner si Modigliani au fost niste afemeiati, ca Mozart a fost un betiv, ca Van Gogh a fost schizofrenic, ca Eminescu a murit de sifilis dupa ce a vizitat toate bordelurile din Bucuresti si Iasi, ca Da Vinci a practicat homosexualitatea. Majoritatea geniilor n-au dus o viata obisnuita, normala, balansata. Poate chiar conditia geniului are la baza (in mod necesar, dar in nici un caz suficient!) aceste conflicte interioare si/sau imoralitatea, pentru ca o viata balansata are tendinta de a exclude experimentarile si riscurile. De ce ii iubim noi pe acesti artisti? Pentru ca prin opera lor comunica tocmai acele valori general umane , in care ne regasim cu totii, marog... aproape toti. Aici se deosebeste fundamental Jung de Freud. Freud este mai degraba adeptul relativismului, al empirismului, al determinismului social - subconstientul nostru e o foaie alba la nastere, iar mai apoi devine produsul experientelor(mai ales sexuale)din copilarie, evoluand pe parcursul vietii in functie de factorii externi care-l influenteaza. Nu prea pare sa fie nimic intrinsec, innascut care sa ne influenteze, iar acele valori general umane cu care arta are de-a face, spre exemplu, sant create artificial, in functie de conjunctura social-istorica. Nimic in insasi natura umana nu le dicteaza. Sigur ca Freud insusi a fost influentat de catre filozofii existentialisti ai vremii, care gandeau ca frumosul si valoarea in arta sunt relative, si ca artistul defapt recreaza, in mod constient, lumea prin opera sa - o lume cu propriile ei legi. Ei bine Jung, desi a fost de acord cu o parte din aceste idei, a sustinut ca exista o constiinta colectiva, ca blueprint-ul naturii umane se regaseste in acele arhetipuri cu care ne nastem. Parte din acest blueprint sunt si acele arhetipuri de care am mai vorbit: feminin (anima), masculin (animus), ca si “uniunea divina” a acestor entitati OPUSE, care da nastere unei energii imense-vietii insasi, fie ca e spirituala, fie ca e un copil, fie ca e viata eterna. Iata ca Jung nu vorbeste deloc evaziv despre ce vorbim noi aici. E chiar foarte concret. Uniunea dintre doua persoane de acelasi sex nu e o uniune divina, in sens Jungian, in sens general-uman, fiind o uniune intre doua entitati asemenea si nu opuse, asa cum am mai spus.
In fine, si care e consecinta viziunii lui Jung in arta? Arta ramane, prin definitie, recreare lumii de catre artist (asa a fost intotdeauna, chiar inainte de existentialisti), insa legile acelei lumi nu sunt arbitrare, ci dictate de valori general umane perene. O opera de arta e cu atat mai valoroasa cu cat aceste arhetipuri umane se regasesc mai bine in ea. Homosexualitatea nu e o caracteristica general umana, ba chiar contravine arhetipurilor enumerate de Jung, de aceea te rog frumos sa-mi explici cum vezi tu estetica homoerotica, de vreme ce vad ca numai aspectul estetic al homosexualitatii te-ar interesa.Si daca nu ai o baza de la care vrei sa pleci, poftim, iti indic eu una: http://www.kobi-israel.com/male_gallery.html . Kobi Israel e unul din cei mai recunoscuti artisti fotografi homosexuali. Sunt foarte multi artisti homosexuali, dar numai un procent infim incearca sa comunice o tematica homosexuala. Ce spui despre estetica acestor imagini homoerotice? Sau poate vrei sa vorbim despre ultimul film al lui Pedro Almodovar? Your choice.

de ce? - de lupisor la: 20/05/2005 01:51:23
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cineva spunea ca (citez din memorie) 'cea mai importanta caracteristica a omului inteligent este curiozitatea'. Rusine mie ca nu mai retin cine a spus acest mare adevar.
Intrebarea 'de ce ?' face parte din portia noastra zilnica de mirare in fata existentei. In problema ridicata de dvs. stimate domn Cristian un singur lucru nu are ce cauta: Dumnezeu! Nu ca as fi ateu, departe de mine gandul ci doar din simplul motiv ca inclinatia catre persoanele de acelasi sex are radacina clara si concreta in devenirea omului ca entitate.Din start trebuie sa precizez ca sunt heterosexual convins!
Dar in scurta mea existenta am avut ,la un moment dat ca sarcina de serviciu , tocmai aceasta tema, ca atare utilizand toate avantajele si legaturile pe care munca de ziarist mi le-a pus la dispozitie am reusit sa am o viziune -zic eu - de ansamblu asupra acestui 'fenomen'.
Radacinile sale se afla in principal in viata prescolara si scolara.Majoritatea celor cu care am stat de vorba au avut primele contacte fizice cu o persoana de acelasi sex in jur de 14 ani (varsta la care adolescentul inca isi exploreaza sexualitatea).
Pe de alta parte 90% dintre ei provin din familii dezbinate, lipsindu-le o educatie coerenta, un mediu familial relaxat, o situatie materiala normala sau aici trebuie subliniat opusul :familii cu o situatie materiala de invidiat dar cu foarte putin timp la dispozitie pentru a supraveghea dezvoltarea copilului.
Desi printre ei sunt si oameni cu o inteligenta peste medie, masa este formata din cei cu educatie medie, in principiu liceu, eventual scoala profesionala, mai rar postliceala.
Mediul in care au trait preponderent feminin sau masculin este iarasi un factor care poate influenta modul de atasare fata de alta persoana.
Problema principala este aceea a identificarii cu ceea ce el ca individ nu este.Si aceasta identificare poate merge de la aspecte fenomenale, de suprafata gen usoare imitari ale gesticii mimicii masculine /feminine pana la cazuri in care identificarea cu celalat sex devine un mod de viata utilizarea vestimentatiei, a tabieturilor, schimbarea modului de gandire, accentuarea anumitor trasaturi care tin de sexul opus ex: femei cu inclinatii masculine care refuza sa accepte existenta ciclului menstrual desi el este o realitate, afirmand pe aceasta perioada ca sunt in 'andropauza', la barabati existand lunar tendinta de a sustine ca sunt 'la ciclu'..:)sau de a se epila complet, implanturi de sani, etc.
Am enumerat pana acum traumele psihice, grupul mic format de familie, grupul mediu format de prieteni, educatia si identificarea cu sexul opus.
Sa nu omitem dezvoltarea insuficienta a organelor sexuale care este o alta premisa deloc de neglijat, precum si gresita impresie ca marimea conteaza-cazul barbatilor sau ca lipsa unui san ferm este un handicap cazul femeilor.
Pe langa acesti factori pe care eu ii consider ca stand la baza 'deviatiei sexuale' mai exista factori accidentali.Ex.: un accident suferit in tinerete duce la impotenta barbatului si acesta gaseste -in timp- ca metoda de refulare sexuala felatia! moment in care incepe cu primii pasi identificarea fenomenala mergand uneori pana la identificarea quasitotala cu sexul opus.La femeie deflorarea facuta de un barbat fara experienta duce la teama de actul sexual normal, aceasta putand aparea in principiu pe fondul unui temperament puternic dezechilibrat (temperamentul dezechilibrat, a nu se intelege altceva) cu o sensibilitate peste medie motivatie suficienta dar nu neaparat si necesara pentru schimbarea orientarii sexuale, dar care motivatie pusa langa o conjunctura favorabila (mediu, etc)poate 'netezi drumul catre deviatie.Sau tot aici un alt factor frica de barbati pe care parintele -cu teama de a 'nu pati rusinea' -adica sa nu ii fie fata virgina la casatorie- o sadeste in psihicul copilei .
INTOTDEAUNA -subliniez- exista o persoana matura care indica 'drumul ' novicei/lui si ajuta la sedimentarea ideii de a intretine o relatie cu o persoana de acelasi sex.Convertire poate dura de la o noapte in care s-a consumat prea multa sampanie pana la ani de tatonari mai mult sau mai putin discrete.
Odata pornita persoana pe acest drum poate renunta la scurt timp sau se poate orienta strict catre persoanele de acelasi sex ajungand pana la limita 'superioara' ura fata de persoanele de sex opus sau poate combina cele doua optiuni pe care le ofera natura.Si aici am ajuns pe un teritoriu care este mai greu de inteles si unde nu am cunostinte -in consecinta nu voi putea vorbi despre el- Bisexualii.
Voci din public vor pune desigur intrebarea :'ce facem cu gena pe care au descoperit-o oamenii de stiinta???' S-a vehiculat la un moment dat stirea prin presa ca ar fi fost descoperita o gena care este 'raspunzatoare' de aparitia homosexualitatii.Personal sunt reticent la aceasta 'descoperire' mai ales ca daca este sa facem legaturi putem sa aducem ca argument (nu iese fum fara sa fie foc) legenda conform careia la inceput omul avea ambele sexe, apoi divinitatea l-a despartit in barbat si femeie.Ca argument suplimentar am putea da exemplul hermafroditilor -ma refer la cei reali care poseda ambele sexe- dar sa tinem cont de faptul ca ei nu au functiile aferente dezvoltate normal, fiind practic aberatii genetice, dar in acelasi timp Oameni, asa cum suntem toti de altfel indiferent de orientarea sexuala.
Departe de a avea pretentia ca am epuizat subiectul, cred ca am atins totusi punctele nevralgice sau macar o parte dintre ele.
Revenind la amestecul divinitatii in deviatiile sexuale afirm ca asa ceva nu exista -amestecul- deviatia sexuala fiind doar un aspect colateral al devenirii individului ca entitate de sine statatoare in societate.Si ca in principiu deviatia sexuala este o caracterisica generata de dezvoltarea inegala a societatii.
Multumesc pentru rabdare celor care au avut 'curajul' sa lectureze expunerea mea pana aici. Respect!
iar subiectul este deschis in continuare....
... Nu asta le este destinul ? Prism , - de DESTIN la: 22/05/2005 05:18:43
(la: FEMEIA intre cariera si cratita; BARBATUL...unde mai are loc...)
De putine ori mi-a fost dat sa citesc ...cum sa-l numesc?ce a scris acest Prism.

