comentarii

desparte in silane cuvtul doamna


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Doamna Bitterdream - de latu la: 08/10/2007 23:11:21
(la: Neterminată alburie, duioasă...)
Iti sta bine in combinatia cu verdele profund al melancoliei controlate de lumina.
Gustul poate fi identificat, dar decisiv este daca - si in ce masura - (inca) predomina. Iar asta mi se pare tot o amintire.
Pretzul cunoasterii este despartirea de inocentza.
Lumina este viatza.
Uneori ajunge o picatura de rau, alteori n-ajunge o cupa intreaga. Esentiala nu mi se pare cantitatea, ci taria credintei in lumina proprie. Este cred calcaiul lui Ahile, pentru ca uneori avem nevoie de cineva care sa ne confirme.

Doamna...:-)
#241590 (raspuns la: #241554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimata Doamna Munteanu Rodica, - de Tot Areal la: 11/01/2010 16:06:07
(la: ADMIN)
1.Batranul tragator daca a ales sa-si faca cunoscute creatiile sale pe acest site si-a asumat implicit si riscurile!
2.Nu cred ca Admin. va interveni in disputele dintre useri, acestea se rezolva in timp si prin cunoastere si tolerare reciproca!
3.Daca ar fi sa-mi aduc aminte de trecut ar trebui sa blochez 90% dintre userii de pe Forum; nu am facut acest lucru si am cautat sa-mi pastrez arealul meu!
4.Niciodata nu voi reclama precum un copil la Doamna Invatatoare:"ia uitati ce mi-a facut X!"; este de datoria mea sa judec acea situtie si pe baza rationala sa iau o atitudine ca atare, despartind gluma de serios!
Desi - de Alice la: 03/11/2003 02:24:50
(la: Casatorie sau concubinaj?)
n-ai copii nu vorbesti (interesant punct de vedere, nu-l discut aici), am sa zic totusi ceva: daca priviti nitzel din perspectiva proprie de-acu’ ’shpe ani, cand va priveati parintii cu mandrie, mai ales cand se giugiuleau in fata ta...
Unii nu stiti cum e...eu insa am simtit-o...si-tunci n-am sa-i iau copilui meu privilegiul asta. E ceva care educa si imbogateste spiritual o minte de copil, stiu asta: doi parinti care se iubesc si o arata, e semn de santate mintala pentru un viitor adult, ofera siguranta, echilibru...insufla curaj (doamne ce-mi plac cliseele!).

Exclud cazurile particulare. Daca parintii ajung sa se urasca, nu-i vina copilului, e drama lui...el va suferi si daca cei doi raman impreuna si daca se vor desparti.
Minte, ne doresc ...si chibzuiala, si masura!
Ruga pt. parinti ...al lui Paunescu - de Madalina la: 22/11/2003 10:21:32
(la: Cele mai frumoase poezii)
Enigmatici si cuminti,
Terminandu-si rostul lor,
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.

Cheama-i Doamne inapoi
Ca si-asa au dus-o prost,
Si fa-i tineri cum au fost,
Fa-i mai tineri decat noi.

Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin, da ceva
Sa-i mai poti întarzia
Sa o ia de la început.

Au platit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fa-i nemuritori
Pe parintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumanari in cuib de cuc,
Parca tac, si parca ning.

Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pamant,
Cat mai suntem, cat mai sunt,
Mangaiati-i pe parinti.

E pamantul tot mai greu,
Despartirea-i tot mai grea,
Ssrut-mana, tatal meu,
Sarut-mana, mama mea.

Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei ma duc si eu.

Sarut-mâna, tatal meu,
Sarut-mana, mama mea.
Ramas bun, baiatul meu,
Ramas bun, fetita mea,

Tatal meu, baiatul meu,
Mama mea, fetita mea.

Am trimis de doua ori poezia din cauza problemelor legate de caracterele speciale ale limbii romane...
Scuze...
doamne fereste - de mama la: 27/11/2003 04:49:57
(la: Istorie alternativa: cum ar fi fost daca ... ?)
ne-am ras cu totii.

daca e adevarat

MOLDOVA nu va fi a stranepotilor, stranepotilor nostri.

Romania va fi din nou
un PION DE SACRIFICIU
pe tabla de sah
a marilor puteri?

CU CE DREPT NE CONDAMNA
AMERICA si RUSIA
la o noua GENERATIE DE SACRIFICIU.

STRIGATUL NOSTRU ESTE DISPERAT!
NU NE STERGETI DE PE HARTA!
SI NOI SUNTEM OAMENI!

avem si NOI DREPTUL
sa ne BUCURAM DE VIATA!

ne-ati calcat in PICIOARE VISELE.
BUNICII NOSTRI V-au asteptat
IN MUNTI.

si-au facut viata grea,
sperand ca nu vor suporta O NOUA AMAGIRE.

IN ZADAR.

ne-ati promis LIBERTATE.
altii ne-au promis LIBERTATE, EGALITATE SI FRATERNITATE!

VORBE IN VANT.
VIATA NOASTRA IAD ESTE!
DIN VINA VOASTRA!

OAMENI POLITICI!
aruncati-va un OCHI LA CEI SARMANI!

de ce trebuie sa MURIM
ca voi sa CASTGATI BANI?!

OMENIREA SE INDREAPTA SPRE UN IAD CREAT DE VOI.
pentru ca VOI
ati uitat
CA OMUL DE RAND
NU MAI ARE PAINE.
si NU MAI ARE FRATE.
e despartit de ZID construit cu banii VOSTRI.

BANUL ESTE OCHIUL DRACULUI.
cat TIMP va trebuie sa intelegeti?

unde DUCETI LUMEA ASTA?!
la dezbinare
ca sa o stapaniti.
si sa ne UMILITI
pe noi ca OAMENI.

cu politica voastra
scarboasa
mirosind a balta veche
si oracaind de broaste
raioase.

VRETI SA INGENUNCHEATI OMENIREA.
PENTRU BANI.

DAR NOI NU MAI PUTEM!
ne vom IMBRACA
in ULTIMA ZDREANTA
pe care o avem in DULAP
si vom IESI IN STRADA
in BATAIA
LUNETELOR VOASTRE.

ne veti ucide.
DIN NOU.
si DIN NOU.

INAINTE DE A MURI
eu II VOI SPUNE
CU LIMBA DE MOARTE
copilului MEU
CINE SUNTETI VOI.

Si va doresc
sa traiti in flacarile IADULUI
pe care voi l-ati CREAT
si sa ramaneti
in veci pururi
voi si urmasii vostri
care va impartasesc ideile
IN IAD.

DAR NU PE ACEST PAMANT!
#5325 (raspuns la: #5315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Doamna Cancicov ne-a salvat! - de anita47 la: 14/02/2004 14:49:02
(la: A existat holocaust in Romania?)
Doamna Cancicov ne-a salvat!“



Nu era un fapt neobisnuit pentru acei ani. Numerosi alti români au procedat la fel. Oamnei simpli, intelectuali, politicieni, si erarhi ai bisericilor crestine au actionat, individual sau în grup, pentru salvarea semenilor lor supusi persecutiilor rasiale. Sunt fapte de omenie care merita sa fie scoase la lumina, mai ales în momente în care adevarul este înca stânjenit de patimi si resentimente.

In arhivele Comunitatii evreilor din Bacau am descoperit un document, care arunca o raza de soare pe chipul celei care a fost Georgeta Cancicov (1899-1984), sotia fruntasului liberal Mircea Cancicov (1884-1959).

Avocatul D. Ionas, presedintele Comunitatii evreilor din Bacau, îi scria prefectului F.N.D. al judetului respectiv, aducându-i la cunostinta numeroasele interventii pe care scriitoarea Georgeta Cancicov le facuse pe lânga autoritatile române în favoarea evreilor din Bacau. Documentul este de fapt un apel al comunitatii evreiesti bacaoane catre prefect, implorându-l sa repare nedreptatea pe care comandamentul sovietic local o facuse rechizitionând casa familiei Cancicov din Bacau. Dar sa facem loc documentului, care nu mai necesita nici un fel de comentarii.

Teodor Wexler

Bacau, 9 septembrie 1945.

Domnule Prefect,

Subsemnatul D. Ionas, avocat din Bacau, ca presedinte al Comunitatii evreilor din Bacau, respectuos supun domniei voastre urmatoarele:

O datorie de onoare si de constiinta ma determina sa va adresez prezenta.

Faptele ce relatez sunt cunoscute exact doar de câteva persoane, folosul lor l-a avut întreaga evreime din Moldova. Aceste fapte au constituit salvarea vietii unui mare numar de evrei moldoveni. Pot afirma si veti judeca si dumneavoastra ca fara ele ar fi fost zeci de mii de alte jertfe.

In aprilie 1944, odata cu participarea armatelor aliate [sovietice] de linia Iasilor, comandantul armatei întrunite cu dl. generel Racovita a venit la Bacau. Din conducerea obstei evreiesti au plecat aproape toti, ramânând diar dl. Schiller Manascu si înca doi, trei. In luna mai încep ordonantele cu restrictii evreiesti, restrictii ce trebuie sa mearga progresiv. Oarecum dezorientat si în orice caz împovarat, dl. Schiller ma cheama, împreuna cu doi prieteni (L. Schullersohn si B. Garniceanu,), ca sa formam un sfat politic si sa conducem opera de salvare a evreilor din Bacau. S-a dovedit apoi ca opera noastra s-a referit la evreii din întreaga Moldova.

Evident ca toate acestea erau lucruri ce nu trebuia sa intre în public si au ramas necunoscute maselor evreiesti. Prima mare chestiune a fost ordinul d-lui Pichi Vasiliu [subsecretar de stat la Ministerul de Interne] de a se face ghetouri în Moldova. Am hotarât ca prin dl. Schiller, ce avea rol oficial, sa intervenim la d-na Cancicov. Am gasit la ea deplina întelegere, mai mult decât ne asteptam. Primele ei cuvinte au fost: „Nu se vor face ghetouri, iar daca se vor face merg si eu cu voi în ghetou“.

Profitând de împrejurarea ca maresalul Antonescu când venea la Bacau locuia în casa d-sale si de relatiunile ce le avea cu domnia-sa, doamna Cancicov a intervenit cu toata energia si a obtinut sa nu se faca ghetouri.

Apoi, cum de la Bucuresti veneau ordine de ghetou, continuu s-a intervenit si într-adevar în Moldova nu au fost ghetouri.

S-a pus apoi chestiunea muncii femeilor evreice, sub forma unei munci în oras. S-a intervenit din nou la d-na Cancicov si maresalul Antonescu, pe un memoriu al nostru, a luat hotarârea ca femeile evreice vor munci dupa pregatirea si capacitatea lor, ceea ce însemna un câstig total al cauzei.

Cel mai dureros a fost când la scurt timp s-a pus chestiunea formarii de echipe de câte 500 femei evreice care sa lucreze în dosul frontului, la transee. Va închipuiti ce batjocura s-ar fi facut cu ele si ce se alegea din ele în mijlocul trupelor hitleriste. La Roman au fost scoase 200 femei care au lucrat doua zile la scosul pietrelor din râul Moldova. La Piatra Neamt s-au format echipe de femei, printre care si intelectuale, în câteva rânduri, si care urmau sa fie trimise în dosul frontului. S-a intervenit la d-na Cancicov si ea a obtinut, la început, amânari din partea comandamentului local si, apoi, pe un memoriu al nostru, a reusit sa obtina o rezolutie a maresalului Antonescu ca femeile evreice sa munceasca conform normelor stabilite anterior, adica în oras, dupa pregatirea si capacitatea lor, si aceasta pentru toata Moldova.

