comentarii

despartire in silabe a cuvantului individuale


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
zaraza - de Yuki la: 24/10/2005 20:17:19
(la: Despartiri cu Tact)
E geru de crezut intr-adevar ce spui tu; nici eu nu stiu cum reusesc. Probabil ca oamenii astia ( el si fosta nevasta) si-au gasit implinirea in altceva, si nu in ei doi ( serviciu, arta, whatever), iar relatie dintre cei doi nu a fost decat o anexa a vietii lor personale, individuale. De aia s-au si despartit probabil , nu s-au simtit dependenti unul de altul. Dar, ce stiu eu...
#81021 (raspuns la: #80980) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
@TeodoraPA Ma amuzam foarte - de latu la: 03/11/2005 18:17:58
(la: In cautarea barbatului galant)
@TeodoraPA
Ma amuzam foarte tare pe chestia asta, nu mai intalnisem asa ceva. Dar a trecut, a fost doar o chstie de doua-trei luni, acum nu mai face asa ...
Rau cu rau, dar mai rau fara rau?...:-))

Cu privire la galanterie, tind sa-i dau dreptate lui donquijote cand spune ceva despre cerere si oferta.
Um barbat, cat de galant ar fi, reuseste indeobste sa se abtina a doua oara de la gesturi galante, daca prima oara starneste proteste dorind sa ajute unei doamne cu palton.
De aceea mi se pare tot atat de adevarat ce a scris maan in legatura cu dorinta de nestavilit a unor femei, de a parea emancipate.

Cred insa, ca unii barbati s-au adaptat noilor conditii, "taxand" acum doamnele cu care intra in contact si purtandu-se corespunzator asteptarilor acestora.
Cred de asemenea ca cele mai multe femei apreciaza gesturi de galanterie pana la o anumita granita, care desparte galanteria dictata de buna crestere de galanteria slinoasa, interesata, penetranta, de care pomenea zaraza.
Problema este pentru barbatul galant, sa descopere si sa respecte aceasta granita pentru a nu rani sau jigni si pentru a nu ajunge el insusi subiectul de distractie la sueta de dimineata a doamnelor.
Tinand cont de diferente de fire, experiente si grad de "emancipare", nu este intotdeauna usor pentru un barbat sa aplice aceasta galanterie "modernizata", ceea ce pe multi ii face sa renunte inainte de a incepe.
Si, cinstit: Carui barbat galant - in sensul adevarat al cuvantului - ii face placere sa incaseze apostrofari sau rasete comportandu-se conform bunei cresteri ?

Ce este cuvantul? - de Maria Palaria la: 09/11/2005 09:09:08
(la: joc)
Carpe diem!
Cuvantul e liantul gandurilor mele cu lumea exterioara.

Ce este ambiguu?
#86009 (raspuns la: #85943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Irma. cuvantul cheie nu-i "ci - de RSI la: 10/11/2005 14:13:29
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Irma. cuvantul cheie nu-i "cipriot", nu din pdv. al cunoasterii limbii engleze. Marea majoritate vorbesc engleza, foarte multi au trait in tari anglofone - Marea Britanie, Africa de Sud, Australia si State, asa ca problema este de alta natura cred. ;)
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#86454 (raspuns la: #86437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de Ella Popa la: 16/11/2005 10:57:35
(la: Despre complexul de inferioritate si grandomanie)
Ma gandesc ca fiecare ne-am simtit cel putin odata in viata inferiori sau superiori cuiva si cred ca aceste sentimente au fost mai acute in anii adolescentei atunci cand nu pre stiam cine suntem, ce vrem si ne raportam la oamenii din jurul nostru, asciland intre aceste doua trairi. Ambele atitudini pornesc din imaginea pe care o ai despre tine si uneori aceeasi persoana poate avea complexe de inferioritate dar pe care sa le mascheze atat de bine incat sa fie catalogat de ceilalti ca ingamfat sau grandoman, ca sa folosesc cuvantul tau. in ceea ce ma priveste da, am suferit de aceasta "boala" in copilarie-adolescenta, cand ma simteam foarte frustrata din cauza faptului ca nu imi cunoscusem niciodata tatal, ca el si mama s-au despartit cand eu aveam cateva saptamani de viata. Din cauza asta ma simteam inferioara celorlalti copii iar durerea aceasta m-a urmarit multa vreme. Cat despre grandomanie ce sa zic, sper sa nu ma loveasca niciodata!Imi pare mai greu de vindecat decat complexele de inferioritate!
La inceput a fost cuvantul - de Dora C la: 16/11/2005 20:34:08
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"La inceput a fost cuvantul - asa incepe Cartea Genezei."

Eu as zice ca in aceasta parabola "Cuvintul" are sensul de constiinta, gindire..Totul a inceput cind omul a devenit constient de propria-i existenta si de lucrurile din jurul său. Erau si continua sa fie atitea lucruri care-i depaseau/depasesc intelegerea...Si ca sa raspunda la atitea intrebari si temeri au gasit un raspuns universal valabil..Dumnezeu.
#88076 (raspuns la: #87752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce stiti despre istoria unui singur cuvant : Romania ? - de Emirul Caton la: 02/12/2005 10:54:44
(la: La multi ani!)
Care este radacina cuvantului, cand a aparut, etc. Multumesc , La multi ani ! Caton
1. Care este cuvantul favorit - de mya la: 02/12/2005 21:00:35
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1. Care este cuvantul favorit?
Iubire.

2. Care este cuvantul cel mai putin favorit?
Ura si prefacatorie.

3. Ce va face placere in mod deosebit?
Creatia lui Dumnezeu.

4. Ce va displace cel mai mult?
Ignoranta si vulgaritatea.

5. Care este injuratura favorita?
Nu injur de regula (se intampla extrem de rar si numai in gand).

6. Ce sunet va place?
Fosnetul frunzelor in padure cand bate vantul si susurul apei. Dar si mai mult linistea deplina.

7. Ce sunet/zgomot va displace?
Zgomotul in general (si freza dentara, da :)).

8. Ce alta profesie v-ar placea sa practicati?
Creatoare de moda, sa predau istoria artei sau limbi straine si inca cateva (mai multe).

9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului?
Medic veterinar, ginecolog, stomatolog sau legist si inca cateva.

10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti la Portile Raiului?
Te iubesc asa cum esti! (nu mai e nevoie sa mor ca sa-mi zica asta ca stiu deja...).
latu - de Shtevia la: 14/12/2005 15:28:54
(la: Pentru orice problema exista o solutie)
Am largit doar cadrul discutiei, introducand notiunea implacabilitatii si lipsei individuale de control, care, alaturi de gasirea de solutii, caracterizeaza atat bolile aflate deja in discutie, cat si nasterea si moartea, vrand sa sugerez paralelitatea díntre ele.
Chestia asta cu lipsa individuala a controlului e chiar amuzanta dintr-un anumit punct de vedere. Pai, cat anume putem noi controla constient din viata noastra? Nu putem controla momentul nasterii noastre (nici macar nu suntem intrebati daca vrem sa ne nastem), nu putem alege noi familia in care ne nastem si crestem. Nu putem sa decidem ce rude, profesori, vecini avem. Desigur, nu controlam nici vremea, exploziile solare, cand si de cine anume ne indragostim, asa cum nu putem controla prietenii si iubitele/iubitii copiilor nostri, iar lista e nesfarsita. Nu putem alege momentul mortii noastre sau a celor dragi. Daca am putea, am mai vrea, oare, sa murim, ori sa moara ei?
Astea nu sunt categoric probleme. Sunt “daturi” si trebuie sa le luam ca atare, adaptandu-ne la lume si oameni, la conditiile existente. Asta daca vrem sa supravietuim… Multi si reusesc sa fie fericiti, indiferent de toate aceste “probleme”.

Moartea este mai intotdeauna o problema pentru cel care trebuie sa plece, ca si pentru cei care raman.
Aste doar din cauza egoismul nostru… poate ca cei care pleaca, o fac dupa un chin lung si pentru ei vine alinarea. Sigur nu e totdeauna asa, dar cine suntem noi sa stim ce e bine si ce nu din punctul altcuiva de vedere.

Solutia actuala pentru moartea normala, este amanarea, prin prelungirea duratei de viata.
Adica prelungirea chinului, pentru multi (cati batrani perfect sanatosi, in putere si energici exista?). Apoi, cu atat mai grea e despartirea de lume si cei dragi vor suferi mai mult:(. Sigur nu mi se pare o solutie buna (nici viabila).
#95031 (raspuns la: #94982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lascar Barca - de Donna Alba la: 16/12/2005 17:10:09
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Decoperirea lui Dumnezeu si, mai ales, apropierea de el este o chestiune pur individuala, care ar trebui privita ca o imbogatire personala. Fiecare ajunge la nivelul acesta cand este pregatit.

Da, biserica, asa cum o cunoastem noi, este doar o institutie! Se bazeaza pe cuvantul scripturii, dar este doar o institutie!
Adevarata biserica trebuie sa o ridice fiecare in sufletul sau, acolo unde l-a descoperit si de Tatal.
#95444 (raspuns la: #78895) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Andre29 - de latu la: 19/12/2005 14:13:17
(la: Pentru orice problema exista o solutie)
Sa nu uitam insa ca daca am fi implicati intr-o situatie limita cum au fost cele descrise aici si cum exista multe altele nu am putea sa mai judecam asa la rece care ar fi solutia acestei probleme.
Ai perfecta dreptate.
In absenta unor argumente legitimate de cunostinta de cauza, toata discutia se transforma intr-un joc - pe alocuri sinistru - de-a "ultimul cuvant"...

Multumesc pentru datele furnizate si pentru munca ce sigur ai investit-o.
Atunci insa, cand a trebuit sa iau o decizie irevocabila de acest gen, in vreme ce mama mea traia cu ajutorul electronicii si catorva furtune, nu mi-ar fi folosit prea mult, odata pentru ca nu mi-ar fi venit in gand si al doilea pentru ca in fata deciziei m-am aflat singur, intr-un spatiu intim care exclude atat dreptul de a invoca martori precum si putinta de a argumenta pe baza unor date din afara legaturii individuale...
#95933 (raspuns la: #95858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce este cuvantul ? o vibrati - de Honey in the Sunshine la: 22/12/2005 18:30:29
(la: joc)
ce este cuvantul ?
o vibratie a aerului care incearca sa semene unui gand

intrebare: ce este frica de intuneric ?
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
#96613 (raspuns la: #96572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Credinta mea personala este c - de RSI la: 30/12/2005 14:16:51
(la: ....eterna problema U.E.)
Credinta mea personala este ca UE este parte din solutie. Am subliniat cuvantul parte pentru ca exista si ce care prezinta UE ca pe un panaceu universal: Aderam si toate problemele dispar. Nimic mai putin adevarat. Aderarea la un club iti confera anumite drepturi, dar si anumite obligatii si mai ales o anumita tinuta. Acestea din urma sunt la latitudinea membrului individual. Le are si isi respecta obligatiile, va fi acceptat si sprijinit de club. iar daca nu...nu ! ;)
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
#97828 (raspuns la: #97678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspunsuri gri - de 25netboy la: 06/01/2006 20:25:59
(la: zece intrebari)
01. Esti scriitor (scriitoare). Ce titlu i-ai pune primei tale carti?
R:"Carente in neant"

02. Ce slogan ai alege pentru a face publicitate la un sortiment de cafea?
R:"Simptomatica stresului ... "

03. Defineste intr-o fraza cuvantul MAESTRU.
R:Cel ce stie ca a stii inseamna a realiza cat de mult nu stie din ce o sa stie.

04. Cum reactionezi cand ti se propune o situatie complet noua?
R:Daca mi se PROPUNE ... e incitant ; Daca mi se IMPUNE ... recalcitrant

05. Numeste o personalitate din trecut sau prezent de care te simti cel mai apropiat(a).
R:Nietzsche

06. Ce descoperire ti se pare cea mai importanta?
R:Banul ... pentru ca a dat sens prostiei

07. Ce ti-ar placea sa fii daca ai lua viata de la-nceput?
R:Din pacate as face aceleasi alegeri pe care deja le-am facut ("din pacate" pentru ca nu am alt model mai bun de urmat)

08. Ce ai regreta daca ai deveni membru in Guvern?
R:Propria-mi soarta ... sper ca nu si pe-a celor ce m-ar avea drept lider

09. De doi ani traiesti o mare iubire, dar acum s-a terminat. La ce te gandesti in primul rand?
R:As cauta sa scriu un epitaf ...

10. Se presupune ca ai fost luat(a) prizonier(a) din greseala, rapitorii crezand ca esti miliardar(a). Ce simti?
R:Regretul ca ar putea sa ma desparta de cei dragi
cuvantul "ghilimele" nu are f - de Intruder la: 11/01/2006 09:55:33
(la: ":Ati vazut cumva vreo ghilimea?)
cuvantul "ghilimele" nu are forma de singular. stiu ca s-a vrut o gluma dar, totusi...:)
___________________________________
semper idem...
Numai despartirea asta este - de gabi2377 la: 13/01/2006 21:39:07
(la: Si mori ...)
Numai despartirea asta este
a noastra,
nimeni nu ne-o poate lua
despartirea asta e singurul lucru adevarat
care s-a intimplat intre noi
Ma pierd, ma pierd. Si-mi e bine. Ma pierd
ondine - de latu la: 16/01/2006 00:14:00
(la: Tehnici de resemnare)
eu spre un capat al lumii, el spre celalalt, si impotriva vointei noastre.
Despartirea de cineva drag, e mai intotdeauna impotriva vointei (cel putin) unuia dintre implicati.
Exista doua tzeluri posibile: A gasi o solutie care sa evite despartirea sau a ajusta inca odata "tehnicile de resemnare".
Drumul catre unul din zeluri e mult usurat de situatia in care despartirea contravine intereselor tuturor (ambilor): In prima varianta pentru ca vor gasi mult mai usor impreuna solutia evitarii despartirii - in acest caz, unul va trebui eventual sa-si perfectioneze tehnica de renuntare (o derivata a tehnicii de resemnare).
In varianta a doua, durerea impartasita cantareste doar pe jumatate ceea ce ar usura durerea fiecaruia. Se zice. Personal nu sustin insa aceasta teorie.

Stiu, sunt genul de explicatii pe care mi le-as fi dat si singura, dar acum imi par prea abstracte ca sa mai aiba puterea sa ma convinga.
Si totusi, sunt singurele pe care cei care au intalnit vreodata iubirea le pot da. Pentru ceilalti si iubirea in sine e ceva abstract.

Ce faceti cu o iubire care agonizeaza? Ce faceti cand fiecare kilometru in plus, fiecare clipa in plus departe unul de altul devin de nesuportat?
Intre o iubire care agonizeaza si numarul de kilometri nu exista o legatura nemijlocita. Iubirea poate agoniza si in camera de alaturi, dupa cum poate inflori de fiecare data si mai viu la fiecare noua intalnire intre doi oameni aflati luni de zile la mii de kilometri distanta.
Problema este de obicei increderea, respectiv indoiala.

Daca da, cum faceti sa va consolati, sa uitati? De unde gasiti putere si sens sa o luati de la inceput cu altcineva?
Atunci cand o iubire exista si partenerii sunt purtati de soarta in directii diferite impotriva vointei lor, atunci problema nu se pune asa. Daca "impotriva vointei noastre" are alt sens, atunci si agonia capata alt sens, dar atunci nu mai putem vorbi de despartire "impotriva vointei noastre" ci mai degraba de despartire de comun acord cu regrete impartasite. Iar atunci cand intervine SIGURANTA rupturii, prelungirea unei agonii are la fel de putin sens ca si credinta intr-o revenire a initiatorului despartirii.
Am scris "siguranta" cu majuscule, pentru ca o iubire adevarata justifica speranta, intrebarile si nu cunoaste mandria care ne impiedica de multe ori sa deschidem teme pe care le stim prezente dar pe care nu concepem sa le deschidem noi. De-abia cand exista siguranta nemaiputintzei de a continua, de-abia atunci este valabil ce am scris mai sus.

Care sunt tehnicile voastre de renuntare? Sau de resemnare. Sau tehnicile voastre de a nu renunta.
Nu stiu daca exista tehnici de renuntare, daca facem abstractie de raspandita metoda a usii trantite pentru a nu auzi raspunsul la acuzatiile aduse celuilalt.
Nu stiu nici daca exista o anume tehnica a resemnarii. "Sunt un looser" nu este concluzia la care trebuieste sa ajunga cineva care sufera o deziluzie.
Cat priveste tehnica de a nu renunta, cred ca putem vorbi de ea atunci cand e vorba de cariera, de cumparat pantofi sau de incercat o retzeta de atatea ori pana prajitura reuseste.
Cand vorbim de iubire, renuntarea este parte din ea ca si triumful, puterea si culoarea.
Nu putem sa nu renuntam la iubire atunci cand se vadeste intr-un fel sau altul, ca ea de fapt n-a fost cea adevarata, sau exista doar in proportie de 50%.

In final iubirea, recunoasterea inceputului sau sfarsitului unei legaturi, lupta cu peretii goliti de lumina se desfasoara dupa strategii individuale. Retzete nu exista, oricat le-ar place unora sa le propage.
Sfatul meu e, sa nu cauti - respectiv sa nu accepti - sfaturi in ceea ce priveste strategia ta.
mina anina cuvantul mandrie - de mina anina_106 la: 16/01/2006 11:13:15
(la: Mândrie si prejudecata)
mina anina
cuvantul mandrie se foloseste prea des de catre noi oamenii..mult prea des...e un fel de replica intr-o conversatie...i-si pierde pana si identitatea...are atatea trebuinte..noi oamenii ne catalogam drept mandrii mult prea usor...si uneori in prostia noastra nici macar nu stim real ceea ce este cu adevarat...spunem ca nu suntem mandri..ba spunem ca noi suntem mandrii...e o stare de spirit..dupa toane...nu vi s-a intamplat sa va laudati ca sunteti prea mandru pentru a face ceva sau ca nu sunteti deloc madrii,ca lasati de la voi?depinde de context...de avantaje...se poate spune ca acest fenomen e oare calitate sau defect?esti mandru si nu lasi de la tine daca ai dreptate-de cele mai multe ori nu aduce prea multe avantaje...pierzi.Apoi daca in minunatia ta de om se gasesc anumite principii e clar ca nu vei face anumite lucruri pentru a obtine ceva...cred eu ca legatura mandriei cu principiile e foarte legata...si in Biblie scrie ca mandria e un pacat...apoi ca sa traiesti fara a face prea multe pacate e clar ca trebuie sa ai principii...mandria e prea prost folosita de noi..cred ca sunt anumite reactii omenesti care nu au denumire si capata acelasi sens...mandrie...oare e chiar mandrie?sa te certi si sa nu lasi de la tine,fie ca ai ,fie ca n-ai dreptate,nu prea e mandrie...dupa mine e prostie...sa nu faci primul pas in ceva...nu e mandrie...e regula mentinuta in timp...si nu e mandrie...sunt multe lucruri care nu tin de mandrie si care sunt denumite asa...si daca stai bine sa te gandesti oare care este adevaratul sens al mandriei...?e un cuvant care a aparut si el...asa ca sa avem noi cum sa ne denumim cate-odata...mai rar sau mai des...whatever...si faptul ca faci ceea ce vrei ca om cu personalitate ce esti...in alegerile pe care le faci...parerile sunt impartite...unii atesta ca e mandrie cronica...altii ca nu...oare?
Andre27 - de picky la: 04/02/2006 22:19:12
(la: De ce te urasc)
Adrian Fuchs :

Senzatia si perceptia sunt de aceeasi tulpina si deci indisolubil legate !

Senzatia = forma imateriala sau metafizica.
Perceptia = forma materiala sau fizica.

La om (nu stim cum e la extraterestri) ele pot fi despartite, dar duc la o imagine incompleta si la impresia de neintreg.

Tot asa, extrapoland, ura si iubirea sunt ca simbolurile falice chinezesti, se completeaza si-mpreuna fac totul unitar. Ele nu pot fi despartite fara
a stirbi deplinatatea lor. Luate individual sunt imperfecte !

Exercitiu 1. : defineste separat, iubirea, dragostea si amorul (pt.incepatori).
2. : defineste separat ura si detestarea (pt. avansati).

Fler e un cuvant cam saracaci - de rayro la: 10/02/2006 09:28:35
(la: Prietenie sau dragoste?)
Fler e un cuvant cam saracacios ca sa descrie momentul respectiv.
Se combina atat de multe lucruri/imprejurari ca ceva banal sa devina special incat atunci cand apare.... pai creca tre sa fii orb de-a binelea sa nu vezi.
E drept ca se intampla rar. Dar tocmai de-asta e asa minunat.
Iar daca n-ai trait asa ceva nici nu ti-l poti imagina.
#104891 (raspuns la: #104883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...