comentarii

desfrunzit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Spovedania unui derbedeu" - de Ingrid la: 26/11/2003 11:28:17
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Serghei Esenin

Nu oricine stie sa cante, nu oricine
Nu oricui ii este harazit,intr-adevar,
Sa se rostogoleasca precum un mar,
La picioarele straine.

Aceasta este marea spovedanie pe care mereu
O face-un derbedeu.

Eu inadins umblu nepieptanat si cu capul gol
Pe umeri ca o lampa de petrol.
Toamna desfrunzita a sufletelor voastre
Imi place s-o luminez in amurguri albastre.
Imi place cand pietrele batjocurii spre mine prind sa zboare,
Ca grindina vijeliilor cotropitoare.
Atunci mai vartos eu cu mainile strang in raspar
Balonul clatinator al zburlitului meu par.

Mi-e asa de bine sa-mi amintesc atunci
Fosnetul ragusit al arinului si izul paraginit dintre lunci.
Ca undeva traieste tata, si mama, cu fruntile grele,
Care ar scuipa pe versurile mele;
Carora le sunt drag ca trupul, ca ogorul, ca faneata,
Ca ploaia, care primavera imboldeste verdeata.
Ei v-ar strapunge cu furcle, fara-a mai sta la gandit,
Pentru fiecare racnet asupra mea azvarlit.

Sarmani, sarmani tarani!
Desigur v-ati facut mai urati acolo, in locul de bastina.
Tot asa va temeti de Dumnezeu si de duhurile din mlastina.
O, daca ati intelege
Ca fiul vostru
Este cel mai de seama poet al Rusiei!
Pentru viata lui inimile nu vi s-au acoperit de bruma campiei,
Cand picioarele desculte si le balacea prin baltile toamnei buimac?
Acum el poarta cilindru
Si pantofi de lac.

Dar in el dainuieste firea apriga de odinioara
A strengarului de la tara.
Vacile de pe firmele macelarilor din orice parte
Le saluta de departe.
Si intalnindu-se cu birjarii prin pietele goale,
Isi aminteste mirosul de balegar al sesurilor natale.
Coada fiecarui cal ce-n ham se-ncurca, se-ncrunta,
El e gata s-o poarte ca trena unei rochii de nunta.

Mi-drag locul unde m-am nascut,
Iubesc nespus de mult patria mea!
Desi tristetea salciilor ruginite staruie peste ea.
Mi-s dragi raturile murdare ale porclor, ca si-n trecut,
Rachitele ca mainile moastelor,
Si in tacerea noptii oracaitul rasunator al broastelor.

Sunt bolnav de amintirea vremii cand eram copil,
Visez jilaveala si pacla serilor de april.
Artarul nostru parca s-a chincit, sub zvonul valtorilor,
Sa se incalzeasca la flacarile zorilor.
O, cate oua de corb am furat si cati pui,
Catarandu-ma pe crengile lui!
Oare si azi o mai fi cu crestetul verde-n tumult?
Scoarta lui e tot asa de trainica cum era mai demult?

Dar tu , dragul meu,
Credinciocul meu caine tarcat!
De batranete te-ai facut tanguios, ai orbit, te-ai uscat
Si ratacesti prin ograda , bataindu-ti coada atarnata.
Mirosul tau a uitat unde-i usa si grajdul si vechea poiata.
O , cat mi-s dragi toate aceste vedenii ce vin sa ma-ngane
Cand ,sterpelind de la mama cate-o bucata de paine,
Muscam dintr-ansa amandoi, pe rand,
Fara sa ne fie greata unuia de altul, nicicand.

Eu sunt tot acelasi,
Cu inima sunt tot acelasi intre anii grei.
Ca albastrelele-n orz infloresc pe fata-mi ochii mei.

Asternand rogojinile de aur ale versurilor din sange scoase,
As vrea sa va spun lucruri duioase.
Noapte buna!
Voua tuturor, noapte buna!
A trecut coasa prin iarba amurgului din zare.
Astazi am chef sa ma urc in picioare
Si de pe fereastra sa stupesc pe luna.
Lumina-i albastra, lumina-i asa de albastra in cer si pe nori!
Sub albastrimea aceasta, zau ca nu ti-ar parea rau sa mori.

Ei, si ce daca par
Ca-s cinicul ce-si agata la spate-un felinar?
Batranule, iubitule, deselatule Pegas,
Am parca nevoie de trapul tau molatic si gras?
Ca un mester aspru in stradanii,
Eu am venit sa cant si sa slavesc guzganii.
Ca luna lui august, capatana mea rebela
Isi varsa vinul prin parul valvoi.
Vreau sa fiu o galbena vintrela,
La corabia in care azi plutim spre tarmuri noi.


in traducerea lui George Lesnea

#5271 (raspuns la: #5196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ultra! - de maan la: 05/09/2005 18:17:02
(la: Ceapa mica)
a se pierde-n foi marunte
nu-i necaz ci-i crud destin
plans ce prinde-n desfrunzire
ramasita de ... amin.

superba, Ioana!
irmalici - de Belle la: 16/11/2005 17:01:08
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
e toamna.... mai toamna ca-n anii trecuti :((
copacii sunt desfrunziti, doar gazonul e inca verde in multe locuri fiindca astia sunt maniaci cand e vorba de "iarba" ;)))
#88006 (raspuns la: #88004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia, - de PROUDFRECKLED la: 16/11/2005 20:23:26
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
si noi am avut vint aici c-a darimat gardul vecinului si-a desfrunzit copacii dintr-o data.Ieri seara doi centimetri de zapada azi plus 15 C.!!!
Blondele insa stau la caldurica si mai inving cite o sticla de bere la antrenament:)))
Poezii din cartea"Anotimpurile din suflet"-Irina Bonsai - de irinabonsai la: 25/06/2006 11:11:52
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
RASPLATA
Ma uit la el cu ochii surazand
Ca doua faruri umede de roua...
Ma trezesc cu palmele apropiate
ca intr-o ruga cereasca...
Imi simt sufletul alb si plin...
...Straluceste printre « ingeri » !...
Asa trebuie sa fi fost si cand
L-am adus pe lume...
Luminoasa,mandra,smerita...



Randul dintre noi

Eu nu am tradat,
Am crezut doar ca te pierd printre lacrimi
Si-mi ziceam ca ai renuntat la mine.
Nu aveam timp sa ne invatam
Sa traim o viata eterna !...

Doamne ...lasa un rand liber
Intre noi si pacate.
Dar invata-ne si pe noi sa iertam !
In murmur de zambet
Din cand in cand ne desfrunzim
Si aruncam cuvantul,
Miracolul care naste clipa si ucide !

Si apoi,ratacim acuzand !!!...






Totul are sfarsit

Iti amintesti
Cum veneai pe valurile
Acelor seri
Ca o acunsa taina
dar cu speranta tanarului zeu ?...

Adulmecam discret fericirea
Ascultand cantecul acela
Ascuns...care ma chema la nesfarsit...
Iubire...Iubire...Iubire...

Ma doare,stii bine
Lumina care-mi cade in flacari
Si-mi unduie nelinistea !!!...
Opreste-te !!!

M-am mutat pe celalalt orizont
Sa vad golul acela imens...
Ma pregatesc de drum
Desi nu-mi cunosc steaua.
Sa aleg fuga spre zare ?
Sa alerg cu genunchii insingerati
Cu sufletul sterp sau sa raman tanjind?…
Ajuta-ma!!!

Intorc fata spre ploaie
Ca sa imi ascund lacrimile.
Teama de teama...

Poti sa ma mangai
Asa ca odinioara
Cand ma leganai,pe valuri de visare ?

N-as mai fi EU,de-as fi altfel...


Phoenix

Tocmai trecea un anotimp
Cand adormisem pe marginea norilor
Si-mi simteam interiorul mai mare decat mine.
Pasarile cantau prin aerul cald plin de fluturi
Insa lumina imi reteaza aripile de Icar-
Doritoare de inaltare.
Si timpul coboara atrnand de stele incremenit de uimire.
Urc prin caderea mea...
Si vantul a obosit,
Si se aseaza pe ramuri
Lasand curcubeul sa-mi infasoare fiinta.
Ma indrept in toate partile deodata...
E atata soare!...
Da...acum e bine !

OMUL si PACEA,OMUL si RAZBOIUL

Cand Omul in Paradisul LUI
A aparut din marea LUI iubire
O LINISTE eterna si si vesnica i se prescrise...
« De ce atat de iubit ,si atat de nefericit ? »-isi zise...
« Vreau !!! »
Si gustul PACATULUI...ooo,si ce gust
Ne arunca in PURGATORIU...

Si de atunci...
Si NOI si EL uimiti...
Ne intrebam :
« Dupa chipul si asemanarea SA ? »
Atat de perfecti ca si « CHIP »
Atat de imperfecti ca si « ASEMANARE »


Nu vrem

O stare de foame istovitoare
Ne incerca in insomnia unei erori.
Si boala ,care e modul in care
moartea iubeste viata,
Ne alunga de bucuria purei noastre existente
In care uitam sa simtim simplu.
Si sfarsitul care incepe,nu e decat
Amurgul gandurilor care
Ne sfarteca si ne condamna la framantare.

Traim simplu si tanjim complicat.
Iubim egoist dar ravnim absolutul.
Nu ducem "o cruce" ci ducem povara
De a nu intelege iubirea
Prin care ne-a fost data sansa sa ne inaltam
o parte din poeziilei Irinei Bonsai-Anotimpurile din Suflett - de irinabonsai la: 25/06/2006 11:11:52
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
RASPLATA
Ma uit la el cu ochii surazand
Ca doua faruri umede de roua...
Ma trezesc cu palmele apropiate
ca intr-o ruga cereasca...
Imi simt sufletul alb si plin...
...Straluceste printre « ingeri » !...
Asa trebuie sa fi fost si cand
L-am adus pe lume...
Luminoasa,mandra,smerita...



Randul dintre noi

Eu nu am tradat,
Am crezut doar ca te pierd printre lacrimi
Si-mi ziceam ca ai renuntat la mine.
Nu aveam timp sa ne invatam
Sa traim o viata eterna !...

Doamne ...lasa un rand liber
Intre noi si pacate.
Dar invata-ne si pe noi sa iertam !
In murmur de zambet
Din cand in cand ne desfrunzim
Si aruncam cuvantul,
Miracolul care naste clipa si ucide !

Si apoi,ratacim acuzand !!!...






Totul are sfarsit

Iti amintesti
Cum veneai pe valurile
Acelor seri
Ca o acunsa taina
dar cu speranta tanarului zeu ?...

Adulmecam discret fericirea
Ascultand cantecul acela
Ascuns...care ma chema la nesfarsit...
Iubire...Iubire...Iubire...

Ma doare,stii bine
Lumina care-mi cade in flacari
Si-mi unduie nelinistea !!!...
Opreste-te !!!

M-am mutat pe celalalt orizont
Sa vad golul acela imens...
Ma pregatesc de drum
Desi nu-mi cunosc steaua.
Sa aleg fuga spre zare ?
Sa alerg cu genunchii insingerati
Cu sufletul sterp sau sa raman tanjind?…
Ajuta-ma!!!

Intorc fata spre ploaie
Ca sa imi ascund lacrimile.
Teama de teama...

Poti sa ma mangai
Asa ca odinioara
Cand ma leganai,pe valuri de visare ?

N-as mai fi EU,de-as fi altfel...


Phoenix

Tocmai trecea un anotimp
Cand adormisem pe marginea norilor
Si-mi simteam interiorul mai mare decat mine.
Pasarile cantau prin aerul cald plin de fluturi
Insa lumina imi reteaza aripile de Icar-
Doritoare de inaltare.
Si timpul coboara atrnand de stele incremenit de uimire.
Urc prin caderea mea...
Si vantul a obosit,
Si se aseaza pe ramuri
Lasand curcubeul sa-mi infasoare fiinta.
Ma indrept in toate partile deodata...
E atata soare!...
Da...acum e bine !

OMUL si PACEA,OMUL si RAZBOIUL

Cand Omul in Paradisul LUI
A aparut din marea LUI iubire
O LINISTE eterna si si vesnica i se prescrise...
« De ce atat de iubit ,si atat de nefericit ? »-isi zise...
« Vreau !!! »
Si gustul PACATULUI...ooo,si ce gust
Ne arunca in PURGATORIU...

Si de atunci...
Si NOI si EL uimiti...
Ne intrebam :
« Dupa chipul si asemanarea SA ? »
Atat de perfecti ca si « CHIP »
Atat de imperfecti ca si « ASEMANARE »


Nu vrem

O stare de foame istovitoare
Ne incerca in insomnia unei erori.
Si boala ,care e modul in care
moartea iubeste viata,
Ne alunga de bucuria purei noastre existente
In care uitam sa simtim simplu.
Si sfarsitul care incepe,nu e decat
Amurgul gandurilor care
Ne sfarteca si ne condamna la framantare.

Traim simplu si tanjim complicat.
Iubim egoist dar ravnim absolutul.
Nu ducem "o cruce" ci ducem povara
De a nu intelege iubirea
Prin care ne-a fost data sansa sa ne inaltam
"Doamne ...lasa un rand liber - de Cri Cri la: 25/06/2006 22:19:23
(la: ultimile poezii...nepublicate)
"Doamne ...lasa un rand liber
Intre noi si pacate."
"Din cand in cand ne desfrunzim"
"M-am mutat pe celalalt orizont"

.. si mai ai cateva sintagme frumusele. Dar nu-i deajuns, pentru mine, cel putin. N-am avut rabdare sa citesc tot.
Uite, ultima, chiar mi se pare plina de truisme cu importantza artificializata cu majuscule.. si zici ca mai si publici? Hmmm...
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
alex andra - de Homo Stultus la: 20/12/2006 09:35:33
(la: PROVOCARE)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Ordonati. Sa desfrunzim creanga de caine? Sa pastem crengi de papadie? Sa ne suim pe stanci de lapte? Sa ametim cazand in cer? Sa numaram amenti dementi? Sa ...toate in antrenament? Ament rimeaza cu dement?
#164317 (raspuns la: #164289) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de picky la: 29/12/2006 17:04:52
(la: Doar zborul)
Adrian Fuchs :

Aburcand cetishor podeaua pendulului, pecetea tamaduitoare cu arcushul hebdomadaric. Sig' ca acuma-i desfrunzit talantu' bidonului pleoshtit, da' si podaru' -i nezimtzit. Cu zlotzii lui cu tot si cu feshtila muma-si.
#165696 (raspuns la: #165643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de picky la: 10/02/2007 14:14:10
(la: DUPLICITATEA)
Adrian Fuchs :

Sensul cervical este esential pentru intocmirea unui flow-chart. Avand in vedere teoria expansionista a dezvoltarii relative, nu-mi sunt cunoscute insa cazuri in care sensul ar fi descrescator.
Fireste ca se poate si extrapola la desfrunzirea la salcamul din Theba.

Clar! Ce sens ar avea incercarea de a urmari o dedublare, cand linearitatea intrinseca ar fi introdusa prin acest proces?
Chiar daca pare inacesibil, nu e de lepadat introducerea liniara, prin dublarea vocalelor, la contingentul congruent.
#174475 (raspuns la: #174311) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de latu la: 12/02/2007 01:22:41
(la: DUPLICITATEA)
Fireste ca se poate si extrapola la desfrunzirea la salcamul din Theba.
Daca descresterea e simbolizata de desfrunzire, atunci procesul de nastere a cheliei cum poate fi simbolizat?

Chiar daca pare inacesibil, nu e de lepadat introducerea liniara, prin dublarea vocalelor, la contingentul congruent.
Aia nu, dar tonalitatea onomatopeelor nu are voie sa fie neglijata. Nu de alta, dar contingentul de diapazoane la care faci referire, n-ar fi congruent daca nu s-ar fi inventat diazepamul!
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#174840 (raspuns la: #174475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de picky la: 12/02/2007 14:22:12
(la: DUPLICITATEA)
Adrian Fuchs :

Daca descresterea e simbolizata de desfrunzire, atunci procesul de nastere a cheliei cum poate fi simbolizat?
Prin incinerarea unei peruci. La ceas de virtute.

Aia nu, dar tonalitatea onomatopeelor nu are voie sa fie neglijata. Nu de alta, dar contingentul de diapazoane la care faci referire, n-ar fi congruent daca nu s-ar fi inventat diazepamul!
Excelenta remarca. Si constructiva si redundanta. In care diazepamul e un fel de mar al discordiei intre incunabule si arborele cotit.
#175000 (raspuns la: #174840) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Latu - de Bitterdream la: 09/10/2007 21:43:57 Modificat la: 09/10/2007 21:45:37
(la: Neterminată alburie, duioasă...)
Ca mine? Nu raspunde, te rog :)

Gasirea orizontului, sprijinita pe o vointa construita migalos. Constructie incomplet apartinandu-mi. Dar cu atat mai pretioasa, cu cat a prilejuit cunoasterea unor oameni. Iar mana lor de ajutor se simte.
Ajungerea la liman si trasformarea luptei in poveste.
Cu busola tinuta strans in mana dreapta. Busola.

Nevoia de lucruri marunte, obisnuite, normale, calde in lipsa lor de agresivitate.

Iarmarocul mai dureaza cateva zile si apoi se anunta o toamna aurita, cu gust dulce de strugure incins de soare, ce va veni sa cotropeasca orasul. Pana la desfrunzire.

Domnule...:)
#242121 (raspuns la: #242116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doamna Bitterdream - de latu la: 09/10/2007 21:53:14
(la: Neterminată alburie, duioasă...)
:-)

Vointa construita migalos, din bucati de vitraliu descoperite rand pe rand cu aceeasi mirare si curiozitate pana cand baza, pe urma primul rand, cel mai de jos e consolidat. Pe urma e mai usor, chiar daca nu intotdeauna fiecare bucatzica isi gaseste locul. Jocul de-a sinele... Nu-i joc: E existenta.

Nevoia de lucruri marunte ca o confirmare a transformarii luptei in poveste. Lipsa de agresivitate ca o confirmare a apropierii linistei.

Desfrunzirea e ragazul copacilor, in asteptarea primaverii. Primavara e lumina lor. In fiecare an.


Doamna...:-)
#242127 (raspuns la: #242121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Latu - de Bitterdream la: 09/10/2007 22:10:36
(la: Neterminată alburie, duioasă...)
Desfrunzirea ca inceput. Mana care mangaie coala de hartie, inainte ca penita s-o atinga. Ca o netezire necesara echilibrului constructiei ulterioare.

(Re)constructie.
Esentiala grila de metal a desenului. O alchimie generatoare de transmutatia plumbului impur si haotic, in metale nobile. Cu functie stabilizatoare a fragilitatii sticlei colorate ce compune desenul.
Asteptand gasirea pieselor necesare. Refuzand cu indaratnicie inlocuirea cu materiale ieftine.
Desenul care uneori se construieste de la sine. Necesara rabdare in intelegerea sa.
Piese care odata asezate, nu mai pot fi inlocuite.

Vanitate?

Domnule...:)
#242132 (raspuns la: #242127) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doamna Bitterdream - de latu la: 09/10/2007 22:25:37
(la: Neterminată alburie, duioasă...)
Inmugurirea fara de desfrunzire functioneaza doar arareori. Iar echilibrul e sine qua non.

Desen dupa descoperirea grilei. Prima victorie. Alchimia sub influenta luminii. A doua victorie. Nu victorii asupra sinelui ci pentru el.
Rabdarea. Refuzul, nu cu indaratnicie, ci cu constientza potentialului. Iarasi rabdare. Pentru ca acum miza este eu-ul. Un risc acceptat inseamna un compromis inadmisibil, o tradare la adresa potentialului.

Nu-i vanitate: E shansa in fructificare.

Doamna...:-)
#242135 (raspuns la: #242132) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 11/10/2007 21:40:53
(la: Toamnele)
Echilibrul meu e meteo-sensibil. Aia cu poa'sa ninga, poa' sa ploua...nu tine la mine:)))Daca ploua, imi ploua in suflet, in casa, in minte... Ce e ciudat e ca totusi stihiile nu ma dezechilibreaza, dimpotriva:) Probabil in conformitate cu principiul "ce nu te doboara te intareste":))
Revenind insa la toamna, pana toamna trecuta, cand noiembrie a fost un fel de septembrie intarziat, bland si bun, luna cu numarul 11 a fost si pentru mine, ca pentru Intruzu,cea mai urata luna a anului. Am descoperit insa ca si copacii desfrunziti pot avea frumusetea lor, ca parcurile goale de lume sunt mai misterioase, ca bancile sunt mai putin reci decat par:) si, culmea culmilor descoperirilor, ca totul e relativ:))))))))))
#242975 (raspuns la: #242964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ba e reala, din pacate - de beatlemaniacul la: 28/11/2007 16:03:19
(la: Deschide mi ochii)
Departe de mine sa incerc sa schimb pe cineva, dar imi pare rau de jeniffer, ca de altfel de toti care sant in imposibilitatea sa viseze in afara realitatii banale, ultimul tip de Logan, frizura sefului sau desfrunzirea copacilor. Nu stiu altii cum viseaza, dar formatia mea cu 12 ani de studiu de arta (6 la liceu, 6 la Arhitectura) nu-mi da nici o sansa sa ajung sa pasesc pe terenul rece (asa il simt eu) al materialismului ce neaga tot ce nu se vede sau nu e pipaibil. Nu sant agnostic, ma atrag fenomenele de tot felul, de la un fulger sau mirosul frumos al unei flori pana la mirosul putitor din canalele strazii, dar incerc sa vad miracolul in toate aceste fenomene, caci daca le-am lua doar asa cum sant, cu ce ne-am deosebi de animale? Daca nu exista o TAINA pe lume in care sa crezi, atunci de ce naiba sa mai traim? Doar ca sa fantasmam la picioarele secretarei din birou, (cum de altfel fac si eu uneori, si-mi pare rau dupa aceea), sa mancam fripturi sau mititei si sa ne holbam la serialele de la ProTv sau aiurea? Daca e asa, mai bine ma imbat.........
#260593 (raspuns la: #260553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
băţul - de alex andra la: 19/12/2007 15:49:25
(la: joc)
o ramura desfrunzita

ce-i alunecushul ?
#266925 (raspuns la: #266923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acuma, - de alex andra la: 04/01/2008 15:17:52
(la: Jurnal de bord (26))
daca as fi o inteleapta, as zice ca fiecare anotimp isi are farmecul ei. Cum nu-s, recunosc ca nu-mi place iarna mai mult de doua-trei zile, si alea musai cu zapada. Si sa cada obligatoriu de Craciun. In rest, nu vreu frig, nu vreu nici flescaraie, nici alunecush, nu vreu copaci desfrunziti si nici degete inghetate. Inceputul de primavara works for me:)
#270613 (raspuns la: #270609) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: