comentarii

despartire in silabe cuvantul noapte


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*irma - de lore_lie la: 14/05/2005 19:55:34
(la: ...)
:) rebela nu ma consider, chiar deloc,dar nu mi se pare neaparat un defect. Sunt o adolescenta,relativ cuminte,pt ca eu asa am fost mereu...cuminte...Dar sunt mandra de mine si imi place asa cum sunt.
Eu nu-mi doresc asa mult sa fiu bagata in seama,in ideea ca mai bine sa fiu remarcata numai in momentul in care fac un lucru care iese asa cum mi-am dorit.Prefer sa vorbesc numai atunci cand pot face fatza discutiei,cred ca-mi place mult sa am dreptate ;))
Despre adolescenti ca intreg,nu stiu ce sa zic...sunt multe feluri de adolescenti,si sunt foarte diferiti,de aceea mi-e greu sa le gasesc o descriere batuta in cuie.
Cu unii comunicarea e chiar mai simpla decat cu unii adulti...eu stiu...depinde! Si poate chiar sunt neintelesi...voi va mai amintiti cum gandeati inainte de 20 de ani? cred totusi ca vedem lumea cu alti ochi...o vedem printre vise...si la un moment dat daca esti acoperit de griji si probleme,visele dispar...se ascund,sau poate din contra, lupti si mai mult ca ele sa devina realitate. in fine,nu despre asta era vorba.
maturitatea...in nici un caz,nu devii matur peste noapte,asta-i clar!eu deocamdata sunt undeva intre aceste doua lumi. realizez ca exista niste responsabilitati pe care le am, si tin cont de ele spre binele meu. dar asta nu inseamna ca nu stiu sa ma bucur ca un copil cand privesc o floare,cand ma joc cu un catzel,cand e soare afara si merg sa ma plimb in parc si multe altele.am mai spus,tin mult la copilaria mea si in general la ideea de a fi copil. e un univers al meu,pe care numai cine vreau eu il vede:)
cat despre virginitate...asa o fi,dar nu e nici asta litera de lege.Pt ca depinde mult de relatia mama-fiica...parintii se tem mult pt copiii lor in privintza asta si nu numai.Presupun ca e si normal...De curand am avut o astfel de discutie cu mama si am inteles pt prima data, cu adevarat, ca nu-mi vrea decat binele. Si ma bucur mult ca ma intelege.
imi place mult sa vorbesc cu voi,abia astept urmatorul comentariu.
si imi pare bine ca acceptati si parerile unei adolescente.
lore-lie -> asa am descoperit cafeneaua,dupa un search pe google dupa cuvantul lore-lie :)
#48894 (raspuns la: #48252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce? - de lupisor la: 20/05/2005 01:51:23
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cineva spunea ca (citez din memorie) 'cea mai importanta caracteristica a omului inteligent este curiozitatea'. Rusine mie ca nu mai retin cine a spus acest mare adevar.
Intrebarea 'de ce ?' face parte din portia noastra zilnica de mirare in fata existentei. In problema ridicata de dvs. stimate domn Cristian un singur lucru nu are ce cauta: Dumnezeu! Nu ca as fi ateu, departe de mine gandul ci doar din simplul motiv ca inclinatia catre persoanele de acelasi sex are radacina clara si concreta in devenirea omului ca entitate.Din start trebuie sa precizez ca sunt heterosexual convins!
Dar in scurta mea existenta am avut ,la un moment dat ca sarcina de serviciu , tocmai aceasta tema, ca atare utilizand toate avantajele si legaturile pe care munca de ziarist mi le-a pus la dispozitie am reusit sa am o viziune -zic eu - de ansamblu asupra acestui 'fenomen'.
Radacinile sale se afla in principal in viata prescolara si scolara.Majoritatea celor cu care am stat de vorba au avut primele contacte fizice cu o persoana de acelasi sex in jur de 14 ani (varsta la care adolescentul inca isi exploreaza sexualitatea).
Pe de alta parte 90% dintre ei provin din familii dezbinate, lipsindu-le o educatie coerenta, un mediu familial relaxat, o situatie materiala normala sau aici trebuie subliniat opusul :familii cu o situatie materiala de invidiat dar cu foarte putin timp la dispozitie pentru a supraveghea dezvoltarea copilului.
Desi printre ei sunt si oameni cu o inteligenta peste medie, masa este formata din cei cu educatie medie, in principiu liceu, eventual scoala profesionala, mai rar postliceala.
Mediul in care au trait preponderent feminin sau masculin este iarasi un factor care poate influenta modul de atasare fata de alta persoana.
Problema principala este aceea a identificarii cu ceea ce el ca individ nu este.Si aceasta identificare poate merge de la aspecte fenomenale, de suprafata gen usoare imitari ale gesticii mimicii masculine /feminine pana la cazuri in care identificarea cu celalat sex devine un mod de viata utilizarea vestimentatiei, a tabieturilor, schimbarea modului de gandire, accentuarea anumitor trasaturi care tin de sexul opus ex: femei cu inclinatii masculine care refuza sa accepte existenta ciclului menstrual desi el este o realitate, afirmand pe aceasta perioada ca sunt in 'andropauza', la barabati existand lunar tendinta de a sustine ca sunt 'la ciclu'..:)sau de a se epila complet, implanturi de sani, etc.
Am enumerat pana acum traumele psihice, grupul mic format de familie, grupul mediu format de prieteni, educatia si identificarea cu sexul opus.
Sa nu omitem dezvoltarea insuficienta a organelor sexuale care este o alta premisa deloc de neglijat, precum si gresita impresie ca marimea conteaza-cazul barbatilor sau ca lipsa unui san ferm este un handicap cazul femeilor.
Pe langa acesti factori pe care eu ii consider ca stand la baza 'deviatiei sexuale' mai exista factori accidentali.Ex.: un accident suferit in tinerete duce la impotenta barbatului si acesta gaseste -in timp- ca metoda de refulare sexuala felatia! moment in care incepe cu primii pasi identificarea fenomenala mergand uneori pana la identificarea quasitotala cu sexul opus.La femeie deflorarea facuta de un barbat fara experienta duce la teama de actul sexual normal, aceasta putand aparea in principiu pe fondul unui temperament puternic dezechilibrat (temperamentul dezechilibrat, a nu se intelege altceva) cu o sensibilitate peste medie motivatie suficienta dar nu neaparat si necesara pentru schimbarea orientarii sexuale, dar care motivatie pusa langa o conjunctura favorabila (mediu, etc)poate 'netezi drumul catre deviatie.Sau tot aici un alt factor frica de barbati pe care parintele -cu teama de a 'nu pati rusinea' -adica sa nu ii fie fata virgina la casatorie- o sadeste in psihicul copilei .
INTOTDEAUNA -subliniez- exista o persoana matura care indica 'drumul ' novicei/lui si ajuta la sedimentarea ideii de a intretine o relatie cu o persoana de acelasi sex.Convertire poate dura de la o noapte in care s-a consumat prea multa sampanie pana la ani de tatonari mai mult sau mai putin discrete.
Odata pornita persoana pe acest drum poate renunta la scurt timp sau se poate orienta strict catre persoanele de acelasi sex ajungand pana la limita 'superioara' ura fata de persoanele de sex opus sau poate combina cele doua optiuni pe care le ofera natura.Si aici am ajuns pe un teritoriu care este mai greu de inteles si unde nu am cunostinte -in consecinta nu voi putea vorbi despre el- Bisexualii.
Voci din public vor pune desigur intrebarea :'ce facem cu gena pe care au descoperit-o oamenii de stiinta???' S-a vehiculat la un moment dat stirea prin presa ca ar fi fost descoperita o gena care este 'raspunzatoare' de aparitia homosexualitatii.Personal sunt reticent la aceasta 'descoperire' mai ales ca daca este sa facem legaturi putem sa aducem ca argument (nu iese fum fara sa fie foc) legenda conform careia la inceput omul avea ambele sexe, apoi divinitatea l-a despartit in barbat si femeie.Ca argument suplimentar am putea da exemplul hermafroditilor -ma refer la cei reali care poseda ambele sexe- dar sa tinem cont de faptul ca ei nu au functiile aferente dezvoltate normal, fiind practic aberatii genetice, dar in acelasi timp Oameni, asa cum suntem toti de altfel indiferent de orientarea sexuala.
Departe de a avea pretentia ca am epuizat subiectul, cred ca am atins totusi punctele nevralgice sau macar o parte dintre ele.
Revenind la amestecul divinitatii in deviatiile sexuale afirm ca asa ceva nu exista -amestecul- deviatia sexuala fiind doar un aspect colateral al devenirii individului ca entitate de sine statatoare in societate.Si ca in principiu deviatia sexuala este o caracterisica generata de dezvoltarea inegala a societatii.
Multumesc pentru rabdare celor care au avut 'curajul' sa lectureze expunerea mea pana aici. Respect!
iar subiectul este deschis in continuare....
si eu am sa plec, ca-i 11 noaptea la mine - de Jimmy_Cecilia la: 20/05/2005 23:53:40
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
cine stie ce ora-i la RSI? o fi inca ziua...dar la mine-i noapte...
si mi-i somn

