comentarii

despartire in silabe a cuvantului individuale


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
. - de latu la: 14/02/2006 12:36:31
(la: Caricaturile lui Mahomed)
Libertatea cuvantului este un drept fundamental, inscris in constitutie.
Raspunderea pe care o incumba aceasta libertate, este un factor relativ, supus bunului simtz si expus interpretarii.
Simtzul umorului - sau lipsa lui - nu poate fi invocat ca justificare pentru o ofensa.

Pe de alta parte, caricaturile nu sunt obiectul agitatiei, ci doar pretextul invocat de oameni care stiu ce vor si ale caror interese n-au nimic comun cu religia musulmana.
Desenele n-au fost luate in seama de comunitate, decat dupa ce ziaristii danezi au batut pe rand la usile maimarilor minoritatii musulmane din Danemarca, respectiv dupa ce acestia din urma si-au incheiat pelerinajul prin lumea musulmana cu desenele in buzunar si frazele agitatoare pe buze. Iar asta s-a petrecut mult dupa aparitia caricaturilor.
De ce or fi batut ziaristii atata apa in piua nu vom sti probabil niciodata, insa un lucru e sigur: Ce o sa iasa n-au prevazut, cu atat mai mult cu cat reactiile la filmul olandez al regizorului asasinat anul trecut, n-au fost nici pe departe comparabile cu cele de acum, desi contzinutul caricaturilor mi se pare mai putin exploziv decat tema filmului.

Dezbaterile occidentale sunt canalizate intr-o directie care ameninta sa imparta lumea in blocuri - cel crestin si cel musulman - iar despre cruciade n-au vorbit numai musulmanii.
Atentatelor de la 11 Septembrie 2001 i-a urmat conflictul din Irak, o actiune care s-a deosebit de atacurile teroriste care au urmat in Spania, Anglia si nu numai, doar prin dimensiuni si consecinte nu si prin legitimitate. Sa ne intelegem: Nu sustin ca Saddam si regimul sau nu trebuiau inlaturate, dar intre timp stim cu totii mai mult despre adevaratele motive care au dus la invazie, ca si despre doza de adevar din enuntul motivelor de la baza deciziei cu pricina.

Iar acum ne aflam in fata unor schimbari pe care nimeni nu le poate inca evalua nici ca dimensiuni si nici in ce priveste influenta asupra libertatii individuale. In rasarit ca si in apus.

Caricaturile?
Sa nu ne amagim: Cineva scria mai jos, ca daca nu erau ele, se gasea un alt pretext. Cred ca avea dreptate...

Reactia nu poate fi justificata cu argumente civilizate. Nici o agresiune nu poate fi astfel justificata.
Dar a acuza doar pe ceilalti de primitivism, lipsa de valori si demagogie nu imbunatateste situatia cu nimic, ci dimpotriva.

In limba germana exista o vorba: "Nu arunca cu pietre, cand te afli intr-o incapere cu pereti din sticla"...
Mda. EL, cel care l-ai ales " - de rayro la: 23/02/2006 20:04:22
(la: e atat de usor sa te desparti de...)
Mda. EL, cel care l-ai ales "pana cand moartea va va desparti" este perfect. Nu te bate, aduce banii acasa, nu bea si uite.... are grija de ziua de martisor.... Ce frumos....
Si asa mai trece o zi. Si din ce in ce vezi zidurile inchizandu-se in jurul tau. Ceilalti sunt incantati. El este minunat. Impreuna sunteti un cuplu frumos. Vizitele regulamentare la rude... gluma favorita a socrului... tihna... Cati oameni nu-si doresc asa ceva si nu au parte?
Cochetezi cu ideea despartirii. Momentul in care mintea abia incepe sa contureze imaginea, inima iti sare din piept. Teama, frica, panica.... toate nu reusesc sa cuprinda senzatia care te darama.
Cochetezi chiar cu ideea sinuciderii... Parca totusi iti pare ca e prea mult. E tentant. Simplu. Usor. Curat. Si dupa aceea n-ai nici o grija. Hmmmm...
Frustrare. Asta e cuvantul care iti apare in fata ochilor. Ori de cate ori vezi realitatea. O viata asa perfecta... Atunci de ce esti nefericita?
Ilogic. "Ar trebui sa te controlezi. Ai o problema". Asa auzi.
Numai ca vezi tu, ceea ce simti e diferit. Te-ai saturat sa "faci frumos" pentru ca asa trebuie. Ti s-a facut dor de lucrurile care odata iti faceau placere, iar astazi au devenit "prostii". Iti este dor de o barfa cu prietena cea mai buna. Aha... e cea pe care el n-are rabdare s-o viziteze. Chiar daca si ea si sotul ei sunt mereu draguti cu voi.
Si incet vine ziua in care va trebui sa "vezi". Ce ai. Ce poti indrepta. Si ce ai de facut.
Vezi tu, asta e cel mai greu. Indiferent de decizie oricum vei avea ganduri.... n-ar fi fost mai bine daca.... ? Nu. E bine. Indiferent de optiune. De data asta macar stii ca ai ales si ca nu o faci doar pentru ca "asa trebuie".
nu vad care-i problema - de M a o la: 01/03/2006 16:30:18
(la: limba romana sau inca limba romana??????)
Au fost frantuzismele, apoi rusismele, mai nou englezismele si tiganismele (acestea din urma ar fi trebuit sa apara mai demult), limba romana se imbogateste iar noi nu avem decat de castigat prin varietatea modalitatilor de exprimare. Un exemplu luat chiar de la tine: "cool", nu prea are un echivalent absolut in limba romana, se apropie putin de "frumos" dar are alta nuanta, fiind mai compatibil cu tiganescul "misto". Ramane insa la latitudinea si depinde de cultura fiecaruia ce cuvinte foloseste. Ideea este ca daca un cuvant exista si este folosit, trebuie introdus in dictionar.
In ce priveste "nicio", "niciun", conform gramaticii noi, se folosesc ambele variante (si impreunate si despartite), depinzand de context, dupa reguli destul de clare.
Nu sunt nici eu de acard insa cu darea peste cap a unor reguli (eu continui) sau schimbarea in mod barbar si total fara rost a sensului unor cuvinte care se folosesc gresit doar din cauza lipsei unei culturi elementare:"ciresi" in loc de cirese (nu stiu cum se vor numi pomii de acum inainte), sau a cuvantului in sine, din acelasi motiv: "mingie" in loc de minge. Mai ramane sa se accepte pluralul "oualele" ca oricum se foloseste pe scara larga...

___________________________
men shi jiao you yu xian
(Mao Tze-Dung)
chiar asa - de MOGECRI la: 05/03/2006 20:02:37
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
afirmatii fara logica... pentru ca dumnezeu nu poate fii descoperit cu logica. logica este a mintii, iar mintea ce este? unde este? pana acum nu a fost descoperit locul in corpul uman unde salasuieste mintea. si nici nu va fii descoperit. nastem, si nu avem nevoie de minte pentru a supravietuii. raspundem pur si simplu impulsurilor pe care le percepim cu ajutorul celor cinci simturi. percepim cu ajutorul simturilor si avem experiente. unele experiente ne produc placere si altele suferinta. incepem sa catalogam bine- rau , frumos-urat, drept-nedrept. cu care metru masuram?fiecare cu al sau personal, binenteles, in functie de experientele pe care le are. si iata ca s-a nascut egoul sau ''eul". "eul" il punem pe piedestal si continuam sa-l slujim pentru toata viata. facand ceea ce ii place si indepartand ceea ce nu ii place. uitam ca totul vine de la dumnezeu si ca nu putem spune "asta o vreau " si "asta nu o vreau". uitam cas binele si raul sant ca si fetele aceleasi monede, nu pot fii despartite. noi, din egoism personal vrem tot binele din lume si in plus si paradisul. de aceea nu poate fii gasit dumnezeu cu mintea sau cu logica, pentru ca mintea vine folosita numai pentru scopuri personale. dumnezeu este mai presus de minte, de logica de cuvant.
#109730 (raspuns la: #109716) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vlad stoescu - de Honey in the Sunshine la: 10/03/2006 14:59:06
(la: Cele o mie de fete ale nebuniei)
Fii sigur ca nimeni nu a acuzat de ceva spitalul in care lucrezi, te credem pe cuvant cand spui ca e totul ok, desi numeroasele scandaluri dau o alta imagine a spitalelor de psihiatrie din Romania.
Cat despre electrosocuri, tu poti sa spui ce vrei, eu o sa continui sa cred ca e un tratament barbar, inuman. Si nu sunt singura...

"The injury is not the `side effect' -- it's the treatment. Electroshock's results are completely consistent with any acute brain injury, such as a blow to the head from a hammer. In essence, what happens is that the individual is dazed, confused, and disoriented, and therefore cannot remember or appreciate current problems."

"Shock treatment is a method for producing amnesia and intimidation and terror"


Cele de mai sus sunt parerile unui psihiatru respectiv neurolog, de la http://psychcentral.com/electro.htm .

Adaug ca problema nu sta in tratamentul in sine, ci in faptul ca de multe ori pacientii sunt ori obligati sa le faca, ori convinsi, in necunostiinta de cauza fiind, prin tot felul de subterfugii ale medicilor . Desigur, e foarte greu sa lucrezi cu pacienti agresivi, care nu pot fi tinuti in nici un fel sub control. Dar nu mi se pare un motiv destul de bun pentru a-i aduce la stadiul de leguma.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
#110623 (raspuns la: #110522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga cassandra - de wp la: 13/03/2006 19:56:18
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Religiile monoteiste nu sunt instrumente de impunere a gandirii unice si in nici un caz un instrument care genereaza violenta. Ceea ce genereaza violenta este fundamentalismul religios, insa acest fundamentalism este generat de om si nu de "instrument".
Copii nu pot fi crescuti "buni, cinstiti si iubitori" pentru ca acesti termeni inseamna altceva pentru fiecare in parte. Si inseamna altceva, pentru ca baza la care omul raporteaza binele, iubirea si cinstea este schimbatoare. Daca am lua ca baza pentru termeni mentionati de tine Scriptura, da am putea avea aceasi intelegere. Faptul ca faci afirmatii, cu pretentii de adevar, de genul ca "religia intareste interesul pentru bunastare propie" sau ca "Copii care cad victime ale asasinilor sau ale foametei in fiecare minut, de ce nu merita si ei sa fie iubiti de Dzeu?" denota ca nu ai aprofundat, iar daca ai aprofundat religia crestina nu ai inteles mesajul ei. Crestinismul nu trebuie invatat de pe strada - desi mi-ar place sa fie posibil - ci prin traire si studiu.

Sigur ca stiinta progreseaza, iar religia stagneaza. Stiinta, in aria ei de actiune mai are multe de progresat, iar religia in aria ei de actiune a explicat tot. Si apoi crestinismul nu poate "progresa" pentru ca desi Dumnezeu este viu, este si unic si neschimbator. Insa in cunoasterea lui Dumnezeu se poate progresa la nesfarsit.
Mai scrii urmatoarele:"Dar nu este asa, credinta este doar o licenta pe care oamenii religiosi si-o acorda unii altora pentru a crede astfel de afirmatii atunci cind ratiunea nu le da raspunsurile asteptate."
Omul religios nu se asteapta ca ratiunea sa-i dea raspunsurile privind cunoasterea sau Adevarul, pentru ca Adevarul nu se poate cunoaste prin ratiune. Adevarul trebuie primit si aici intervine omul cu liberul arbitru, iar ratiunea poate ajuta la explicarea Adevarului intr-o anumita masura.
Omul cazut in mandrie vrea sa decida el ce exista si ce este bine. Cele doua subiecte - binele si ce anume exista - omul vrea sa le modeleze astfel incat ele sa incapa in limitele ratiuni lui inguste. Insa binele, omul il adapteaza strict intereselor sale egoiste si de moment.
Parintele Dumitru Staniloae spune:
"Binele si existenta adevarata nu se cunosc insa si nu se experiaza deplin decat in relatiile iubitoare cu celelalte, ca sa descoperi alte puncte de vedere si sa cunosti noutatea lui necontenita. Trebuie sa-l asculti ca sa vezi ce asteapta si el de la tine, ca sa cunosti nu numai existenta lui deosebita de a lumii, ci si ce bine asteapta el de la tine. Propriu-zis in acesata sta binele pe care il asteapta de la tine si tu de la el: in a fi unul pentru altul izvor de noutate, de comuniune de iubire. Raul nu mai este rau cand, altul comunica cu tine si tu cu el. E un bine sa fii cu altul "si la bine si la rau". Raul este coplesit in comuniune, caci aceasta este implinire de fiinta. Iar binele nu mai este bine cand il impui altuia, cand nu-l iubesti pe acela, cand te tii departe de comuniunea cu el. Celalalt are lipsa de iubirea ta si tu de iubirea lui. Prin aceasta ii dai totul si iti da totul. In nevoia altuia de iubirea ta, constati ca existi cu adevarat, iar in nevoia ta de iubirea lui, constati ca acela exista intr-un mod superior obiectelor, constati ca te implineste si prin aceasta experiezi binele. Dar prin acesta constati ca tu existi intarind pe altul in existenta si altul exista intarindu-te pe tine in existenta. Iar iubirea insemna ramanere in comuniune.
Aceasta este si adevaratul bine pentru fiecare partener de comuniune. Un bine experiat in izolare individuala nu exista sau nu este ceva de durata. Binele este raspunsul celuilalt la necesitatea ta de iubire si raspunsul tau la necesitatea aceluia. Binele e exercitiul continuu si in relatie concreta a responsabliltati omului fata de semeni. Binele rezulta dintr-o adevarata cunoastere. Iar aceasta e cunoasterea in comuniune. Ratiunea adevarata e totodata cuvant, e comunicare, e participare la realitate, din care cea mai inalta este cea personala. Ratiunea solipsista nu e decat o frantura de ratiune. Ea devine intrumentul tuturor sofisticarilor in folosul pornirilor egoiste si mijloc de justificare a oricarui rau.
Dupa invatatura crestina, daca eu ma orientez numai dupa ratiunea mea in a decide ce e bine pentru celalalt si pentru mine, fac un uz orgolios si egoist de ratiunea mea si ies din adevar si din bine."

As putea continua, dar lipsa timpului ma face sa ma opresc cu exemplificari din opera parintelui Staniloae.

Crestinismul experiat si trait nu are si nu poate fi izvor de rautate si instrument de impunere in nici un sens. Daca omul are rabdarea necesara si un strop de smerenie, atat cat mai ingaduie mandria "metastazata" in noi, poate gasi in crestinism acea cale care ne permite sa ne crestem copii "pur si simplu ca cinstiti, onesti, buni, iubitori."

Cassandra, tu cauti binele si adevarul - sau cel putin asa vad eu - insa il cauti in invatatura lumii. Sper sa ajungi intr-o zi, sa vezi ca stai langa sau pe o comoara pe care nu o vezi, din varii motive.

Paul
#111245 (raspuns la: #111067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie... - de Homo Stultus la: 14/03/2006 16:45:50
(la: Prietenia in zilele noastre)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

super tare subiectul... si super greu... spun asta pentru ca o astfel de discutie te obliga sa cobori adanc in fiinta si sa redescoperi tainicele resorturi prin care anumiti oameni ti-au devenit dragi. am stat si m-am gandit... pot afirma ca am avut (in sensul cel mai inalt al cuvantului) trei prieteni (acum toti sunt ingropati in culcusul duios al amintirii). Ei cei ce erau au murit in cei ce sunt si eu cel ce eram am murit in cel ce sunt... offf ... Prietenia este poate acel liant ce leaga doi oameni care "devin intru fiinta" impreuna. Atat timp cat aceasta devenire continua sa existe se dezvolta si exista si acea afinitate imponderabila numita prietenie.
"prietenii de toata ziua" afirma ca asteapta de la tine sinceritate... de multe ori nu pot suporta aceasta sinceritate. Avem de multe ori nevoie doar de aplaudaci pentru a nu ne mai simti nesiguri...
Imi amintesc despartirea de unul dintre prieteni... Eram in gara... asteptam un tren care ne despartea (ma feresc sa spun pentru totdeauna pentru ca poate poate....) . Ma uitam la el nedumerit - cum poate un singur om sa consume atat de mult din spatiul tau sufletesc. Si ...ne-am luat la bataie (asa metodic fara nici un pic de ura, dar fara menajamente-ca niste brute). Gluma se ingrosa (mai ales ca se strangeau curiosi si "organe" ); asa ca totul a sfarsit intr-o imbratisare. Am plecat pe tren plin de sange si toate alea invinetite - el la fel. Off...
Fara sa pot spune de ce asta este cel mai frumos ramas bun pe care mi l-am luat de la cineva...
Ultimul cuvant... - de Ciurea I.L. la: 26/03/2006 11:44:07
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
din comentariul tau, de el se leaga toata perplexisitatea ce ma cuprinde in momentul in care ma gandesc la religie.
Cuvantul e "Stapanului", scris cu majuscula ca doar trebuie respectat (Nu?).
Cum poate o persoana matura sa se supuna unor reguli trasate de altcineva, fara sa se intrebe despre validitatea si oportunitatea acestor reguli.
Uite sa-ti spun care e imaginea ce se creeaza in mintea mea despre religia crestina:
Dumnezeu creeaza omul(a se citii omenirea) si ca sa fie sigur ca asta micu' nu se sinucide, il pune sa respecte niste reguli. Dupa ceva vreme micutu'(a se citii biserica) mai creeaza si el niste reguli. In tot timpu' asta "Stapanul", creatorul il recompeseaza pe micut cand respecta regulile date de el si il pedepseste in momentul in care le incalca, iar pe acelasi principiu micutu se autoflageleaza de fiecare data cand isi incalca propriile reguli.
"Rationamentul" meu era un pic mai lung, dar m-am plictisit....(ajunge si atat)
Sunt singurul care vede ceva ciudat aici?

P.S.: Tin sa mentionez ca, dupa definitiile mai sus mentionate, sunt ateu, dar ma distreaza uneori sa fac pe agnosticul.(asta se datoreaza multitudinii aproape multicolore de credinciosi ce doresc sa convinga pe toata lumea de existenta lui dumnezeu)

viata nu valoreaza nimic fara dreptul de a intelege si de a fi inteles, toate celelalte drepturi deriva din acesta ( referitoar la comunicare si libertate)
#113469 (raspuns la: #113452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prole - de Guinevere la: 18/04/2006 03:52:24
(la: Barcuta mea cu ancora de-o tona)
Depinde in ce context judeci marginalizarea. In context informal, da, emigrantii pot fi marginalizati, dar cel mai adesea se marginalizeaza singuri fiindca se simt diferiti si romanii in special sunt foarte self-conscious. Etichetarea si marginalizarea sociala pe criterii de apartenenta nationala e interzisa prin lege in tarile pe care le-ai discutat, de aceea spun ca e vorba mai mult de o automarginalizare a celor care emigreaza.

(Nu vorbesc insa de tarile din Europa de Vest caci nu stiu, nu ma bag.)

Economic iarasi sunt teoretic mai putin marginalizati decat acasa, chiar daca nu de la inceput. Si in context profesional sunt mai integrati decat acasa fiindca se pot afirma nu mai usor, ci mai aproape de valoarea lor (cuvantul cheie: munca, caci prin tarile acelea chiar e apreciata). Notiunea insa e foarte fuzzy si cred ca se aplica doar individual caci fiecare din afirmatiile mele poate fi sustinuta de experienta unora si combatuta de a altora, functie de "tabara" in care se situeaza fiecare, cum observa si Zaraza.

Stiu insa cum e sa fi la un moment dat marginalizat, sa fi privit ca venind dintr-o tara perceputa ca necivilizata

Ce pot sa-ti spun e ca experienta asta generatoare de frustrari depinde mult de nivelul la care au emigrat. De exemplu cei care au plecat mai intai la studii iar apoi au ramas razbat mai usor fiindca se invart in medii intelectuale in care cliseele astea trec repede, si fiindca vorbim de societati pragmatice care daca investesc intr-un om sau ii recunosc valoarea incearca sa si traga foloasele si il motiveaza ca atare.
sarsilovici - de Cri Cri la: 25/04/2006 19:38:04
(la: Suntem oare "fabricati" dupa acelasi STAS?)
Ar fi multe de comentat aici... Multe de "descompus"... Nici nu stiu cum sa incep.
Intai, ca nu e neaparat sa inlocuim. O persoana disparuta din viata noastra, poate fi inlocuita, e drept, dar in sensul de pozitie, nume, sau, daca vrei, "eticheta". Fiindca se poate chema tot "iubita", "sotia", sau "prietenul", dar in sufletul nostru are "camaruta" ei separata de a acelora care au purtat aceste denumiri inainte. Si pot spune, desigur, ca pe iubitul meu de acum il iubesc mai mult, sau mai putin, sau la fel de mult ca pe altul dinaintea lui, dar prin insasi aceasta comparatie recunosc existenta in mine, undeva, a celui ce a fost. Iar acela nu va muri cat timp voi trai eu. Fiindca l-am cunoscut si fiindca la un moment dat a fost important pentru mine.
Da, spunem, o data in viata sau de mai multe ori, "nu pot trai fara tine" si sunt convinsa ca fiecare dintre noi o credem cu tarie in acel moment. Si chiar simtim ca ne-ar sufoca disparitia acelei persoane. Si totusi am trait inainte de a o cunoaste. Dar, vezi tu... nu spunem niciodata asta parintilor nostri, desi n-am trait inainte de a-i cunoaste (bineinteles, in sensul strict fizic al cuvantului, nu ma refer la personalitati si altele). E in firea lucrurilor sa invatam a trai fara parintii nostri, sa ne departam de ei... apar persoane in viata noastra de care ne legam mult mai strans. Si doare moartea unui parinte, incontestabil, dar parca moartea unui iubit ne doboara si ne revenim mult mai greu. Si ne ajunge sa stim ca parintii nostri sunt pe undeva, sunt bine si sanatosi, dar simtim ca nu ne putem lipsi de prezenta fizica a altor persoane... In fine, ar fi multe de spus. Sunt mai multe feluri de iubire.
Iar pentru cine spunea ca suntem intersanjabili, ca oricine poate fi inlocuit, mai ales ca am trait foarte bine si frumos inainte de a fi cu cineva anume... I-as aminti totusi ca, la despartire, nu mai esti niciodata acelasi care l-a cunoscut; ca orice relatie, indiferent de ce natura, schimba ceva in noi. Ca ne putem rupe, intr-adevar, de o dependenta, dar nu vom mai fi niciodata cei ce am fost. Si nu ca devenim mai buni, sau ca ne inraim, sau... Pur si simplu schimbam perspectivele.
Sper ca am reusit sa fiu coerenta, cel putin :)
povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
Moarte despartire? - de angelis la: 04/05/2006 19:51:39
(la: despartire prin moarte ?)
Daca ai trecut prin asa ceva inseamna ca evenimentul s-a petrecut destul de recent.
Pentru mine au trecut deja 5 ani.In primii 3 ani a fost mai greu (nedescris de greu de fapt), dupa aceea ... am invatat.
Eu sunt incapatanata din fire si insist inceea ce CRED.
Nu am crezut din start ca moarte poate desparti sentimente, de fapt sentimentul iubirii.
Si am inceput sa caut.
Si am gasit, si persoana si raspunsurile, treptat.
Si, paradoxal, cred ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in viata.
Inteleg ca am luat o pauza pentru moment si astept cu nerabdare momentul reintalnirii. Poate pentru asta traiesc? Asa am crezut mult timp.
Dupa perioada de 3 ani, am inceput sa-mi schimb perceptia.
Oricum am ramas in continuare sa caut.
Care este de fapt ideea, scopul, etc, vietii mele. Si vreau sa depasesc necesitatea unor experiente similare acum precum si in ceea ce va urma dupa acum.
Viata fara acea persoana? Goala. Dar in spatele goliciunii pe care trebuie sa o simti cu TOTUL, incepi sa descoperi ceva. Si acel ceva esti chiar TU. De fapt experienta ca atare te face ssa te indrepti catre Sine.
Si restul vine de la Sine.



cuvant-cheie - de vania la: 06/05/2006 07:54:19
(la: sa fiu fluture)
cuvantul cheie e "voi cauta"...bravo, cactus-fluture!
Cass, am cautat cuvantul in d - de Honey in the Sunshine la: 04/06/2006 02:21:22
(la: Cui ii place filosofia?)
Cass, am cautat cuvantul in dictionar :) multumesc :)

In alta ordine de idei mi se pare gresita interpretarea celebrei fraze "scopul scuza mijloacele" in conferinta asta...
De fapt Machiavelli nu vroia sa dea nici un fel de inteles meschin, toata povestea a pornit de la premiza ca vulgul, poporul, e ignorant si nu e in stare sa ia decizii constructive (care sa duca la binele general, in cazul de fata al diferitelor principate). El (acelasi "bobor") trebuie supus cu forta. Pentru acelasi scop (bunastarea generala) poate fi incalcata si etica comuna, in cazul de fata morala crestina. Si asta doar pentru ca Machiavelli intuia ca politica e o chestiune aparte care trebuie cladita pe legi proprii, complet independente de bine si rau.
De subliniat insa ca sensul teoriilor astora e strict politic, nu trebuie in nici un caz aplicat in alte campuri.
Desigur sunt destui cei care nu prea au habar ce spun cand folosesc termenul "machiavelic".
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
o sa incep mai intai prin a v - de erikam la: 30/06/2006 20:49:55
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
o sa incep mai intai prin a va saluta si a va spune ca e prima oara cand m-am hotarat sa scriu....cri cri ai un subiect foarte interesant si totodata rascolitor...citind tot ce s-a scris despre acest subiect ma determinat sa scriu si eu o parte din povestea mea ..care nu o stie nimeni si care daca ar fi auzita de prieteni mei as avea parte numai de reprosuri...ceea ce am sa spun nu este despre "el" este despre mine..cu toate ca sentimentele mele se datoreaza lui
Traiesc o iubire imposibila care ma macina si interior si exterior si nu stiu cum sa ii pun capat...traiesc fiecare cuvant pe care l-ai scris cri cri...
Cand l-am cunoscut pe "el" avea deja o relatie de 8 ani iar eu nu credeam ca ma voi indragosti...cu premisa asta m-am si implicat intr-o relatie cu el....inevitabilul a urmat ..eu m-am indragostit..au urmat promisiuni ca se va desparti, ca vom fi impreuna ,etc..nu a respectat nici o promisiune...iar eu am luat intr-un final hotararea de a ma desparti de el...dar nu puteam sa stau fara el..si a urmat o perioada de un an in care au fost foarte multe despartiri si la fel de multe impacari...ideea e ca nu stiu cum dreag sa fac sa nu mai simt nevoia de a fi cu el..sincer chiar cred ca este sufletul meu pereche...stiu ca este chiar o relatie imposibila...incerc sa am alte activitati..chiar am alte activitati..dar de 2 ani orice as face trebuie sa il am in gand.....
Am nevoie de un sfat!!
a lex is - de alida2005 la: 09/07/2006 21:14:48
(la: Minciuna cu picioare lungi)
se simte toata durerea si confuzia pe care o ai in suflet in textul tau...
nimeni nu iti poate lua suferinta cu mana, cu un cuvant sau cu o sarutare prieteneste pe frunte.
trebuie sa fi tare, sa mergi inainte si sa nu te plafonezi, si in primul rand trebuie sa intelegi ca nu esti singura careia i s-a intamplat ceva de genul asta.Oricine a trecut prin deziluzii in dragoste de cel putin odata in viata.
Cel mai important in momentele astea este sa ai incredere in tine,sa incerci sa-ti ocupi timpul cu fel de fel de indeletniciri si sa nu-ti mai pui atatea intrebari in legatura cu ceea ce a fost
CEEA CE S-A INTAMPLAT S-A INTAMPLAT PENTRU CA ASA A FOST SA FIE. Gandeste-te la faptul ca sunt cupluri care se despart dupa zeci de ani de casatorie,sau dupa ani de prietenie.Cel putin incearca sa vezi partea plina a paharului :bine ca s-a intamplat acum si nu a fost mai tarziu cand putea fi si mai dureros.
Sa stii ca eu nu cred ca el te mintea cand iti spunea vorbe frumoase, insa ,draga mea, barbatii astia sunt asa de schimbatori(nu generalizez, asa ca boys, sa nu-mi sariti in cap!!),si de greu de inteles in anumite decizii pe care le iau, incat....mai bine nu-ti bati capul.
Daca el asa a vrut,lasa-l in pace,el a pierdut!!
Multa bafta si CAPUL SUS!!
mancacioaselor:)) - de alex andra la: 10/07/2006 21:27:44
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Am rostit cuvantul "ciorba"
Si-ati intrat de-ndata-n vorba:))
Auzirati de cirese
Si ca doua megiese
Va grabirati tot buluc
Sa nu le mananc singur cuc:)))))))
Pofta buna va doresc
Si-aici jos ma iscalesc

Ciresaru Ciorbea
Care ciorba sorbea

(atentie, "sorbea" se pronunta cu accent pe prima silaba)

Lost without music in a world of noises
#132591 (raspuns la: #132586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cassandra-continuare - de abc111 la: 13/07/2006 19:19:15
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
In privinta numarului de persoane care analizeaza obiectiv realitatea: am crezut ca sunt multe, dar constat ca gasesc foarte greu cate una...asta si in America. Totusi exista o diferenta fundamentala: in America povestea cu pseudostiinta, horoscoapele UFO, sectele dure, creationismul - este foarte marginalizata si redusa la un aspect minor al vietii sociale chiar daca multe ziare si reviste au si horoscoape pe care nu le consulta nimeni, sau chiar daca exista emisiuni despre UFO sau extraterestrii sau duhuri de tot felul. In Romania vad ca astea sunt mainstream: romanii cred ca tot ce e prin ziare are corespondent in realitate. Despre facultatea de drept mi s-a spus ca "nici nu mai poti strabate de atatea horoscoape". Chiar si creationismul e la nivel de secte in America, nu e mainstream.

Credinta individuala e alta problema; e jalnica, dar nu afecteaza economia (din fericire sau din nefericire). Dar majoritatea oamenilor in lumea de azi au o parere profund deformata despre realitate. In Arabia Saudita de exemplu inca nu s-a aflat ca pamantul nu e plat.

In privinta primului paragraf, ai dreptate de fapt; am un exemplu foarte recent: cu vreo 6 ani in urma unui dialog pe un site gay am primit un email extrem de insultator... care mergea pana la ridicol (destul de lung). Dar in mijlocul mesajului era o intrebare de buna credinta despre viata Sf Augustin: cum a fost si homosexual dar a si avut un copil (pe Adeodatus,etc). Am raspuns foarte corect la intrebare si i-am spus respectivului necunoscut ca a fi homosexual nu e nimic rau si ca e gresit sa injure atata pt ca si el ar putea fi...

Mi-am dat seama ca era un tanar, care parea foarte imbrobodit de religie (in cazul acesta de catolicism). Incerca sa se dea "mare " si cu multa experienta mai ales sexuala, ceea ce e apanajul adolescentei, dupa mine:)

La o distanta foarte mare in timp mi-a mai scris un mesaj de injurii, uitand ca imi mai scrisese! Nu aveam nici o indoiala ca respectivul e tanar si extrem de bigot si nici nu mi-am propus sa-l schimb, dar i-am raspuns cat mai documentat, intepand ironic si pozitia si practica bisericii (mai ales a celei catolice). Dupa vreo doi ani iar mi-a scris...de data asta m-a anuntat care are un consilier religios catolic si ca el fara asa ceva nu poate trai. Am incercat doar sa-i sugerez sa incerce sa judece si cu capul lui , nu numai cu capul consilerului. La moartea ultimului papa i-am scris ceva dur despre homofobia papala in contrast cu practica bine cunoscuta, dar atat. In medie corespondenta noastra era la fiecare 6 luni un mesaj..eu raspundeam imediat, dar el nu. A trecut timpul...iar acum o luna am primit de la el un mesaj din care iti citez (copy and paste):

" ;) yep, vad ca pe zi ce trece devin mai barbat - ma maturizez atat in gandire cat si fizic; atunci eram un copil prost, acum vad totul altfel, incep sa traiesc efectiv asa cum trebuie si cum imi place. Si aceasta deschidere a mea ti-o datorez tie si iti multumesc pentru ajutor, cred ca fara sprijinul tau nu as fi reusit nici acum sa ies din carapacea ce mi-am creat-o, efectiv ai stiut de unde sa ma iei ca sa-mi dai un impuls pentru o viata fericita in viitor. Sunt asa de bine dispus, efectiv am uitat cum e sa fi deprimat, pentru ca esti altfel decat toti ceilalti si sunt sigur ca nu voi mai avea asemenea probleme. WOW: era sa ma scape gura la varul meu...etc"

Intre timp mai avusese doi duhovnici , unul "care se gandea numai la femei" iar al doilea "care era homo dar nu indraznea sa se dea la mine...:) [isi judeca duhovnicii, pe care intre timp i-a concediat:)]

Se pare ca de data asta m-a avansat pe mine la rang de duhovnic:)) ca sunt mai de incredere:) Sper sa merit increderea. Cel putin e sigur ca "nu ma dau la el" , macar pentru ca ne desparte un ocean si un continent, daca nu si pentru altceva:). De obicei impedimentul principal al comunicarii -necesare- dintre baieti si barbati este prezumtia...sexului sau interesului de natura sexuala si nu pur intelectuala sau prieteneasca in general. Odata eliminata aceasta prezumtie, comunicarea devine si placuta si utila, iar internetul e un mijloc excelent de comunicare.

Ultimul mesaj l-am primit azi si merita sa-l citez:

"..au aflat fratele si cumnata, iar apoi i-am spus lui mama care a fost super shokata, dar i-a trecut repede pt ca dupa cum mi-a spus se astepta...apoi i-am negat cate ceva ca sa nu mai tot ofteze si sa-L intrebe pe Dumnezeu ce a facut ca sa merite una ca asta...dar i-am dat de inteles subtil ca spera degeaba".

Lasand la o parte aspectul cu mama super shokata dar careia i-a trecut repede:), ca si faptul ca el nu prea poate fi subtil din natura:), paragraful e un exemplu viu de "coming out", pe care sociologii l-ar putea studia.

"dupa ce a aflat frate-meu, m-a "obligat" sa .....(sa aiba un contact sexual cu o tipa adusa la el in acest scop)....In minte il aveam numai pe Brian (un tip dragutz dintr-un serial gay, "Queer as folk") (in timpul actului sexual). Apoi...."...mi-a fost sila de mine insumi ca am fost cu o tipa de am crezut ca dau in hepatita mecanica...cosmar- nici nu vreau sa-mi amintesc."

El mai avusese relatii cu fete in timpul adolescentei, dar numai acum cu barbati.

Am dat exemplul lui din multe motive (sper sa nu dea el de citate): intai , ilustrand faptul ca ai avut dreptate, ca exista uneori consecinte...chiar neasteptate. Apoi, poate ca sunt si parinti care citesc ce postam noi si invatza ceva util despre copiii lor. In al treilea rand, sper ca toti cei care cred ca Tamora sa inteleaga ca si in acest caz, ca in multe altele, un baiat a fost crescut intr-un mediu heterosexual, fara "influente diverse", etc, etc; a avut relatii heterosexuale ca adolescent si tot homosexual este. Teoria ca mediul e cel mai important factor cade cu zgomot. De altfel nici in America nu sunt decat cativa medici (dati afara din APA, ca Dr. Niccolosi,) care o sustin.

#132951 (raspuns la: #132884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ondinndem (universuri virtuale) - de telepathy la: 03/08/2006 20:58:10
(la: Ce credeti despre yoga)
fiecare cade in capcana potrivita lui: credinciosul in cea a indoielii, ateul in cea a mandriei (slava desarta) iar omul cu inclinatii spirituale in cea e lumilor virtuale. Si cu totii la un loc in capcana senzualitatii, poarta cea mai larga a iadului. E dureros sa afli ca o persoana abia intrata la liceu s-a se apucat de studiat Evola si dupa ce a parcurs un sir de autori New Age a trecut la practica pranayama. Am avut si eu anumite experiente (dar dupa liceu) insa cel putin credeam in Dumnezeu si nu citisem nimic ocult (multumesc Celui de Sus ca ma ferise)... la mine problema a fost mai tarziu, cand am intrat direct in Yoga Sutras a lui Patanjali (adusa din India) si mi se parea ca tot ce mi se intamplase capata un sens; cunoscusem persoane si locuri care de la prima vedere mi-au dat senzatia teribila de deja-vu, apoi mi-a cazut in maini o carte despre Edgar Cayce si alti vizionari; asta a pus gaz pe foc: tot ce simtisem ani si ani era confirmat si explicat acolo (prin doctrina reincarnarii). Se incuraja o evadare din lumea asta - care oricum pare atat de mizerabila si nedreapta de parca-i facuta anume sa fugi de ea prin auto-distrugere. Privind in urma realizez ca ce m-a tinut in viata a fost faptul ca aveam botezul ortodox - ingerul pazitor incredintat atunci te insoteste toata viata, mai de aproape sau la distanta, in functie de cum te porti si cat de des te rogi sau mergi la biserica. Daca ne-ar lasa, a doua zi am fi morti la prima trecere neatenta a strazii sau accidentati grav la coborarea scarilor, taiatul feliei de paine, etc. In plus acest inger ii tine la distanta pe eventuali agresori de care nu stim si care-s pe cale (cu sau fara voia lor) sa ne faca un rau. Ideea ca Iisus a fost un maestru este o manipulare abila facuta pt. cei destul de lucizi sa inteleaga faptul ca invataturile din Evanghelii sunt corecte, ca acel om a iubit adevarul si cuvintele sale sunt adanci. Daca cineva ar veni precum comunistii rudimentari cu afirmatii de genul: "a fost un nebun care vorbea numai prostii" n-ar convinge multi - omenirea a mai evoluat intelectual, asa ca se vine cu ideea: "da, Hristos a spus lucruri interesante si profunde, dar le-a invatat de la maestrii Egiptului si Indiei; el e doar om (care se mai si insela uneori, involuntar desigur)". Negarea divinitatii lui Iisus, care duce la posibilitatea ca el sa se fi inselat, nu e asa grava (dupa cum ne zice chiar Iisus) ca negarea Cuvantului sau (despre care ne spune ca vine prin el de la Tatal nostru si este insasi Viata- Duhul Sfant - vezi Geneza: "La inceput a fost Cuvantul..."), deci respingerea Cuvantului (transmis in forma pura de o fiinta de lumina, fara pacate, sub forma Evangheliei) nu se va mai ierta nimanui. Initial Judecata divina trebuia sa urmeze imediat dupa propovaduirea Evangheliei de catre apostoli in cetatile Iudeii si "la neamuri" (nu si in Samaria, de unde Iisus impreuna cu apostolii a fost izgonit) si caderea Ierusalimului; dar prin sacrificiul apostolilor primit de bunavoie de ei din dragoste pentru semeni s-a obtinut un ragaz pentru a se mantui si altii. Fara jertfa continua a marturisitorilor, preotilor si monahilor de atunci pana azi, omenirea s-ar fi prapadit demult iar universurile virtuale sau carnale in care se delecteaza ocultistii, desfranatii- pagani sau "crestini", yoghinii, New Age-rii, etc. ar fi ars de mii de ani. Au aparut carti ale unor fizicieni de top si o emisiune pe Discovery despre Universuri paralele; noi traim in acest spatiu tridimensional, dar cu deschideri spre alte 7 sau 8 dimensiuni. Ei bine, prin deschiderea (incompleta) a unor chakre in tehnici yoga, reiki, etc. dar si prin droguri, se creeaza ferestre spre un Univers 4-dimensional mai amplu insa ermetic, un fel de paradis virtual fabulos care depaseste cele mai bogate asteptari... Practicantul intra acolo extaziat ca Alice in lumea fermecata si nici macar nu are grija sa pastreze legatura cu lumea asta si cu prietenul sau devotat- ingerul pazitor (se leapada intai de Hristos, de poruncile lui, de biserica si de oamenii ei- bagati toti in aceeasi oala si dispretuiti, de iubire si de cei care ii arata afectiune sincera, se scufunda in mocirla senzualitatii sau a astralului inferior- alcool, tutun, muzica abrutizanta, magie sau practici oculte) si in final se trezeste din betie in temnita cea mai adanca la care ar fi visat vreodata. Durata "vizitei" acolo depinde de cat s-a indepartat de calea la cea dreapta, de faptele sale de pana atunci, de cat de mult il iubeste cineva din afara (iubirea e singura putere care poate patrunde in orice temnita sau dimensiune) cat si de harul sau rugaciunile pe care acea persoana le face pentru captiv. Eliminand afectivitatea din om (chiar si ura!) prin tehnicile de meditatie din yoga, etc, dispar in primul rand memoria si mecanismul de aparare al creierului in fata "rafalei" de sugestii si ganduri din eter, creierul e invadat de imagini, cuvinte, senzatii pana la limita lui de rezistenta cand colapseaza. Nu doar in yoga se produce asta, ci in orice exercitiu de concentrare in care omul nu participa si cu inima (afectivitatea), cat si in cazul atacului psihic (practicat si in cercuri yoga, secte sau organizatii secrete asupra celui care ar incerca sa iasa din grup). E bine de stiut ca tot ce acumulam: cunostinte, informatii, senzatii, emotii, toate acestea sunt exterioare sufletului si pot fi luate (furate) sau date (proiectate), de ex. practicanti de magie de la noi care iau cunostintele unui student eminent si le dau altuia, care devine peste noapte stralucit, cu note maxime la examene (in schimb celalalt ajunge la nevrotici). Ce-i drept insa, una e informatia si alta intelegerea ei (profunda)- ceea ce e apanajul sufletului pur, asa ca desi Bivolaru epateaza prin eruditie, intelegerea lui ramane de suprafata- si cum se zice, yoghinii sau practicantii ocultisti din India nu se pot lauda cu prea multe premii Nobel obtinute prin tehnicile lor. Ma tem ca Pr.Cleopa a subapreciat impactul invataturilor orientale ale serpilor Nagas, si al atacului psihic in Romania (si Europa); se stie bine ca baza inselarii omului de catre diavol este crearea impresiei ca acesta nu exista, chipurile totul se intampla de la sine, omul simte nevoia spontana sa bea sau sa-si insele iubita, sa faca un rau cuiva chiar daca pierde si el, sa-si iroseasca viata palavragind cu amicii, jucandu-se la calculator sau privind la tv- adica fuga in universuri virtuale (confortabile momentan), in loc sa mai treaca pe la biserica unde preotul isi raceste gura de pomana si risipeste binecuvantarile pe cateva babe prezente (care nici alea nu vor mai fi). Deci pana si Pr.Cleopa care a intalnit diavoli in sihastrie si era un adevarat clasic in materie de teologie putea fi "adormit" cu sugestii ca fenomenul yoga (sau tantra) nu-i asa grav, acolo ajung numai cei slabi de inger, ratacitii, si se face o selectie benefica a uscaturilor din padure. Ar merita de aflat cati din actualii tineri monahi (si-s multi) din manastirile Romaniei sunt fosti practicanti yoga intorsi la calea cea dreapta dupa experiente traumatizante. In al doilea rand, senzualitatea a facut tot atatea victime in randul preotimii (mai ales in Occident) cat in cel al yoghinilor, pana si Milarepa (cel mai mare budist tibetan) a spus: "Cine nu ia aminte la greselile delasarii senzuale, Si tanjeste launtric catre ea, Nu se va elibera din temnita samsarei (incarnarii). Cultiva asadar mintea ce vede totul ca pe o iluzie si aplica un antidot originii suferintei". Dar trebuie sa lupti contra senzualitatii fara sa a-ti inchide inima, dimpotriva, sporind iubirea; iar iubire inseamna sa ma ajut cu cel drag sa scapam din lanturi, nu sa-l duc dupa mine in adancul temnitei. Pr.Paisie era mult mai ingrijorat in ce priveste situatia actuala din lume (si asta inca inainte de anii '90) - el fiind si inainte-vazator, stia ce se intampla si ca religia viitorului (de fapt a prezentului in lumea occidentala) e ocultismul- New Age e neopaganism redenumit, iar ocultismul e periferia satanismului, modernizat sau mascat - www.razboiulnevazut.org/articol/51
Lista autorilor, lucrarilor si ideilor New Age e interminabila, ei ocupand total mass-media; e suficient sa citez din subiectele listate alaturi (la Topul zilei, Conferinte noi sau Texte publicate): DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI, Vrajitoare si ghicitoare in sec.XXI, HORROR MOVIES, PUNK, Voodoo, Cicciolina- actrita porno, o meserie ca oricare alta, Codul lui Da Vinci, KALOKRIPTES- un nou tip de horoscop, etc. Cativa autori New Age, mentori (unii inconstienti) ai tranzitiei de la ateismul rationalist la ezoterismul (ocultismul) neopagan: Castaneda, Arguelles (cu teoria socului planetar in 2012 - sfarsitul erei Maya), Nostradamus (si apologetii lui: Vlaicu Ionescu, Fontbrune, Orson Wells, etc), Samael Aun Weor, James Redfield, Tolkien, pleiada hinduso-tibetana cu Osho Rajnesh, Sri Yukteshwar, Yogananda, Dalai Lama, Sri Mataji, Sundar Singh (si confratii vestici: H.P.Blavatski, Steiner, Eliade, curentul hippie & flower-power, "mesianicii" Romaniei: P.Corut - Cinamar, N.Savescu cu dacismul, Valentina Garlea, Bivolaru & co). Triunghiul Gnozei pagane primite de la nagas (zeii serpi): India - Egipt - Grecia, avea ca focare Babilon, Roma si Alexandria (de unde au iesit de curand "dezvaluiri" pe banda, de la Evanghelia lui Toma la cea a lui Iuda sau "viziuni" gen Copilaria lui Iisus, Codul lui da Vinci, etc). Gnoza a fost resuscitata in Renastere si mai nou prin Soc. Teosofica a lui Blavatski & Steiner (cu ramura sa germana Thule) care alaturi de cabala Babiloniana si Rozacruce a pus bazele oculte ale nazismului si satanismului modern anglo-saxon (Crowley, Lovecraft- cu discipoli Beatles, Rolling Stones, Ozzy Osbourne, etc.) si sectelor sau org. secrete actuale. In general, sunt lucruri in care e usor sa intri dar din care e infinit mai greu sa iesi, iar increderea in sine si orgoliul fac ca cel in cauza sa subaprecieze pericolul si sa creada ca oricand poate sa se intoarca de unde a plecat. Asta se intampla cu orice dependenta, de ex. un indragostit nu va recunoaste cat de dependent e de celalalt pana nu se desparte- atunci multi isi pierd complet autocontrolul si devine vizibil ca erau de fapt "preluati" (sau stapaniti) de anumite entitati. De fapt, entitatile benefice nu vin decat chemate si-s f.sensibile (adica nu vin la cineva "murdar"), pe cand cele malefice dau navala si au o mare inclinatie spre impostura (de a se substitui celor benefice chemate); zona terestra "colcaie" de asemenea entitati, generate in masa si de practicantii tantra in timpul ritualurilor lor (se cedeaza din vitalitate acestor "paraziti" energetici: in momentul actului sexual se deschid centrii si se conecteaza intre cei doi, iar persoana posedata proiecteaza in cealalta entitatile care o parazitau, care pot fi in numar de sute sau mii- numiti "legiune" in Evanghelii). Nu degeaba Iisus spune ca intr-o casatorie cei doi sa nu se desparta decat in caz de desfranare - e obligatoriu sa intrerupa rel.intime (si chiar apropierea fizica) pt. ca cel in cauza a ajuns posedat (chiar fara a-si dea seama sau fara a fi vizibila vreo schimbare) si l-ar incarca pe partener (nu mai zic de copii) cu entitati de nu le duc 10 sau 100 de calugari. Am cunoscut doua cazuri din astea, persoane apropiate la care am si vazut evolutia (pe atunci nu intelegeam fenomenul, credeam ca e doar problema hormonala), ambii au avut relatii cu prostituate; unul a ajuns la psihiatrie (diagnostic: inceput de schizo), celalalt in pragul sinuciderii. Probabil posedatii ajung in general sa comita violuri sau perversiuni extreme pentru ca simt o presiune mare din partea entitatilor care deja i-au umplut pana la saturatie si pe care le proiecteaza (pe moment) intr-o fiinta curata (fara aparare pe plan fizic si astral)- astfel pe moment simt o usurare, dar din cauza ca nu si-au purificat gandurile, emotiile si sufletul (prin post, rugaciune si mai ales spovada si impartasanie) ajung din nou prada altor demoni, mai rai decat primii. Fenomenul e descris in amanunt in Evanghelia lui Matei care trebuie citita cu mare atentie www.patriarhia.ro/biblia/index.php
Despre confruntarea Pr.Paisie cu demonii stapani pe un yoghin, vezi http://razboiulnevazut.org/articole/33/Yoga
Numai bine! paralela90@yahoo.com
#137255 (raspuns la: #120823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe cuvantul meu, nu am crezut - de rara avis la: 01/10/2006 15:19:33
(la: IUBIRE...!?)
Pe cuvantul meu, nu am crezut vreodata ca cineva poate gandi asa... Cum adica iubire neconditionata?... Pai ce, mi s-au atrofiat neuronii, ca sa nu-mi dau seama ce ma atrage la cel de langa mine sau ce ma face sa-l resping?... The truth is rarely pure and never simple...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...