comentarii

desparte in silabe cuvantul plapumioare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Irma. cuvantul cheie nu-i "ci - de RSI la: 10/11/2005 14:13:29
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Irma. cuvantul cheie nu-i "cipriot", nu din pdv. al cunoasterii limbii engleze. Marea majoritate vorbesc engleza, foarte multi au trait in tari anglofone - Marea Britanie, Africa de Sud, Australia si State, asa ca problema este de alta natura cred. ;)
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#86454 (raspuns la: #86437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de Ella Popa la: 16/11/2005 10:57:35
(la: Despre complexul de inferioritate si grandomanie)
Ma gandesc ca fiecare ne-am simtit cel putin odata in viata inferiori sau superiori cuiva si cred ca aceste sentimente au fost mai acute in anii adolescentei atunci cand nu pre stiam cine suntem, ce vrem si ne raportam la oamenii din jurul nostru, asciland intre aceste doua trairi. Ambele atitudini pornesc din imaginea pe care o ai despre tine si uneori aceeasi persoana poate avea complexe de inferioritate dar pe care sa le mascheze atat de bine incat sa fie catalogat de ceilalti ca ingamfat sau grandoman, ca sa folosesc cuvantul tau. in ceea ce ma priveste da, am suferit de aceasta "boala" in copilarie-adolescenta, cand ma simteam foarte frustrata din cauza faptului ca nu imi cunoscusem niciodata tatal, ca el si mama s-au despartit cand eu aveam cateva saptamani de viata. Din cauza asta ma simteam inferioara celorlalti copii iar durerea aceasta m-a urmarit multa vreme. Cat despre grandomanie ce sa zic, sper sa nu ma loveasca niciodata!Imi pare mai greu de vindecat decat complexele de inferioritate!
La inceput a fost cuvantul - de Dora C la: 16/11/2005 20:34:08
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"La inceput a fost cuvantul - asa incepe Cartea Genezei."

Eu as zice ca in aceasta parabola "Cuvintul" are sensul de constiinta, gindire..Totul a inceput cind omul a devenit constient de propria-i existenta si de lucrurile din jurul său. Erau si continua sa fie atitea lucruri care-i depaseau/depasesc intelegerea...Si ca sa raspunda la atitea intrebari si temeri au gasit un raspuns universal valabil..Dumnezeu.
#88076 (raspuns la: #87752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce stiti despre istoria unui singur cuvant : Romania ? - de Emirul Caton la: 02/12/2005 10:54:44
(la: La multi ani!)
Care este radacina cuvantului, cand a aparut, etc. Multumesc , La multi ani ! Caton
1. Care este cuvantul favorit - de mya la: 02/12/2005 21:00:35
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1. Care este cuvantul favorit?
Iubire.

2. Care este cuvantul cel mai putin favorit?
Ura si prefacatorie.

3. Ce va face placere in mod deosebit?
Creatia lui Dumnezeu.

4. Ce va displace cel mai mult?
Ignoranta si vulgaritatea.

5. Care este injuratura favorita?
Nu injur de regula (se intampla extrem de rar si numai in gand).

6. Ce sunet va place?
Fosnetul frunzelor in padure cand bate vantul si susurul apei. Dar si mai mult linistea deplina.

7. Ce sunet/zgomot va displace?
Zgomotul in general (si freza dentara, da :)).

8. Ce alta profesie v-ar placea sa practicati?
Creatoare de moda, sa predau istoria artei sau limbi straine si inca cateva (mai multe).

9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului?
Medic veterinar, ginecolog, stomatolog sau legist si inca cateva.

10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti la Portile Raiului?
Te iubesc asa cum esti! (nu mai e nevoie sa mor ca sa-mi zica asta ca stiu deja...).
ce este cuvantul ? o vibrati - de Honey in the Sunshine la: 22/12/2005 18:30:29
(la: joc)
ce este cuvantul ?
o vibratie a aerului care incearca sa semene unui gand

intrebare: ce este frica de intuneric ?
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
#96613 (raspuns la: #96572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspunsuri gri - de 25netboy la: 06/01/2006 20:25:59
(la: zece intrebari)
01. Esti scriitor (scriitoare). Ce titlu i-ai pune primei tale carti?
R:"Carente in neant"

02. Ce slogan ai alege pentru a face publicitate la un sortiment de cafea?
R:"Simptomatica stresului ... "

03. Defineste intr-o fraza cuvantul MAESTRU.
R:Cel ce stie ca a stii inseamna a realiza cat de mult nu stie din ce o sa stie.

04. Cum reactionezi cand ti se propune o situatie complet noua?
R:Daca mi se PROPUNE ... e incitant ; Daca mi se IMPUNE ... recalcitrant

05. Numeste o personalitate din trecut sau prezent de care te simti cel mai apropiat(a).
R:Nietzsche

06. Ce descoperire ti se pare cea mai importanta?
R:Banul ... pentru ca a dat sens prostiei

07. Ce ti-ar placea sa fii daca ai lua viata de la-nceput?
R:Din pacate as face aceleasi alegeri pe care deja le-am facut ("din pacate" pentru ca nu am alt model mai bun de urmat)

08. Ce ai regreta daca ai deveni membru in Guvern?
R:Propria-mi soarta ... sper ca nu si pe-a celor ce m-ar avea drept lider

09. De doi ani traiesti o mare iubire, dar acum s-a terminat. La ce te gandesti in primul rand?
R:As cauta sa scriu un epitaf ...

10. Se presupune ca ai fost luat(a) prizonier(a) din greseala, rapitorii crezand ca esti miliardar(a). Ce simti?
R:Regretul ca ar putea sa ma desparta de cei dragi
cuvantul "ghilimele" nu are f - de Intruder la: 11/01/2006 09:55:33
(la: ":Ati vazut cumva vreo ghilimea?)
cuvantul "ghilimele" nu are forma de singular. stiu ca s-a vrut o gluma dar, totusi...:)
___________________________________
semper idem...
Numai despartirea asta este - de gabi2377 la: 13/01/2006 21:39:07
(la: Si mori ...)
Numai despartirea asta este
a noastra,
nimeni nu ne-o poate lua
despartirea asta e singurul lucru adevarat
care s-a intimplat intre noi
Ma pierd, ma pierd. Si-mi e bine. Ma pierd
mina anina cuvantul mandrie - de mina anina_106 la: 16/01/2006 11:13:15
(la: Mândrie si prejudecata)
mina anina
cuvantul mandrie se foloseste prea des de catre noi oamenii..mult prea des...e un fel de replica intr-o conversatie...i-si pierde pana si identitatea...are atatea trebuinte..noi oamenii ne catalogam drept mandrii mult prea usor...si uneori in prostia noastra nici macar nu stim real ceea ce este cu adevarat...spunem ca nu suntem mandri..ba spunem ca noi suntem mandrii...e o stare de spirit..dupa toane...nu vi s-a intamplat sa va laudati ca sunteti prea mandru pentru a face ceva sau ca nu sunteti deloc madrii,ca lasati de la voi?depinde de context...de avantaje...se poate spune ca acest fenomen e oare calitate sau defect?esti mandru si nu lasi de la tine daca ai dreptate-de cele mai multe ori nu aduce prea multe avantaje...pierzi.Apoi daca in minunatia ta de om se gasesc anumite principii e clar ca nu vei face anumite lucruri pentru a obtine ceva...cred eu ca legatura mandriei cu principiile e foarte legata...si in Biblie scrie ca mandria e un pacat...apoi ca sa traiesti fara a face prea multe pacate e clar ca trebuie sa ai principii...mandria e prea prost folosita de noi..cred ca sunt anumite reactii omenesti care nu au denumire si capata acelasi sens...mandrie...oare e chiar mandrie?sa te certi si sa nu lasi de la tine,fie ca ai ,fie ca n-ai dreptate,nu prea e mandrie...dupa mine e prostie...sa nu faci primul pas in ceva...nu e mandrie...e regula mentinuta in timp...si nu e mandrie...sunt multe lucruri care nu tin de mandrie si care sunt denumite asa...si daca stai bine sa te gandesti oare care este adevaratul sens al mandriei...?e un cuvant care a aparut si el...asa ca sa avem noi cum sa ne denumim cate-odata...mai rar sau mai des...whatever...si faptul ca faci ceea ce vrei ca om cu personalitate ce esti...in alegerile pe care le faci...parerile sunt impartite...unii atesta ca e mandrie cronica...altii ca nu...oare?
Fler e un cuvant cam saracaci - de rayro la: 10/02/2006 09:28:35
(la: Prietenie sau dragoste?)
Fler e un cuvant cam saracacios ca sa descrie momentul respectiv.
Se combina atat de multe lucruri/imprejurari ca ceva banal sa devina special incat atunci cand apare.... pai creca tre sa fii orb de-a binelea sa nu vezi.
E drept ca se intampla rar. Dar tocmai de-asta e asa minunat.
Iar daca n-ai trait asa ceva nici nu ti-l poti imagina.
#104891 (raspuns la: #104883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mda. EL, cel care l-ai ales " - de rayro la: 23/02/2006 20:04:22
(la: e atat de usor sa te desparti de...)
Mda. EL, cel care l-ai ales "pana cand moartea va va desparti" este perfect. Nu te bate, aduce banii acasa, nu bea si uite.... are grija de ziua de martisor.... Ce frumos....
Si asa mai trece o zi. Si din ce in ce vezi zidurile inchizandu-se in jurul tau. Ceilalti sunt incantati. El este minunat. Impreuna sunteti un cuplu frumos. Vizitele regulamentare la rude... gluma favorita a socrului... tihna... Cati oameni nu-si doresc asa ceva si nu au parte?
Cochetezi cu ideea despartirii. Momentul in care mintea abia incepe sa contureze imaginea, inima iti sare din piept. Teama, frica, panica.... toate nu reusesc sa cuprinda senzatia care te darama.
Cochetezi chiar cu ideea sinuciderii... Parca totusi iti pare ca e prea mult. E tentant. Simplu. Usor. Curat. Si dupa aceea n-ai nici o grija. Hmmmm...
Frustrare. Asta e cuvantul care iti apare in fata ochilor. Ori de cate ori vezi realitatea. O viata asa perfecta... Atunci de ce esti nefericita?
Ilogic. "Ar trebui sa te controlezi. Ai o problema". Asa auzi.
Numai ca vezi tu, ceea ce simti e diferit. Te-ai saturat sa "faci frumos" pentru ca asa trebuie. Ti s-a facut dor de lucrurile care odata iti faceau placere, iar astazi au devenit "prostii". Iti este dor de o barfa cu prietena cea mai buna. Aha... e cea pe care el n-are rabdare s-o viziteze. Chiar daca si ea si sotul ei sunt mereu draguti cu voi.
Si incet vine ziua in care va trebui sa "vezi". Ce ai. Ce poti indrepta. Si ce ai de facut.
Vezi tu, asta e cel mai greu. Indiferent de decizie oricum vei avea ganduri.... n-ar fi fost mai bine daca.... ? Nu. E bine. Indiferent de optiune. De data asta macar stii ca ai ales si ca nu o faci doar pentru ca "asa trebuie".
nu vad care-i problema - de M a o la: 01/03/2006 16:30:18
(la: limba romana sau inca limba romana??????)
Au fost frantuzismele, apoi rusismele, mai nou englezismele si tiganismele (acestea din urma ar fi trebuit sa apara mai demult), limba romana se imbogateste iar noi nu avem decat de castigat prin varietatea modalitatilor de exprimare. Un exemplu luat chiar de la tine: "cool", nu prea are un echivalent absolut in limba romana, se apropie putin de "frumos" dar are alta nuanta, fiind mai compatibil cu tiganescul "misto". Ramane insa la latitudinea si depinde de cultura fiecaruia ce cuvinte foloseste. Ideea este ca daca un cuvant exista si este folosit, trebuie introdus in dictionar.
In ce priveste "nicio", "niciun", conform gramaticii noi, se folosesc ambele variante (si impreunate si despartite), depinzand de context, dupa reguli destul de clare.
Nu sunt nici eu de acard insa cu darea peste cap a unor reguli (eu continui) sau schimbarea in mod barbar si total fara rost a sensului unor cuvinte care se folosesc gresit doar din cauza lipsei unei culturi elementare:"ciresi" in loc de cirese (nu stiu cum se vor numi pomii de acum inainte), sau a cuvantului in sine, din acelasi motiv: "mingie" in loc de minge. Mai ramane sa se accepte pluralul "oualele" ca oricum se foloseste pe scara larga...

___________________________
men shi jiao you yu xian
(Mao Tze-Dung)
chiar asa - de MOGECRI la: 05/03/2006 20:02:37
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
afirmatii fara logica... pentru ca dumnezeu nu poate fii descoperit cu logica. logica este a mintii, iar mintea ce este? unde este? pana acum nu a fost descoperit locul in corpul uman unde salasuieste mintea. si nici nu va fii descoperit. nastem, si nu avem nevoie de minte pentru a supravietuii. raspundem pur si simplu impulsurilor pe care le percepim cu ajutorul celor cinci simturi. percepim cu ajutorul simturilor si avem experiente. unele experiente ne produc placere si altele suferinta. incepem sa catalogam bine- rau , frumos-urat, drept-nedrept. cu care metru masuram?fiecare cu al sau personal, binenteles, in functie de experientele pe care le are. si iata ca s-a nascut egoul sau ''eul". "eul" il punem pe piedestal si continuam sa-l slujim pentru toata viata. facand ceea ce ii place si indepartand ceea ce nu ii place. uitam ca totul vine de la dumnezeu si ca nu putem spune "asta o vreau " si "asta nu o vreau". uitam cas binele si raul sant ca si fetele aceleasi monede, nu pot fii despartite. noi, din egoism personal vrem tot binele din lume si in plus si paradisul. de aceea nu poate fii gasit dumnezeu cu mintea sau cu logica, pentru ca mintea vine folosita numai pentru scopuri personale. dumnezeu este mai presus de minte, de logica de cuvant.
#109730 (raspuns la: #109716) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie... - de Homo Stultus la: 14/03/2006 16:45:50
(la: Prietenia in zilele noastre)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

super tare subiectul... si super greu... spun asta pentru ca o astfel de discutie te obliga sa cobori adanc in fiinta si sa redescoperi tainicele resorturi prin care anumiti oameni ti-au devenit dragi. am stat si m-am gandit... pot afirma ca am avut (in sensul cel mai inalt al cuvantului) trei prieteni (acum toti sunt ingropati in culcusul duios al amintirii). Ei cei ce erau au murit in cei ce sunt si eu cel ce eram am murit in cel ce sunt... offf ... Prietenia este poate acel liant ce leaga doi oameni care "devin intru fiinta" impreuna. Atat timp cat aceasta devenire continua sa existe se dezvolta si exista si acea afinitate imponderabila numita prietenie.
"prietenii de toata ziua" afirma ca asteapta de la tine sinceritate... de multe ori nu pot suporta aceasta sinceritate. Avem de multe ori nevoie doar de aplaudaci pentru a nu ne mai simti nesiguri...
Imi amintesc despartirea de unul dintre prieteni... Eram in gara... asteptam un tren care ne despartea (ma feresc sa spun pentru totdeauna pentru ca poate poate....) . Ma uitam la el nedumerit - cum poate un singur om sa consume atat de mult din spatiul tau sufletesc. Si ...ne-am luat la bataie (asa metodic fara nici un pic de ura, dar fara menajamente-ca niste brute). Gluma se ingrosa (mai ales ca se strangeau curiosi si "organe" ); asa ca totul a sfarsit intr-o imbratisare. Am plecat pe tren plin de sange si toate alea invinetite - el la fel. Off...
Fara sa pot spune de ce asta este cel mai frumos ramas bun pe care mi l-am luat de la cineva...
Ultimul cuvant... - de Ciurea I.L. la: 26/03/2006 11:44:07
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
din comentariul tau, de el se leaga toata perplexisitatea ce ma cuprinde in momentul in care ma gandesc la religie.
Cuvantul e "Stapanului", scris cu majuscula ca doar trebuie respectat (Nu?).
Cum poate o persoana matura sa se supuna unor reguli trasate de altcineva, fara sa se intrebe despre validitatea si oportunitatea acestor reguli.
Uite sa-ti spun care e imaginea ce se creeaza in mintea mea despre religia crestina:
Dumnezeu creeaza omul(a se citii omenirea) si ca sa fie sigur ca asta micu' nu se sinucide, il pune sa respecte niste reguli. Dupa ceva vreme micutu'(a se citii biserica) mai creeaza si el niste reguli. In tot timpu' asta "Stapanul", creatorul il recompeseaza pe micut cand respecta regulile date de el si il pedepseste in momentul in care le incalca, iar pe acelasi principiu micutu se autoflageleaza de fiecare data cand isi incalca propriile reguli.
"Rationamentul" meu era un pic mai lung, dar m-am plictisit....(ajunge si atat)
Sunt singurul care vede ceva ciudat aici?

P.S.: Tin sa mentionez ca, dupa definitiile mai sus mentionate, sunt ateu, dar ma distreaza uneori sa fac pe agnosticul.(asta se datoreaza multitudinii aproape multicolore de credinciosi ce doresc sa convinga pe toata lumea de existenta lui dumnezeu)

viata nu valoreaza nimic fara dreptul de a intelege si de a fi inteles, toate celelalte drepturi deriva din acesta ( referitoar la comunicare si libertate)
#113469 (raspuns la: #113452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sarsilovici - de Cri Cri la: 25/04/2006 19:38:04
(la: Suntem oare "fabricati" dupa acelasi STAS?)
Ar fi multe de comentat aici... Multe de "descompus"... Nici nu stiu cum sa incep.
Intai, ca nu e neaparat sa inlocuim. O persoana disparuta din viata noastra, poate fi inlocuita, e drept, dar in sensul de pozitie, nume, sau, daca vrei, "eticheta". Fiindca se poate chema tot "iubita", "sotia", sau "prietenul", dar in sufletul nostru are "camaruta" ei separata de a acelora care au purtat aceste denumiri inainte. Si pot spune, desigur, ca pe iubitul meu de acum il iubesc mai mult, sau mai putin, sau la fel de mult ca pe altul dinaintea lui, dar prin insasi aceasta comparatie recunosc existenta in mine, undeva, a celui ce a fost. Iar acela nu va muri cat timp voi trai eu. Fiindca l-am cunoscut si fiindca la un moment dat a fost important pentru mine.
Da, spunem, o data in viata sau de mai multe ori, "nu pot trai fara tine" si sunt convinsa ca fiecare dintre noi o credem cu tarie in acel moment. Si chiar simtim ca ne-ar sufoca disparitia acelei persoane. Si totusi am trait inainte de a o cunoaste. Dar, vezi tu... nu spunem niciodata asta parintilor nostri, desi n-am trait inainte de a-i cunoaste (bineinteles, in sensul strict fizic al cuvantului, nu ma refer la personalitati si altele). E in firea lucrurilor sa invatam a trai fara parintii nostri, sa ne departam de ei... apar persoane in viata noastra de care ne legam mult mai strans. Si doare moartea unui parinte, incontestabil, dar parca moartea unui iubit ne doboara si ne revenim mult mai greu. Si ne ajunge sa stim ca parintii nostri sunt pe undeva, sunt bine si sanatosi, dar simtim ca nu ne putem lipsi de prezenta fizica a altor persoane... In fine, ar fi multe de spus. Sunt mai multe feluri de iubire.
Iar pentru cine spunea ca suntem intersanjabili, ca oricine poate fi inlocuit, mai ales ca am trait foarte bine si frumos inainte de a fi cu cineva anume... I-as aminti totusi ca, la despartire, nu mai esti niciodata acelasi care l-a cunoscut; ca orice relatie, indiferent de ce natura, schimba ceva in noi. Ca ne putem rupe, intr-adevar, de o dependenta, dar nu vom mai fi niciodata cei ce am fost. Si nu ca devenim mai buni, sau ca ne inraim, sau... Pur si simplu schimbam perspectivele.
Sper ca am reusit sa fiu coerenta, cel putin :)
povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
Moarte despartire? - de angelis la: 04/05/2006 19:51:39
(la: despartire prin moarte ?)
Daca ai trecut prin asa ceva inseamna ca evenimentul s-a petrecut destul de recent.
Pentru mine au trecut deja 5 ani.In primii 3 ani a fost mai greu (nedescris de greu de fapt), dupa aceea ... am invatat.
Eu sunt incapatanata din fire si insist inceea ce CRED.
Nu am crezut din start ca moarte poate desparti sentimente, de fapt sentimentul iubirii.
Si am inceput sa caut.
Si am gasit, si persoana si raspunsurile, treptat.
Si, paradoxal, cred ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in viata.
Inteleg ca am luat o pauza pentru moment si astept cu nerabdare momentul reintalnirii. Poate pentru asta traiesc? Asa am crezut mult timp.
Dupa perioada de 3 ani, am inceput sa-mi schimb perceptia.
Oricum am ramas in continuare sa caut.
Care este de fapt ideea, scopul, etc, vietii mele. Si vreau sa depasesc necesitatea unor experiente similare acum precum si in ceea ce va urma dupa acum.
Viata fara acea persoana? Goala. Dar in spatele goliciunii pe care trebuie sa o simti cu TOTUL, incepi sa descoperi ceva. Si acel ceva esti chiar TU. De fapt experienta ca atare te face ssa te indrepti catre Sine.
Si restul vine de la Sine.



cuvant-cheie - de vania la: 06/05/2006 07:54:19
(la: sa fiu fluture)
cuvantul cheie e "voi cauta"...bravo, cactus-fluture!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: