comentarii

despartire de prieten copil


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
prietenie - de Grettel la: 11/01/2005 13:14:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Hmmm... si eu m-am gandit de multe ori la acest lucru. Cum as putea discerne intre ipocriti si oamenii sinceri? intre oportunisti si prieteni, intre amici sau tovarasi de diverse activitati si cei care indiferent de ce s-ar intampla imi vor fi alaturi...
O prietena imi spunea ca prieteneia adevarata se demonstreaza in durabilitatea sentimentelor de respect si incredere in timp. O cunosc de 12 ani si daca in primii 5 vorbeam de 3 ori pe zi, acum ne vedem o data la 6 luni si ne sunam doar de sarbatori. Dar, de fiecare data, ma prezinta ca cea mai buna prietena a ei, desi am tecut prin perioade foarte dificile. Eram foarte tinere atunci, si intre timp ne-am schimbat amandoua. Atunci puteam sa jur ca orice s-ar intampla ma va ajuta si o voi ajuta. Acum sunt sigura doar pe mine. Viata noastra s-a schimba, preocuparile noastre acum sunt diferite, lafel si atitudinea si telurile. Este cea mai buna prietena a mea? Sau este amintirea celei mai une prietene si recunostinta pe care i-o port pentru prietenia activa? Dar si acum cand ne sunam de sarbatori simt ca se bucura sincer sa ma auda, sa i se confirme ca ma gandesc la ea... cred ca daca eu simt ca-i sunt buna prietena este suficient ca sa o consider ca atare mai departe.
Cu alta, pe care o stiu doar de 6 ani, am avut o relatie mult mai stransa, in care au am dat enorm si ea lafel. De cand s-a logodit iar cariera a adus-o la acelasi nivel economic ca mine am iesit din campul intereslor ei, nu asa cum e normal cand esti casatorita, pur si simplu nu ma mai sprijina, nu ma mai cauta, nu mai are nevoie de mine... ceea ce inseamna ca relatia noastra a fost cam asa: eu aveam nevoie de o prietena, ea de sustinere. Nu consider ca este prietena mea, chiar daca mi-a fost si prietena, copil si sora nu cu mult timp in urma. Acum este o veche cunostinta.
Un bun prieten al meu (si pe el il am de 10 ani) mi-a explicat ca dezamagirea vine in urma unei amagiri: adica singur te-ai amagit ca cineva este intr-un anumit fel, iar cand se intampla ceva care te face sa vezi adevarul, te simti dezamagit. E greseala noastra, e visul nostru si proiectia noastra, de ce sa dam vina pe ei? In concluzie, lucrurile trebuie asezate la locul lor: e doar un amic, nu un prieten. Ideea este ca acest "cel mai bun prieten al meu" m-a ajutat enorm, dar mi-a si gresit enorm. A facut niste lucruri impardonabile. Dar mi-a oferit altele pe care nimeni altcineava nu mi le-a oferit vreodata. Se cheama asta compromis? Ne mai putem numi prieteni? Eu cred ca in masura in care mi-e dor sa il aud si sa ne povestim, ma intereseaza parerea lui iar el simte lafel, atat timp cat intalnirile noastre rare se sfarsesc asa de greu si cu ideea ca : ar tebui sa ne vedem mai des, sa-ti povestesc si aia, si aia, dar de cealalta ai auzit?... ei bine, cred ca mi-e prieten cu adevarat, caci ma bucur si ma onoreaza sa ma sune si sa-mi ceara parerea si totdeauna imi raspunde cand eu am nevoie de el.
Si mai am o prietena inca din clasa a 9-a (adica 16 ani), ea e mai nesigura ca mine, mereu ma "bazaie" cu o gramada de probleme. Are optiuni si viziuni diferite asupra lumii decat mine. Nu o simt nici la acelasi nivel intelectual, dar e foarte sentimentala si asta imi place la ea. Stiu ca orice nevoie am imi va fi alaturi, si eu, chiar daca ma irita cu "dilemele" ei copilaresti, incerc sa o ajut sa se simta mai bine. Tin foarte mult la ea chiar daca nu as avea incredere sa o recomand unui eventual angajator. Mi-e draga. Nu stiu daca asta se cheama prietenie, dar daca ii spun ca am nevoie sa vina sa-mi hraneasca pisica, in Dristor, o va face, asta stiu precis. iar daca nu-si va putea plati chiria, n-am sa o las sa plece din Bucuresti, am sa o gazduiesc la mine pana isi rezolva problema. Ma oboseste uneori cu stilul ei si secretomania sa, dar o consider prietena de nadejde.
Si mai sunt cei pe care i-ai imbracat, hranit, adaposti, si apoi te-au uitat, sunt cei care te-au ajutat pe tine apoi s-au indepartat (insa mereu te rogi pentru ei), cei pe care-i iubesti chiar daca sunt atatd e diferti de tine, pentru ca simti ca te completeaza... si cei de la care inveti si te schimba, si cei care invata de la tine si de aceea te frecventeaza.
Prietenia e ca o rudenie aleasa? Sau culmea relatiilor umane? ti-e prieten cel care te sprijina neconditionat sau cel pe care tu il sprijini neconditionat?
atunci cand ai nevoie cu adev - de flori de camp la: 11/11/2005 11:36:16
(la: Suflet pereche)
atunci cand ai nevoie cu adevarat de persoana pe care o iubesti, nimic nu-i poate inlocui absenta. degeaba iesi cu prietenii. seara te intorci acasa si acel gol imens din suflet umplut doar cu amintiri si nevoie de a iubi, a fi iubit...reapare. si cu cat ii simti mai mult absenta, cu atat doare mai tare. atunci cand m-am despartit de tatal copilului meu...am avut nevoie de aproape 4 ani ca sa ma pot atasa din nou de o persoana. si acum povestea se repeta...vindecarea necesita timp....dar gustul amar ramane pentru tot restul vietii.
flori de camp
#86672 (raspuns la: #86537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre prietenie - de DreamSeller la: 06/03/2006 23:56:20
(la: CUM VA ALEGETI PRIETENII??)
Si un adolescent indrazni:Vorbeste-ne despre Prietenie.
Prietenul este raspunsul dat nevoilor voastre.
Este ogorul pe care il semanati cu dragoste si il secerati din recunostinta,
El este caminul si masa voastra,
Fiindca la el veniti, asemenea flamanzilor, cautandu-l pentru oaza de liniste.
Cand prietenul isi descopera gandul, nu va inclinati spre nu-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel da asteptat,
Iar cand este inchis in el, inima voastra nu inceteaza a-i asculta inima;
Pentru ca in prietenie, toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile se nasc in tacere si se impart intr-o bucurie muta.
Nu va intristati cand va despartiti de prietenul vostru;
Fiindca tot ceea ce pretuiti mai mult la el, va poate fi mai limpede in absenta-i, precum pentru alpinist muntele apare cel mai deslusit vazut din departarea campiei;
Si nu aflati alt tel in prietenie decat adancirea in spirit.
Pentru ca dragostea care cauta altceva decat revelatia propriului mister nu mai e dragoste, ci-i ca o plasa in care, aruncata fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveti mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie;
Daca el trebuie sa cunoasca refluxul mareei voastre, atunci sa cunoasca si fluxul;
Si la ce-i bun prietenul daca il cautati doar spre pierdere de vreme?
Cautati-l totdeauna pentru a va trai cu adevarat clipele,
Fiindca-i rostul lui sa va umple nevoile, dar nu si vidul din voi,
Si in desfatarea prieteniei, domneasca rasul si bucuria impartasite,
Pentru ca in roua maruntelor lucruri inima isi afla dimineata si prospetimea."
ahlil Gibran - Profetul

ma inclin.

"O carte trebuie sa adanceasca rani, sa le provoace chiar. Ocarte trebuie sa fie o primejdie." E.C.
Stiu cum e - de (anonim) la: 20/02/2004 19:24:56
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Eu am fost model, aveam 48 kg. la 1.71m, asa am fost din clasa a IX-a pana in ultimul an de facultate. Nu faceam mare lucru, abdomene, mergeam mult pe jos, nu mancam dupa 19.00, tineam posturile cu strictete, si mancam mai mult mancare gatita din legume dar asta pentru ca imi placea. In ultimul an de facultate m-am despartit de prietenul meu de atunci pe care il iubeam nespus de mult si incet, incet am descoperit mancarea, si din cauza ca nu mai vroiam sa ies prea des din casa. Am ajuns la 79 kg. in aproximativ 1 an, urmam si cursuri post-universitare, dupa anul asta nu m-am mai putut suporta, chiar nu-mi dadusem seama cum am ajuns acolo, nu ma mai recunosteam si am pus piciorul in prag, m-am gandit ca asa voi pierde cei mai frumosi ani ai vietii mele, simteam ca nu ma pot bucura de viata, eram mereu depresiva, nemultumita, a fost groaznic.

Am inceput sa mananc din nou mai mult legume dar mai degraba cruditati decat preparate, m-am ferit sa fac sport pentru ca mi-a fost teama sa nu-mi formez muschi, asa ca am facut masaj mult, foarte putin inot si mult, mult mers pe jos si activitate, calatorii la munte si mare, schiat etc. Am folosit si produsul Siluet R care m-a ajutat enorm, contine toate vitaminele necesare zilnic, si minerale si poti inlocui chiar si toate mesele dintr-o zi cu preparatul asta. Eu inlocuiam mai mult masa de seara, si aveam zile cand le inlocuiam pe toate, luam zilnic 1 sau 2 pastile de Eurovita Multiminerale pentru ca am avut de mica probleme cu asimilarea mineralelor in special calciu si magneziu, am luat tot timpul Gluconolactat de Calciu cu Magneziu efervescent si am facut si injectii cu mineralele astea (recomandate de medic), beam 2,5 de apa plata, Zizin mi se pare ce-a mai potrivita pentru ca un bidon de 5 litri il foloseam la 2 zile si are si multe minerale, plus tarate cate o lingurita in apa plata zilnic dimineata, argila pusa de seara si bauta dimineata tot pentru minerale si eliminarea toxinelor, si foarte multe ceaiuri in special diuretice sau de slabit, de codite de cirese, de matase de porumb, ceai verde de slabit sau alet ceaiuri. Nu in ultimul rand o VOINTA de fier!, ai cateodata momente cand simti ca nu se mai termina si n-o sa-ti mai revii niciodata, eu m-am rugat mult la Dumnezeu, am mers la biserica, am tinut posturi si am avut o gandire pozitiva "strong" :), am citit si multe carti motivationale si de slabit, dupa ce am dat in jur de 15 kg jos in modul asta am inceput sa fac si putin sport, cu abdomene, si multe alte exercitii. Pot spune ca acum am 53 kg. si arat mai bine decat am aratat vreodata, ma simt in forma si fizica si psihica si cu siguranta ma simt tonifiata, imi permit sa port absolut orice, peste 3 luni implinesc 26 de ani dar ma simt si arat de 21.