uite ce ma socheaza: am pus o conferintza "vacantze si intalniri aristocrate" acum o saptamana si inca nu-i publicata... atunci cand toate subiectele astea "usoare" au fost publicate repede...
ce si-o fi zis adminu' ? ca creste audimatul... :))

c-ar fi nu numai sa organizam intalniri, dar sa ne si povestim impresiile de calatorie si de vacantze...

RSI, am auzis ca totul s-a scumpit enorm, noi avem inca un apartament
la Deva, si platim lunar regia, caldura cuprinsa, iarna, o matusa plateste, care tine gestiunea bonurilor la purtator, pe care le-a cumparat mama acolo...din interese...
cred ca o sa-l vindem acum, ca revine prea scump pt vizite
atat de rare...
pt o luna la fiecare 3 ani, iei o vila cu piscina, mobilata, te costa mai ieftin ca regia casei, cu caldura, pe 3 ani...
#50214 (raspuns la: #50210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
patura si cohortele... - de Jimmy_Cecilia la: 23/05/2005 13:14:10
(la: Ce se intampla pe piata imobiliara?)
un singur raspuns posibil, te acoperi cu patura ta, iar daca-ti ies picioarele afara, ca-i prea mica,
te pui pe lucru...si muncesti de-ti sar ochii din cap... zi si noapte
fara ragaz, fara vacante, prin orice coclauri ale lumii...te alaturi si tu
cohortelor...

curios, noi astia din "cohorta" : "Astazi esti la concurenta cu cohorte de italieni, turci, israelieni si cine mai stie cine pentru campul patriei,

suntem buni cand facem sa mearga economia tzarii cu milioanele de devize trimise in tzara....,
dar cand vrem sa ne cumparam o casutza in tzara unde ne-am nascut...
suntem tratati de straini râiosi....

care "italieni, turci, israelieni si cine mai stie cine pentru câmpul patriei"?
sa nu-mi spui ca faci referintza la strainii de origine straina....

ca includerea cuvantului "israelieni" te-a tradat....

cine-s israelienii? ca nu exista inainte un stat evreu...? a fost creat...
si populat in parte cu români....care au plecat, la fel ca si alti români spre alte destinatii, cu ce aveau pe ei, sau doar cu valiza de mâna sau in cazul cel mai fericit cu 70 de kg, in care nu putea intra orice, erau bine vânturate...lucrurile de pretz confiscate de catre vamesi, pe loc,
iar lada cu cele 70 de kg, in majoritatea cazurilor ramanea tot in tzara...
ca nu era îmbarcata nici o data...

ani de zile stabii partidului si al securitatzii s-au huzurit gratuit in casele noastre, luate prin japca, natzionalizate, sau "cedate de buna voie" statului roman...

ce e rau acum, cand nici nu putem sa obtinem bunul nostru inapoi...
ca vrem sa ne cumparam altceva in loc???
#50641 (raspuns la: #50537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
care are mila de mine??? - de Jimmy_Cecilia la: 25/05/2005 23:47:04
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
sa-mi faca un rezumat?...
ca m-apuca ameztelile, cand vad ce va mai merge guritza...
asa ca abandonez...
si ma duc sa ma pregaresc de culcare , ca-i deja ora 23 (11 noaptea)

si mâine e o alta zi...de treaba...iarasi..lunga.. lunga...
mai ales ca de la ora 6 seara... mi-au napadit prietenii... plin, plin
unii dupa altii soseau, parca si-au dat cuvantul...
la cules capsune si cirese,
apoi m-au carat cu ei la restaurant , sus in sat...
micutz, mancare familiara, specific din regiune de aici-
nebunia mea, totul facut de
gazda, taietzei, prajituri.. carne de buna calitate
si legume si fructe de la ferma lor....
miam-miam...
asa ca maine trebuie sa recuperez...

am impresia ca-s singura in ograda, ca de mai mult de
jumatate
de ora ati oprit ciripitul... :))
asa ca n-o sa nici un regret, merg sa ma culc...
noapte buna... si pote pe maine seara..
#51287 (raspuns la: #51275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Niculae,esti pe aproape ? - de niculae la: 26/05/2005 05:21:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce pot sa spun despre pozele de la "fotografu/50"? De frumoase ( daca cuvantul asta mai inseamna inca = placut privirii,bine potrivit,armonios ) nimic de zis,sunt frumoase ( am vazut la aceiasi adresa altele si mai frumoase,sau mai placute mie la ora asta de noapte:e 05 si putin).Sigur ca subiectul "50" e arid, auster si dificil, ajuns la el fara nici un fel de pregatire prealabila, fara cateva momente de meditatie,fara putin timp ca sa intelegi la ce grozavii se refera, numai stari placute nu-ti sugereaza,iar imginile pot suferi si ele,contaminandu-se de raceala documentara a subiectului.Ce ma mirat insa, chiar si la poze din alte cicluri, este concretetea si materialitatea obiectelor,zidurilor, a oamenilor si chiar a aerului (vezi primele doua peisaje) Nu sint mare cunoscator,dar, ma uit cu interes atunci cand am ocazia la tot ce-mi cade in mana,asa o concretete a materiei numai la pictura am vazut.Sunt curios cum va reuseste si oricat ati spune cred ca si tehnica (bine folosita) are importanta ei aici,fie ca e vorba de optica foarte buna,fie ca le prelucrati intr-un mod special scotind in evidenta texturile,volumele,distantele,fie amandoua sau poate inca si altele,dar, toate devin foarte palpabile(pipaibile).Fara sa vreau sa fac pe interesantul,acum,brusc, mi-au venit in minte niste imagini cu picturi de la niste expozitii americane,care ne umpleau de uimire prin anii 80 ( unde se dadeau insigne,cataloage si reviste "Sinteza" tuturor vizitatorilor ) Picturile acelea,daca-mi amintesc bine se numeau cu culori acrilice sau poliacrilice ( !?? ...poate gresesc,) si le credeam eu mai degraba fotografii decat picturi sau in orice caz banuiam ca s-a pictat peste o proiectie de fotografie fiindca erau foarte precise si clare, nu cum stiam eu din cartile de scoala ca trebuie sa fie pictura cu pensula.Cam asa ceva vad si aici, un fel de sugestie de spatialitate pe care nu pricep cum o realizati.Nu e nevoie sa-mi spuneti fiindca oricum nu cred ca as intelege,iar de facut nici atat.Cred ca as recunoaste chiar o poza nesemnata care s-ar inscrie in acest stil,daca, bineinteles, n-or mai fi si altii care fac la fel si nu am eu cunostiinta.Pe de alta parte, unele poze tin privitorul la distanta,dau senzatia de elaborat,desi locurile par comune,spatiul e nou,diferit,sint dense,severe, nu au lejeritatea facila, familiaritatea gregara si sentimentul confortabil al recunoasterii unui spatiu despre care stii imediat ce trebuie sa simti, in ce categorie sa-l clasifici,pot fi incomode.Poate ar trebui sa ma mai uit o data in alta zi,in alta stare..? Poate ca nu trebuia sa scriu nimic.E deja tarziu,era tarziu cand am deschis netul,incepe sa-mi fie somn,deabia am scris cateva randuri,prea putine pentru cate ar fi de spus si pentru o parere cat de cat inchegata,de completa nici nu poate fi vorba,atata fotografie nu se poate povesti in cateva fraze,prea multe ca sa renunt si sa le sterg (randurile)maine poate ca as spune altfel, altceva si in plus am promis sa raspund prompt daca sunt pe aproape.Iertare pentru superficialitate.Daca vreti revenim cu placere.
#51313 (raspuns la: #51126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despartirile - de Tofan Ana Isabella la: 27/05/2005 09:46:53
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Cu fiecare despartire mori putin. Imi amintesc cu nostalgie de buncii dinspre mama care mi-au fost si prieteni si aliati. Bunica imi facea toate mofturile si niciodata nu spunea un cuvant mai dur. Ca ea nu a fost nimeni. Ma gandesc si la bunicul dinspre tata, la unchiul pe care nu l-am cunoscut niciodata ,la bunica dinspre tata care a murit si nu am cunoscut-o. Si totusi moartea nu e o despartire defintiva, mai ramane amintirea vie si nevatamata.
In scoala generala am indragit mult o doamna profesoara de franceza datorita careia am urmat specializarea limbi moderne si nu am mai vazut-o de cand am terminat . Exista tot felul de despatiri care te marcheaza mai mult sau mai putin,in funcite de intensitatea trairii din momentul respectiv
Despartirile sau viata pe segmente... - de my angel la: 28/05/2005 22:02:55
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Hai sa-ti povestesc ce am visat azi-noapte. Am visat ca era noapte, eram pe plaja si erau multe case albe... Iar eu stateam intr-o casuta alba. Stii ca mereu mi-am dorit sa stau intr-o casa pe plaja... Sunt convinsa ca asa va fi. O sa fiu fericita acolo. Si tu stii adevarul. Uita-te la mine si spune-mi, macar tu spune-mi..." Astea sunt singurele cuvinte pe care mi le amintesc. Ani de zile am facut eforturi sa-mi amintesc si altceva, mi-am dorit s-o visez, sa-mi aduc aminte conversatiile cu ea... Mai am in minte doar imaginea ei cu cateva minute inainte de a muri. Durerea a fost atat de mare, suferinta celor din jur atat de puternica, incat mi-au disparut toate amintirile si n-a ramas decat un mare gol. Stiam de mult si tot n-am fost pregatita. Multa vreme dupa moartea ei am sperat ca va invia, ca se va intampla un miracol... Si n-a fost asa. Il invinovateam pe Dumnezeu, imi pierdusem credinta. Cand a murit, am primit o scrisoare de la ea, in care era o poezie si erau cateva randuri scrise de ea, care sa-mi fie calauza. Poezia si acele cuvinte mi-au fost mereu alaturi, in cele mai grele clipe...
"Despartirea" asta a fost prima din viata mea si, dintr-un anumit punct de vedere, cea mai grea. In toate celelalte despartiri stii macar ca celalalt traieste, indiferent ca e plecat peste mari si tari, indiferent ca e un fost iubit; stii ca ai totusi posibilitatea sa-l revezi pe celalalt, sa-i mai auzi vocea, sa-i mai vezi chipul...
O alta despartire - de gigi2005 la: 30/05/2005 02:36:52
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
pe care n-o voi uita a fost nu de un om ci de un caine.
Il chema Printul si avea un aer mandru, pasea sigur pe el si era seful haitei de caini din cartier. Eu aveam un catzelush iar Printul il batuse de multe ori. Il uram. Cand il vedeam dadeam cu pietre dupa el, si nu numai eu... Fugea de toata lumea, era jmecher, se ascundea de hingheri pe care ii miroasea de departe... Avea scoala maidanului, ce mai!
Pana intr-o zi de iarna cu un ger naprasnic cand iesind cu catzelul la plimbare l-am vazut intr-o tufa zgribulit, neajutorat, tremurand din toate madularele, era facut ghem si pierduse toata maretia si ingamfarea. Era o biata fiinta neajutorata... Ma privea cu ochii tristi, singur, infrigurat si infometat... M-am apropiat de el vorbindu-i cu voce plata sa nu-l sperii. Nu a miscat... Cand am intrat in scara l-am chemat si a venit cu mine pana la usa si s-a culcat pe presuletzul de picioare. I-am dat de mancare, l-am spalat si toata iarna a dormit acolo. Nu supara pe nimeni, nu latra la nimeni; cobora la parter si iesea afara cu primul om de dimineata si intra seara. Incepusem sa tin la el ca la un membru de familie dar aveam deja un caine si stateam la bloc...
Ma simtea de oriunde ca veneam si ma intampina cu bucurie, alerga sa-mi iasa in cale, ma astepta in statia de autobuz cand veneam de la serviciu, ma insotea noaptea la plimbare cu catzelul (pe care nu-l mai batea). A fost o fiinta pe care n-a iubit-o nimeni...Cand a vazut ca ii pasa cuiva si de el s-a schimbat, a devenit mai apropiat de oameni, toata lumea il iubea... Avea si el o "casa"...Nu stiu daca ma credeti dar acum plang cand mi-aduc aminte de el...
Dar s-a dovedit ca nu toata lumea il iubea cu adevarat. Profitand de increderea pe care incepuse sa o aiba in oameni, niste nenorociti l-au otravit. A murit in chinuri, cu ochii mari si negrii uitandu-se la mine, in bratele mele... L-am mangaiat, l-am alintat...N-am avut ce sa-i fac. A fost prea tarziu... Parca mi-a reprosat: unde ai fost! Ma bucur ca am stat cu el pana in ultima clipa... A fost Printul, un catzel de maidan cu un suflet de nobil...
o alta despartire! A cata oare...? - de gigi2005 la: 31/05/2005 01:53:39
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Mare ghinion pe mine cand ma duceam la tara, la bunicii dinspre mama. Mamaie era cum era, cu orataniile, cu curtea... Tatamare in schimb, nu era seara, mai ales in timpul iernii cand noaptea-i an, sa nu se ocupe de mine. Eram nepoata favorita, cea mai mare. Simtea el ca sunt mai desteapata pentru ca el venea dintr-un neam de negustori evrei, era rosu la fata d'aia era si cunoscut sub numele de "roibu".
Ma intreba la socoteli sa se convinga el daca nu cumva bat drumul scolii de pomana.
- Am o mie batuta si-am dat din ea saizeci si noua de lei, cu cat ma mai intorc acasa?
Pe loc puneam mana pe hartie ca sa vada cum le stiu intr-un suflet si-ncepeam: "unitati sub unitati, zeci sub zeci, sute sub sute, mii sub mii, virgula sub virgula, dar n-avem, tragem linie si scadem".
Pleosc! imi arcuia cate una vesel peste ceafa.
- Bravo! stiu si eu ca nu ma fac de rusine cu asa cap. L-a mai purtat o data o baba, mai fata, si radea de mine.
Eu umflata in pene si mai si, nu incetam de fel din gura... Trancaneam mereu: noua din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinul n-are, mergem mai incolo si nici asta n-are si am ajuns la unu si-l luam.
- Cum de n-are, mai fata? Nu ti-am dat o mie intreaga? Cat mai vrei?
- Mi-ai dat dar mia matale n-are.
- Ce n-are?
- Numere multe ca sa ai de unde lua, are numa zerouri si doar un singur prapadit de unu. L-ai luat si s-a terminat cu el, altul nu-i.
- Asta cam asa e, cum spui, de unde iei insemna ca nu pui si se ispraveste, clipea marunt din ochi oarecum descumpanit.
- Si-acum, uite ici la mine: "unu" pe care l-am luat il vezi bine, il imperechem cu zero de la coada lui o mie si noua luat din zece mai ramane "unu". Este bine? Ma infigeam in tatamare sa ma vada ca sunt stapana pe socoteala, nu ma joc de-a aritmetica.
- Da, este bine, nimic de zis: noua din zece "unu". Imi place, se lumina la fata vesel. Esti pe drum batut ca-n palma. Mai departe sa te vaz.
- Mai departe ce sa vezi? Urmeaza sase si-l scadem la fel. Sase din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinu' n-are, mergem mai incolo si-am ajuns din nou la "unu" si-l luam...
- Da, nu l-am mai luat o data, mai fata? De cate ori il iei?
- Il luai, asa-i, o dresei eu dar eram cam incurcata si fastacita de nu stiam pe ce lume sunt.
- Si-atunci, ma rog pe tine, invatata ce esti, proasta dracului, ce primesc? Mai imi da ceva sau ma intorc cu mana goala?
- Nu-ti mai da nimic, un leu si-atat. Mai mult de unde? Mia matale pacatoasa, nu ti-am spus?
- Ptiu! cu aritmetica ta cu tot si cu miia ma-ti care te-a facut, ca mare prostovanca mai esti. Va sa zica dupa capatana asta cat una de magar, si poc! o palma bleaga pe moalele capului, dau o mie si m-aleg cu-n leu. Da prost ma crezi mai fata? Nu dau miisoara mea din mana de ma intind ca rama. O tin asa cu zeruri multe, proasta cum ii si prin eu ocazia s-o marit, nu te teme. Pana atunci o sa platesc cu polul asta datoria ca-i mai sigura treaba, iar pe tine te invat eu carte, nu duce tu grija.
N-avea carte multa tatamare dar cu socotelile nu-l incurcai. Asa a facut avere de-au avut comunistii ce sa-i ia.
Ultima data cand l-am vazut aveam 20 de ani. Eram studenta si-am venit sa vada ca socotelile lui au dat roade. Era plecat cu oile. A venit seara acasa, a mancat, am vorbit verzi si uscate, de nevoi, de scoala...
- Ma fata, nu sti ce bucurie-mi facusi! Stiam eu ca ai cap si ma mostenesti pe mine. Sa ai grije de scoala. S-a sculat, a umblat intr-un ascunzis secret numai de el stiut si a scos doua mahmudele de aur. Uite, asta am pastrat pentru tine. Ia-le si fa ce vrei cu ele, pentru tine le-am pastrat. Acum hai la culcare ca maine ma scol dimineata.
Si nu s-a mai sculat. A trecut dincolo pe furis, in somn, nestiut de nimeni, fara jelanie si fara lumanare. L-am gasit a doua zi inlemit deja. Avea o fata senina ca a omului ce si-a implinit menirea... A fost tatamare de 88 de ani.
#52444 (raspuns la: #52383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si usurata! Noapte buna! - de gigi2005 la: 31/05/2005 03:24:19
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Si usurata! Noapte buna!
#52459 (raspuns la: #52458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza si inca... - de lupdestepa la: 02/06/2005 01:18:03
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Dintr-un motiv sau altul textul nu a ajuns integral "din prima" si poate ca a fost mai bine asa. Intre timp s-au afirmat unele argmente pertinente, altele mergand pe aceeasi linie, oarecum care scapa miezul temei. Voi da restul de mesaj acum.

Homosexualismul este deci o cultura. (8)

Fiind o cultura, ca orice cultura homosexualismul are rol formator. Urmand pe Aristotel, sustinem ca omul este un „animal social”. Adica, daca insusi faptul de a fi om (adica insasi esenta de a fi om) este un lucru care se invata (de catre individ) si se educa (de catre societate) cum ar putea ca lucrurile sa stea altfel cu un atribut care insoteste, ca un accesoriu, faptul de a fi om? (9)

De ce spun ca teoria predispozitiei este falsa? Pentru ca s-a demonstrat ca si cancerul este o boala care se dezvolta pe o anumita predispozitie. (Sa nu se inteleaga ca afirm ca homosexualitatea este o boala in sensul curent al cuvantului; ea se poate afirma ca si o boala in acelasi sens in care cineva adora ciocolata. Se spune in asfel de cazuri: „E bolnav/a dupa ciocolata!” Bineinteles ca nu-i vorba de o boala, ci de o anumita specie de impatimire; caci am auzit ca si gelozia se manifesta cumva mai accentuat in cazul destul de multor homosexuali). Si totusi este la fel de bine stiut faptul ca nu toti dintre cei predispusi dezvolta cancer. Asadar predispozitia aceasta este o simpla potentialitate graduala. Din acest punct de vedere este aproape la fel cu a spune ca orice om care se naste se naste cu predispozitia de a face cancer. Dar la unii aceasta predispozitie este mai ridicata decat la altii; iar la unii aceasta predispozitie depaseste pragul peste care organismul poate inhiba imunologic boala; dar, mai mult, nici acestia nu toti dezvolta boala, ci doar aceia care printr-un efect conjugat al diferitilor factori ajung in situatia concreta ca organismul lor sa faca fata unei agresiuni de tip canceros si careia, evident, nu-i va putea rezista imunologic. Cat despre determinare genetica cred ca este de prisos sa incercam a mai refuta ceva. Ne multumim sa observam totusi ca, daca in cazul cancerului, (care fiind o boala, deci un fenomen fiziologic, imunologic,...samd. degenerativ, s-a putut concluziona <>) ca nu se poate stabili o relatie de cauzalitate genetica, cu atat mai mult (si concluzia este de domeniul evidentei) nu se poate determina o cauzalitate genetica in cazul homosexualitatii. Toti ne nastem deci predispusi la a fi homosexuali, la fel cum, in masura similara se poate spune ca toti ne nastem predispusi (si, ceva mai mult, imbiati, ademeniti chiar) sa fim heterosexuali!!! (10)
Si am o vaga banuiala ca pentru un homosexual este mai usor de acceptat faptul ca este un homosexual determinat si nu unul dezvoltat; ca s-a nascut homosexual decat ca a devenit homosexual. Unii refuza total si sustin ca sunt determinati. Altii accepta si una si alta. Altii pur si simplu suspenda problema, o ridica in aer si o lasa asa, refugiindu-se intr-un (dupa mine fals) argument al complexitatii si inefabilului problematicii insesi. Extrag din post-ul lui Rien 2 Loin: „Concluzia, ai dreptate Omule. Suntem infinit mult prea complicati ca sistem iar sexualitatea noastra e ea insasi un intreg univers de fizic, chimie si ezoteric, si tot restul... ca sa putem afirma cu certitudine ca homosexualitatea este nascuta sau dobandita. Unii dintre noi pot sa i se impotriveasca, altii nu. Pentru unii e moda sau excentric, pentru altii e o pacoste, pentru altii e tot aia...”
Omul in sine este o entitate complexa, dar asta nu i-a impiedicat pe oameni din cele mai vechi timpuri sa-si cheltuiasca viata incercand a descifra misterul Omului si nici in ziua de azi nu-i impiedica inca pe unii. Deci cum se va spune ca aceasta este o problema nerezolvabila?
Unii dintre noi au invatat la criminologie ca o problema relativ identica s-a definitivat cu un raspuns precis si bine determinat. Problema era daca individul criminal se naste criminal (determinat) sau devine criminal (comportamental/survenit). Unul a dezvoltat teoria criminalului-innascut (Lombroso). Ulterior a retractat. A venit altul dupa aceea si a demonstrat ca factorul psihologic si factorii de mediu joaca un rol esential in educatia timpurie a copilului si dezvoltarea ulterioara a individului adult.
Sinceri sa fim, cred ca in viata oricarui adolescent exista asa-zisa criza a pubertatii, care se manifesta in felurite feluri la fiecare. Si mai cred ca fiecare dintre noi se gaseste la un moment dat in interioarul acestei crize cand isi pune aceasta problema a identitatii sexuale. Eu m-am gasit! Am depasit-o intr-un mod corect, adica rabdator. Dar asta demonstreaza, cel putin in cazul meu, ca orientarea sexuala este o chestiune de alegere (nu spun ca este neaparat o alegere libera 100%, dar nici de o determinare nu poate fi vorba din moment ce eu am posibilitatea, fie si 1%, prin absurd, sa iau o hotarare contrara constrangerilor de divese naturi; o determinare exista doar atunci cand decizia nu-mi apartine in intregime, incepand cu momentul deliberarii si pana la adoptarea ei).
Modul cum se dezvolta un individ homosexual l-am gasit destul de expresiv reliefat in cartea lui Yukio Mishima - „Confesiunile unei masti”(Ed. Humanitas, 2003).

Poveste
Si contactul meu cu cartea are o poveste care se potriveste aici asfel: am cunoscut o femeie cu vreo „6” mai mare ca mine; ea statea sub mine, intr-un camin; ea era profesoara de istorie; ea avea un corp destul de atragator; ea nu ma atragea in mod deosebit; ea ma invita la ea; peste ceva zile se intampla intre noi „ceva”; peste alte cateva, iarasi „ceva”; peste cateva zile ea ma invita iarasi la ea; eu ma duc, dar nu mai vreau sa se petreaca „ceva”; ea se supara; eu raman pe pozitii; ea ma roaga insistent si precizeaza ca doar pentru ultima oara; a treia oara, caci a treia oara si-ar da seama daca eu reprezint sau nu o anumita calitate pentru ea „in domeniu” (daca as fi deci dezirabil); eu constat contradictia logica: pentru ce ar avea nevoie sa-si dea seama daca sunt sau nu dezirabil din moment ce-mi cerea aceasta „pentru ultima oara”; eu o refuz in continuare; efect: 1.ea ramane suparata, ofensata, ba chiar si putin jignita si atinsa in orgoliul ei feminin 2.eu sunt putin nefericit de a face nefericit pe altcineva 3.ea imi face cadou „de despartire” cartea mentionata cu dedicatie „cu simpatie”- ea ma „acuza” indirect deci de homosexualitate (eu din gestul ei intelegand cam asa: „daca nu vrei sa te culci cu mine, nu poate fi din alta cauza decat din cauza ca esti homosexual”) 4.eu am ramas cu cartea si cu o amintire stanjenitoare oarecum; eu nu am incercat sa-i demonstrez ca nu sunt ceea ce nu sunt; abia atunci ar fi trebuit sa-mi pun un semn de intrebare;

Eu am ales sa fiu homosexual pentru o femeie si heterosexual pentru restul.

Concluzia: eu am ales sa fiu „homosexual”; eu am ales sa nu fiu homosexual.
Homosexualitatea, ca si credinta in Dumnezeu, este, LA ORIGINE, o chestiune de optiune intima si personala, chiar daca una dintre cele mai sensibile.
Notam aceasta cu (11).

Sfarsit
anisia...ultimul cuvant!!! - de Intruder la: 07/06/2005 02:27:13
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
gura nu-ti mai tace
de ce nu-mi dai pace?
du-te si te culca
nu mai sta nauca...
esti prea curioasa
si pisica-i moarta...
de atata trollat
am sa fiu banat...
multe vrei sa stii
tu ai insomnii...
trancanim de zor
ca pe stadion...
iti zic noapte buna
ca se face ziua...



#53712 (raspuns la: #53703) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt SugarRush - de anda la: 13/06/2005 22:48:39
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
cred ca cel mai mult conteaza acele implicatzii psihologice pe care ziceai ca nu vrei sa le discutz. acolo se face diferentza intre a marturisii shi a nu marturisii. personal eu cred ca faci mai mult rau prin a marturisii daca e vorba de o aventura de o noapte pe care ai shi uitat-o shi care nu itzi schimba in nici un fel sentimentele pentru persoana cu care eshti. sincer, eu nu ash vrea sa shtiu daca iubitul/sotzul meu ar fi avut un one night stand cu cineva. ash cere doar sa se desparta de mine daca e ceva serios, daca are sentimente pt cealalta persoana.
shi cestia asta cu marturisitul ca sa te simtzi tu cu conshtiintza impacata este, din punctul meu de vedere, o dovada de egoism. daca ai facut-o, suporta consecintzele, macina-te, ca sa fii sigur(a) ca nu se va repeta! dar asta e doar parerea mea
deci, eu nu ash vrea sa shtiu! m-ar durea prea tare!
#54705 (raspuns la: #54448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Geneza - de cico la: 18/06/2005 19:35:29
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Luati primul capitol biblic din cartea Genezei :

1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. 6 Dumnezeu a zis: "Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape." 7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. 9 Dumnezeu a zis: "Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!" Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11 Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ." Şi aşa a fost. 12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. 14 Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; 15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. 20 Dumnezeu a zis: "Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului." 21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat, şi a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ". 23 Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. 24 Dumnezeu a zis: "Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor." Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. 26 Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ." 27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. 28 Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ." 29 Şi Dumnezeu a zis: "Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră." 30 Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde." Şi aşa a fost. 31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Multe din Biblie sint scrise si neschimbate din timpuri stravechi, cind se faceau cele mai simpliste speculatii pe marginea universului. "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul" reflecta credinta veche ca Pamintul ar fi fost centrul universului (saracul Bruno, de-asta a fost ars). "Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi." Zi, noapte, e clar ca nu corespund celor 24 de ore in care Soarele isi reflecta lumina pe Pamintul rotund, aflat in rotatie.

Apoi, chiar teologii sint unanim de acord ca multe din Biblie sint scrise metaforic, in sens figurat. Poate intreaga Geneza, in simplitatea ei zdrobitoare si banala, nu vrea nicidecum sa spuna ca Dzeu si-a creat de la o zi la alta cele din jur cu usurinta cu care-ti creezi niste jucarii. Totul e mai degraba alegoric, iar cind spunem ca "noi sintem creatia Lui" poate fi foarte bine interpretat in sens metafizic, de genul "realitatea inconjuratoare e rodul creatiei noastre spirituale".

Cititi si textul http://www.rcrwebsite.com/genesis1.htm, care pare foarte interesant, referitor la Geneza si evolutie. Extrag si-aici doar pasajul de inceput :

Multi crestini nu realizeaza ca evenimentele relatate in cartea Genezei au un caracter literar si istoric (indeosebi Gen.1-11), acestea facand parte din temelia credintei crestine. Toate doctrinele biblice ale teologiei isi trag radacinile, direct sau indirect, din cartea Genezei. De aceea, a o accepta ca atare este o conditie esentiala pentru a-l intelege pe Dumnezeu si planul Sau pentru om. Daca Geneza este doar un mit sau o alegorie, atunci doctrinele crestine nu au nici o baza.
Pe de alta parte, multi crestini au adaugat evolutia Bibliei, pozitie ce-l accepta pe Dumnezeu ca creator dar il limiteaza pe Acesta procesului evolutiei. Pozitia aceasta este daunatoare crestinului din mai multe motive. Haideti sa privim in detaliu la cateva argumente crestine importante, pentru a demonstra de ce trebuie sa se militeze pentru o Geneza literara.
rautacios - si este oricum un cuvant nu atat de dur - de sabrina la: 24/06/2005 03:43:03
(la: Oamenii nascuti necuvantatori)
rautacios comentariu.credeam ca scrie "clubul de conversatie te face sa gandesti" nu "te face rautacios" . intr-adevar si eu sunt noua si am unele retineri . dar sper ca devin si eu rautacioasa cand iti spun "ti s-au urcat basinile in cap!?!" . stii ce , ia mai lasati-ne sa fim adolescenti asa cum ne dorim , visatori , romantici , sensibili ... si voi ramanesti cu ce aveti .peste cativa ani oricum vom participa la discutii de genu "cate ai supt weekendu' asta".... ramaneti voi asa caci puicutza botezata de tine si "noi restu" nu mai avem putin ... dar pana atunci lasati-ne sa fim adolescenti . poate asa toata lumea va fi multumita si poate nici eu nu ma voi trezi cu mesaje de genu asta . si apropo ... exista si cuvantul a ignora , pentru ceea ce nu-ti place .
#56398 (raspuns la: #50128) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodica - da, ura e un cuvant prea mare - de horiatu la: 26/06/2005 16:04:25
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Cand am hotarat sa plec in Canada, procesul a durat un an. De la ambasada am fost sfatuit sa nu spun la numeni, si in primul rand nu la servici. Stiau ei de ce! Nu m-am abtinut si am spus la prietenii apropiati. Mama unuia din ei pe care o consideram ca pe mama mea (eu eram la el si el era la mine la ori ce ora din zi si din noapte - discutam filozofi si ne ajuram la proiecte - parintii ne tratau ca pe frati) mi-a zis: "nu care cumva sa faci prostia asta: adica sa fi tu gata sa-ti lasi tara ta care te-a format si crescut..." Personal cred ca printii si nu tara m-au format si crescut, si numai Dumnezeu stie cata rabdare au avut si cate lipsuri au indurat ca eu sa am de toate si sa invat sa-mi fac o situatie. Iar cand am avut dubii induse de "prieteni" si de faptul ca aveam impresia ca-mi pot face si acolo un rost (am intarziat ca prostul sperand patru ani de la revolutie) parintii mi-au spus "nu mai sta si astepta - noi am asteptat o viata si uite acum ca tot nu se scimba nimic! Cat vei putea astepta si tu, si cat vei avea optiunea sa pleci?"
Cum spuneam, odata ajuns aici mi-am facut un rost in sase luni, parca pocnind din degete, si asa sa intamplat cu toti venitii din romania pe care-i cunosc (nu chiar toti - uni din ei chiar in doua saptamani...) Daca regret ceva e ca n-am venit mai devreme. Si mult timp dupa ce am venit am avut cosmare ca ma intorc sa-mi vad prietenii si nu mai pot sa vin inapoi, tot asa cum mult timp dupa ce am terminat scoala am avut cosmare ca sunt scos ta tabla si nu stiu lectia.
Florin ne-a povestit cosmarul real al intoarceri acasa, si de la un cunoscut de aici care a scapat in cele din urma la timp in canada, cunosc cosmarul intoarcerii in romania cu banii munciti in germania.
Vreau sa reiterez aici fara sa ma refer la nimeni din cei de fata, prostia si invidia cu care noi - cei plecati, ne infruntam aproape de fiecare data cand intram in contact cu cei ramasi acasa. Este pote cel mai deszamagitor sentiment pe care il simtim cand revenim in tara. In rest nu mai conteaza nimic: nici gustul sarmalelor, nici cabana Zanoaga (care ori cum a devenit albie de porci inca dinnainte sa fi plecat) sau fustele scurte si cochete ale adolescentelor obrasnice si atatate cate starnesc amintiri din tinerete, amintiri ingropate de mult in societatea plata canadiana... Si inca sentimentul inutilitatii: dupa ce iti sacrifici cele trei saptamani anuale de concediu pe care le puteai face usor, ieftin si comod intr-o croaziera in Bahamas, si vi cu geamantanele pline de cadouri (eu n-am avut probleme cu bagajele, nici in germania si nici la Otopeni - poate daca veneam prin Madrid) si traversezi in zbor incomod jumatate de planeta pierzand trei zile din pretiosul concediu - toti se uita dezamagiti ca le-ai dat prea putin, ar trebui sa aduci o valiza la fiecare - si apoi sunt prea ocupati si multi nici n-au timp sa te vada. Sa va zic patania unui coleg care a venit val-vartej pt revederea de 25 de ani anuntata prin email de colegii din tara. Dupa ce a traversat toata Europa in masina ca fusese anuntat prea tarziu si nu gasase bilete de avion, i s-a zis ca unul din romani era in strainatate si petrecerea s-a amanat cu doua saptamani. Cum numesti asta?
#56825 (raspuns la: #56791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noaptea de sanziene - de zuzik la: 11/07/2005 11:24:57
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Mi-a placut foarte mult (pot zice ca mi s-a parut un roman halucinant) "Noaptea de sanziene" de M.Eliade, si nici macar nu m-am identificat cu vreun personaj, cum se intampla de obicei. Imi placeau discutiile (mai ales cele filosofice) din carte.
exemplu - de zuzik la: 11/07/2005 12:46:23
(la: Nimic din ce ni se intampla nu e intamplare...adevar sau nu?)
in viatza apar, trebuie sa recunoastem, niste coincidente uluitoare.
de exemplu: citesc eu "Noaptea de sanziene" un roman halucinant as putea zice, de M.Eliade; am cautat cateva saptamani pe cineva care l-a mai citit, ca sa-l discutam (nu stiam inca de cafeneaua.com); intr-o zi, in care aveam de gatit ceva in bucatarie, m-am gandit sa dau drumul la radio; bazaia, asa ca am schimbat frecventa si am ajuns pe cultural, la o emisiune despre cuvant si puterea cuvantului in general; desi tema dezbaterii din acea zi era "numele", printre invitati se gasea si un specialist in simbolistica la eliade, care a vorbit foarte mult, bine-ntzeles, despre "Noaptea de sanziene"

as mai putea da multe alte exemple de coincidente bizare
cred ca e ceva ce ne depaseste inca, dar care a fost anticipat in noul testament: cand iti doresti ceva trebuie sa te gandesti ca si cum l-ai avea deja, si atunci sigur il vei primi
autosugestie? gandire pozitiva?
noapte buna jimmy. plec si eu - de RSI la: 13/07/2005 00:14:57
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
noapte buna jimmy. plec si eu acum . noapte buna fetelor !
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#59263 (raspuns la: #59261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: