comentarii

desparte in silabe cuvantul creasta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
Moarte despartire? - de angelis la: 04/05/2006 19:51:39
(la: despartire prin moarte ?)
Daca ai trecut prin asa ceva inseamna ca evenimentul s-a petrecut destul de recent.
Pentru mine au trecut deja 5 ani.In primii 3 ani a fost mai greu (nedescris de greu de fapt), dupa aceea ... am invatat.
Eu sunt incapatanata din fire si insist inceea ce CRED.
Nu am crezut din start ca moarte poate desparti sentimente, de fapt sentimentul iubirii.
Si am inceput sa caut.
Si am gasit, si persoana si raspunsurile, treptat.
Si, paradoxal, cred ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in viata.
Inteleg ca am luat o pauza pentru moment si astept cu nerabdare momentul reintalnirii. Poate pentru asta traiesc? Asa am crezut mult timp.
Dupa perioada de 3 ani, am inceput sa-mi schimb perceptia.
Oricum am ramas in continuare sa caut.
Care este de fapt ideea, scopul, etc, vietii mele. Si vreau sa depasesc necesitatea unor experiente similare acum precum si in ceea ce va urma dupa acum.
Viata fara acea persoana? Goala. Dar in spatele goliciunii pe care trebuie sa o simti cu TOTUL, incepi sa descoperi ceva. Si acel ceva esti chiar TU. De fapt experienta ca atare te face ssa te indrepti catre Sine.
Si restul vine de la Sine.



cuvant-cheie - de vania la: 06/05/2006 07:54:19
(la: sa fiu fluture)
cuvantul cheie e "voi cauta"...bravo, cactus-fluture!
Cass, am cautat cuvantul in d - de Honey in the Sunshine la: 04/06/2006 02:21:22
(la: Cui ii place filosofia?)
Cass, am cautat cuvantul in dictionar :) multumesc :)

In alta ordine de idei mi se pare gresita interpretarea celebrei fraze "scopul scuza mijloacele" in conferinta asta...
De fapt Machiavelli nu vroia sa dea nici un fel de inteles meschin, toata povestea a pornit de la premiza ca vulgul, poporul, e ignorant si nu e in stare sa ia decizii constructive (care sa duca la binele general, in cazul de fata al diferitelor principate). El (acelasi "bobor") trebuie supus cu forta. Pentru acelasi scop (bunastarea generala) poate fi incalcata si etica comuna, in cazul de fata morala crestina. Si asta doar pentru ca Machiavelli intuia ca politica e o chestiune aparte care trebuie cladita pe legi proprii, complet independente de bine si rau.
De subliniat insa ca sensul teoriilor astora e strict politic, nu trebuie in nici un caz aplicat in alte campuri.
Desigur sunt destui cei care nu prea au habar ce spun cand folosesc termenul "machiavelic".
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
o sa incep mai intai prin a v - de erikam la: 30/06/2006 20:49:55
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
o sa incep mai intai prin a va saluta si a va spune ca e prima oara cand m-am hotarat sa scriu....cri cri ai un subiect foarte interesant si totodata rascolitor...citind tot ce s-a scris despre acest subiect ma determinat sa scriu si eu o parte din povestea mea ..care nu o stie nimeni si care daca ar fi auzita de prieteni mei as avea parte numai de reprosuri...ceea ce am sa spun nu este despre "el" este despre mine..cu toate ca sentimentele mele se datoreaza lui
Traiesc o iubire imposibila care ma macina si interior si exterior si nu stiu cum sa ii pun capat...traiesc fiecare cuvant pe care l-ai scris cri cri...
Cand l-am cunoscut pe "el" avea deja o relatie de 8 ani iar eu nu credeam ca ma voi indragosti...cu premisa asta m-am si implicat intr-o relatie cu el....inevitabilul a urmat ..eu m-am indragostit..au urmat promisiuni ca se va desparti, ca vom fi impreuna ,etc..nu a respectat nici o promisiune...iar eu am luat intr-un final hotararea de a ma desparti de el...dar nu puteam sa stau fara el..si a urmat o perioada de un an in care au fost foarte multe despartiri si la fel de multe impacari...ideea e ca nu stiu cum dreag sa fac sa nu mai simt nevoia de a fi cu el..sincer chiar cred ca este sufletul meu pereche...stiu ca este chiar o relatie imposibila...incerc sa am alte activitati..chiar am alte activitati..dar de 2 ani orice as face trebuie sa il am in gand.....
Am nevoie de un sfat!!
a lex is - de alida2005 la: 09/07/2006 21:14:48
(la: Minciuna cu picioare lungi)
se simte toata durerea si confuzia pe care o ai in suflet in textul tau...
nimeni nu iti poate lua suferinta cu mana, cu un cuvant sau cu o sarutare prieteneste pe frunte.
trebuie sa fi tare, sa mergi inainte si sa nu te plafonezi, si in primul rand trebuie sa intelegi ca nu esti singura careia i s-a intamplat ceva de genul asta.Oricine a trecut prin deziluzii in dragoste de cel putin odata in viata.
Cel mai important in momentele astea este sa ai incredere in tine,sa incerci sa-ti ocupi timpul cu fel de fel de indeletniciri si sa nu-ti mai pui atatea intrebari in legatura cu ceea ce a fost
CEEA CE S-A INTAMPLAT S-A INTAMPLAT PENTRU CA ASA A FOST SA FIE. Gandeste-te la faptul ca sunt cupluri care se despart dupa zeci de ani de casatorie,sau dupa ani de prietenie.Cel putin incearca sa vezi partea plina a paharului :bine ca s-a intamplat acum si nu a fost mai tarziu cand putea fi si mai dureros.
Sa stii ca eu nu cred ca el te mintea cand iti spunea vorbe frumoase, insa ,draga mea, barbatii astia sunt asa de schimbatori(nu generalizez, asa ca boys, sa nu-mi sariti in cap!!),si de greu de inteles in anumite decizii pe care le iau, incat....mai bine nu-ti bati capul.
Daca el asa a vrut,lasa-l in pace,el a pierdut!!
Multa bafta si CAPUL SUS!!
mancacioaselor:)) - de alex andra la: 10/07/2006 21:27:44
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Am rostit cuvantul "ciorba"
Si-ati intrat de-ndata-n vorba:))
Auzirati de cirese
Si ca doua megiese
Va grabirati tot buluc
Sa nu le mananc singur cuc:)))))))
Pofta buna va doresc
Si-aici jos ma iscalesc

Ciresaru Ciorbea
Care ciorba sorbea

(atentie, "sorbea" se pronunta cu accent pe prima silaba)

Lost without music in a world of noises
#132591 (raspuns la: #132586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ondinndem (universuri virtuale) - de telepathy la: 03/08/2006 20:58:10
(la: Ce credeti despre yoga)
fiecare cade in capcana potrivita lui: credinciosul in cea a indoielii, ateul in cea a mandriei (slava desarta) iar omul cu inclinatii spirituale in cea e lumilor virtuale. Si cu totii la un loc in capcana senzualitatii, poarta cea mai larga a iadului. E dureros sa afli ca o persoana abia intrata la liceu s-a se apucat de studiat Evola si dupa ce a parcurs un sir de autori New Age a trecut la practica pranayama. Am avut si eu anumite experiente (dar dupa liceu) insa cel putin credeam in Dumnezeu si nu citisem nimic ocult (multumesc Celui de Sus ca ma ferise)... la mine problema a fost mai tarziu, cand am intrat direct in Yoga Sutras a lui Patanjali (adusa din India) si mi se parea ca tot ce mi se intamplase capata un sens; cunoscusem persoane si locuri care de la prima vedere mi-au dat senzatia teribila de deja-vu, apoi mi-a cazut in maini o carte despre Edgar Cayce si alti vizionari; asta a pus gaz pe foc: tot ce simtisem ani si ani era confirmat si explicat acolo (prin doctrina reincarnarii). Se incuraja o evadare din lumea asta - care oricum pare atat de mizerabila si nedreapta de parca-i facuta anume sa fugi de ea prin auto-distrugere. Privind in urma realizez ca ce m-a tinut in viata a fost faptul ca aveam botezul ortodox - ingerul pazitor incredintat atunci te insoteste toata viata, mai de aproape sau la distanta, in functie de cum te porti si cat de des te rogi sau mergi la biserica. Daca ne-ar lasa, a doua zi am fi morti la prima trecere neatenta a strazii sau accidentati grav la coborarea scarilor, taiatul feliei de paine, etc. In plus acest inger ii tine la distanta pe eventuali agresori de care nu stim si care-s pe cale (cu sau fara voia lor) sa ne faca un rau. Ideea ca Iisus a fost un maestru este o manipulare abila facuta pt. cei destul de lucizi sa inteleaga faptul ca invataturile din Evanghelii sunt corecte, ca acel om a iubit adevarul si cuvintele sale sunt adanci. Daca cineva ar veni precum comunistii rudimentari cu afirmatii de genul: "a fost un nebun care vorbea numai prostii" n-ar convinge multi - omenirea a mai evoluat intelectual, asa ca se vine cu ideea: "da, Hristos a spus lucruri interesante si profunde, dar le-a invatat de la maestrii Egiptului si Indiei; el e doar om (care se mai si insela uneori, involuntar desigur)". Negarea divinitatii lui Iisus, care duce la posibilitatea ca el sa se fi inselat, nu e asa grava (dupa cum ne zice chiar Iisus) ca negarea Cuvantului sau (despre care ne spune ca vine prin el de la Tatal nostru si este insasi Viata- Duhul Sfant - vezi Geneza: "La inceput a fost Cuvantul..."), deci respingerea Cuvantului (transmis in forma pura de o fiinta de lumina, fara pacate, sub forma Evangheliei) nu se va mai ierta nimanui. Initial Judecata divina trebuia sa urmeze imediat dupa propovaduirea Evangheliei de catre apostoli in cetatile Iudeii si "la neamuri" (nu si in Samaria, de unde Iisus impreuna cu apostolii a fost izgonit) si caderea Ierusalimului; dar prin sacrificiul apostolilor primit de bunavoie de ei din dragoste pentru semeni s-a obtinut un ragaz pentru a se mantui si altii. Fara jertfa continua a marturisitorilor, preotilor si monahilor de atunci pana azi, omenirea s-ar fi prapadit demult iar universurile virtuale sau carnale in care se delecteaza ocultistii, desfranatii- pagani sau "crestini", yoghinii, New Age-rii, etc. ar fi ars de mii de ani. Au aparut carti ale unor fizicieni de top si o emisiune pe Discovery despre Universuri paralele; noi traim in acest spatiu tridimensional, dar cu deschideri spre alte 7 sau 8 dimensiuni. Ei bine, prin deschiderea (incompleta) a unor chakre in tehnici yoga, reiki, etc. dar si prin droguri, se creeaza ferestre spre un Univers 4-dimensional mai amplu insa ermetic, un fel de paradis virtual fabulos care depaseste cele mai bogate asteptari... Practicantul intra acolo extaziat ca Alice in lumea fermecata si nici macar nu are grija sa pastreze legatura cu lumea asta si cu prietenul sau devotat- ingerul pazitor (se leapada intai de Hristos, de poruncile lui, de biserica si de oamenii ei- bagati toti in aceeasi oala si dispretuiti, de iubire si de cei care ii arata afectiune sincera, se scufunda in mocirla senzualitatii sau a astralului inferior- alcool, tutun, muzica abrutizanta, magie sau practici oculte) si in final se trezeste din betie in temnita cea mai adanca la care ar fi visat vreodata. Durata "vizitei" acolo depinde de cat s-a indepartat de calea la cea dreapta, de faptele sale de pana atunci, de cat de mult il iubeste cineva din afara (iubirea e singura putere care poate patrunde in orice temnita sau dimensiune) cat si de harul sau rugaciunile pe care acea persoana le face pentru captiv. Eliminand afectivitatea din om (chiar si ura!) prin tehnicile de meditatie din yoga, etc, dispar in primul rand memoria si mecanismul de aparare al creierului in fata "rafalei" de sugestii si ganduri din eter, creierul e invadat de imagini, cuvinte, senzatii pana la limita lui de rezistenta cand colapseaza. Nu doar in yoga se produce asta, ci in orice exercitiu de concentrare in care omul nu participa si cu inima (afectivitatea), cat si in cazul atacului psihic (practicat si in cercuri yoga, secte sau organizatii secrete asupra celui care ar incerca sa iasa din grup). E bine de stiut ca tot ce acumulam: cunostinte, informatii, senzatii, emotii, toate acestea sunt exterioare sufletului si pot fi luate (furate) sau date (proiectate), de ex. practicanti de magie de la noi care iau cunostintele unui student eminent si le dau altuia, care devine peste noapte stralucit, cu note maxime la examene (in schimb celalalt ajunge la nevrotici). Ce-i drept insa, una e informatia si alta intelegerea ei (profunda)- ceea ce e apanajul sufletului pur, asa ca desi Bivolaru epateaza prin eruditie, intelegerea lui ramane de suprafata- si cum se zice, yoghinii sau practicantii ocultisti din India nu se pot lauda cu prea multe premii Nobel obtinute prin tehnicile lor. Ma tem ca Pr.Cleopa a subapreciat impactul invataturilor orientale ale serpilor Nagas, si al atacului psihic in Romania (si Europa); se stie bine ca baza inselarii omului de catre diavol este crearea impresiei ca acesta nu exista, chipurile totul se intampla de la sine, omul simte nevoia spontana sa bea sau sa-si insele iubita, sa faca un rau cuiva chiar daca pierde si el, sa-si iroseasca viata palavragind cu amicii, jucandu-se la calculator sau privind la tv- adica fuga in universuri virtuale (confortabile momentan), in loc sa mai treaca pe la biserica unde preotul isi raceste gura de pomana si risipeste binecuvantarile pe cateva babe prezente (care nici alea nu vor mai fi). Deci pana si Pr.Cleopa care a intalnit diavoli in sihastrie si era un adevarat clasic in materie de teologie putea fi "adormit" cu sugestii ca fenomenul yoga (sau tantra) nu-i asa grav, acolo ajung numai cei slabi de inger, ratacitii, si se face o selectie benefica a uscaturilor din padure. Ar merita de aflat cati din actualii tineri monahi (si-s multi) din manastirile Romaniei sunt fosti practicanti yoga intorsi la calea cea dreapta dupa experiente traumatizante. In al doilea rand, senzualitatea a facut tot atatea victime in randul preotimii (mai ales in Occident) cat in cel al yoghinilor, pana si Milarepa (cel mai mare budist tibetan) a spus: "Cine nu ia aminte la greselile delasarii senzuale, Si tanjeste launtric catre ea, Nu se va elibera din temnita samsarei (incarnarii). Cultiva asadar mintea ce vede totul ca pe o iluzie si aplica un antidot originii suferintei". Dar trebuie sa lupti contra senzualitatii fara sa a-ti inchide inima, dimpotriva, sporind iubirea; iar iubire inseamna sa ma ajut cu cel drag sa scapam din lanturi, nu sa-l duc dupa mine in adancul temnitei. Pr.Paisie era mult mai ingrijorat in ce priveste situatia actuala din lume (si asta inca inainte de anii '90) - el fiind si inainte-vazator, stia ce se intampla si ca religia viitorului (de fapt a prezentului in lumea occidentala) e ocultismul- New Age e neopaganism redenumit, iar ocultismul e periferia satanismului, modernizat sau mascat - www.razboiulnevazut.org/articol/51
Lista autorilor, lucrarilor si ideilor New Age e interminabila, ei ocupand total mass-media; e suficient sa citez din subiectele listate alaturi (la Topul zilei, Conferinte noi sau Texte publicate): DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI, Vrajitoare si ghicitoare in sec.XXI, HORROR MOVIES, PUNK, Voodoo, Cicciolina- actrita porno, o meserie ca oricare alta, Codul lui Da Vinci, KALOKRIPTES- un nou tip de horoscop, etc. Cativa autori New Age, mentori (unii inconstienti) ai tranzitiei de la ateismul rationalist la ezoterismul (ocultismul) neopagan: Castaneda, Arguelles (cu teoria socului planetar in 2012 - sfarsitul erei Maya), Nostradamus (si apologetii lui: Vlaicu Ionescu, Fontbrune, Orson Wells, etc), Samael Aun Weor, James Redfield, Tolkien, pleiada hinduso-tibetana cu Osho Rajnesh, Sri Yukteshwar, Yogananda, Dalai Lama, Sri Mataji, Sundar Singh (si confratii vestici: H.P.Blavatski, Steiner, Eliade, curentul hippie & flower-power, "mesianicii" Romaniei: P.Corut - Cinamar, N.Savescu cu dacismul, Valentina Garlea, Bivolaru & co). Triunghiul Gnozei pagane primite de la nagas (zeii serpi): India - Egipt - Grecia, avea ca focare Babilon, Roma si Alexandria (de unde au iesit de curand "dezvaluiri" pe banda, de la Evanghelia lui Toma la cea a lui Iuda sau "viziuni" gen Copilaria lui Iisus, Codul lui da Vinci, etc). Gnoza a fost resuscitata in Renastere si mai nou prin Soc. Teosofica a lui Blavatski & Steiner (cu ramura sa germana Thule) care alaturi de cabala Babiloniana si Rozacruce a pus bazele oculte ale nazismului si satanismului modern anglo-saxon (Crowley, Lovecraft- cu discipoli Beatles, Rolling Stones, Ozzy Osbourne, etc.) si sectelor sau org. secrete actuale. In general, sunt lucruri in care e usor sa intri dar din care e infinit mai greu sa iesi, iar increderea in sine si orgoliul fac ca cel in cauza sa subaprecieze pericolul si sa creada ca oricand poate sa se intoarca de unde a plecat. Asta se intampla cu orice dependenta, de ex. un indragostit nu va recunoaste cat de dependent e de celalalt pana nu se desparte- atunci multi isi pierd complet autocontrolul si devine vizibil ca erau de fapt "preluati" (sau stapaniti) de anumite entitati. De fapt, entitatile benefice nu vin decat chemate si-s f.sensibile (adica nu vin la cineva "murdar"), pe cand cele malefice dau navala si au o mare inclinatie spre impostura (de a se substitui celor benefice chemate); zona terestra "colcaie" de asemenea entitati, generate in masa si de practicantii tantra in timpul ritualurilor lor (se cedeaza din vitalitate acestor "paraziti" energetici: in momentul actului sexual se deschid centrii si se conecteaza intre cei doi, iar persoana posedata proiecteaza in cealalta entitatile care o parazitau, care pot fi in numar de sute sau mii- numiti "legiune" in Evanghelii). Nu degeaba Iisus spune ca intr-o casatorie cei doi sa nu se desparta decat in caz de desfranare - e obligatoriu sa intrerupa rel.intime (si chiar apropierea fizica) pt. ca cel in cauza a ajuns posedat (chiar fara a-si dea seama sau fara a fi vizibila vreo schimbare) si l-ar incarca pe partener (nu mai zic de copii) cu entitati de nu le duc 10 sau 100 de calugari. Am cunoscut doua cazuri din astea, persoane apropiate la care am si vazut evolutia (pe atunci nu intelegeam fenomenul, credeam ca e doar problema hormonala), ambii au avut relatii cu prostituate; unul a ajuns la psihiatrie (diagnostic: inceput de schizo), celalalt in pragul sinuciderii. Probabil posedatii ajung in general sa comita violuri sau perversiuni extreme pentru ca simt o presiune mare din partea entitatilor care deja i-au umplut pana la saturatie si pe care le proiecteaza (pe moment) intr-o fiinta curata (fara aparare pe plan fizic si astral)- astfel pe moment simt o usurare, dar din cauza ca nu si-au purificat gandurile, emotiile si sufletul (prin post, rugaciune si mai ales spovada si impartasanie) ajung din nou prada altor demoni, mai rai decat primii. Fenomenul e descris in amanunt in Evanghelia lui Matei care trebuie citita cu mare atentie www.patriarhia.ro/biblia/index.php
Despre confruntarea Pr.Paisie cu demonii stapani pe un yoghin, vezi http://razboiulnevazut.org/articole/33/Yoga
Numai bine! paralela90@yahoo.com
#137255 (raspuns la: #120823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe cuvantul meu, nu am crezut - de rara avis la: 01/10/2006 15:19:33
(la: IUBIRE...!?)
Pe cuvantul meu, nu am crezut vreodata ca cineva poate gandi asa... Cum adica iubire neconditionata?... Pai ce, mi s-au atrofiat neuronii, ca sa nu-mi dau seama ce ma atrage la cel de langa mine sau ce ma face sa-l resping?... The truth is rarely pure and never simple...
Perlea - de tatiku la: 03/10/2006 19:49:11
(la: Muzica)
El a fost un dirijor romantic, sa zic asa, predonderent pentru muzica de opera. A fost ani de zile dirijorul Scalei din Milano, succedandu-i marelui Toscanini, cel care i-a daruit insasi bagheta lui de care nu s-a despartit. A fost atras de lumea americana si s-a stabilit la New York. Metropolitanul era locul sau, si acolo urmandu-i tot lui Toscanini, si tot dupa ce el a renuntat, la sfatul sau, Perlea a semnat pe 7 ani cu Connecticut Symphony.
Spre sfarsitul vietii a avut parte de doua accidente vasculare si asta l-a tintuit in carucior, insa nu s-a lasat! Prin vointa lui fenomenala a dirijat si de acolo. Exista o imprimare veche de tot, de prin 1968-1969, cu el dirijand orchestra Radio. Bunul si amabilul meu prieten, maestrul Soare, trombonistul de atunci si de acum din Radio, (dar si profesorul cel mai stimat din Conservator) mi-a povestit despre el ca era un fenomen. La un moment dat, mana stanga, cea valida, i-a obosit, chiar spre sfarsitul simfoniei. Atunci a dirijat impecabil din...ochi. A sugerat perfect sfarsitul cu o inchidere de pleoape, apoi i s-a scurs o lacrima, poate de recunostinta pentru Dumnezeu, ca l-a mai lasat o data sa dirijeze in Romania. Apoi, s-a intors in New York (unde era profesor de dirijat la Manhattan School of Music, cred) si a murit imediat.
Superb dirijor. Multi il vad al doilea dirijor roman dupa Celibidache insa eu sunt topit dupa Horia Andreescu, caruia ii admir fenomenala energie, impecabila taietura si urechea excelenta. Nu si caracterul ( mi-a fost director muzical).
Nu vreau sa spun prea multe despre Angela. O cunosc personal si mi-e oarecum amica. Doar despre Roberto vreau sa zic ceva: vorbeste romaneste PERFECT! Aveti cuvantul meu!
#149326 (raspuns la: #149220) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wp - de casandra_radu la: 11/10/2006 08:40:31
(la: Budism, forme de meditatie)
Draga Paul,

Despre iubire am mai scris … http://www.racovitan.com/luneta/node/view/10217, si nu doresc sa ma repet. Totusi, fata de ceea ce ai spus tu “Insa, iubirea nu poate fi o stare aproape de meditatie, pentru ca ea, trebuie sa aiba consecinte practice, sa se rasfranga asupra celorlati. Ea trebuie sa fie indreptata asupra semenilor nostri si mai putin spre noi, in sensul ca noi sa ne simtim bine.” – nu stiu ce intelegi prin “consecinte practice”, iubirea in sine este un scop si nu un mijloc pentru...diverse. Nu poti iubi cu adevarat pe altii ori sa iti reversi iubirea asupra altora cata vreme nu te iubesti pe tine insusti. Caci nu poti da decat ceea ce ai, nu ceea ce iti lipseste. Iubirea indreptata mai mult spre exterior nu este o iubire autentica, este o nevoie si totodata o falsa multumire care iti alimenteaza orgoliul – “uite cat de bun sunt, ii iubesc pe altii mai mult decat pe mine insumi”. Iubirea ca si meditatia este o stare de vid, de vacuitate (apropos de disparitia gandurilor, ambitiilor, dorintelor, calculelor). Poti medita in timp ce desfasori activitati banale, meditatia nu presupune a sta intr-o pozitie nemiscat. Nu neaparat. Cat despre efectele meditatiei si anume centrarea fiintei, linistea, intelegerea, bunavointa...te asigur ca se rasfrang asupra celor din jur. Meditatia este o regasire de sine.
Iubirea ca teorie (daca se paote numi iubire in acest sens) poate avea oricate aspecte dogmatice, chiar noi putem inventa noi aspecte. Dar asta nu are nicio relevanta in ce priveste iubirea in sine, ca realitate obiectiva. Cat despre iubirea “dogmatica” proferata de diverse religii nu este decat un fals. Sa ne aducem aminte cate crime s-au savarsit in numele religiei, nu doar al crestinismului (vezi cruciadele, Inchizitia si cuviosul Torquemada, “procesul” Ioanei D’Arc, etc) dar si al altor religii. Iudaismul l-a ucis pe Isus. Dogme? Nu merci, pas. Atata vreme cat esti incapabil sa-ti asculti constiinta ai nevoie de dogme, de precepte, de principii, de moralitate, de o religie.
Cat despre cautarea sinelui...cum poti sa-l cauti cand intre tine si realitatea ta exista o gramada de concepte, de crezuri, dogme, “adevaruri” spuse cu titlu absolut. Mai cauti tu oare sa intelegi ce este moartea, cand “credinta” ta iti dicteaza ce este si in cap ai ca exista un iad si un rai si daca “faci frumos” ajungi in rai, daca nu ajungi dincolo?! Iar daca Isus a spus “urmeaza-ma” nu cred ca a vrut sa spuna sa-l imitam si nici sa credem orbeste in ceva. El a fost exemplul de urmat, in sensul trezirii fiintei, nu in sensul copierii unui comportament.
Un crez este ceva comod. Este ceva care ti-l poti insusi fara mari eforturi. Cu atat mai usor este daca ai crescut de mic inoculat cu asfel de idei. Eram copil cand ma gandeam...ce aiurea...daca m-as fi nascut in alta parte a lumii aveam alta religie, pentru mine nu ar fi existat rai, iad, Dumnezeu asa cum il “stiu”... Am sesizat falsitatea oricarui crez. Nimeni nu detine monopolul cunaosterii, dar toti consdeira ca religia lor este cea adevarata, este cea mai buna si singura care te poate mantui. Prostii!
Oricarui iluminat, i-a urmat o doctrina. Ce are de a face doctrina cu realizarea adevarului? Ce are de-a face doctrina cu acea fiinta? Mi se pare o regula de bun simt aceea ca :inferiorul nu poate recunoaste si intelege superiorul”. Admitand ca crestinismul este calea catre iluminare (su Dumnezeu, cum vrei sa ii spui), ar trebui sa admitem ca dogmele sale au fost elaborate de oameni iluminati, precum Isus si totodata ca noi ceilalti avem capacitatea de a le intelege. Ar fi foarte simplu daca ar exista o cale prescrisa, daca toate acele reguli urmate de oricine l-ar duce la realizarea suprema a fiintei. Numai ca nu este asa.
Nu caut sa-mi intaresc nici o convingere. Caut sa observ, sa privesc, sa vad, mai ales in interioritate. Pentru mine Dumnezeu si creatia sa (daca pot fi despartit astfel) sunt ca un dansator si dansul sau. Nu pot fi despartiti. Poate ca atunci cand ma voi gasi pe mine, voi gasi tot. Ramane de vazut.
Cum ziceam, meditatia crestina nu exista. A reglecta asupra Cuvantului lui Dumnezeu inseamna a te gandi. Meditatia este starea de non-minte, in care gandirea se opreste, dispare. Unoeri termenul de a medita este confundat cu “a te gandi la”, dar tocmai asta este ca meditatia nu are nimic de a face cu mintea si gandurile si inseamna iesirea din minte. Si oricat te-ai gandi la versete biblice, asta nu te va face mai bun. Doar ceea ce percepi cu inima si constiinta te paote schimba. Nu exista ganduri “sfinte” sau ganduri “rele”. Gandurile sunt ganduri si ele exista intr-unplan marginal al fiintei.
Rugaciunea..in acceptiunea crestinimului, o insiruire de cuvinte. Cum ma face asta mai buna, mai “smerita”? Nicicum. Postul...modalitate de a-ti tortura prosteste corpul. Nu sunt sado-masochista, merci, pas. Adevaratul post este posibil cand nu mai simti nevoia de mancare. Atata vreme cat doar te infometezi si noaptea visezi festinuri, postul nu e decat o autotortura de om dezechilibrat si pana la urma o ipocrizie. Duhovnici...pai ce nevoie mai am de diavol, ca are grija duhovnicul sa-mi profereze toate napastele ce ma asteapta fiindca sunt o pacatoasa si are grija sa-mi intretina sentimentul de vinovatie – inventie a preotilor pentru a controla masele. Cum poti fi fericit, cum poti iubi, cum te poti revarsa asupra tuturor cand esti macina de vinovatie? Inafara de o durere de cap, vinovatia nu te duce niciunde, iar intr-o situatie similara vei actiona la fel. Problema este de a constientiza ceea ce faci iar atunci cand realizezi ca ceea ce ai facut este gresit, nu vei mai repeta. Dar daca devii constient, atunci nu mai ai ce spovedi, nu mai ai nevoie sa te sfatuiesti cu duhovnicul (a se observa ca nevoia de sfatuire pana la urma e o lipsa de maturitate si de autocunoastere) si atunci raman saracii preoti fara ocupatie. Este o chestiune politica, ei iti cultiva vinovatia si iti promit raiul daca faci ce zic ei (si atentie, sa nu fii lacom, caci e un pacat, insa ce lacomie mai mare este aceea decat lumea de dincolo si intrarea in rai).
Si nu in ultimul rand... nu vreau sa-mi intaresc convingerile, nu vreau sa cred in cineva, in ceva sau in altceva, VREAU SA STIU.



"I know what Tao is, but where it came from, I don't know" - Lao Tse
#150733 (raspuns la: #150534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baloo - de Cri Cri la: 14/10/2006 10:06:44
(la: actionati ecologic la nivelul vostru?)
:)))))
Ce? Unde? Cine? Am despartit eu ceva? Silabe? Cuvantu` ala are silabe?
Mai! Tu chiar crezi ca stiu limba!
:))))))
Tu ai auzit de planta aia (unii zic c-ar fi chiar leguma), pre numele ei, Daucus carota, cu radacina pivotanta si portocalie, si frunze... care raman pe-afara, totusi, oricat de frica ti-ar fi? :)))

Poti fi mandru de tine; chiar n-am priceput metafora cu ozonul.
Si evident ca ma oftic.:)))

ghere ide la oniu sa te pupe :)))
...asta-i ceva de bine? :)))

--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
#151242 (raspuns la: #151051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de latu la: 15/11/2006 00:00:12
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A TREIA)
Ex: Il vedeti pe Latu ? Ei bine, nu e Latu:
Acuma am inteles definitia contradictiei: "Tu sa nu crezi ce vezi, ci sa crezi ce-ti zic io!"...:-)))

OK. Cum vrei tu: subpapucule:...
Ma mir ca nu remarci contradictia dintre dadaist si pozitivist.

Pai hai sa clarificam punctul asta ...rationalist:
Ce am incercat sa-ti spun intr-o forma abstractizata - deci pozitivista dupa cum zici tu - era, ca deosebirea dintre "Da, da" si "Da", este ca prima propozitie este compusa din doua cuvinte despartite prin virgula si implicit printr-un spatiu, pe cand cea de-a doua dintr-un singur cuvant. Altfel spus, nici "Da, da" si nici "Da" nu poate fi prea usor confundat cu "Dada".
Dar, ai dreptate, nu m-am apropiat de aceasta tema din punct de vedere rationalist...:-))))

Rationalitatea asta feminina atat de nesigura:))
Iti multumesc pentru aceasta prcizare, pe care eu insumi nicicand n-as fi facut-o...:-)))

Parca ma simt mai in elementul meu in zona sentimentalismului...
Da...?..:-)))

__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#157251 (raspuns la: #157232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
silabele - de blue_one la: 28/01/2007 23:36:28
(la: Versuri la comanda)
Iti trebuie un strop de nebunie ca sa poti trece prin viata.

Astazi,
silabele numelui tau
se rostesc soptit.

Maine,
am sa te strig
dintr- o singura rasuflare,
Iubire!

frunze
silabele - de mio_nombre la: 29/01/2007 06:06:53
(la: Versuri la comanda)
Şi pe măsură ce-o priveşti cuvintele-ţi dispar treptat,
Silabele devin mai rare... iar timpul pare suspendat...
Nu ştii dacă visezi sau nu, nici ce să faci în continuare
Un singur gând te obsedează: să afli cine este oare?...
Dar brusc în fire îţi revii trezit de-al realităţii şut:
Ţi-e categoric interzis să vrei să ai ce n-ai avut!
Tu nu ai voie să doreşti, să râzi, să speri, să năzuieşti.
Astea sunt privilegii sfinte prezente-n cartea de poveşti.
Ce-ţi pasă ţie cine e? E doar un vis între coşmaruri;
Fi-vor ca ea încă o mie - feţe de îngeri printre lauri,
Imagini ale împlinirii, figuri pioase şi cochete
Cu gesturi pline de fineţe, ameţitoare dar şirete...
Adu-ţi aminte de Dalila (mutând privirea-n alt decor),
Silabele ţi le găseşte, leagă-ţi cuvintele de zor,
Dezleagă timpul din obezi, lasă-l să curgă-n voia lui
Iar ce-ai gândit în clipa asta jură că nu spui nimănui!

propunere: geamantan
#171906 (raspuns la: #171803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...niciodata nu dai glas cuvantului... - de Lady Allia la: 11/02/2007 14:37:16
(la: Ninsori)

..."transforma doar in cuvinte gandul...nu te chinuii transpirand in viziuni...pt. ca nicionata nu dai glas cuvantului..."...

probabil îmi lipsesc multe calităţi în compunerea unei poezii frumoase care să poată să exprime..., dar atunci când citesc o poezie...ştiu să recunosc frumuseţea din spatele cuvântului..., iar versurile:

"azi, in cuvinte ne viscolesc semnele exclamarii,
in diminetile mele ning des intrebari,
oglinzile tacerilor au inghetat nefiresc"

...cred că sunt o dovadă că sufletul poate da glas cuvântului!

nimic nu e perfect niciodată într-o poezie...fiecare simţim diferit şi aşteptăm de fiecare dată altceva, dar...eu în această poezie simt ceva aproape de perfecţiune...

#174717 (raspuns la: #174123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scrisoare deschisa - de Sancho Panza la: 14/03/2007 23:04:14 Modificat la: 14/03/2007 23:06:43
(la: Transhumanism)
Domnule Mircea68, eu sunt fericita ca ati venit in intampinarea celei mai febrile preocupari ale mele...tranhumanismul. Da, e un subiect sensibil, stiu, dar abordarea dumneavoastra indrazneata m-a facut sa-mi ridic si eu firavul glascior, cat un piuit de pui...Revenind la tema, ma tot intreb care sunt sansele de a ma transhumaniza in nepoata ( macat de generatia V) a lui Bill Gattes...sau , la celalalt pol, intr-o bastinasa cu pielea de catifea din insulele indoneziene. Exista oare o formula ori macar un aparat creat deja( de care, fireste, prea putini stiu...)ce ar putea limita riscurile unei transhimanizari haotice? Stiti...urasc frigul! Gandul ca m-as putea transhumaniza in vreun eschimos ( barbat!!!!) ca apoi sa trebuiasca sa-mi impart nevasta cu toti turistii aia descreierati porniti dupa senzatii tari si revarsari de adrenalina, e o-ri-pi-lant!! ca sa nu mai pomenesc de vanatoarea de foci ( sunt vegetariana, urasc grasimile) , de pescuitul la copca ( atatea s-au dus pe copca in actuala mea existenta, incat numai prima silaba a cuvantului e suficienta pentru a-mi provoca lipotimii) si de riscul intalnirii cu ursii polari ( nici albinosii nu-mi plac!).Vedeti, dara, in fata cator riscuri suntem descoperiti si neputinciosi, sarmana masa informa, aforma si neinformata a umanitatii!
Postanimalele , insa! POSTANIMALELE!!!...oooo..aceasta minunata inventie, care ne va permite sa ne pliem cainele in multiplii lui 8, sa-l punem in buzunar si sa il ducem cu noi la birou, la shoping, la coafor! Iata o minunata dovada a genialitatii rasei umanoide! Sa nu mai vorbim de implicatiile economice si de scaderea pretului laptelui, a branzei si a iaurtului Danone cu germeni de grau, cand o ferma de vaci va capata dimensiunile unui sertat sau - si mai mult, a unui cip! Confidential as dori sa va intreb: am auzit ca cercetarile sunt axate, in prezent, pe implemantrea postalimentelor si ca ,in viitor ideea de lapte va fi suficienta pentru a face o idee de lapte cu orez ( asiaticii cica se opun vehement transformarii orezului in idee de orez din motive de mandrie continentala, acesta fiind simbolul lor si un bun material pentru sculptura).Aveti cumva informatii noi?Despre postumani nu indraznesc sa ma pronunt, fiind (inca) incorect politic...stiti si dumneavoastra...dar sa speram ca vom depasi cu bine aceasta perioada de obscurantism si intuneric.Multe salutari post si transhumanoide, al dumneavoastra Sancho .
"'tu-ti creasta ma-ti!" - de cosmacpan la: 28/03/2007 22:57:22
(la: Vocabular neaos romanesc, sau vulgar?)
daca tot muntele are o creasta...de ce n-ar avea si celalalt munte......
-ale cui?
-cum ale cui?
-ale cui dandalele
#182140 (raspuns la: #182063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru limpede, gasit pe Google - de Intruder la: 03/04/2007 07:44:17 Modificat la: 03/04/2007 07:45:00
(la: Pesach fericit!)

PESACH SI ISTORIA ACESTUIA


Una dintre sarbatorile evreiesti cele mai respectate, Pesach este o sarbatoare de origine biblica care marcheaza sfarsitul sclaviei evreilor in Egipt, acum peste 3000 de ani, si nasterea natiunii evreiesti. Este o sarbatoare de opt zile, care include doua zile speciale de sarbatoare la inceput si doua la sfarsit. In timpul celor opt zile mancam matzah si ne abtinem de la toate produsele facute cu drojdie, pentru a comemora painea nedospita pe care au mancat-o evreii cand au plecat din Egipt, deoarece nu au avut timp sa lase aluatul sa creasca. Toata mancarea dospita din casa trebuie cautata si vanduta sau distrusa inainte de inceperea sarbatorii. In primele doua seri de Paste, se tine un Seder in timpul caruia se repovesteste istoria evreilor care au plecat din Egipt pentru a-si obtine libertatea. Aceasta poveste se citeste din Haggadah, o culegere de pasaje din Torah si din scrierile rabinilor, care descriu exodul din Egipt. In timpul Sederului, se beau patru pahare de vin si se mananca marror, ierburi amare.

Marile personalitati care au pus bazele spirituale ale poporului evreu sunt Avraham si Sarah, fiul si nora lor, Isaac si Rebecca, si fiul si nurorile acestora, Iacob, Rachel si Leah.

Din Iacob, Rachel si Leah s-a dezvoltat o familie de 70 de persoane care, in urma unei foamete in Israel, a fost fortata sa se refugieze in Egipt. Aici, aceasta familie a crescut si a prosperat intr-o asemenea masura incat evreii au ajuns sa fie priviti ca o amenintare de catre gazdele lor egiptene. Respectul si admiratia acestora s-au transformat in ura si,in final, intr-un program organizat de sclavie si opresiune. Dupa o serie de amenintari ale lui Moise neluate in seama de catre Faraon, amenintari care au avut ca rezultat cele Zece Plagi, Dumnezeu a eliberat o natiune, provenuta dintr-o familie care avea la origine 70 de persoane. Sapte saptamani mai tarziu, aceasta natiune nou creata primea Tora pe Muntele Sinai.

In timpul unei mese speciale de Pesach, numita Seder, se citeste Haggadah. Haggadah este povestea nasterii evreilor ca popor. Ea trateaza in principal evenimentele din Egipt, care au dus de la sclavie la libertate, dar acopera si intreaga perioada de la Avraham la daruirea Torei pe Muntele Sinai. Se poate spune ca Haggadah este certificatul nostru national de nastere. Mai mult decat un document istoric, ea vorbeste despre idealuri si valori care constituie esenta constiintei si identitatii noastre nationale.

Cuvantul haggadah inseamna a spune sau a relata. Haggadah este o naratiune vie, asezata in contextul unui dialog intre parinti si copii. Pesach, cu Haggadah in centru, spune fiecarui evreu trei lucruri: cine este, de unde a venit si ce reprezinta.

Mesajul inerent in Haggadah este ca identitatea si continuitatea evreiasca se bazeaza pe incurajarea copiilor de a pune intrebari - si pe pregatirea parintilor de a da raspunsuri logice si competente. In iudaism, a fi erudit, invatat si intelept nu este un scop in sine, ci este un mod de viata.

Cuvantul "Pesach" poate fi despartit in doua cuvinte: Peh (gura) si Sach (a vorbi). Aceasta ne aminteste ca desi porunca de a ne aminti de Exod se aplica "in fiecare zi din viata noastra" (Deuteronomul 16:3), totusi, de Pesach nu este de ajuns sa ne amintim, ci trebuie sa spunem povestea exodului si sa "vorbim" despre ea pe indelete.


copiat din: http://www.jen.ro/sarbatori_files_7.html
#183715 (raspuns la: #183579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sicomor - de thebrightside la: 12/04/2007 09:37:01
(la: joc)
E un capcaun care a trait acum amar de vreme si era vestit pentru lacomia lui. Pentru asta zeii l-au blestemat sa se desparta in mii de uriasi care vor vietui doar pentru a da celorlalti.

Ce e cuvantul?
#186491 (raspuns la: #184392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...