Scriam cu mult timp in urma un comentariu adresat sexului frumos:numeam femeia divina,ea insasi creatoare si datatoare de viata

Barbatul si femeia sunt foarte diferiti.
Uneori sunt atat de multe diferente intre barbati si femei incat avem senzatia ca venim de pe planete diferite.

Aici in diferente se afla cheia fundamentala care sta la baza relatiei dintre barbat şi femeie atractia.

Tocmai aceasta diferenta, aceasta complementaritate arhetipal ce o regasim în toate filozofiile lumii, asigura continuitatea speciei umane.

Femeile trebuie sa isi amplifice increderea legitima , in ele insele.

Femeile nu sunt pentru noi barbatii numai simple tovarase de viata sau de societate, pasive si ascultatoare.

Ele nu sunt inferioare noua barbatilor in vreun domeniu al vietii, cu atat mai mult in sexualitate.

Barbatul si femeia sunt complet diferiti, complectandu-se reciproc.

Sursa feminitatii este peste tot in natura.

Fascinatia este puterea de a incanta, fiecare femeie poate deveni fascinanta, seducatoare.

O femeie nu trebuie sa inceteze in nici o imprejurare sa fie femeie.

Energiea feminina, acest potential care se afla ascuns in ea, o face a fi mai atragatoare, mai plina de viata si frumusete.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#50413 (raspuns la: #44241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...