Cred ca un om supraponderal trebuie ori sa se obisnuiasca, cu ideea (in cazul in care nu a depasit o limita care sa-i afecteze sanatatea) sau sa ia masuri, calea de mijloc este daunatoare psihicului, nemultumirea de sine duce la nefericire, asa ca trebuie sa alegi, ori o vointa puternica ori o pofta de viata de neegalat. La greutati mai mari poate ca regimul meu e cam dur dar poate fi adaptat, eu aveam si o zi la 10 zile cand nu beam decat lichide. Cele mai potrivite alimente (depinde si de sezon) sunt varza cruda, merele, telina, portocalele, ridichi negre, lamai, cat mai putina sare (eu nu mai mancam aproape deloc), morcovi, sfecla rosie, iaurt (degresat eventual). Si celelalte legume sunt bune dar unele nu contin deloc vitamine si minerale (rosia, castravetele etc), altele in cantitati mici, cartoful sau cerealele (depinde si de greutatea fiecaruia). Eu mancam cat putea zilnic salate din legumele mele preferate (varza in special), cu doar putin ulei de masline si lamaie sau otet de mere, si eventual sare fara sodiu luata de la Plafar (eu sunt pentru produsele naturale).

Multa bafta si sa stiti ca si altii au trecut prin asta si unii au si depasit situatia :).

O anonima :)

tehnici de propaganda, persuasiune si manipulare... - de cosmacpan la: 30/09/2004 19:33:40
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura
Publicat de admin la 26/11/2003 - 17:29

« cine n-aude, nu vede si tace, traieste o suta de ani in pace »
parca aceasta era omerta, sau legea suprema (a nu se confunda cu prima si cea mai importanta lege, cea a iubirii ….).
Nu vorbi, nu privi, nu scrie!" - un concept pe care Radu Herjeu nu vrea sa-l accepte.
Dintre sute de catarge care lasa malurile, cate oare or sa le-nece, vanturile, valurile…
Am intrat in acest port ca sa vad ce activitati se desfasoara si marturisesc ca lipseste ceva « munca patriotica ». Plecand de la supararea domnului Jay si trecand prin nedumerirea domnului Admin ma opresc la domnul Dinu si la domnul Radu. De ce ? pentru ca subiectul pus in discutie este deosebit de fierbinte. Recunosc cu toata sfasiala ca nu am reusit sa parcurg reusitele festivalului si ale centrului de resurse pt tineret (sincer vorbind daca in Constanta exista o sucursala, sunt direct interesat sa ajung si el acolo ca sa-mi expun punctele de vedere si parerelile - daca este nevoie de experiente traite - intr-un dialog cu tinerii constanteni pt ca eu traiesc cu sentimentul ca ei ne sunt nadejdea). Se spune : cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. De multe ori ma trezesc ca sufar « de prostie » pentru ca ma doare sa vad ce se intampla in tara. Ma doare pentru ca nu ma duce capul sa fac ceva ca sa schimb putin din mentalitatea celor din jur : imi place folclorul ( simpatii si antipatii ca orisicine) dar nu ma usuc de dorul manelelor, imi place umorul dar e prea multa « vacanta »  la acest capitol ca parca iti vine sa te intrebi (unde ni sunt visatorii ?), imi plac stirile calde dar in ultima vreme prea avem parte numai de : crime, sinucideri, violuri, bestialitati, nebunie, droguri, proxeneti, prostitutie, inundatii, furtunii, spargeri, tigani, sedinte parlamentare, sedinte de guvern dar din ce in mai putine stiri despre fericire, bucurie, copii si bunuri de valoare pe care le avem. Pavlov a demostrat, iar ceilalti aplica astfel incat din lipsa de altceva « salivam » (sa fie si asta o forma de manipulare sau numai pervertirea voita prin desfiintarea frumosului si a bunului din noi ?). De ce imi aduc aminte ca prostul de mestesugarii « fenomenului pitesti » cand se urmarea reeducarea ? (asistam oare la o noua reeducare ?) (si ne mai miram ca suntem priviti de toti vecinii de bloc (ma refer bineanteles la UE si la europenism) Sa fie dorinta lor de a avea si rude sarace la masa sau numai a logofetilor de la noi (sau poate ciocoi)?
Indiferent daca stim sau nu toate descoperirile stiintifice din domeniu (« sunt nenumarate modalitati de "amprentare" de genul cookies & etc ») ramane intrebarea : mai are farmec un bal mascat fara masti ? Daca tot ne-am dat intalnire aici de ce sa nu traim fantezia fara frustari si suparari ? caci intr-o cafenea pot intra sa deguste aerul si un « erudit » si un « prapadit » si un « domn » si « un tigan cu mertan » si o « rasata » si o « nespalata », caci vorba lui nenea Iancu «  eu cu cine votez ? » suntem aici, sper, ca intr-o antica academia unde erau rostite adevaruri traite dar (spre rusinea mea, n-am ajuns pana acum acolo) banuiesc ca existau si fluieraturi. Eu nu cred ca rosiile si salatele sau merele stricate sau ouale clocite sa se fi inventat doar la sfarsit de secol 19 (ca forma de protest anonim la adresa vorbitorului). Spiritele elevate suporta coloratura de vocabular, noi de ce n-am incerca sa intelegem durerea adunata scapata, exprimata in astfel de replici mai colorate ? Deci Romania este Romania romanilor de toate categoriile, de la profesori universitari, la manelisti, a fetelor de la « Apaca » la a celor de la « Capalna », a olimpicilor la informatica si a minerilor, a lui Coposu si a lui Barladeanu, a presedintelui din legislatia trecuta si celui actual sau viitor (tot o apa si-un pamant ?).
Chinezul (bata-l vina sa-l bata ca a lasat mai multe vorbe scrise decat romanul) spune : daca vrei sa schimbi lumea, incearca sa schimbi un om de langa tine. Dar ca sa pot schimba pe altul in primul rand incerc sa ma schimb pe mine insumi. Se poate povesti o multime despre schimbare (Schimbarea la fata a Romaniei) sau despre « reconstructie » caci de fapt telul meu este sa ma « recladesc », sa ma « reconstruiesc » (« Daramati templul acesta si-l voi ridica in trei zile » - iarta Doamne nerusinarea mea). Asa inteleg eu sa nu « accept conceptele ». Poate ca voi reusi sa fiu un exemplu si voi reusi sa schimb ceva in preajma dar de exemplu mi-as dori mai mult sa fiu prietenul copilelor mele si nu exemplul lor – daca e sa fim sinceri – de ce ? pentru ca citeam undeva ca prietenia este acea strare fata de o persoana sau mai multe in preajma carora te poti exprima liber fara sa-ti fie teama de admonestare si suspiciune, deci prietenia inseamna iubire, intelegere, respect. De ce toata aceasta vorbarie fara rost ? poate pentru ca sunt « statut si nevorbit » ? poate ca imi caut prieteni care incearca si ei sa schimbe ceva in jurul lor ? nu stiu dar cu siguranta pentru ca aici nu este nimeni care sa-mi inchida microfonul, sa puna scaunele pe masa, sa stinga lumina de trei ori la rand (hai ca-i timpul sa mai si plecam…). Ca de obicei glume proaste si sare amara (purgative…purgative….) (din partea mea bineanteles) dar aduc in discutie si parerea unei participante (dintr-o alta conferinta) transpusa de mine «  ce s-ar face lumea fara noi, bufonii ? »
Astept interventiile legate de subiect (conceptele si acceptarea sau neacceptarea lor – conditii minimale de rezistenta la manipulare, motivare, automotivare, delasare, declasare etc….), caci imi doresc sa privesc, sa scriu, si daca mai este cineva treaz sa….vorbesc….
Qvo vadis Domine ? (incotro duc pasii nostri Doamne ?)


Pai mai Jimmy si mai Sesilia , Carpe diem , faci ce simti… - de (anonim) la: 08/11/2004 15:58:56
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Dar atentie cu chimia, jocurile de carti si comunicatia….


Io cred, ca pornesti din start , gresit, cu intrebarea, pe ce criteriu pornesti….

In iubire(cind ti se pune pata….) ajungi la o relatie de pat/masa/prezentat parinti-bunici(in cazul in care se ajunge la levelu ala) cam stii deja daca vrei sa pornesti la drum cu cineva. Orice ar fi , totul e sa se puna de la inceput cartile pe masa((defecte,vicii,calitati(astea se simt, din timp)ce si cum, stam,etc)) comunicatia ((foarte importanta zic io, ca daca unul tace si celalalt vorbeste cu piciorul scaunului, in final se va ajunge numai la o aventura de vara)si eprubetele din laboratorul de chimie…..Chimia(mirosul,etc) celor doi(reciproc,normal), are o mare importanta….in momentul cind iei barbatul de mina si te duci la parinti sa le zici: Astai mama , ce zici de el ? (normal ca mai sunt si alte cazuri , cind faptul este implinit si parintii cad pe spate(unii de placere altii de altceva) dar asta e…..

Momentele bune(casnicie) , pot tine o viata , citeva luni sau citiva ani…Totul e sa savurezi din plin, timpul petrecut impreuna. Cind n-o mai tzine(diferite motive, sunt destule pe lumea asta) te desparti in prietenie(daca se poate…) si-ti vezi de drum ….Pe drum vor apare alte ocazii bune….pina la cea finala…

Iar totul e sa nu-ti para rau.De ce sa-ti para rau ? Ai cistigat o experienta , in fond….

Daca e sa-ti zici: imi pare rau ca m-am casatorit cu X sau Y, inseamna ca nu ai invatat nimic…..


Normal ca mai sunt cazuri extreme in care familia(de obicei mama) hotaraste intii daca partenerul ales e bun sau nu(de obicei raman neinsurati , respectivii) sau respectivul compara aleasa inimii(suna aiurea,dar asta e) cu mama…..dar sunt cazuri rare…

Lucretia
esti fara scapare! - de helena la: 14/01/2005 17:01:24
(la: Oare ce sa fac???)
Oricare din metode ai aplica, sigur ai sa regreti. Este greu sa iei o hotarare, de aceea ai grija, nu te mai implica, incearca sa-ti impui sa nu te mai gandesti asa mult la ea. Cum? Gaseste-ti ceva captivant de facut, incearca sa te intalnesti si cu alte fete. Daca stai in casa si vorbesti numai cu ea pe net, te gandesti numai la ea, te intalnesti numai cu ea, nu ai scapare.
Eu in locul tau nu i-as cere sa se desparta de prietenul ei, las-o sa ia singura hotararea. Daca intr-un final o sa-ti spuna ca nu poate renunta la cealalta relatie inseamna ca nu te merita si poate e mai bine sa nu fiti impreuna. Nu dispera foarte tare, gandeste-te ca asa cum a facut cu tine, poate face si cu alta persoana?!
Eu te sfatuiesc total dezisteresata, nu te cunosc, doar ca poate mi s-a intamplat si mie sa traiesc aceiasi poveste .....
Ah, pe internet - de Rolfex la: 15/01/2005 18:14:20
(la: Oare ce sa fac???)
Iaca asa sunt eu, citesc pe jumatate...
Daca e pe internet atunci problema se pune altfel... Continua pâna da ce-o da... Dar atentie la o chestie : internetul creeaza relatii fara viitor in lumea reala... Nu totdeauna... Eu zic ca e o buna idee s-o intalnesti "IRL"
M-am indragostit si eu acum cativa ani pe webi... Dar chestia e ca fiind virtual pui in aceasta poveste toate visele, frustrarea, si dorintele nesatisfacute. Fiind o relatie virtuala, ea nu poate trece testul "realitatii" decând realizând-o... Ar exista 2 posibilitati : ori sa incerci sa o intalnesti ceea ce va creea oricum o problema (dar ar putea fi o solutie). Ori sa continui virtual relatia fara sa-i ceri nimic altceva decat disponibilitate virtuala si asta va da ce va da.
Oricum nu cauta s-o desparti de prietenul ei, ca fetele sunt si ele barbati ca noi ;) si daca ea va considera ca asa trebuie o va face...
Totodata atentie pentru ca s-ar putea ca nu numai ea sa nu treaca "testul realitatii" si s-ar putea sa se ajunga la reprosuri. Oricât ai zice tu, ce suntem virtual nu suntem real... Este o diferenta, pentru ca propriul virtualitatii este sa fm "ceea ce am vrea sa fim" si nu ceea ce suntem cu adevarat... Si asta pentru ca, spre exemplu, virtual nu ne putem scobii în nas... Conceptul nu s-a inventat inca...
Deci ce simti poate veni (nu e necesar, nu te cunosc pentru a putea spune asta) doar dintr-o lipsa si ce e cel mai rau e ca la ea risca sa fie la fel. Si atunci zi si tu, daca ei nu-i place o chestie care tie iti place, chit ca faceti eforturi, frustrarea va fi aceeasi si iti poti imagina si tu ca ea va cauta din nou virtual o chestie "nedefinita" un gen de "alter ego", genul ei de perfectiune...
Eu iti spun doar sa continui relatia asa cum este ea, la limita sa o vezi, dar nu incerca sa schimbi ceea ce nu se poate schimba. Mai bine sa fii iubitul ei virtual decât prietenul ei real ce va fi depasit de evenimente... Decât un cutit in spate mai bine o epistola inflacarata fara realizare... Acum depinde si de ce vrei tu... Poate ar fi posibilitatea sa va apropiati si fizic dar sa fii constient de riscuri...
Asa imi ziceam si eu, ca ma fac postas (sau mai rau) la Amiens dar intre timp mi-am dat seama ca sunt pictor si ca meseria de postas la Amiens, chiar lânga persoana cea mai scumpa mie, ar fi de doua ori mai frustranta decat sfarsitul unei iubiri virtuale...
E greu, dar asta e propriul nostru, al oamenilor, NE ADAPTAM !
Si scrie si tu poezii, deseneaza, fa ce-ti place ca sa nu te simti frustrat!!!
Permise si nepermise - de (anonim) la: 19/01/2005 15:56:18
(la: Parinti si copii)
Ai multa dreptate cand spui ca esti dezamagita de parintii tai... In perioada copilariei tale insa, din pacate, era acea linie educationala si in institutiile de invatamant si acasa. Sunt convinsa ca stii despre ce este vorba, doar ai simtit pe pielea ta. Desi, de cele mai multe ori parintii de baieti se purtau exact opus (foarte nedrept, nu?).

Cel mai corect si fata de copilul sau copiii tai dar si fata de tine este sa "inveti" sa comunici cu el/ei, pentru ca, asa cum adultii sunt foarte diferiti intre ei si copiii sunt foarte disjuncti. Deci trebuie gasite puncte comune, lucruri care ii incanta si care in acelasi timp ii ajuta la o dezvoltare armonioasa; in acelasi timp insa, nu trebuie pierdut din vedere anturajul copilului, nici o clipa. Si chiar daca nu suntem de acord de multe ori cu prietenii copilului nostru, trebuie sa avem suficient tact sa il indepartam discret pe copil de lucrurile sau persoanele periculoase. Si asta indiferent daca este baiat sau fata. Si de ce nu, terbuie sa ne fie si noua foarte clar ce nu ne place la un anumit prieten al copilului nostru.

De asemenea, o mentalitate, dusa pana la prejudecata, este cea conform careia o fata se creste mai greu decat un baiat. Este extrem de fals, si de nociv sa gandim asa. Este suficient sa te uiti la "stirile de la ora 5" si poti sa realizezi de ce spun asta. Baietelul meu are 4 ani si jumatate si din observatiile mele asupra altor copii si compararea lui cu acestia, am remarcat ca are un tip de comportament relativ sensibil si sufera in multe situatii pe care ceilalti le ignora. Asa ca, atentie parinti!! (si nu numai cei de fete).
Oricum, lucrul care nu trebuie sa lipseasca in nici o casa parinteasca este dragostea, pe primul loc, si apoi bineinteles comunicarea. Deci, lucrurile permise si nepermise copilului vostru trebuie negociate impreuna, nu luati decizii in numele "odorului" vostru. In acest fel, ii sporiti increderea in el.

Tu, draga mea, iarta-ti parintii, au trait o perioada in care peste tot erau restrictii. Nu te mai gandi deloc la ce a fost. Ai viitorul inainte. Gandeste si din perspectiva lor. Ei erau convinsi ca te feresc de niste neplaceri. Cand o sa ai copiii tai, o sa vezi ca este cea mai grea "meserie". Pentru orice profesie te pregatesti ani de zile. Insa pentru cea de parinte doar circa 9 luni, daca nu chiar mai putin. Asa ca lasa frustrarile deoparte si priveste in jurul tau... ai sa vezi ca este multa frumusete.

Cu bine, Mihaela.
#33791 (raspuns la: #33684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
desi - de giocondel la: 27/05/2005 00:45:30
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
fizic m-am despartit deseori de prieteni buni sau familie apropiata, intotdeauna i-am purtat in inima( si ei pe mine) atat de aproape incat, chiar daca i-am reintalnit dupa ani buni de zile, totul a decurs asa de firesc, ca si cum nu ne despartisem niciodata.Prieteniile adevarate si iubirea sincera indura trecerea timpului si departarea, oricat de mari ar fi ele, mult mai senin.

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

a treia si a patra, - de gigi2005 la: 30/05/2005 02:10:18
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
continuare la #51599, de gigi2005 la Fri, 27/05/2005 - 04:27

La liceu am avut o prietena; surori sa fi fost si nu ne intelegeam asa. Eram nedespartite...Tot acum am cunoscut si prima dragoste; iubire dureroasa cu fluturi in stomac, iubire de copii si adolescenti in acelasi timp...Prima mea iubire, pe care n-am uitat-o si n-o voi uita niciodata...
Formam un trio super, mai ales dupa clasa a 10-a cand "treapta" a despartit multi prieteni. Aveam incredere in prietenii mei cei mai buni, iubitul meu "C" si scumpa mea "A"...pana intr-o zi cand...
Era intr-o sambata si eram singuri la "C" acasa, invatzam pentru teza. Dintr-un caiet cade o notitza. O iau sa o pun la loc si vad scrisul lui "C" si numele lui "A" pe ea. Curiozitatea ma ardea... si am citit: "A" este dorinta mea. Eram in clasa a 12-a si eram prieteni de aproape 3 ani. Eram un cuplu cu traditie la un liceu bun din centrul Bucurestiului. Mai aveam putin pana la bac si prietenul meu era pe cale sa ma paraseasca pentru prietena mea cea mai buna...N-am mai vazut literele din carte...la teza am copiat cu nerusinare...l-am urat...Am jucat teatru prefacandu-ma ca nu stiu nimic. Devenisem un observator redutabil, cercetam si interpretam toate privirile si cuvintele...M-am mobilizat pentru bac, am intrat la facultate, a intrat si el, dar "A" nu a intrat. Eu am inceput cursurile el a plecat in armata. Despartirea a venit firesc, mi-a scris, nu i-am raspuns, mi-a scris iar si atunci i-am spus de toata framantarea si suferinta mea si de faptul ca ceea ce au facut ei se numeste iselaciune.
Atunci am aflat ca ea ii facea ochi dulci de mult, ca iesisera impreuna de multe ori fara mine, ca facusera dragoste (eu cu "C" nu am facut dragoste niciodata. E singurul meu regret in ceea ce-l priveste) ...
De atunci am inceput sa nu mai am incredere in oameni... si mai ales in prieteni. De fapt sunt singurele persoane care mi-au ranit sentimentele... Restul a fost pura intamplare.
#52273 (raspuns la: #52088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, nici nu as fi acceptat al - de my angel la: 02/06/2005 08:53:46
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Da, nici nu as fi acceptat altceva, lasand la o parte faptul ca pe el nu l-ar fi interesat... Despartirea lui de copil n-a fost grea, pentru ca nici macar n-a apucat sa se ataseze de el. Mai greu va fi cand va trebui sa explic copilului aceasta despartire, iar asta ma macina. Despartirea mea de el am acceptat-o, dar nu pot sa accept inca de ce a ales sa se desparta el definitiv de copil, in pofida faptului ca i-am oferit toate sansele sa aiba un rol in viata lui. Unele despartiri le provocam noi, altele sunt voia sortii sau a celor din jurul nostru...
#52774 (raspuns la: #52762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca... - de TeodoraPA la: 13/01/2006 11:38:12
(la: Relatia dintre doua relatii "serioase")
Fiecare dintre noi avem nevoie de cineva pentru ceva anume. E vorba de nevoi in orice tip de relationare intre doi oameni. in primul rand niciodata nu pornesti cu gandul la casatorie sau la nustiuce relatie imensa, de lunga durata, atunci cand incepi sa iesi cu cineva. Poate ca iti doresti asta, dar tot timpul astepti sa vezi ce va fi, ce urmeaza in continuare. Si e vorba de iesit in oras, de vorbit, de trait anumite chestii impreuna, dar nu neaparat de angajamente.

Eu am fost intr-o asemenea relatie. Tipul se despartise de prietena lui cu care fusese 3 ani si la 2 saptamani dupa am inceput sa iesim. Eu nu stiam de relatia respectiva si nici nu am aflat decat dupa vreo luna sau chiar mai mult. Dar nu m-a interesat. Am fost 5 luni impreuna, fara angajamente, fara suparari mari. Ne-am despartit ca asa a fost si fiecare si-a vazut de viata lui. Totusi, a fost o relatie frumoasa, si el mi-a facut mie mult "bine".

Cred ca conteaza foarte mult varsta la intrebarea ridicata de tine. La 20-25 de ani gandesti intr-un fel, peste 30 in alt fel si tot asa.
Sigur ca am citit comentariil - de C_N la: 12/02/2006 12:04:21
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Sigur ca am citit comentariile, dar trebuie subliniat.
Anumite caractere si tipuri de persoane au existat, exista si vor exista .
Am fost intrebat de fetita unor prieteni (copil de clasa a-6-a) daca am 'Codul lui Da Vinci ' ca vrea sa-l citeasca.
Am intrebat-o daca isi da seama ca are nevoie de niste cunostiinte ca sa inteleaga cat de cat ceva .
A raspuns ca vrea sa o citeasca ca asa este "cool" la ei la scoala sa citesti numai carti la care se face reclama pe panourile publicitare de la metrou !!!!!
Am ramas "interzis" si nu am mai zis nimic.
Asta se compara cu moda de acum (este putin in afara subiectului) ca in loc de geanta, sacose, punga de plastic , fetele "marfa" sa care dupa ele tot timpul pungi pentru cadouri.
Asistam la dezintegrarea bunului simt si noi , cei de o anumita varsta nu avem de facut decat sa "ne uitam in alta parte" si sa ne refugiem in lectura.
Am sa recitesc a n-a oara "Salky and copany" si nu are sa-mi pese.......
#105314 (raspuns la: #105027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pot spune ca... - de anca_si-atat la: 19/05/2006 21:08:29
(la: .)
aici e vorba si de compatibilitate.eu m-am despartit de prietenul meu si el de mine,nu pentru ca ne-am fi certat sau nu m-ar mai fi iubit el,ci pentru ca nu reuseam sa oferim ceea ce fiecare astepta din partea celuilalt.cu regret o spun ca,desi exista iubire,s-a risipit in timp...vorbeam limbi diferite,mergeam pe strazi paralele.practic,ne chinuiam amandoi sa ajungem pe aceeasi linie,n-a fost vorba de incapatanare sau alte chestii....dar uneori,oricat ai incerca,nu ai cum sa il "auzi" pe cel de langa tine....ramane ca un cantec mut.
#122971 (raspuns la: #121588) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Timpul este ca un fluviu, noi doar stropi in apa lui - de cosmacpan la: 23/01/2008 09:04:13
(la: Ce fel de viitor ne dorim pentru copii noştri? )
Setul de valori, de cele mai multe ori se stabileste acolo unde copilul se simte iubit si apreciat. Lupta-te nu sa-i oferi copilului tau totul ci sa-l faci sa se simta bine in pielea lui, sa se aprecieze, sa-si castige respectul de sine si increderea. ajuta-l sa invete sa iubeasca tot ce este in jurul sau. e bine sa fi parintele copilului tau dar si mai bine este sa fi prietenul copilului tau.

Unui copil ii poti spune:
-Hai fuga, incalta-te sa mergem ca intarzii la scoala; sau
-Hai sa mai stam cinci minute, soarele tocmai isi face baia de seara...
-Hai ma mama, adica ce ma, desteapta aia de Popeasca a putut sa ia doi de 10 si tu nu? sau
-Nu stiu sa-ti fac tema de casa, dar impreuna poate ca vom reusi sa scoatem o compunere buna...tu-mi spui cum ar fi mai bine si incerc sa vad daca-i asa...

Seara la culcare, cele 15-20 de minute, in care va spuneti povesti unul altuia, sau in care ii citesti o poveste, seara de seara, va deveni parte din el...
Ce ar fi daca la o "alergare" prin parc i-ati arata copilului cum sa faca tumbe in iarba? sau roata? cum ar fi daca la o dulce plimbare ati incerca sa povestiti si sa potriviti fabulosul peste vraja parcului?

Intre firescul unui om si actele de bravura este oarece distanta
Joaca inseamna colectivitate si socializare, ori colectivitatea trebuie gasita sau inchegata...unui copil trebuie sa-i oferi cat mai multe posibilitati=oportunitati pentru a avea de unde alege...ajuta-l sa-si cladeasca puterea de discernamant...

Gluma:
-Mama, ce inseamna fut?
-nu stiu mama, da hai sa cautam in dictionar...
-pai aici nu este scris...
-inseamna ca ori nu se foloseste, ori este dintr-o alta limba...

"ce fel de viitor vă doriţi pentru copii voştri?"
eu nu mi-am dorit si nu-mi doresc altceva decat sa stie sa aleaga, sa poata sa se bucure si ceea ce face sa faca cu placere si din pasiune...iar eu o sa ma bucur

"aş vrea să ştiu...voi ce faceţi pentru ca micuţii voştri să nu uite să fie copii?"
am citit in fiecare seara, am spus povesti la fiecare plimbare si am fost in castelul Zmeului, al Ilenei...m-am jucat impreuna cu ele...si da, am mancat impreuna floare de salcam...

"e bine să le punem tastatura şi mouse-ul în mână de mici sau nu?"
e bine sa-i ajuti sa se descopere...

"îndepărtându-i oare de tehnologie nu îi obligăm să facă un pas în spate în faţa viitorilor lor colegi de şcoală? nu le luăm un as din mânecă?"
sa inteleg ca in viitor nu vor mai fi pictori, scriitori, ingineri constructori? nu vom mai avea giuvaiergii? regizori? inventatori? zidari?

"e bine să vrem să îi învăţăm "n" limbi străine, "n" lucruri doar pentru ca să ştie dinainte sau doar pentru ca să nu rămână în urmă?"
Un copil poate fi dus la muzeu, poate fi dus la un concert, poate fi dus la un film, poate fi dus in parc, poate fi dus la birou...dar nu numai dus...lasat sa caute si sa aleaga singur...apoi incurajat...

Timpul o sa aiba intotdeauna 24 de ore intr-o zi, depinde daca inveti sa ti-l faci prieten sau dusman...violenta exista important este daca o accepti sau o detesti...vulgaritatea exista, depinde daca o lasi sa te cuprinda sau iti stergi pantofi de fiecare data...frica, da frica, este omniprezenta, este parte din tine, las-o sa-ti fie prietena, n-o inghesui, n-o izola...ea te poate ajuta sa te croiesti mai altfel...mai bun...
*** - de maan la: 14/03/2008 13:32:56
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)
eu sunt cu prietenul meu de 9 ani ne-am hotarat sa ne mutam singuri in apartamentul parintilor lui deoarece ei lociuesc la tara si noi locuiam in bucuresti tot impreuna dar ne-am hotarat sa ne mutam in apartamentul parintilor lui. problema este ca ei vin din 2 in 2 saptamani si pe mine ma deranjeaza chestia asta vin in vizita de vineri pana duminica. intre noi au aparut dicuti ca mie nu imi convine si nu stiu ce sa fac. el atot incercat sa le zica pe ocolite dar ei tot vin.
dati-mi si mie un sfat ca nu stiu ce sa fac ca noi ne certam de fiecare data intre noi si nu stiu ce sa fac m-am gandit ca sa ne despartim dar il iubesc ff mult si el zice tot timpul ca nu are ce sa faca.

va rog din suflet ajtati-ma!


cred ca esti lejer imatura daca ai ajuns sa te gandesti sa te desparti de prietenul tau fiinca parintii lui vin in vizita de doua ori pe luna in casa pe care v-au pus-o la dispozitie.
ai scapat probabil de plata unei chirii considerabile, da' nu esti dispusa la niciun compromis ...iar daca-i sa judecam la rece, tu esti musafir acolo, nu ei, fiindca oamenii vin la ei acasa.

corect ar fi sa faci legea la tine-acasa.
si, nici atunci n-o faci de capul tau, ci tinand cont de preferintele partenerului de viata.

nu-i place ca vin pe capul vostru?
mutati-va-napoi cu chirie si fiti gata sa platiti pretul.
nu uita ca atata vreme cat esti cu el vei fi si cu ai lui si ca trebuie sa respecti asta si sa cauti sa convietuiti decent.
#293015 (raspuns la: #293006) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buna - de drecko la: 25/03/2008 13:33:50
(la: Blesteme)
Mi sa intamplat o chestie ciudata si as vrea sa stiu parerea voastra . Anul trecut inainte cu fix o sapt inainte de ajunu craciunului am intrat in spital. La fix o sapt (in noaptea ajunului) am intrat in acelasi pat de la urgente cu 41 febra . In data de 3 ianuarie 2008 am avut un accident de masina si bineinteles acelasi pat de la urgenta . Iar in 10 ianurie m-am despartit de prietena desi stiu sigur ca ma iubeste. Ce mi se pare ciudat e ca inainte sa se intample toate astea ea (fosta prietena) mia zis ca relatia noastra parca e blestemata si ca ma iubeste mult si nu poate sa stea cu mine.Deci din momentu in care am hotarat sa ma despart de ea nici macar o unghie nu ma durut. Si toate treburile au inceput sa se strice la inceputu lunii decembrie 2007 .Voi ce parere aveti?
#295997 (raspuns la: #286286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
camera oglinzilor - de zaraza sc la: 21/08/2008 10:03:12
(la: ce parere aveti despre sexul la 15 ani ? (fata avand 15 ani))
Nu e vorba numai de protectie. Citeste de doua ori ce s-a scris pe conferinta asta. Organismul e inca tanar si e foarte vulnerabil pana la 16 ani, varsta stabilita de medici, nu stiu cum, dar sa zicem ca statistic fetele care pana la 16 ani si-au inceput viata sexuala, sunt mai predispuse la cancer genital.

Pe de alta parte, capacitatea mai redusa de a cunoaste oamenii, le face vulnerabile la tot felul de indivizi. Fetele care se despart de prieteni sufera mai mult decat cele care nu au mers pana la capat, ca sa zicem asa...

Ruperea himenului e si o poarta deschisa spre microbi, mult mai mult decat a fost pana atunci. Prezervativul trebuie folosit corect, conform indicatiilor din prospect. Trebuie sa fie de calitate si in termen de garantie. Nu luat de la orice taraba.

#335258 (raspuns la: #335005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gigi200? - fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma apar s - de horiatu la: 27/06/2005 00:21:32
(la: adolescenta....)
E usor sa dai cu barda, dar raspunzi unui suflet chinuit care ti-a cerut ajutorul si nu s-o pui la zid sa sa o bati cu pietre!
Despre ce hormoni vorbesti la un barbat cu nevasta, copil si amanta?!?
Sau e vorba de amanta? Nu - fata e indragostita lulea si nu o catea in calduri. Accidente se mai intampla...
"Nu esti prima si nu vei fi ultima cu care isi insala nevasta" - prima nu e, caci e prietena ei! Important e ca n-a ajuns si n-ar trebui sa ajunga in lantul de mai sus, ba poate isi ajuta si prietena sa nu fie un cap de lantz asa de nenorocit.
Nu e nimic grav cand o femeie fura barbatul alteia - e competitie. Iar la femei, competitia e mai acerba intre prietene. Stiintific se cunoaste destul de putin si ramane o mare enigma ce le opreste pe prietene sa nu-si scoata ochii una la alta. Probabil cauta metode mai subtile...
Si nici n-avem date suficiente sa-l infieram pe sotul necinstit - poate ar avea si el avocatul lui.
E grav insa cand la misloc este un copil. De-a lungul anilor, tatal va uita din ce in ce mai mult dragostea oarba (poate adevarata acum), si in el se va re-naste dragostea pentru fiul sau. Vor fi lupte lungi intre mama si tatal despartiti, iar intrusa nu va putea lupta decat de pe margine cu sentimente fatarnice si necredibile. Nu va fi bine pentru nimeni, si pacatul de a desparti copilul de tata si de mama nu trebuie sa si-l asume nimeni!
#56879 (raspuns la: #56875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: