comentarii

despartire ain silabe a cuvantului margareta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
despre moarte... - de (anonim) la: 29/12/2004 19:43:37
(la: Despre viata si moarte)
pey sunt multe de spus despre moarte,ai doua variante:prima ar fi sa crezi intr-o lume extraordinara dincolo de viata ,in care ai parte de tot ce nu ai avut cat ai trait si a doua ar fi sa te ingrozesti si sa plangi ,ceea ce cred eu e o mare pierdere de sine. as vrea ca incontiuare sa puteti sa cititi ce am scris intr-o seara cand ma gandeam la moarte, e destul de banal poate dar depinde de cat de profund priviti.

Te sperie moartea?Te ingrozeste gandul k ai sa mori intr-un sicriu acoperit cu un cearceaf alb ... in jurul caruia o
sa stea multi oameni imbracati in negru?Si o sa planga precum niste copii? De ce ti-e frik ? Nu stii c vei devenii dupa
ce vei parasii aceasta lume?Si ma intreb de ce ti-e frica?Ti-e frica de faptul k vei scapa de aceast infern care se numeste
viata? Sau pur si simplu aceste ritualuri te fac sa te ingrozesti?Moartea...gandeste-te bine la cuvantul asta..cum fac si eu acuma
...ce simti?frica?tensiune?iti imaginezi culoarea neagra?Unde se va indrepta sufletul tau?Sufletul ..acea energie condensata, va parasi
corpul tau si se va indrepta spre o alta dimensiune p care nu ai cum sa o simti...Dar de lumanari ce zici?...intr-o camera intunecata
lumanari cu numar par ard si vegheaza sufletul mortului...o imagine mai mult de cat terifianta asha-i?Vezi ce prosti suntem?Ne
este impusa o frica de cuvinte?Moartea,Mort,cadavru,sicriu,cimitir,cruce...cine sunt cei care ne-au impus aceasta frica de niste simple
cuvinte care devin ganduri pline de fantezie ...stai si te gandesti noaptea la cat de infinit e Universul si unde se termina...?
si ti se face frica? Te ascunzi...in spatele acestor conceptii total gresite despre viata,care afecteaza nu numai subconstientul
cat si destinul nostru...cum ar fi sa iti skimbi conceptia despre moarte si sa crezi cu tarie ca ea e un nivel avansat in care sufletul
paseste atunci cand ii e dat sau depinzand de un anumit factor al existentei sale.uita-te in jurul tau...analizeaza bine
atat lumea cat si p tine...dak vrei sa iti invingi teama sau pur si simplu sa intelegi aceasta treapta a existentei tale k si o continuare
va trebui sa ai o credinta profunda in ceea ce inseamna DUMNEZEU...iubire,intelegere,acceptare,frumos,s.a.m.d. Sa te gandesti k te aflii
in mijlocul unui camp plin de flori unde soarele straluceste iar prin natura isi face loc si vantul care aduce o stare de spirit
excelenta...esti singur si te simti implinit iar nu iti pasa decat de clipa de fata...o traiesti la maxim si profiti de ea cat timp ti s-a
oferit...ai loc de multa imaginatie despre frumos si bine ...de ce sa apara uratul si frica in mintea ta? inlatura-le!gandeste pozitiv si profund
dak vrei sa fi multumit de tine si sa poti sa ai incredere in tine! asadar...moarte nu exista doar nivelul de care trecem pentru a ajunge undeva mai sus
si de a trece intr-o alta dimensiune! scopul...totul se invarte in cerc...totul inseamna perfectiune...e o lume sferica in care
orice ai face ajungi la acelasi punct...deci...


ce credeti ?
#32410 (raspuns la: #15550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bio pro si contra... si DE CE - de Dan de Deva la: 30/12/2004 06:51:59
(la: Obezitatea la americani)
O mica paranteza: Sunt nou in acest forum dar am citit mesajele voastre. Cred ca se scapa un aspect important.
Trebuie sa dau un exemplu real:
In America, nu stiu cand, s-a facut un sondaj telefonic cu privire la lansarea unui produs sau serviciu (nu stiu exact). Pe baza rezultatelor testului s-a lansat respectivul produs. A fost un fiasco total. Trebuia gasita cauza. Ei bine, cauza era sondajul. In cazul unui sondaj se chestioneaza oameni din toate paturile sociale, cu diferite surse de venituri pentru a obtine o imagine a produsului la nivelul intregii societati. Din pacate, cei care aveau telefon erau cei cu resurse materiale bune si foarte bune. A fost omisa deci o mare parte a populatiei.
Revenind la oile noastre, adica bio sau nu si legand exemplul de mai sus de comunitatea noastra, a celor ce navigheaza pe Net, vedem ca, in Romania, accesul la retea se plateste destul de scump. In proportie (zic eu de 90%) utilizatorii de Net sunt cei cu venituri medii si mari. Dar marea masa sunt cei cu venituri mici sau foarte mici. O tara sanatoasa inseamna toti oamenii sai sanatosi si nu gruparea in enclave de "sanatate" alimentara sau nu. Prietenii, iubitii, apropiatii nostri pot fi sau nu din aceste enclave. Presiunea, fobia chiar de "a manca Bio EU" nu ne transforma treptat oare in niste egoisti orientati catre cuvantul EU? Oare nu stabilim chiar acum o enclava in care NOI mancam Bio si de restul prea putin ne intereseaza? Sunt de acord ca lucrurile se misca in intreaga lume, dar este foarte greu sa mananci Bio cand ai un salariu mic, copii de intretinut, cheltuieli, facturi de platit. Toate acestea iti dau un buget extrem de mic pentru cosul de alimente. Si inevitabil alegi ce este mai ieftin. Care din pacate nu este Bio.
Precum ati punctat si voi, persoanele obeze sunt cele cu venituri mici in America. In Romania sunt cei slabi si anemici, predispusi la boli si constransi la degradare umana. Un popor este suma indivizilor sai si nu individualitati in sine. De aceea o Europa, o America considera acest popor ca fiind unul de manelisti, hoti si tigani. E ca la alegeri, conteaza majoritatea. Si NU poti spune despre TINE ca esti o picatura de apa pura(care mananca Bio) daca traiesti intr-o balta, oriunde in lume ar fi acea balta.
#32439 (raspuns la: #32104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sfanta Diana - de (anonim) la: 02/01/2005 19:05:26
(la: Femei, noroace. La limita.)
Sunt Adela Vasiloi
M-a interesat aceasta discutie, iar versiunea, care sustine ca cuvantul zana provine de la Diana sau Sfanta Diana imi este cunoscuta si imi pare credibila. Cred ca etapele, prin care a trecut acest cuvant au fost: Dziana (incercati sa pronuntati dz ca pe un singur sunet). Dzina, Dzana (cu semnul diacritic respectiv), si in sfarsit, Zana. Aceasta palatalizare este foarte familiara acelora, care cunosc graiul moldovenesc - eu personal cred ca nu am avut nevoie de albanezi, pentru a "inventa" dzana noastra. Probabil, au fost inventii paralele.In popor, si astazi se pronunta Dzana, fie ca e vorba de acele fiinte mitologice, fie de numele Zina. Aceiasi transformare au suferit-o cuvintele
de provenienta latina zic, zi (moldovenii pronunta> dzac, dza). Tot astfel, ar fi putut proveni si Sanziana de la Sfanta Diana. In Basarabia, si azi putem observa in vivo palatalizarea in cuvantul Diana - copii din orase, bilingvi din frageda copilarie, pronunta DZiana in loc de Diana, dupa modelul rusesc - rusii pur si simplu nu pot pronunta altfel combinatiile lui "D" cu "i" si "e". Este una din greutatile, cu care se ciocnesc ei cand studiaza romana.

Cu urari de bine, Adela Vasiloi
#32592 (raspuns la: #16538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omul un regn diferit???? - de donquijote la: 03/01/2005 18:24:19
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Omul un regn 'diferit'? Genetic ne asemenam prea tare cu maimutele primate ca sa putem ignora teoria evolutiei, dar destul de diferit ca sa nu ne putem incrucisa, cel putin in mod natural (ne despart cateva milioane de ani de evolutie). Ne asemanam si cu porcul de la cere unele organe (pielea, valvele inimii - de altfel anatomic inima porcului e foarte apropiata de cea umana) sunt compatibile si sunt folosite in transplanturi.
Una din caracteristicile cele mai evidente care ne face deosebiti de regnul 'animal' (alaturi de puterea de comunicare si capacitatea de gandire abstracta) e capacitatea de a avea relatii sexuale pentru satisfacerea unei placeri si nu numai pentru procreare, desi aceasta trasatura exista la delfini....
Si cand te gandesti ca mai toate religiile vor sa ne ia si aceasta placere care intradevar ne face deosebiti de regnul animal...
Cuvantarea de Anul Nou - de stancosty la: 04/01/2005 12:24:22
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
Nu mai ascult cuvântâri prezidenţiale de Anul Nou cam de prin anii 70.
Acum însă, parcă am auzit (în reluare) câteva replici, din care am reţinut-o pe aia cu: "Să fiţi mândri că sunteţi români!" Mi-a plăcut ...
Cât despre "şedinţa de la Sinaia", era mormal să se desfăşoare acolo, de vreme ce la Palatul Victoria nu mai e mobilier!
cuvantarea lui Basescu - de (anonim) la: 05/01/2005 02:03:39
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
Ati uitat asa de usor ca cel care a distrus guvernul Ciorbea a fost acest nou presedinte ?!
Ma intristeaza naivitatea dumnevoastra
#32707 (raspuns la: #32659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
timp rotund, dar imperfect - de maan la: 05/01/2005 08:55:25
(la: despre moarte)
... si daca moartea ar fi ca noaptea, intre doua zile?

gandul ar trebui sa devina cuvant si, de cate ori se-ntampla invers, cuvintele nasc cate-un un piticutz sleampat pe secunda: asta cred!
"Bagati" aici careva cuvantar - de mya la: 06/01/2005 00:03:31
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
"Bagati" aici careva cuvantarea in cauza sa o citesc si eu ca nu am habar de continutul ei. Multzam!
books - de (anonim) la: 06/01/2005 00:34:29
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Bulgakov - Maestrul si margareta
Kazantsakis - Alexis Zorba
Vargas Llosa - Orasul si cainii
Antoine de Saint exupery - Le petit prince
Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey
Gustave Flaubert - Madame Bovary

I love books. Books deliver me from reality. The world is a huge twisted f**k. I am Madame Bovary living in a Bulgakov world.
scortos? - de maan la: 06/01/2005 18:41:00
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
daca adjectivul inseamna ce stiu eu (rigid, distant, lipsit de maleabilitate) Daniel s-a grabit putin (dar cred ca stiu si de ce!).
... mi-ar fi placut mai putina emfaza.
Am senzatia ca Basescu se cam umfla nenatural, pe ici pe colo, si ma nelinisteste gandul ca, daca emotia este reala, atunci nu-i in regula ca un politician sa nu fie capabil s-o exteriorizeze cu moderatie si eleganta.

cuvantul 'iubire', intr-un discurs politic, ma trimite cu gandul la nenea Iancu.

dar, sa-l vedem la lucru.
vorba ceea 'faptele vorbeste'!
#32819 (raspuns la: #32813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Greseala - de magdritz la: 07/01/2005 13:09:28
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
Doamna in discutie are doua trasaturi puternice: EGOISMUL pentru ca s-a gandit doar la implinirea unui vis propriu fara a se gandi la viitorul copiilor pe care ii va naste. Or, din momentul in care ai adus pe lume un suflet, trebuie sa-ti faci datoria de a-l creste si a-l educa pana cand are nevoie. Nimeni nu poate alege daca sa se nasca sau nu.
A doua trasatura IMATURITATE PSIHICA Poate vi se pare greu cuvantul IMATURITATE, la varsta de 67 ani, dar daca viseaza ca are in gene ca trasatura de familie, o viata longeviva si mai mult decat atat, cel putin 18 ani pana la majoratul copiilor (varsta la care se poate presupune ca se pot intretine singure), deci pana la 85 ani sa aiba putere fizica si psihica sa-si faca toate treburile gospodaresti pentru trei persoane si sa castige banii necesari traiului zilnic. Se pot creste doi copii din pensie?
Cuvantarea domnului Basescu - de (anonim) la: 07/01/2005 13:29:05
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
Mi-a placut mult comentariul dvs.
Sunt perfect de acord cu ceea ce ati scris.
Ma bucur ca aveti capacitatea de a intelege bogatia omului simplu si marele ridicul al omului afectat.
Sunt madra de presedintele nostru si ma rog lui Dumnezeu sa-i calauzeasca pasii si sa ajute acest popor destept, natural si sensibil sa se ridice si sa ocupe locul pe care il merita in aceasta Uniune si in aceasta lume.
Am convingerea ca toate credintele noastre, toata configuratia nostra sufleteasca si toata sinceritatea nostra asteapta de multi ani sa fie recunoscute in ochii tuturor.
Va urez un an 2005 foarte bun.
#32872 (raspuns la: #32739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cuvantarea de anul nou a domnului Basescu - de Dana Maria la: 07/01/2005 13:42:33
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
Mi-a placut mult mesajul dvs. catre Flavia.
Ma bucur ca intelegeti bogatia omului simplu si ridiculul celui afectat.
Sunt mandra ca-l avem drept presedinte pe domnul Basescu si sper ca Dumnezeu sa-i calauzeasca pasii ca sa ajuta acest popor inteligent si sensibil sa duca o viata mai buna.
Va doresc un an 2005 extrem de bun.
#32873 (raspuns la: #32739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cuvantarea domnului presedinte - de Dana Maria la: 07/01/2005 13:53:53
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
Nu consider ca a fi sincer si natural inseamna a fi patetic. Dimpotriva, inseamna a fi foarte curajos
#32875 (raspuns la: #32813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o precizare - de (anonim) la: 07/01/2005 20:33:46
(la: pagânismul: cât si de ce?)
Cuvantul "paganus" provine din "pagus",insemnand "sat".Asadar,"paganus" ar insemna "taran","rural".Se cunoaste ca religia crestina s-a raspandit in primul rand in marile comunitati urbane,doar cu multa greutate la sate,pentru ca,in general,populatia rurala este mai conservatoare.Astfel,pentru o buna bucata de vreme,taranii si-au pastrat vechile credinte,desigur "pagane" pt.crestinism.Primii crestini au ajuns sa-i asimileze pe pagani cu locuitorii satelor:"paganii".
#32910 (raspuns la: #32622) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cuvantarea - de Aanca la: 08/01/2005 17:20:41
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
Franc...pregatit putin inainte dar modificat pe moment. Cam necontrolat si incoerent din loc in loc. Amestecul, caracteristic lui Basescu, de cuvinte "puse la cravata" si "trasnai". Un fel de drops umplut cu guma de mestecat...LA MULTI ANI!!!!!!!!!!!!!!
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asta nu e coruptie... - de Anon Imus la: 10/01/2005 06:09:36
(la: Sa mori in Romania, azi)
Dinu Lazar scrie lucruri foarte interesante despre ce a patit el cu matusa sa in spitalul acela "mare" din Bucuresti.
Scrie Dinu Lazar:
"Mincarea la spital, jale mare. Du-te si cumpara mincare. Ca sa intri in spital, cerberii trebuie unsi; nu mult, zece mii de lei. Ca sa se faca o perfuzie, o injectie, ca sa se schimbe o plosca, cite 50 de mii de fiecare data la surori; sau ca sa mature sau sa ia gunoiul...Medicamente, spitalul nu avea; nu avea nici bariu pentru radiografii! Du-te si ia cele necesare."

Da, este o situatie confuza. Poate ca asta s-ar putea numi un aspect particular de coruptie. Si totusi, nu este coruptie pura. Nu poti sa acuzi pe o asistenta medicala de coruptie cand ea iti pretinde o anumita suma de bani pentru ca sa-ti goleasca plosca de urina. Nu este corupt un medic legist care iti cere sa cumperi de unde sti cele necesare unei autopsii.

Sa fim bine intelesi: in mod normal, ajutorul medical nu este un "drept" al indivizilor. Cetatenii unei tari libere trebuie sa aibe dreptul la viata, la libertate, la libertatea cuvantului si a opiniei, dreptul la vot si dreptul la a avea o religie sau nu. Dar nimeni nu poate pretinde ca statul este cumva obligat sa il tina in viata pana la 120 de ani.

Ingrijirea sanatatii trebuie sa fie obligatia individului si al familiei sale. Si nu trebuie sa se uite ca totul costa bani grei. Statul Roman nu mai are banii necesari ca sa plateasca salarii decente doctorilor si surorilor din spitalele din Romania si nu mai are nici bani pentru medicamente scumpe, o mancare decenta servita la pat, alcohol, vata si pansamente si alte mii de lucruri scumpe. Pentruca statul nu mai are bani, rezulta ca pacientul trebuie sa plateasca din buzunarul sau, daca vrea sa fie servit. Sau -- ca o alternativa -- pacietul trebuie sa plateasca lunar niste premii mari catre companiile de insurance (asigurari).

Ce se intampla insa? Medicina in Romania este inca de tip socialist, adica nu este privatizata complect. Doctorii si surorile ar muri de foame cu salariile de mizerie pe care le primesc acum dela stat. Cat are un doctor pe luna? Probabil ca nu mai mult de $300.00. O sora are probabil $100.00. In primul rand este foarte greu sa traiesti cu banii astia. In al doilea rand, cum mai poti sa pretinzi tu, ca pacient, sa ti se ia plosca dela pat fara sa platesti acest serviciu?
Asta nu e coruptie.

Deci, Dinu Lazr scrie ca:
>>> Practic, orice bolnav ar avea nevoie de cel putin doi oameni afara; unul sa se ocupe de mincare, ziare, diverse, relatii, si altul de medicamente, pe care nu le gasesti cu una cu doua; as aprecia ca la fiecare zi de spitalizare bolnavu` trebuie sa scoata din buzunar intre citeva zeci de mii si citeva milioane de lei. <<<

>>> Se merge la morga spitalului. Cele necesare pentru pregatirea de drumul fara de intoarcere, doua milioane jumate; adica obtinerea certificatului de constatare a decesului si imbalsamarea...La cimitir era un loc de veci platit, asta inseamna intre treizeci de milioane si o suta de milioane de lei; dar pregatirea locului, inseamna doua milioane oficial la administratie, si alte trei in mina la gropari, care te lasa cu mortul intr-o rina sau cu crucea furata a doua zi. Preotul care vine si citeste slujba la capela si la groapa, inca un milion jumate. <<<

Da, te inteleg; totul costa enorm. Sti cat costa aici in Statele Unite o inmormatare decenta? Peste $10,000! Cand vor avea si cetatenii din Romania salarii de cel putin $1000 pe luina, devine mult mai usor sa platesti chestiile astea. Din cate stiu eu, un salariu mediu in Romania este astazi de circa $200.00. Este incredibil de putin.

Dinu Lazar incheie asa: " Concluzia: trebuie strinsa cureaua cu citiva zeci de ani inainte ca sa ai cele necesare cind vine sorocu`.."

Ai perfecta dreptate! Omul intelept astzi trebuie sa isi puna de-oparte bani albi pentru zile negre.

Anon Imus
Rezistenta la antibiotice - de Adrian Marchidann la: 10/01/2005 15:05:02
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Paianjenul intreaba: "Si-atunci cum ramine treaba cu microbii care devin rezistenti la antibiotice in urma pierderii de informatie genetica?!..."

Buna intrebare. Poate ca nu am fost prea clar cand am spus ca mutatiile se fac doar prin adaos.

Codul genetic este format ca si alfabetul din litere. Iata un exemplu usor:
cuvantul "carte", prin pierderea unei litere devine "care". Noul cuvant se creeaza prin pierderea unei litere, dar sensul pe care il transmite este nou.

La fel se intampla si cu codul genetic. Pierderea uneia sau mai multor litere nu inseamna pierdere de informatie, ci aparitia unei informatii noi. Caci ADN-ul mutat produce alte proteine cu structura si conformatie diferita de cele vechi care au alte roluri.

Mutatiile pot fi doar la nivelul unei baze, sau litere din codul genetic ori la nivelul unui cromozom, sau capitol ori volum de carte, daca vrei sa continuam analogia cu alfabetul.

Catarul nu este decat un cal ori un magar care in loc sa primeasca jumate din codul genetic corespunzator, a primit altceva in loc. Putem spune ca este o specie noua.

Pe de alta parte, conservarea informatiei genetice nu este intotdeauna sanatoasa. Multe boli fatale se transmit prin cosangvinitate, cand mutatia genetica este conservata iar doi parinti purtatori au copii afectati. Boala Tay-Sachs, intalnita la evreii ashkenazi este un exemplu clasic.
#33086 (raspuns la: #33071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de carapiscum la: 11/01/2005 01:15:07
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33110 (raspuns la: #33061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...