Evident ca în tot acest timp, în afara acestei chestiuni mari, au fost zeci de chestiuni marunte, în care d-na Cancicov a aparut ca îngerul protector si salvator al evreimii nenorocite si obidite.

Mai relatez un ultim fapt si las totul la judecata dvs.

La 22 august 1944, seara, mi se aduce la cunostinta ca s-a dat ordin ca evreii din detasamentele de munca sa fie evacuati. In dimineata zilei de 23 august a fost adunat în curtea bisericii Precista un detasamen de 6oo de evrei ce urmau sa fie evacuati. Va închipuiti starea lor când trebuiau sa-si paraseasca familiile, iar ei sa peregrineze printre trupele lui Hitler. Am intervenit la d-na Cancicov care mi-a dat în scris ca evreii sa nu plece, prezentându-ma cu acest ordin comandantului. Acesta a mers la d-na Cancicov, care i-a spus ca, pe raspunderea ei, sa nu plece nimeni, iar acesta a dat drumul la oameni. In baza acestui fapt, nici la celelalte detasamente n-au mai fost luati evrei.

Domnule prefect acestea vi le-am relatat ca sa întelegeti ca d-na Cancicov reprezinta pentru noi Providenta Salvatoare din acele vremuri si, într-adevar, ne-a salvat.
(itcnet.ro)





...poate doamna cu sosul... - de SB_one la: 24/02/2004 12:45:32
(la: Gabriel Liiceanu)
...poate doamna cu sosul...


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10469 (raspuns la: #10447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doamne... - de edu la: 04/03/2004 07:49:54
(la: Ai vrea sa pleci definitiv sau pe termen lung din Romania?)
Doamne...atat de multa lume vrea sa se care din Patria noastra iubita?
Intr-adevar fara mici eforturi intelectuale sau fizice e greu sa ramai aici unde e acasa.
Parasiti-ne cu totii, plecati, nu mai e nevoie de voi...Amintiti-va de nooooooi.
Doamne,cine sunt cele 41 de p - de (anonim) la: 15/03/2004 08:56:49
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Doamne,cine sunt cele 41 de persoane care cred ca Rep.Moldova se va uni cu Romania?Sa stiti ca aia chiar sunt optimisti!
Vom ramane independenti!!!Nici Romania,nici Rusia nu are nevoie de noi!
Tot ce s-ar fi putut face cu privire le unire a fost la inceput de anii 90,de atunci incoace nu mai putem spera la nici o eventuala unire!!!
Asa ca politica europeana ne obliga sa ramanem stat independent,dar si foarte multi din cetatenii Republicii Moldova nu vor sa se uneasca cu nimeni.
Stimate domnule, sau doamna. - de (anonim) la: 15/03/2004 13:52:06
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Stimate domnule, sau doamna. Eu sint timpitul. Si timpitul va pune o intrebare simpla. Ati citit cu ochii dvs, sau ati auzit?
La buna vedere.
Florin Iaru
#12098 (raspuns la: #11574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Stefan Niculescu Maier - de EMMAS la: 19/03/2004 05:41:08
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Ma numesc Savulescu Maria si o perioada am fost colegi la IPA. Pe atunci ma chema Moldovan Maria. Am lucrat pana in din 1981 pana in 1991 la IPA, C5 aprope de mama ta( adica pe acelasi coridor despartit prin dulapuri), doamna Betty Niculescu.
Nu stiu daca iti mai mai aduci aminte, dar de cateva ori am stat de vorba pe drumul spre serviciu.
Am urmarit activitatea ta la Romania Libera, dar dupa o vreme am aflat ca ai plecat din tara.
As dori sa te rog sa-mi trimiti daca poti la adresa de e-mail s_airam@k.ro traducerea pe care ai facut-o pe vremea cand erai la IPA poeziei IF de Rudyard Kipling. Desi am mai citit si alte traduceri aceea mi-a placut cel mai mult. Iti multumesc .
doamna roberts - de (anonim) la: 09/04/2004 11:52:44
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
sper ca sa invinga doamna roberts.
nadajudiesc din tot sufletul.
m-am saturat de HOTII : ilescu, nastase si pdsr.
doresc o alta schimbare!

paul nicoara
#13607 (raspuns la: #13048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Florin si atat - de Little Eagle la: 18/06/2004 23:30:13
(la: I'm back...)
Dear Brother,

E greu de gasit adevarata fericire si liniste sufleteasca,pare chiar o utopie,dar cand nu mai filosofam totul pare okay si ne vedem inainte de ale noastre de zi cu zi,bune sau rele,triste sau fericite,iluzia e prea puternica s-o invingem doar intr-o singura viata.

Am sa-ti propun aici o mica analogie,o metafora a vietii.
Sa zicem ca ai fi inchis la puscarie,intre 4 ziduri si gardianul si directorul inchisorii sunt oameni de treaba care vor sa-ti faca sederea cat mai buna,te intreaba ce mancare vrei,ce ai vrea sa citesti,daca vrei sa stai mai mult afara in curte la aer,daca vrei sa ai conditii sanitare f. bune in celula etc si tu le vrei pe toate si o vreme esti chiar multumit dar apoi incepi sa fii din nou trist in suflet,pt. ca degeaba ai toate astea cand inca stai in spatele unui zid inalt ce te desparte de restul lumii.
Eu asa cred, ca suntem fiecare intr-o celula si unii poate vad zidul dar majoritatea nu-l zaresc deloc,insa el a fost si este mereu acolo.

Zicem ca avem ce ne dorim,un serviciu bun,o sotie/sot buni,copii,mancare,haine etc etc. dar tot in curtea inchisorii stam mereu.
De ce ma caut mereu? Pt. ca sufletul imi spune asta,sufletul imi este curios si vrea sa cunoasca tot mai mult,mintea il asculta,mintea mereu trebuie sa fie secundara sufletului,multi oameni gandesc invers,ei zdrobesc sufletul lor ascunzindu-l in iluzii si minciuna si sufletul va lua de bune astea si va gandi ca e o experienta,dar se va complace numai in ea si atunci se va pierde in o si mai mare iluzie ce-l va tine mult in urma,nedezvoltat normal.

Am plonjat in trecut o vreme datorita mortii nasei mele care m-a botezat,am iubit-o f. mult si psihologic vorbind(nu-i vorba de nesiguranta!)a fost mai mult faptul ca nu m-am mai intors s-o vizitez in Ro. de 10 ani.
Si nicidecum nu am luat un drum gresit si nicidecum nu e vorba de superficialitate.

Gary Oldman care este poreclit si actorul cameleon este un ex. cum un adevarat actor trebuie sa fie,pt. ca fiecare rol este o noua identitate,NU poti fi actor BUN jucand orice rol in sens unic!
Vreau sa spun ca nu vad nimic rau in a ma cauta pe mine cel adevarat si in drumurile mele intalnesc ocazii de a experimenta devenind orice fel de persoana posibila,sufletul este un cameleon,se adapteaza unor situatii si vieti diferite pt. ca-i place experienta!E avid de cunoastere.

Uite,iti dau alt ex.:ca artist sunt un total cameleon,nu pot spune ca am un stil anume,dar pot deveni artist de sute de stiluri la dorinta clientului.Daca ai vedea sa zicem 10 ilustratii facute de mine ai zice ca 10 artisti diferiti le-au facut!In meseria mea in advertising trebuie sa fiu artist cameleon.

Si este evolutie!Evoluez mereu pt. ca vreau sa sar peste acel zid,sa evadez din complacerea vietii de puscarie,vreau sa vad cerul real si natura si astea sunt dincolo de zid!!!
Sper ca m-ai inteles acum.Si cu Meher Baba sunt mereu,este practic imposibil sa scapi de EL.Baba a spus odata:" In clipa cand m-ai trezit in sufletul tau eu nu voi mai dormi niciodata,voi fi cu tine si alaturi de tine in orice clipa,te voi ajuta."
Sa VREAU si NU pot scapa de Baba!!!!Baba nu e religie ci spiritualitate,avatarul epocii in care traim si ultima a acestui ciclu universal,Kaly Yuga.Cand o noua lume va veni in urmatorul ciclu,Noul avatar se va naste in Japonia,asa a spus Baba.La fel a mai spus ca 3/4 din omenirea toata va pieri curand.Cei ce vor ramane vor crea Noua Umanitate.

Stiu ca nu crezi astea,e opinia ta.
In ce priveste pa fratii mei indieni,ei sunt la fel f.f. spirituali si sunt atras de ei ca si de Baba pt. ca sunt aceleasi gandiri legate de dragostea pt. Creatia toata pt. pace si love intre noi.
Indienii au o relatie cu divinitatea mult mai stransa decat orice crestin din lume,the Pope is a joke!
De la ei inveti multe!!!Respect pt. natura si aproapele tau si mai ales onestitate,pt. ca un indian este cel mai sincer suflet in Creatie,poate de aceea a fost pacalit de omul alb mereu,pt. ca a gandit ca toti oamenii sunt ca si ei,sinceri si n-au de ascuns nimic!!!
Suferinta lor i-a adus insa si mai aproape de Dumnezeu,ei cred cu inima si sufletul, omul alb crede cu mintea si mereu ...cere ajutor de la Dumnezeu cand se roaga...Doamne ajuta-ma sa am un servici bun,Doamne fa-ma sanatos,Doamne ajuta-ma sa castig la lotto...Doamne ajuta-ma sa am o casa mare...indianul cand se roaga nu se gandeste la astfel de lucruri care nu au importanta pt. el,ci se roaga pt., toata Creatia si pt. cei necunoscuti lui,abia la urma se pune pe el insusi si nu cere decat sa aiba mila de el sa-i ajute poporul lui.

Si eu la fel gandesc,un brave warrior niciodata nu se roaga pt. soarta lui ci pt. a lumii.The frog skin paper(dolarii)nu-i iei cu tine pe lumea cealalta.
E opinia ta sa ma crezi superficial ,eu nicidecum nu ma consider ca atare.
Multi ii considera si azi pe indieni ..savages,eu zic ca cei ce "afirma "astea sunt adevaratii savages!

Pe alta data dear brother,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries).
.........................................................................................................................
"Wakan Tanka Tunkashila onshimala"(Grand Father Spirit,pity me,so that the world and my people may live).
Great Medicine Man Lame Deer




























































































#16399 (raspuns la: #16351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
15264 anonimi protestanti, orbecaiala, crestinism sadea...! - de enigmescu la: 19/06/2004 11:10:12
(la: Neocrestinii)
"limbut e din nascare si are mestesug / sa nu spuie nimica, vorbind cu mult belsug. / discursurile-i vaste n-au nici un inteles, / se-aude numai zgomot si sunet gol si des. [...] orisice lucru poate sa fie stramb sau just, / dreptatea-i chestiune de varsta si de gust."(Mizantropul, Moliere).

nici nu stiu de unde ar trebui sa incep. cred ca cel mai bine ar fi sa atrag mai intai atentia celor care scriu aici ca atunci cand isi exprima o idee sa incerce sa o structureze in asa fel incat sa nu "ne duca pe noi in ispita" de a intelege gresit sau a nu intelege deloc ce vor sa spuna. credeti-ma ca stau de multe ori si recitesc unele mesaje pana imi dau lacrimi in ochi- nu de sentimentalism ci din dorinta de a intelege ceea ce citesc. insa unora se pare ca le face o reala placere in a ne baga si mai tare in nebuloasa prin folosirea persistenta de mesaje disparate si rupte din anumite contexte, de preferinta biblice.
sa o luam pe indelete. 1. "oamenii crestini sunt chemati sa isi serveasca stapanii pamantesti ca pe DUMNEZEU, iar nu ca si cum ar trebui sa placa oamenilor"? ce-ai vrut sa spui cu asta, ce corcitura de idee poate fi? dupa stiinta mea crestinii sunt chemati toti la a sluji pe unul Dumnezeu si nu oamenilor sau trupurilor lor- mai bine zis placerilor.
2. ei bine, asta cu ridicarea n-o pot inghiti asa cum ai enuntat-o matale acolo! prin ridicare se intelege CONLUCRARE intre Dumnezeu si om. Dumnezeu da putere de ridicare omului prin forte proprii, dar numai daca acesta vrea sau o cere in mod expres; altfel nu se baga cu de-a sila in viata ta si in nici un caz n-o sa te ridice din morti ca pe un sfant numai pt. ca ai apartinut unui anumit cult. iar in ce priveste sus-numita "lauda a lui Dumnezeu" sa avem pardon: "nu tot cel ce spune Doamne, Doamne va intra in imparatia lui Dumnezeu"! si din tot putina mea stiinta iti spun ca nu tot ce facem spre lauda lui Dumnezeu este automat si bun si necesar si perceput de El ca fiind bun. ia de pilda jertfele din VT care au devenit inutile odata cu venirea lui Hristos pt. ca S-a dat pe Sine jertfa.
3. mamma mia, ce rastalmacire de la adevaruri, de la realitatile istorice!... de unde stii ca filosofii au fost impotriva religiei crestine, cine ti-a spus asa o idiotenie? si cine a zis ca religia crestina nu e si filosofie in acelasi timp si ca s-a slujit sau/si se mai slujeste de unii filosofi? poate nu stiai dar majoritatea filosofilor antici au pregatit calea pt. implementarea culturii crestine, au fost un fel de premergatori(dar nu vizionari) ai crestinismului. de aceea pe unii pereti ai bisericilor din tara noastra, pereti mai vechi decat neo-protestantismul si ce a iesit din el, se gasesc incondeiati filosofi ca Platon si Aristotel. si nu sunt aratati ca niste sfinti, cu aura, ci doar ca simpli oratori- pastori de suflete. dealtfel arta oratoriei, de care exclusiv si in mod persuasiv se folosesc toate cultele asa-zis crestine, arta oratoriei o avem tocmai de la ei, de la acei 'inainte crestini'. asadar nu ei l-au respins pe Hristos ci cei care le-au scos oratiile din context- cam asa cum faci tu acuma.
4. "e frumos a scrie versuri cand nimic nu ai a spune"...(Eminescu, poate ai auzit de el) ati mai auzit voi, oameni buni, ca ar fi spus Hristos sa ne lipim inima de avutii si sa ne lasam condusi de placerile lumii acesteia? cum se poate una ca asta? adica ce, S-a contrazis pe El Insusi atunci cand i-a cerut tanarului bogat(care toata viata lui urmase legile si pazise cu strictete poruncile de la templu) sa-si imparta averea saracilor? oare n-a zis El, atragand atentia asupra pericolului care ne paste pe toti atunci cand avem bunastare, ca "f. greu va putea un bogat sa intre in imparatia lui Dumnezeu"? dar, in fine, poate nu ti-a explicat nimeni pana acum: saracia in sine nu este o garantie pt. castigarea raiului dupa cum bogatia nu este un impediment in sine. protestantismul a facut din invatarea pe de rost a citatelor biblice si explicarea lor disparata un scop. ortodoxia si catolicismul mai pastreaza inca ceva ce voi nu veti avea niciodata: TRAIREA. pt. ca in definitiv si la urma urmei nu dogmatica sau stiinta versetelor iti da viata ci urmarea intocmai a preceptelor continute acolo. fara suport din partea ta n-ai nici un merit sa intri in rai, nu crezi? iar cand spun suport exclud din start ideea ca daca te duci in lume sa faci prozeliti iti castigi comori in cer. asta nu pot sa cred fiindca nu vorbirea ne arata ca suntem crestini, ci faptele noastre de crestin. parca in aceeasi biblie scrie ca "LITERA UCIDE DAR DUHUL FACE VIU"!!!
6. drama ta cea mai mare, ca sa te arat si eu cu degetul asa cum o faci tu, drama ta cea mai mare e ca dai sfaturi altora fara a fi in masura sa discerni intre bine si rau si fara a cunoaste realitatile din biserica ortodoxa. am sa-ti spun si eu ce m-a deranjat nu cu prea multi ani in urma. intr-un sat oarecare, unde comunitatea ortodoxa era f. puternica, un batran senil a cazut prada unor sectanti si s-a botezat la ei. pana aici nimic neobisnuit, am spune noi. dar sa vedeti ce-au facut 'fratii'. s-au apucat de zidit o casa de adunare. si-au zidit, si-au zidit, zi si noapte, pana ce au terminat-o. cum credeti ca arata cladirea? cat un castel medieval! PT. O SINGURA PERSOANA! dar ce se gandisera ei: ortodocsii astia sunt niste pagani, ia sa-i invatam noi ce inseamna crestin si sa vezi cum ni se umple casa de...buzunare zeciuite! stop cadru. si ca sa para a fi niste sfinti, eleganti si lustruiti ca si reformatorii de la care si-au luat obarsia, si pt. a-si ascunde propriile minciuni si sumele fabuloase pe care le dirijeaza cum vor capii(pardon, pastorii) s-au gandit sa improaste cu noroi in biserica ortodoxa romana. le e mai la indemana. "dezbina si cucereste" este un dicton f. la moda in ziua de azi. pastrez si eu in suflet aceeasi sila fata de oameni care pastoresc pe credinciosi dar n-au nici in clin nici in maneca cu ortodoxia autentica. si totusi, daca nici Dumnezeu nu-i judeca(inca), eu ce, sunt mai presus de El si-mi pot permite sa o fac in locul Lui?
7. te arunci cu capul inainte si nu vezi ca ai sa ti-l zdrobesti de zid. pt. ca asta faci tu: incerci sa intimidezi pe cei nestiutori si-i ademenesti cu scheme ciudate de vorbire despre lucruri pe care le stii doar din auzite, nu si din experienta proprie. tu pui sub semnul indoielii chiar si pe cei cativa sfinti pe care-i recunoasteti pt. ca, sa-ti spun un mic secret, aproape toti marii sfinti au trecut macar o scurta vreme prin experienta Athosului. dar ce conteaza asta, noi credem in Isus- care scris asa, in limba aramaica inseamna "magar"! facem aici o mica observatie: stiati ca primii crestini mai erau numiti de romani si 'inchinatori la un cap de magar'?! tocmai de asta, ca ii ziceau Isus si nu IISUS.
8. nu vreau sa iau apararea nimanui la acest punct, doar iti atrag din nou atentia ca ceea ce faci tu se cheama judecata particulara.
9. adica a fuma si a bea nu sunt pacate... asta va spune voua pastorul la seratele voastre? pacatul lumii acesteia, cum ii zici, e ca are pacate. dar daca n-ar avea atunci nici n-am mai deosebi binele de rau, nu-i asa? nu-mi mai pomeniti voi de pacate la crestini cand voi insiva n-ati fost consecventi iar dupa revolutie ati dat navala in Romania strigand in gura mare ca sunteti fara de pacate. va cunosc, am fost acolo si am incercat atunci sa va fac sa intelegeti ca nu sunteti sfinti. dar voi nu, o tineati pe a voastra. acum nu mai e asa? liturghia ortodoxa nu era buna dar v-ati gandit de cativa ani incoace sa faceti ceva asemanator la intalnirile voastre de duminica/sambata. colindele noastre traditionale si pastrate de ortodoxie, pe cand voi nu erati nici macar in mintea celui rau care v-a nascocit pe urma, acele "bijuterii muzicale" cum le-a numit Breazul in cartea sa, ati inceput sa ni le furati si sa ni le deformati dupa bunul plac pe muzica ce dealtfel va caracterizeaza. nici nu puteati auzi de cruce cand ati venit la paganii de ortodocsi. apoi, spre stupoarea mea, intr-o oarecare zi pe care n-am s-o pot uita vreodata, un coate goale, un cizmar, un laptar sau ce-o fi fost el, venit de aiurea sa ne invete credinta, mi-a intins in fata o biblie de-a lui pe care lipise o cruce din hartie decupata!!! i-am cerut sa mi-o dea s-o studiez dar n-a vrut, a tras-o repede la spate. ce ordinarie... mai nou ati pus-o si pe unele case de adunare. nu pt. ca asta E bine ci pt. ca DA/ARATA bine si poate sa induca in eroare pe nestiutori. la inceput botezul nu se admitea decat pe la varsta de 16-18 ani, dar s-a revenit asupra deciziei si mai nou pot fi botezati copii chiar si cu 10 ani mai mici. nu mai continui ca am sa obosesc prin a enumera doar.
10. bai taticule/mamicule, sa stii tu ca primii protestanti s-au nascut in exact mediul care va sustine si astazi si care a sustinut cruciadele si inchizitia. putina istorie nu strica sa cunoastem. Biserica de Rasarit si cea de Apus s-au despartit dintr-o neintelegere la anul 1054. cea de Rasarit s-a numit Ortodoxa iar cealalta Catolica. mai tarziu, Luther, Calvin si Zvingli s-au rupt de biserica catolica prin marea si cunoscuta miscare a Reformei. stim motivele dar mai stim si ca ei insisi n-au vrut o transformare la nivel liturgic a slujbelor ci una de factura spirituala. asta si-au dorit. numai ca niste "zavorati in duh si adevar" le-au rastalmacit gandirea si dorintele spunand ca nu mai e nevoie de preotie, de simbolica in cult, de botez, de cainta, de smerenie si de toate celelalte. asa ca pana in zilele noastre s-a ajuns la un nr. de peste 5000 de secte, mai multe chiar decat statele lumii. ce crezi, acestia sunt pierduti sau se vor mantui? stii ce cred eu, ca cei care au dus la proliferarea sectarismului se fac direct vinovati de caderea acelora si ca vor fi aruncati in iad in locul lor. dar sa nu ma adeveresc prooroc mincinos.
in incheiere il indemn pe interlocutorul tau sa se lipseasca de binecuvantarile tale binevoitoare si lingusitoare.
ORTODOXIA NU FORTEAZA PE NIMENI SA RAMANA, SA CREADA SAU NU IN CEVA; PROTESTANTISMUL TE OBLIGA SA FACI CE SPUNE, ALTFEL ESTI EXCOMUNICAT. unde e liberul arbitru aici?
just me
#16415 (raspuns la: #15264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doamna Carmen, - de (anonim) la: 15/07/2004 13:00:04
(la: Integrarea europeana ...la romani)
Doamna Carmen,

Deduc din expunerea dumneavoastra ca sinteti o femeie credincioasa pentru ca il amintiti tot timpul pe creator si tot ce avem si exista este din bunatatea lui. Si eu am calatorit foarte mult si am cunoscut foarte multi oameni de diferite culturi si categorii sociale. Dumneavoastra acuzati romanii ca s-au obisnuit sa "se descurce", sa ia si sa dea bacsis. Ar trebui sa analizati mai profund. Exista cauza si efect. Pot sa spun ca romanii care traiesc in alte tari s-au integrat perfect - nu toti, desigur - majoritatea, muncesc cinstit si mult si nu asteapta sa le dea nimeni mita, basci, ajutor social.
Spuneti o mare prostie :"trebuie să întelegem măcar în al 12.lea ceas că nu avem ce căuta în Uniunea Europeană până când în fiecare dintre noi nu se va produce o cât de mică schimbare".
Oamenii se schimba daca se schimba societatea in care traiesc. Societatea impune cetateanului comportamentul. Comunismul a ridicat la nivel de stat prostia, hotia, incultura, mitocania. Comunismul a schimbat mentalitatea si obiceiurile romanului. Si dovada este ca romanii care traiesc in alte societati s-au adaptat perfect societatilor respective. Este ca-n familie. Copilul primeste educatia in familie. Chiar daca copilul este adoptat si are gene rele, educatia ce primeste il poate forma.
In cei 14 ani postlovilutie nu s-a schimbat nimic pentru ca in capul tarii au ramas tot comunistii si securistii. Afaceristii sint fosti militieni, ospatari, care prin mita si coruptie la nivel de stat, judet, etc. au reusit sa mentina si sa perpetueze vechile metehne. Si romanul a trebuit sa supravietuiasca. Nu-i poti cere unui mort de foame sa aiba principii si etica. El trebuie sa se descurce.
Dumnezeu nu ajuta si nici nu intelepteste. Iliestilor si nastasestilor le-a convenit de minune religiozitatea in care s-au scufundat romanii cu mic cu mare, cu prost si destept, dupa 89. Daca toti se roaga la Dumnezeu, toti lasa totul pe seama lui Dumnezeu, eu hotii si coruptii pot sa-si faca de cap. Integrarea in UE este importanta pentru Romania si poate ajuta mult la ridicarea romanilor ca natie. Dar, pentru ca exista un dar, milioanele pe care le da UE pentru reforme trebuie sa fie folosite pentru reforme si pentru ridicarea nivelului Romaniei la nivel european, nu sa intre in buzunarul unor ministri hoti si corupti.
Barbatii astia - de Muresh la: 23/07/2004 06:48:40
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Bine intzeles ca noi , barbatii , suntem plini de defecte , asta face parte din farmecul nostru . No , am glumit . Suntem pretentiosi ? Poate . Chestie de cerere si oferta . Fiecare oala cu capacul ei . Si mai sunt si solitari , femei si barbati . Deh , dragoste cu deasila , nu se poate .Eu un lucru stiu . Daca un cuplu de oameni de peste o anumita virsta se desparte , sansa barbatului de "a-si reface viatza" , e mult ,mult mai mare ca aceea a femeii . De aceea , Doamnelor , daca aveti un barbat langa voi , pastrati-l .
Si referitor la "paraziti - huaaaaa!" , mata , Doamna , se pare ca ai fost parasita de Domnu' , in favoare vreunei prospaturi cu bani .
Succes data viitoare .
#18248 (raspuns la: #15963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
harul, implinirea poruncilor si iubirea - de pr Iulian Nistea la: 25/07/2004 21:11:02
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Ioan 14 :
15. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
18. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
19. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii.
20. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.
21. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.
22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii?
23. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.


Acestea sunt cuvintele Domnului catre ucenicii Sai, scrise de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, care mai apoi adauga in intaia sa Epistola, capitolul 3 :

24. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.

Intr-adevar, Domnul ne-a dat "arvuna Duhului" (2 Corinteni) in inima noastra, ne-a dat ca sa gustam deja Imparatia lui Dumnezeu in viata de aici. Ea incet-incet intra si "invadeaza" viata noastra, pe masura implinirii poruncilor. Spune Sfantul Marcu Ascetul (Despre legea duhovniceasca, in Filocalia, vol.1):

190. Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, il gasesc pe masura implinirii lor.
191. Nu zice: Am implinit poruncile si n-am aflat pe Domnul. Caci ai aflat adeseori cunostinta impreuna cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L cauta cum se cuvine, vor afla pace.
192. Pacea este izbavirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflata fara lucrarea Duhului Sfant.
193. Altceva e implinirea poruncii si altceva virtutea, chiar daca acestea se prilejuiesc una pe alta.
194. Implinirea poruncii sta in a implini ceea ce s-a poruncit, iar virtutea, in a placea adevarului ceea ce s-a facut.


Despre aceste "trepte" in implinirea poruncilor vorbeste si Sfantul Maxim Marturisitorul (Mistagogia XXIV), foarte clarificator:

Iar credinciosi (I), virtuosi (II) si contemplativi (III) a numit pe începãtori (I), înaintati (II) si desãvârsiti (III), care pot fi numiti si robi (I), lucrãtori cu plata (II) si fii (III), ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc.
(I.) Robi sau credinciosi sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenintãrilor stãpânului si lucreazã cu bunãvointa cele încredintate.
(II.) Lucrãtori cu plata sunt cei ce poartã, de dorul bunãtãtilor fãgãduite, greutatea si arsita zilei, adicã necazul legat de viata aceasta din osânda protopãrintelui si ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Acestia schimbã întelepteste, prin hotãrâre de bunã voie, viatã cu viatã, cea prezentã pentru cea viitoare.
(III.) Iar fii sunt cei care nici de teama amenintãrilor, nici de dorul celor fãgãduite, ci în temeiul unui mai statornic si al unei deprinderi în înclinarea si dispozitia voluntarã a sufletului spre bine, nu se despart niciodatã de Dumnezeu, ca acel fiu, cãtre care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna esti cu mine si ale mele cu ale tale sunt » (Lc. 15, 31).
Acestia sunt prin afirmare voluntarã si prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngãduit oamenilor, aceea ce este si e crezut Dumnezeu dupã fire si cauzã.


Iar poruncile, le stie fiecare: "Sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi", adica atentia la aproapele si cele ce-i sunt legate, cum spuneam mai demult intr-un mesaj aci : http://www.cafeneaua.com/node/view/574&comment_page=2?mode=2&order=1&threshold=7&comments_per_page=90#4848 (mesajul #4848, daca linkul nu se afiseaza bine).

Toate cele bune.
Iarta lungimea raspunsului.

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Nistea's Page)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna "Sfintii Arhangheli" din Paris)
- http://www.orthodoxesaparis.org (un site des orthodoxes de toute juridiction canonique en France)
#18370 (raspuns la: #18219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O doamna - de SB_one la: 03/09/2004 21:39:47
(la: Femeia)

....intr-un avion TAROM Bucuresti Paris...

Am locul de langa culoar. As fi preferat unul la fereastra, dar "tanti" de pe HENRI COANDA mi-a spus ca din pacate pe ultimul tocmai l-a dat.
Geanta e sus, in compartimentul de deasupra scaunelor. Ascult bizaitul aerului conditionat si ma uit la speteaza scaunului din fata. Peste cateva ore voi fi in CDG. Nu mi-am vazut familia de un an.
- Excusez-moi monsieur..., aud langa mine. O dama imi face semn ca vrea sa se aseze. Are locul de la fereastra, norocoasa. E imbracata intr-un tricou negru, cu decolteu la spate, si un fel de brau de paiete aurii, lucind metalic si oriental, lat de doua palme. Incerc inutil sa identific parfumul dulceag cu care imi infunda narile.

Decolam ca de obicei, fara probleme. Ecranul din fata ma informeaza ca avionul a ajuns la cele zece mii de picioare ale plafonului de zbor, si ca mai avem doua ore si cinci minute pana la destinatie. Motoarele zumzaie monoton, iar avionul se inclina usor spre dreapta. Biing. Semnalul luminos din tavan dispare iar lumea incepe sa isi desfaca centurile de siguranta.
Vecina de calatorie se uita plictisita pe geam. O stewardesa impinge pe culoar caruciorul cu bauturi: o cafeluta, un suc, un cico? Cer o cafea.
- Dumneavoastra? o intreaba stewardesa pe dama de langa mine, care se uita la ea intrebator. Dupa o mica pauza, stewardesa repeta in franceza:
- Vous voulez boire quelquechose?
- Oui. Une Coca s'il vous plait, mais bien fraiche, raspunde dama, cu un ton monoton, ca de mostenitoare a imperiului Hilton.
Pffssss... Lichidul rosietic ajunge in paharul asezat pe masuta rabatabila.
Cucoana bea o inghititura.
- Qu'est-ce qu'il fait chaud ici..., ofteaza dama, si incepe sa-si faca vant cu Ghidul Companiei Tarom, editia de vara, gasit in buzunarul de pe spatarul scaunului.
Din pacate, fatalitatea n-o lasa sa se racoreasca prea multa vreme.
Marginea ghidului atinge paharul de plastic, care isi imprastie continutul lipicios pe superbul brau auriu al bluzei cucoanei. Onorabila doamna priveste cateva secunde dezastrul, vinata la fata. Arunca ghidul pe jos, dupa care racneste:
- Futu-i! Baga-mi-as! In pizda ma-sii!!

http://www.resursadefun.ro/index.htm

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#20964 (raspuns la: #20962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doamne-Doamne,Bunul meu prieten! - de dinisor la: 05/09/2004 01:25:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Credinta adevarata nu are caracter individualist sau egoist,ci personal"
spui printre altele. Este foarte adevarat. Sunt putini cei ce inteleg asta!.

Nu sunt genul care sa merg la biserica in fiecare duminica sau sa plec capul cand preotul vorbeste. Credinta mea este in mine si nu in felul cum urmez traditiile batranesti. Consider ca e mai important sa ai sufletul deschis, sa urmezi sfatul Domnului si sa fii om bun, decat sa mergi la biserica in fiecare duminica cu sufletul gol si privirea stearpa. E mai important sa iti ajuti aproapele cand ii e greu, decat sa te prefaci ca esti darnic. Sa spui adevarul cand deschizi gura, decat sa iti poleesti vorbele pentru a-ti face bine. Sa nu iei ceea ce nu ai muncit pentru a avea, sa nu privesti catre omul care nu-i singur si sa privesti cu bucurie catre bucuria celui de langa tine.

Poate ca nu ai sa intelegi sau aprobi felu-mi de a crede, pentru mine insa Doamne-Doamne este Bunul meu prieten. A venit in sufletul meu intr-o clipa cand toata lumea mea se prabusise. Mi-a mangaiat fruntea si mi-a daruit liniste. De atunci , sufletul mi-e fara grija, problemele ma ocolesc si viata imi decurge in armonie. Un miracol facut de El, nu de oameni!

De aceea iti dau dreptate cand afirmi : credinta are caracter personal!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21046 (raspuns la: #21025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...