comentarii

despartire dureroasa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
are sens... - de Andre29 la: 10/12/2005 10:40:12
(la: Povestiri fără sens - Mai eşti?)
pentru fiecare din noi altul... poate fi vorba de o iubire platonica, de o despartire dureroasa, de o veche prietenie transformata in timp in mai mult.... parafrazand... poate ca sensul e in ochii cititorului....


__________
"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
pt Cri Cri.. - de sinival la: 11/08/2006 19:59:45
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
De obicei,cand doi oameni se despart dureros, acest lucru se datoreaza racelii,detasarii unuia dintre parteneri...am numit extrema cealalta "partea vatamata" din toata idila asta,adik cel in care se loveste cu gheata celuilalt..:desi tu vrei sa-i mai vorbesti ea te ignora..desi la tine tine e soare la ea ploua,desi tu o visezi tot timpul ..ei ii esti doar o intamplare, desi continua sa te minta frumos..minciuna ei e adiere,e ea atunci cand o cunosti cel mai bine..
si atunci cand te afli de partea asta,,iar celalalt continua sa te umileasca,dulce ce-i drept..ai parte de un zbucium interior(destul de puternic,in cazul meu) pe care-l numesc Durere..o durere personalizata,un virus impertinent ce continua si continua sa te bantuie,sa te innece..
#138599 (raspuns la: #138283) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
philo - de Baby Mititelu la: 10/08/2009 18:32:29
(la: Prietena Domnului Arhitect Daniel Alexandrovici)
Doamna "taur" nu e maleabila si nu se potriveste cu domnul "balanta" decat in cateva puncte neesentiale. Lasand jocul astrologic, dupa divort ori dupa o despartire dureroasa e foarte putin probabil sa-ti "refaci viata". Nu spun imposibil. Trebuie sa treaca mai intai o buna perioada de vreme in care sa ramai singur, singura, cu tine insuti, insati. Sa intelegi exact ce s-a intamplat, sa te refaci. Daca incepi aproape imediat o alta relatie, mai mult ca sigur ca o vei rata. Deci, dincolo de zodii, oamenii acestia se vor desparti. Nu-i leaga nimic si nimeni. Gresesc sau ii cunosti si stii si finalul? :) Sa nu-mi spui ca tu esti domnul "balanta"!!!
#470450 (raspuns la: #470447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despartirea si durerea - de andrusca la: 18/03/2005 14:18:12
(la: Durere)
Sa ranesti este foarte usor, sa ierti pe cel care te-a ranit......spune mult despre sufletul si caracterul persoanei care are puterea de a ierta.....
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau ........viata lor a fost o iluzie.....
#39783 (raspuns la: #39378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESPARTIREA CEL MAI GREU MOMENT DE TRECUT - de (anonim) la: 14/03/2005 09:47:52
(la: Durere)
DESPARTIREA INTRADEVAR ESTE CEEA MAI GREU DE SUPORTAT CAND STII CA TOT CE AI AVUT MAI SCUMP PE LUMEA ASTA SA PIERDUT SI ACUM AI RAMAS DOAR CU AMINTIRILE.IN ACEASI SITUATIE SUNT SI EU AM RANIT PERSOANA IUBITA DAR EA NU POATE SA IERTE ATUNCI UNDE E IUBIREA.VOM DECLARA RAZBOI SINGURATATII.UNII NU STIU CE INSEAMNA DUREREA SI SUNT MULTI.CU DRAG JUSTIN
mantuire prin durere? - de sanjuro la: 08/10/2003 03:48:53
(la: Sarbatoarea Sf.Parascheva, protectoarea Iesilor)
In primavara, in drum spre Siret, grabindu-ma spre dulcea Bucovina unde-mi petrec de la o vreme Sarbatorile de Pasti, am trecut prin Suceava. In apropierea orasului se afla o bisericuta ridicata pe o movila, la care se ajunge coborand o panta abrupta. Cei ce vin sa se roage aici, coboara in vale, si apoi urca movila in genuchi, pentru ca se spune ca aceluia care face penitenta, i se vor ierta pacatele...
Maintuire prin durere? Imagini dintr-un ev intunecat...Pe cine vrem sa pacalim? Atat raiul cat si iadul se afla pe pamant...Crampeie din fiecare ni se azvarla din cand in cand.

sanjuro
Eugenia - de sergiu la: 10/11/2003 16:59:49
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Mi se pare o intrebare extraordinara.
Septembrie 1977:
Ne intorceam de la munca 'voluntara'(culesul porumbului).
Eram baieti din anul 3 la ASE, intre vagoane de tren, obositi, ne-rasi, destinzindu-ne facind glume, fericiti ca ne intoarcem acasa.
Am observat o gagica misto din anul unu, fumind o tigara si uitindu-se la mine. Dragoste la prima vedere. Am invitat-o sa vina linga noi si i-am oferit o eugenie, pe care a acceptat-o.
Dati imaginea cu repezitorul prin luni de intilniri zilnice, ameteala dragostei si durerea buzelor de atitea sarutari pasionate, fuga spre vest, departarea, mii de scrisori, multi ani de despartire, in sfirsit revederea in vest, casatoria, copilul.
Acum sintem inca indragostiti, la zece mii de kilometrii de unde am 'spart gheata'... cu o eugenie.
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

Eu stiu ca durerea te-nvata si-ti da glas - de Alice la: 16/12/2003 03:45:50
(la: Cele mai frumoase poezii)
Adevarata durere nu-i muta niciodata.
Cu Blaga (si-adesea cu-n evreu batran), eu ma duc in cer si, cand cobor, mi-nchipui c-am zburat.
Nu-i zbor mimat ...sunt oameni care nici nu stiu ce-i zborul...
eu l-am gustat, in coborare.

Multumesc pentru cum si mai ales pentru ce-ai scris, M.Pamfilie.
Ma voi ruga ...statuile sapate-n aer, tot monumente-n nemurire sunt.
#6656 (raspuns la: #6521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
Din ziarul "Viata noastra" - de anita47 la: 25/04/2004 10:12:04
(la: Turism in Israel)
׳‚Nu poti fugi de soarta׳‚


Interviu cu Petre Sabau, fratele lui Mihai Sabau, ucis In dublul atentat de la Tel Aviv

Duminica 5.1.2003. Ora 18.30. Vechea Tahana Mercazit din Tel Aviv. Orasul este zguduit de doua explozii susccesive, care-i Ingrozesc pe locuitori. Speriati, tipInd, femei, copiii si barbati Incep sa fuga spre capatul strazii Nave Saanan. Prins de multime, resimtind Inca suflul ultimei explozii, decid sa merg Inainte, spre locul atentatului, de care ma desparteau doar trei, patru minute de mers pe jos. Pasind printre cioburi de vitrine, intru In zona Intunecata deodata a acelei portiuni din Nave Saanan, unde se petrecuse drama. Peste tot sInt Imprastiate corpuri, unele Incremenite, altele zbatIndu-se. CItiva oameni speriati Incearca sa vina In ajutorul victimelor. Merg ca un automat, In timp ce linistea mortii Imi patrunde In suflet. Ochi sticlosi, Incremeniti In fixitatea mortii, mIini Intinse a ruga, In timp ce buzele murmura cuvinte care nu se aud, dar care dor prin mutenia lor, corpuri tIrIndu-se spre un tel necunoscut si neInteles si In final, imaginea care-mi va ramIne In veci Intiparita In memorie: o bucata de picior InsIngerat aruncat de suflul exploziei In mijlocul strazii si barbatul care-l pierdu-se privind Inmarmurit la ceea ce-i apartinuse cIndva. Alunec. Privesc In jos si simt nevoia sa ma sprijin de ceva pentru a nu ma prabusi: calcam pe bucati de carne si mici baltoace de sInge. Dar In jurul meu nimic solid nu a rezistat. Totul este prabusit. Inclusiv eu. PlIng In durerea sufletului meu. Cu priviri Ingrozite, oamenii de ordine de Indeparteaza pe cei care eram In picioare. Exista Inca teama unei noi explozii. Sirenele salvarii rup In bucati linistea mortii. Viata, sub chipul sanitarilor, InfrInge tenebrele. Cele din atmosfera, dar nu si pe cele din fiinta noastra, neputincioasa In fata absurdului.
Poate, atunci, In noaptea de cosmar, printre trupurile prabusite lk-am vazut si pe cel al lui Mihai Sabau. Nu voi sti niciodata. Asa cum nici el nu a stiut ca simpla dorinta de a-si ajuta familia printr-o munca cinstita se va sfIrsi atIt de tragic, sfIrtecIndu-l In gestul nebun a doi pusti palestinieni fanatici, pentru care viata lor si a celorlati nu valoreaza nimic.
Se va termina cIndva cosmarul israelian?
Sa ascultam parerea unui suflet zdrobit, care, cu glas tremurInd, Inecat de lacrimi, se Inclina In fata sortii.

Nando Mario Varga (N.M.V.): Cum va simtiti?
Petre Sabau (P.S.): SInt sub stare de soc. Nu-mi vine Inca sa credײ¹Nu poti fugi de soartaײ¹
N.M.V.: CInd s-a petrecut drama erati Impreuna cu fratele dvs?
P.S.: Nu. Din fericireײ¹
N.M.V.: Dar sotia lui?
P.S.: Nu, nici ea nu era cu el. Il astepta acasa. Ei nu lucrau Impreuna.
N.M.V.: Mihai se afla In vechea Tahana Mercazit dintr-un motiv anume sauײ¹
P.S.: Acesta era drumul lui zilnic, pentrua veni acasa dupa Incheierea zilei de munca. In seara aceea a IntIrziat foarte mult. Ingrijorata sotia l-a sunat la telefonul celular, dar acesta suna In gol, fara ca nimeni sa raspunda. Cumnata mea a apelat la mine. Stiam deja de atentat. Am sunat si eu, si Intr un tIrziu mi-a raspuns o persoana straina. Cred ca un politist, care mi-a spus ca a gasit telefonul pe jos. Tor el mi-a spus ca are senzatia ca s-a IntImplat ceva rau. Astfel am ajuns la spitalul Ihilov, unde am aflat ca Mihai murise.
N.M.V.: A decedat imediat In momentul exploziei?
P.S.: Nu. Din cIte am Inteles, cInd a ajuns la spital Inca traia. La scurt timp Insa a decedatײ¹E greu. E tare greu!
N.M.V.: Cum s-au comportat oficialitatile cu dvs. si cu sotia fratelui dvs?
P.S.: Foarte bine. Mai ales cei de la firma ne-au fost de un mare ajutor. La fel si Ambasada Romaniei In Israel. Nu am avut deloc probleme. Dimpotriva.
N.M.V.: Acum, dupa un al treilea atentat provocat In acest loc, credeti ca teroristii Ii vizeaza In mod direct pe muncitorii straini?
P.S.: Cred ca sInt vizati toti cei care traiesc In Israel. Evrei sau neevrei. Ei nu vor sa Inteleaga ca am venit din nevoie, ca sa cIstigam un ban cinstit. Si nimeni dintre noi nu i-a locul de munca al nimanui.
N.M.V: Dupa atIta timp petrecut In Israel, acum cInd cunoasteti modul de a gIndi al israelienilor, dar si a palestinienilor, considerati ca va fi pace In regiune?
P.S.: Nu cred ca o sa fie liniste niciodata. Palestinienii nu o sa cedeze niciodata. Ei nu gIndesc ca noi, ceilalti oameni.
N.M.V.: Veti pleca In Romania cu trupul neInsufletit al fratelui dvs. Veti reveni In Israel?
P.S.: BineInteles!
N.M.V.: Nu va este frica?
P.S.: Nu! M-am obisnuit. In primul an mi-a fost greu ce-i dreptײ¹
N.M.V.: Dupa dramatica experienta pe care ati trait-o, ce le veti spune romanilor care vor sa vina sa lucreze In Israel?
P.S.: Nu i-asi sfatui nici sa vina, dar nici sa nu vina. Fiecare sa faca dupa cum doreste, dar sa stie la ce vineײ¹
N.M.V.: Va rog sa-mi permiteti ca In numele conducerii concernului ׳‚Eran Reut׳‚, ziaristilor, colaboratorilor si al tuturor cititorilor cotidianului ׳‚Viata Noastra׳‚ sa va exprim durerea pe care o resimtim fata de pierderea fratelui dvs, al celuilat roman ucis In acest atentat, gIndul bun pentru toti ranitii si pentru familiile celor decedati. Dumnezeu sa-i odihneasca In pace!
P.S.: Va multumesc tuturor In numele meu, al sotiei si copilului lui Mihai. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi toti!

Interviu realizat de NANDO MARIO VARGA


Nota redactiei:
Printr-un telefon primit la redactie, conducerea firmei la care lucreaza Petre Sabau, ne-a informat ca niciodata Mihai Sabau nu a afirmat ca ׳‚nu prea i-a placut In Israel׳‚,, precum a reiesit dintr-un interviu acordat de fratele sau presei israeliene. Dimpotriva.(N.M.V.)















׳‚Nu poti fugi de soarta׳‚


Interviu cu Petre Sabau, fratele lui Mihai Sabau, ucis In dublul atentat de la Tel Aviv

Duminica 5.1.2003. Ora 18.30. Vechea Tahana Mercazit din Tel Aviv. Orasul este zguduit de doua explozii susccesive, care-i Ingrozesc pe locuitori. Speriati, tipInd, femei, copiii si barbati Incep sa fuga spre capatul strazii Nave Saanan. Prins de multime, resimtind Inca suflul ultimei explozii, decid sa merg Inainte, spre locul atentatului, de care ma desparteau doar trei, patru minute de mers pe jos. Pasind printre cioburi de vitrine, intru In zona Intunecata deodata a acelei portiuni din Nave Saanan, unde se petrecuse drama. Peste tot sInt Imprastiate corpuri, unele Incremenite, altele zbatIndu-se. CItiva oameni speriati Incearca sa vina In ajutorul victimelor. Merg ca un automat, In timp ce linistea mortii Imi patrunde In suflet. Ochi sticlosi, Incremeniti In fixitatea mortii, mIini Intinse a ruga, In timp ce buzele murmura cuvinte care nu se aud, dar care dor prin mutenia lor, corpuri tIrIndu-se spre un tel necunoscut si neInteles si In final, imaginea care-mi va ramIne In veci Intiparita In memorie: o bucata de picior InsIngerat aruncat de suflul exploziei In mijlocul strazii si barbatul care-l pierdu-se privind Inmarmurit la ceea ce-i apartinuse cIndva. Alunec. Privesc In jos si simt nevoia sa ma sprijin de ceva pentru a nu ma prabusi: calcam pe bucati de carne si mici baltoace de sInge. Dar In jurul meu nimic solid nu a rezistat. Totul este prabusit. Inclusiv eu. PlIng In durerea sufletului meu. Cu priviri Ingrozite, oamenii de ordine de Indeparteaza pe cei care eram In picioare. Exista Inca teama unei noi explozii. Sirenele salvarii rup In bucati linistea mortii. Viata, sub chipul sanitarilor, InfrInge tenebrele. Cele din atmosfera, dar nu si pe cele din fiinta noastra, neputincioasa In fata absurdului.
Poate, atunci, In noaptea de cosmar, printre trupurile prabusite lk-am vazut si pe cel al lui Mihai Sabau. Nu voi sti niciodata. Asa cum nici el nu a stiut ca simpla dorinta de a-si ajuta familia printr-o munca cinstita se va sfIrsi atIt de tragic, sfIrtecIndu-l In gestul nebun a doi pusti palestinieni fanatici, pentru care viata lor si a celorlati nu valoreaza nimic.
Se va termina cIndva cosmarul israelian?
Sa ascultam parerea unui suflet zdrobit, care, cu glas tremurInd, Inecat de lacrimi, se Inclina In fata sortii.

Nando Mario Varga (N.M.V.): Cum va simtiti?
Petre Sabau (P.S.): SInt sub stare de soc. Nu-mi vine Inca sa credײ¹Nu poti fugi de soartaײ¹
N.M.V.: CInd s-a petrecut drama erati Impreuna cu fratele dvs?
P.S.: Nu. Din fericireײ¹
N.M.V.: Dar sotia lui?
P.S.: Nu, nici ea nu era cu el. Il astepta acasa. Ei nu lucrau Impreuna.
N.M.V.: Mihai se afla In vechea Tahana Mercazit dintr-un motiv anume sauײ¹
P.S.: Acesta era drumul lui zilnic, pentrua veni acasa dupa Incheierea zilei de munca. In seara aceea a IntIrziat foarte mult. Ingrijorata sotia l-a sunat la telefonul celular, dar acesta suna In gol, fara ca nimeni sa raspunda. Cumnata mea a apelat la mine. Stiam deja de atentat. Am sunat si eu, si Intr un tIrziu mi-a raspuns o persoana straina. Cred ca un politist, care mi-a spus ca a gasit telefonul pe jos. Tor el mi-a spus ca are senzatia ca s-a IntImplat ceva rau. Astfel am ajuns la spitalul Ihilov, unde am aflat ca Mihai murise.
N.M.V.: A decedat imediat In momentul exploziei?
P.S.: Nu. Din cIte am Inteles, cInd a ajuns la spital Inca traia. La scurt timp Insa a decedatײ¹E greu. E tare greu!
N.M.V.: Cum s-au comportat oficialitatile cu dvs. si cu sotia fratelui dvs?
P.S.: Foarte bine. Mai ales cei de la firma ne-au fost de un mare ajutor. La fel si Ambasada Romaniei In Israel. Nu am avut deloc probleme. Dimpotriva.
N.M.V.: Acum, dupa un al treilea atentat provocat In acest loc, credeti ca teroristii Ii vizeaza In mod direct pe muncitorii straini?
P.S.: Cred ca sInt vizati toti cei care traiesc In Israel. Evrei sau neevrei. Ei nu vor sa Inteleaga ca am venit din nevoie, ca sa cIstigam un ban cinstit. Si nimeni dintre noi nu i-a locul de munca al nimanui.
N.M.V: Dupa atIta timp petrecut In Israel, acum cInd cunoasteti modul de a gIndi al israelienilor, dar si a palestinienilor, considerati ca va fi pace In regiune?
P.S.: Nu cred ca o sa fie liniste niciodata. Palestinienii nu o sa cedeze niciodata. Ei nu gIndesc ca noi, ceilalti oameni.
N.M.V.: Veti pleca In Romania cu trupul neInsufletit al fratelui dvs. Veti reveni In Israel?
P.S.: BineInteles!
N.M.V.: Nu va este frica?
P.S.: Nu! M-am obisnuit. In primul an mi-a fost greu ce-i dreptײ¹
N.M.V.: Dupa dramatica experienta pe care ati trait-o, ce le veti spune romanilor care vor sa vina sa lucreze In Israel?
P.S.: Nu i-asi sfatui nici sa vina, dar nici sa nu vina. Fiecare sa faca dupa cum doreste, dar sa stie la ce vineײ¹
N.M.V.: Va rog sa-mi permiteti ca In numele conducerii concernului ׳‚Eran Reut׳‚, ziaristilor, colaboratorilor si al tuturor cititorilor cotidianului ׳‚Viata Noastra׳‚ sa va exprim durerea pe care o resimtim fata de pierderea fratelui dvs, al celuilat roman ucis In acest atentat, gIndul bun pentru toti ranitii si pentru familiile celor decedati. Dumnezeu sa-i odihneasca In pace!
P.S.: Va multumesc tuturor In numele meu, al sotiei si copilului lui Mihai. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi toti!
Interviu realizat de NANDO MARIO VARGA


Nota redactiei:
Printr-un telefon primit la redactie, conducerea firmei la care lucreaza Petre Sabau, ne-a informat ca niciodata Mihai Sabau nu a afirmat ca ׳‚nu prea i-a placut In Israel׳‚,, precum a reiesit dintr-un interviu acordat de fratele sau presei israeliene. Dimpotriva.(N.M.V.)

























#14496 (raspuns la: #14458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
and the ways of living - de Belle la: 18/05/2004 18:43:07
(la: Despre viata si moarte)
ozzy,

e usor sa accepti viata cand descoperi ca sunt atat de multe de facut, si moartea o voi accepta caci ce altceva voi putea face ..dar tot imi va fi frica de ea. poate frica nu e cuvantul potrivit dar nu gasesc un sinonim mai bun ca sa exprim ceea ce simt fata de moarte.

sunt de acord ca nasa ta e acum intr-un loc unde nu mai simte durerea si suferinta datorate bolii... cred ca asta e singura mangaiere cand ne despartim de cei dragi ...si cred/sper ca si bunicile mele sunt bine unde sunt (doar pe una am cunoscut-o si si pe-aceea foarte putin)

subiectul e natural intr-adevar, dar spun ca e macabru pentru ca este mult mai usor si placut sa vorbesti despre viata... besides nu sunt o fire prea "filozofica" din pacate ;) .. poate ca sunt lasa, poate ca mi-e mai usor sa fiu lasa, poate nici eu nu stiu defapt adevaratul motiv.

am banuit ca ceea ce-a spus Crazy Horse se situa intr-un alt context, eu nu am facut decat sa "translatez" la prezent, prezentul MEU, si pentru moment, in lipsa unei amenintari reale, for me no day is a good day to die, to the contrary, wish there are enough days for me to live and accomplish what I have to.

am citit cu foarte mare atentie tot ce ai scris... teama imi va fi mereu dar la momentul de cumpana voi incerca sa-mi reamintesc cantecul razboinicului...

:)
#15579 (raspuns la: #15575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai departe - de mircios la: 19/05/2004 16:32:17
(la: Groapa)
***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!
totusi viata.... - de cosmacpan la: 23/09/2004 18:54:56
(la: Cine conduce lumea?)
« Cine conduce lumea? Unde se iau deciziile care guverneaza vietile a miliarde de oameni? »
Cu nepretuitul dar al nesimtirii care se ascunde sub masca bonomiei as vrea sa intreb : este mai important sa stim « cine conduce lumea ? » sau « cum este condusa lumea ?» pentru ingustimea plajei unde se balaceste IQ-ul meu recunosc ca nu mi-a fost de nici un ajutor faptul ca am stiut cine conduce Romania in ultimii 30 de ani traiti constient, cine conducea fiecare stat din Europa sau care au fost presedintii USA. Care au fost liderii sovietici si acum rusi dar toate astea nu ma incalzesc cu nimic. Se pot face alegeri planetare ca sa-mi aleg reprezentantul ? Se poate face opinie separata privind societatea in care vreau sa traiesc ? Daca vorbesc mult si fara rost ma asculta cineva ? Va avea ziarul vanzare mai mica daca eu marturisesc ca nu stiu/stiu daca Ceausescu a fost sef de loja Masonica sau nu ? David, pe campul de lupta spune « Goliat este atat de mare incat nu am cum sa ratez » si l-a lovit. Dar ce te faci cand nici macar nu sti daca ai un inamic sau mai multi, si ce te faci cand din nestinta dai dimensiuni sporite sau chiar de « Dumnezei » acelor ce « din umbra » conduc lumea ? Cine poate trasa o linie despartitoare intre manipulare si motivare, cine se poate opune mesajelor subliminale ? cine se poate opune chimizarii excesive si otravirii ? cine stie ce respiram, ce bem, ce mancam ? cine ne poate arata unde este adevarul ? Si de ce ar face-o ? Cine poate controla industria farmaceutica si unde este limita dintre : drog/anabolizant/medicament ? cine controleaza practicile voo-doo, cine pazeste samanii, magii si oficiantii sa-i depisteze pe cei albi si pe cei negri ? Cine altcineva decat Dumnezeul meu ma poate apara de tot ce inseamna agresiune exterioara ? O vorba spune ca « cineva te vrea ingenunchiat si acela nu este Dumnezeu ». Raman la credinta ca numai inauntrul meu pot gasi oaza de liniste plina de raspunsuri la intrebarile puse si nepuse. Incerc sa fac un bine, Dar stiu ca este greu, Gasesc sprijin in mine, Cu mine-i Dumnezeu. Mi-e frica si mi-e teama, durerea o cunosc, Dar fara toate acestea, Mai are viata rost ?

fie si numai atat.... - de cosmacpan la: 23/09/2004 18:59:21
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Ca orice om cu socoata o pornesc la drum cu dreptul (dreapta bat-o vina este singura alegere optiune profitabila, incepand cu Noul Testament si sfarsind cu politica asta penibila care ne imparte si ne desparte mai rau decat judecata finala). Deci ce este de spus la titlu ? Acest sentiment poate fi mai taios ca o raza laser sau uneori nu atinge nici macar stirbenia pietrei cioplite. Depinde de cat de intensa este trairea. Indiferent de varsta atunci cand sentimentul de culpabilitate te sufoca (puteam sa fac mai multe pentru copii, pentru mine, pentru sotie, pentru sot, pentru mine, pentru parinti…..pentru mine….) sau (de ce nu am facut-o mai devreme) sau DE CE EU ??? atunci intervine si omniprezentul sentiment al ratarii care se inalta semet pe starea de neancredere si nemultumire traite de fiecare. Si totul nu tine decat de o perspectiva de un punct de vedere, caci nemultumirea poate fi perceputa ca « razboiul civil intern » sau ca » pana aici, imi ajunge, m-am saturat » si aceasta rabufnire trebuie dirijata ca un suvoi pentru « a invarti roata morii » caci lasata la voia intamplarii se poate pierde, transformasndu-se intr-o zona mlastinoasa a automultumirii sau autopacalirii de sine. De cele mai multe ori aceasta optiune ne este sugerata chiar de cei din jur care nici ei nu accepta schimbarea, modificarea statusului si de aceea nu pot gandi ca tu vei dori asa ceva. Deci daca te lasi convins de « hotii de vise » risti sa ramai prizonierul lipsei de perspectiva. Iar fara perspectiva te poti considera mort sau « ratat ». Mai bine gresesti luand o decizie nesatisfacatoare dacat sa « zaci » asteptand. Nimeni si nimic nu-ti poate lua locul, caci asa cum spune cineva, Dumnezeu joaca o partida de sah cu fiecare ; el face prima mutare si asteapta sa vada ce faci tu. De raspunsul tau depinde continuarea jocului. Si trebuie sa ne aducem mereu aminte ca Dumnezeu nu face lucruri inutile, dar ca fiecare isi poate spori valoarea. Deci ce inseamna a rata ? a gresi ? esec ? a pierde ? Pierzi o batalie dar castigi un razboi. Esecul este puntea spre reusita. Greseala inseamna ca ai incercat, deci mergi mai departe. Caci nu cel care face greseala dupa greseala este un ratat (din greseli inveti, chiar daca este dureros) ci cel care refuza sa mai continue. Care se opreste si balteste. Caci rostul unui rau este sa strabata lumea si sa ajunga la mare aratandu-i si spunandu-i acesteia cat de frumoasa este lumea si « viata » si aruncandu-se sfarsit de « umblet » in bratele primitoare ale « mortii ». Caci este bine ca toata viata sa fii un rau, iar cand vine marea clipa a trecerii pragului sa nu regreti ca devii mare.
In viitor continuarea

Am o problema dureroasa?... I - de Horia D la: 05/10/2004 23:40:59
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
Am o problema dureroasa?... Iau oxycotin

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
E foarte dureros ceea ce pove - de gabriel.serbescu la: 26/10/2004 21:30:00
(la: Sa mori in Romania, azi)
E foarte dureros ceea ce povestiti.
Si e foarte trist sa vezi cum chiar medicina, sau sinonimul solidaritatii umane, e terfelita.
Nu am cunostinta de nici un alt sistem social in care oamenii sa se dispretuiasca intratat pe cat o facem noi, romanii, care sa dispretuiasca in definitiv tot ceea ce poate insemna demnitate. Poate rusii...

... - de Axel la: 28/10/2004 15:14:19
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Am avut o discutie cu Hypatia, in particular, pe tema a ceea ce am scris in precedentul comentariu ( #26255 ).

Am ezitat mult pina sa ma hotarasc sa scriu aceste rinduri, dat fiind faptul ca e vorba de o conversatie privata, insa cred ca merita relevate citeva aspecte care, in opinia mea, reprezinta niste tendinte oarecum ingrijoratoare, si o sa vedeti de ce.


Tin sa mentionez, daca e neaparat nevoie, ca niciodata nu mi-ar trece prin cap sa atac o Biserica sau un cult religios; traim intr-o lume a liberului arbitru si - teoretic cel putin - a tolerantei.


Ceea ce am scris in comentariul precedent nu reprezinta un atac la adresa Bisericii Ortodoxe ca si institutie de indrumare spirituala; reprezinta in schimb un atac la adresa persoanelor care, profitind de pozitia in respectiva institutie, nu stiu altceva decit sa caute noi metode pentru a trage foloase materiale pentru uzul propriu si care metode, de cele mai multe ori, nu cadreaza cu functia pe care o indeplinesc.


Am fost acuzat, in conversatia mai sus pomenita, de o multime de lucruri, prin prisma faptului ca am afirmat ca Teoctist este un nemernic.

Imi mentin afirmatia si, de asemenea, imi mentin toate afirmatiile facute vis-a-vis de ierarhii corupti si mai mult decit inclinati spre cele lumesti apartinatoare mai curind de articolele Codului Penal si sint gata sa raspund pentru ele in fata oricui si a oricarei institutii.

Faptul ca gasesc mai mult decit reprobabila colaborarea lui Teoctist cu partidul comunist si cu securitatea lui ceausescu nu este propria-mi gaselnita. Marturie stau zecile de biserici demolate; sa nu luam in vedere faptul ca multe erau adevarate monumente, repere arhitectonice si culturale in peisajul religios romanesc, sa nu ne uitam la asta, zic.

Insa faptul ca inaltii ierarhi ortodocsi au convenit ca lamele buldozerelor sa darime lacasurile sacre ale romanilor, nu cred ca poate fi trecut cu vederea de nici un om responsabil si cu mintea intreaga.


Desacralizarea simbolurilor a inceput cu demolarile de biserici; a urmat desacralizarea constiintelor. Ce va mai urma?


Hypatia mi-a spus ca, indiferent de ce a facut, Teoctist este capul Bisericii Ortodoxe si, ca atare, nu trebuie atacat.

Personal, aceasta afirmatie mi se pare cel putin hilara, ca sa nu spun de-a dreptul ridicola. Faptul ca este, intr-adevar, capul Bisericii Ortodoxe, nu il scuteste de responsabilitatea faptelor sale, cred eu, responsabilitate ce ar trebui asumata deocamdata inaintea credinciosilor - si poate inaintea tribunalelor - si, mai tirziu, poate, inaintea lui Dumnezeu.

A-l absolvi din start de orice pacat, mai ales de cele atit de grave comise pe perioada regimului comunist mi se pare o dovada de lasitate.


Va rog sa ma intelegeti bine: nu atac Biserica ci pe cei care o conduc asa cum o conduc.

Condamn ipocrizia si fariseismul impinse la rang de politica de stat si, de asemenea, condamn falsa umilinta si resemnarea in fata unor lucruri ce pot fi indreptate.


Cu stupoare am constatat, in cursul conversatiei de ieri cu Hypatia, o inflexibilitate inspaimintatoare pentru un cadru didactic; de asemenea o tendinta spre o oarecare gindire fundamentalista la fel de ingrijoratoare.

Toleranta zero fata de opiniile altora nu cred ca e cea mai potrivita atitudine pentru cineva care face studii de sociologie. Ma rog, fiecare cu ideile lui, pina la urma.


Scopul a ceea ce am scris acum nu este altul decit cel de a lamuri citeva lucruri; dincolo de comentariile "nervoase" pe care le-am facut, dincolo de o tendinta spre mistocareala si luat in balon, dincolo de toate astea, zic, cred ca merita sa incercam sa ne aplecam mai mult asupra a ceea ce gindim vis-a-vis de ceilalti si sa ne obisnuim cu ideea ca nu avem, intotdeauna, dreptate.


Daca ceea ce am scris pina acum pe acest forum a generat sentimente de ofensa, imi cer scuze celor in cauza; nu asta a fost intentia mea, ci aceea de a scoate la lumina citeva lucruri care nu ar trebui sa existe, chiar daca procesul e intrucitva dureros.

Cred ca inainte de a ne afisa calitatile umane ar trebui sa ne privim in oglinda pentru a vedea cine sintem de fapt; e atit de usor de depasit acea linie de demarcatie care desparte umanul de non-uman!

Acesta este, de fapt, scopul pentru care mi-am permis sa dau detalii dintr-o conversatie privata; sper ca Hypatia sa nu se supere pentru asta si sa inteleaga ca, de fapt, atunci cind e contrazisa, nu e neaparat si atacata. Sint convins ca multi colegi de pe forum o plac cu adevarat, insa a placea pe cineva nu inseamna si a-i accepta orice idee; aia se numeste deja ipocrizie.


A la votre.
ptr. tine, mya - de samadhi la: 08/11/2004 22:58:40
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Mi se rupe inima cand vad ca te invarti in cerc si nu gasesti linistea ta, as vrea sa te ajut dar cum ? Sa te las sa-ti lingi ranile nu pot sa vad ca suferi, cum si eu sufeream odata din cauza iubirii si crede-ma ca nu a dus decat la experienta tragica sa inteleg ca pana aici a fost deajuns, pana aici si nu mai mult! Inteleg ca iubesti si ca speri si ca suferi.... dar cum iti poti tu inchipui ca fericirea ta poate fi eterna cand iubesti un om.Oamenii sunt imperfecti si o data si odata tot te va parasii fiinta iubita, ca se desparte sau moare cum zici tu, eu ii spun trecere, nu exista fericire atunci cand iubesti ceva sau pe cineva, cand sperantele tale de viata sunt in lucrurile pamantesti puse.Chiar si daca mi-ai spune ca omul iubit e un inger coborat din cer eu ti-am mai spus si ti-o repet: FERICIREA eterna pe care o cauti e in tine si nu o poti imparti cu nimeni.E trist dar crede-ma ca despre fericirea care vorbesc eu altii ar da totul doar cateva momente ca sa o simta.Cand ai simtit-o nu mai ai nevoie de nimic, te umple de tot si orice dorinta din tine se sterge.Tu existi si totusi nu mai esti.Eu cred ca e timpul sa lasi trecutul la locul lui si sa nu mai tragi cu dintii atata de el.Nu poti decat sa ai grija sa faci un viitor mai bun, dar trecutul te rog ingroapa-l.Si asculta-ma ca suferita prin care eu am trecut o data, a fost tot atat de grea si dureroasa si ca tu nu esti singura.Bucurate de sanatate, respecta cat o ai, ptr. ca altii au pierdut-o, gandeste-te ca ptr. altii viata e si mai grea, copii mor de foame in Sudan, in Asia in sud America, crezi ca asta nu e o durere?Si inca ce durere.Bucurate de tot ce ai si pretuieste ptr. ca altii nu au.Lasa lacrimile, momentul acesta daca il pierzi iar si iar cu tristeti ce ai facut, iar nu-l vei mai putea intoarce... si tot asa.
Concentreaza-te a supra ta, si nu te mai lega de persoane sau lucruri, asta inca o data ma face sa inteleg ca ai probleme cu chakra a doua, elibereaz-o!Altfel nu o poti activa.Si nu faci nimic decat sa te invarti in cerc, ca si cainele care vrea sa-i prinda coada....
Si nu mai pune problema : ce va fi dupa aceea! Nu mai gandi in viitor.Nu te priveste, ce vine vine....
Si frumusetea trece, si tineretea la fel, ce ar fi acum sa ma pun si sa plang ca intr-o zi voi fi batrana si cu riduri peste tot.Crezi ca lacrimile mele vor schimba ceva?Durerea ca imi dau seama de acest fapt crezi ca va face ceva?
Tu singura te autodistrugi.Fericirea e momentul prezent si depinde de tine cum il folosesti, vrei sa fii fericit sau trist.
Tu singura faci asta, tu alegi, tu decizi.
Fericirea este implinirea cu tine insuti.
#28120 (raspuns la: #28102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dureros - de Tudor-Cristian la: 21/11/2004 16:14:07
(la: strigat)
Da, asa este, cum spui, si e cumplit de dureros... e crunt de adevarat textul tau. Din pacate, strigatele astea, ca cel publicat de tine aici, sunt din ce in ce mai rare si mai putin auzite...
Am si eu un mic eseu, "Mica feerie", care spune cam aceleasi lucruri, dar are un final oarecum optimist... depinde cum vezi lucrurile.

Ce e de facut ? ar fi urmatoarea intrebare... Pai, tot strigatele au ramas la indemana..., numai sa tipam mai tare.
Numai bine, de la
Tudor-Cristian



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...